Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 2 din 30 martie 2012  privind adoptarea Statutului si a Codului de deontologie medicala ale Colegiului Medicilor din Romania    Twitter Facebook
Cautare document

HOTARARE nr. 2 din 30 martie 2012 privind adoptarea Statutului si a Codului de deontologie medicala ale Colegiului Medicilor din Romania

EMITENT: COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMANIA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012

    În temeiul art. 425 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

    Adunarea generalã naţionalã a Colegiului Medicilor din România hotãrãşte:

    ART. 1
    Se adoptã Statutul Colegiului Medicilor din România, prevãzut în anexa nr. 1, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
    ART. 2
    Se adoptã Codul de deontologie medicalã al Colegiului Medicilor din România, prevãzut în anexa nr. 2, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
    ART. 3
    La data intrãrii în vigoare a actelor prevãzute la art. 1 şi 2 se abrogã Decizia Adunãrii generale naţionale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/2005 privind adoptarea Statutului şi a Codului de deontologie medicalã ale Colegiului Medicilor din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 mai 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    ART. 4
    Prezenta hotãrâre se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.


                    Preşedintele
         Colegiului Medicilor din România,
                  Vasile Astãrãstoae


    Bucureşti, 30 martie 2012.
    Nr. 2.


    ANEXA 1

                                   STATUTUL
                        Colegiului Medicilor din România

    CAP. I
    Principii generale

    ART. 1
    (1) Colegiul Medicilor din România se organizeazã şi funcţioneazã, în baza legii şi a prezentului statut, ca organizaţie profesionalã naţionalã a medicilor, fiind o instituţie de drept public, neguvernamentalã, apoliticã şi fãrã scop patrimonial.
    (2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridicã şi este autonom în raport cu orice autoritate publicã, exercitându-şi atribuţiile fãrã posibilitatea vreunei imixtiuni.
    ART. 2
    Colegiul Medicilor din România are ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitãrii profesiei de medic, aplicarea legilor şi a regulamentelor care organizeazã şi reglementeazã exerciţiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic şi pãstrarea prestigiului acestei profesiuni în cadrul vieţii sociale.
    ART. 3
    Ca autoritate publicã şi profesionalã, Colegiul Medicilor din România realizeazã atribuţiile prevãzute de lege şi de prezentul statut în 6 domenii principale de activitate:
    a) profesional-ştiinţific şi învãţãmânt;
    b) etic şi deontologic;
    c) jurisdicţie profesionalã şi litigii;
    d) avizãri-acreditãri;
    e) economico-social;
    f) administrativ şi organizatoric.
    ART. 4
    (1) La nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti se organizeazã şi funcţioneazã câte un colegiu teritorial al medicilor din unitatea administrativ-teritorialã respectivã.
    (2) Medicii înscrişi şi luaţi în evidenţa colegiilor teritoriale sunt membri ai Colegiului Medicilor din România.
    (3) Niciun colegiu teritorial nu poate funcţiona în afara Colegiului Medicilor din România.
    ART. 5
    Între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale existã raporturi de autonomie funcţionalã, organizatoricã şi financiarã.
    ART. 6
    (1) Ca organizaţie profesionalã, Colegiul Medicilor din România apãrã demnitatea şi promoveazã drepturile şi interesele membrilor sãi în toate sferele de activitate, apãrã onoarea, libertatea şi independenţa profesionalã a medicului în exercitarea profesiei, asigurã respectarea de cãtre medici a obligaţiilor ce le revin faţã de pacient şi de sãnãtatea publicã.
    (2) În vederea realizãrii obiectivelor prevãzute la alin. (1), Colegiul Medicilor din România colaboreazã, în condiţiile legii, cu toate instituţiile competente.
    ART. 7
    (1) Colegiul Medicilor din România, prin organismele sale, este reprezentant al corpului profesional din România în relaţiile cu autoritãţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi internaţionale.
    (2) Pentru îndeplinirea obiectivelor şi atribuţiilor conferite de lege şi de prezentul statut, organele reprezentative ale Colegiului Medicilor din România pot intra în relaţii cu diferite organisme similare din alte state.
    ART. 8
    (1) Alegerea organelor reprezentative şi de conducere ale Colegiului Medicilor din România se va face, de jos în sus, cu respectarea principiilor democratice şi a egalitãţii tuturor membrilor.
    (2) Membrii Colegiului Medicilor din România au obligaţia de a participa la alegerea organelor de conducere.
    (3) Organizarea şi desfãşurarea alegerilor, precum şi modalitatea de exprimare a votului, în una dintre cele 3 variante de exprimare a votului, respectiv votul direct, votul prin poştã sau/şi votul electronic, se va stabili printr-un regulament electoral aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
    ART. 9
    (1) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti.
    (2) Emblema cu sigla Colegiului Medicilor din România este prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul statut.

    CAP. II
    Membrii Colegiului Medicilor din România. Drepturi şi obligaţii

    ART. 10
    (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România se dobândeşte şi se pãstreazã în condiţiile legii.
    (2) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrişi în Registrul medicilor din România, care se publicã pe site-ul oficial al colegiului.
    ART. 11
    (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care din motive obiective doresc sã întrerupã pe o duratã de pânã la 5 ani exercitarea profesiei de medic pot solicita suspendarea calitãţii de membru pe acea duratã. Cererea se va depune anterior perioadei solicitate.
    (2) Întreruperea sau suspendarea activitãţii pe o duratã mai mare de 5 ani atrage de drept pierderea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România şi, pe cale de consecinţã, pierderea dreptului de liberã practicã.
    (3) Pe durata suspendãrii la cerere a calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendã obligaţiile şi drepturile ce decurg din prezentul statut.
    (4) Reînscrierea în cadrul Colegiului Medicilor din România şi reluarea activitãţii profesionale dupã o întrerupere a exercitãrii profesiei mai mare de 5 ani se pot face numai în condiţiile legii.
    ART. 12
    Medicii cetãţeni strãini cãrora li s-a aprobat, în condiţiile legii, exercitarea profesiunii de medic pe teritoriul României au obligaţia de a se înregistra la Colegiul Medicilor din România şi de a respecta prezentul statut, Codul de deontologie medicalã, regulamentele profesiei şi deciziile organelor de conducere ale corpului profesional al medicilor.
    ART. 13
    Membrii Colegiului Medicilor din România au drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege.
    ART. 14
    (1) În vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã şi a asigurãrii unui nivel ridicat al cunoştinţelor medicale, medicii sunt obligaţi sã efectueze cursuri şi alte forme de educaţie medicalã continuã şi informare în domeniul ştiinţelor medicale pentru cumularea numãrului de credite stabilit în acest sens de cãtre Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate cursurile, programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicalã continuã avizate de cãtre Colegiul Medicilor din România.
    (2) Medicilor care nu realizeazã pe parcursul a 5 ani numãrul minim de credite de educaţie medicalã continuã, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, li se suspendã dreptul de liberã practicã pânã la realizarea numãrului de credite respectiv.
    (3) Perioada în care medicii cu drept de liberã practicã sunt obligaţi sã facã dovada efectuãrii numãrului de credite se stabileşte de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
    ART. 15
    Încãlcarea obligaţiilor de mai sus constituie abatere de la disciplina şi deontologia profesionalã şi de la cea a corpului profesional.

    CAP. III
    Organizarea şi funcţionarea

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

    ART. 16
    (1) Corpul profesional al medicilor este organizat, la nivel naţional, în cadrul Colegiului Medicilor din România, iar la nivel teritorial - judeţe, respectiv municipiul Bucureşti, prin colegii teritoriale.
    (2) Colegiile teritoriale au personalitate juridicã, patrimoniu şi buget propriu de la data constituirii şi înregistrãrii la administraţia financiarã.
    ART. 17
    (1) Denumirea colegiului teritorial este "Colegiul Medicilor din.." (se completeazã cu denumirea unitãţii administrativ-teritoriale în care funcţioneazã colegiul respectiv).
    (2) Sediul colegiului teritorial este în oraşul reşedinţã de judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti pentru Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti.
    ART. 18
    (1) Raporturile dintre organele de conducere naţionale şi cele teritoriale se stabilesc conform dispoziţiilor legii şi prezentului statut.
    (2) Ele vor avea la bazã, în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea, autonomia organismelor locale, respectarea principiului democratic în luarea deciziilor şi a competenţelor speciale stabilite de lege şi de prezentul statut.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Organele de conducere de la nivel naţional

    ART. 19
    La nivel naţional, organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România sunt:
    a) Adunarea generalã naţionalã;
    b) Consiliul naţional;
    c) Biroul executiv;
    d) preşedintele.

    SUBSECŢIUNEA 1
    Adunarea generalã naţionalã a Colegiului Medicilor din România

    ART. 20
    (1) Adunarea generalã naţionalã a Colegiului Medicilor din România, denumitã în continuare Adunarea generalã naţionalã, este alcãtuitã din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi din reprezentanţi ai fiecãrui colegiu teritorial, aleşi potrivit Regulamentului electoral aprobat de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
    (2) Norma de reprezentare a colegiilor teritoriale în Adunarea generalã naţionalã este de 1/200 de membri.
    (3) Reprezentanţii în Adunarea generalã naţionalã sunt aleşi pe o duratã de 4 ani.
    (4) Proporţional cu numãrul de medici înscrişi în evidenţa colegiului teritorial se aleg 3-11 membri supleanţi.
    ART. 21
    Adunarea generalã naţionalã are urmãtoarele atribuţii:
    a) adoptã Statutul şi Codul de deontologie medicalã;
    b) aprobã modificarea acestora;
    c) aprobã bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia bugetarã pentru exerciţiul expirat;
    d) alege dintre membrii sãi comisia de cenzori;
    e) adoptã declaraţii care sã reflecte poziţia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic ori statutul medicului în societate;
    f) revocã din funcţie membrii aleşi pentru abateri de la prevederile legii şi, respectiv, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România, care aduc prejudicii activitãţii corpului profesional.
    ART. 22
    (1) Adunarea generalã naţionalã adoptã hotãrâri în prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor sãi, cu majoritate simplã de voturi.
    (2) Dacã la prima convocare nu se realizeazã condiţia de cvorum, dupã douã sãptãmâni se va organiza o altã şedinţã, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta hotãrâri, indiferent de numãrul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 24 lit. a) şi b), pentru care este necesarã condiţia de cvorum prevãzutã de lege.
    (3) Adunarea generalã naţionalã se întruneşte în şedinţã ordinarã în primul trimestru al anului în curs.
    ART. 23
    Adunarea generalã naţionalã este condusã de preşedintele Colegiului Medicilor din România.
    ART. 24
    Adunarea generalã naţionalã este convocatã de cãtre:
    a) preşedintele Colegiului Medicilor din România;
    b) 3 dintre membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România;
    c) o treime din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

    SUBSECŢIUNEA a 2-a
    Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România

    ART. 25
    (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Consiliul naţional, este alcãtuit din câte un reprezentant al fiecãrui judeţ, 3 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister şi instituţie centralã cu reţea sanitarã proprie. În afarã de aceştia, Consiliul naţional poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Medicale, al Ministerului Sãnãtãţii, al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Justiţiei.
    (2) Reprezentanţii în Consiliul naţional sunt aleşi pe o perioadã de 4 ani de cãtre membrii consiliilor colegiilor teritoriale şi reprezentanţii acestora în Adunarea generalã naţionalã, întruniţi într-o şedinţã comunã.
    (3) Cheltuielile cu deplasarea şi diurna reprezentanţilor în Consiliul naţional vor fi suportate de cãtre colegiile teritoriale ai cãror reprezentanţi sunt.
    ART. 26
    (1) Consiliul naţional lucreazã în prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor cu drept de vot şi ia decizii cu majoritate simplã de voturi.
    (2) Deciziile Consiliului naţional sunt obligatorii pentru colegiile locale şi pentru toţi medicii care practicã profesia de medic în România.
    ART. 27
    Reprezentanţii în Consiliul naţional care nu fac parte din organele teritoriale de conducere vor participa cu rol consultativ la şedinţele acestor organisme de la nivel judeţean, respectiv din municipiul Bucureşti, fiind anunţaţi din timp cu privire la ordinea de zi, data, ora şi locul unde se vor desfãşura respectivele şedinţe.
    ART. 28
    (1) Consiliul naţional se întâlneşte în şedinţe ordinare o datã pe lunã sau în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie.
    (2) Şedinţele ordinare sunt convocate de cãtre preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.
    ART. 29
    Convocarea membrilor Consiliului naţional se va face, dupã caz, prin:
    a) scrisoare recomandatã cu confirmare de primire;
    b) fax la sediul colegiului teritorial al cãrui membru este respectivul reprezentant sau la unitatea ori instituţia la care reprezentantul îşi desfãşoarã activitatea;
    c) email-ul personal.
    ART. 30
    (1) Convocarea în una dintre modalitãţile de mai sus se va face cu cel puţin 7 zile înaintea datei întrunirii Consiliului naţional.
    (2) Materialele ce vor urma a fi supuse dezbaterilor pot fi trimise şi prin intermediul poştei electronice sau pot fi publicate pe site-ul Colegiului Medicilor din România.
    ART. 31
    Consiliul naţional realizeazã atribuţiile prevãzute de lege, de prezentul statut şi de hotãrârile Adunãrii generale naţionale.
    ART. 32
    Consiliul naţional stabileşte strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic, precum şi a condiţiilor în care se desfãşoarã aceasta.
    ART. 33
    Consiliul naţional aprobã exercitarea ocazionalã, cu caracter didactic, de instruire, informare şi schimb de experienţã, a profesiei de medic de cãtre medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România.
    ART. 34
    (1) În cadrul Consiliului naţional, pentru realizarea atribuţiilor, funcţioneazã urmãtoarele comisii de lucru:
    a) Comisia de studii şi strategii de dezvoltare;
    b) Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt;
    c) Comisia economico-socialã şi de asigurãri de sãnãtate;
    d) Comisia de imagine, relaţii interne şi externe;
    e) Comisia de acreditãri şi avizãri;
    f) Comisia de eticã şi deontologie profesionalã;
    g) Comisia de jurisdicţie profesionalã;
    h) Comisia administrativã şi financiar-contabilã.
    (2) La nivel local se poate adopta o organizare asemãnãtoare.
    (3) Pe lângã Consiliul naţional se vor organiza şi vor funcţiona, cu rol consultativ, douã comisii: comisia formatã din preşedinţii colegiilor teritoriale şi comisia formatã din preşedinţii societãţilor medicale ştiinţifice agreate de Colegiul Medicilor din România.
    ART. 35
    (1) În funcţie de necesitãţile concrete, Consiliul naţional poate aproba înfiinţarea unor comisii de specialitate ori consultative.
    (2) Aceste comisii pot avea activitate permanentã sau temporarã.
    ART. 36
    Materialele supuse spre aprobare Consiliului naţional vor fi avizate şi fundamentate de cãtre comisia competentã.
    ART. 37
    (1) Corespunzãtor acestor comisii de lucru ale Consiliului naţional, în cadrul Colegiului Medicilor din România se pot înfiinţa departamente ca structuri tehnice şi administrative. Un departament poate funcţiona pentru una sau mai multe comisii.
    (2) Departamentele vor fi conduse de cãtre unul dintre membrii Biroului executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi, în funcţie de numãrul de posturi şi schema de personal aprobatã de cãtre Consiliul naţional, vor fi asigurate cu personal tehnic de specialitate sau administrativ.
    (3) Consiliul naţional va aproba regulamentele de organizare şi funcţionare a departamentelor şi comisiilor, la propunerea acestora.

    SUBSECŢIUNEA a 3-a
    Biroul executiv

    ART. 38
    Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Biroul executiv, este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar general, aleşi în mod individual de cãtre Consiliul naţional dintre membrii sãi.
    ART. 39
    (1) Biroul executiv lucreazã legal în prezenţa a 3 dintre membrii sãi şi ia decizii valabile cu votul a cel puţin 3 membri.
    (2) Biroul executiv se întruneşte o datã pe sãptãmânã sau ori de câte ori este cazul, la cererea preşedintelui ori a cel puţin 2 dintre membrii sãi.
    ART. 40
    (1) Membrii Biroului executiv îşi pot exprima votul asupra unei decizii prin corespondenţã, inclusiv în format video sau electronic.
    (2) Votul exprimat în condiţiile alin. (1) se va consemna în procesul-verbal al şedinţei, iar membrul Biroului executiv va certifica sub semnãturã, la urmãtoarea şedinţã, modalitatea de exprimare a votului şi natura acestuia, respectiv pozitiv sau negativ.
    ART. 41
    Atribuţiile Biroului executiv:
    a) asigurã activitatea permanentã a Colegiului Medicilor din România;
    b) aprobã angajarea de personal şi asigurã execuţia bugetului Colegiului Medicilor din România;
    c) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune spre aprobare Consiliului naţional;
    d) acceptã donaţiile, legatele şi sponsorizãrile fãcute Colegiului Medicilor din România;
    e) executã hotãrârile Adunãrii generale naţionale şi ale Consiliului naţional;
    f) elaboreazã şi supune spre avizare Consiliului naţional proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pe baza bugetelor locale;
    g) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de cãtre Consiliul naţional;
    h) informeazã Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între şedinţele consiliului.
    ART. 42
    Biroul executiv coordoneazã activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional.
    ART. 43
    În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum şi membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizaţie lunarã, al cãrei cuantum va fi aprobat, dupã caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale.
    ART. 44
    Preşedintele Biroului executiv este preşedintele Colegiului Medicilor din România.
    ART. 45
    Atribuţiile preşedintelui Colegiului Medicilor din România:
    a) reprezintã Colegiul Medicilor din România în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţarã şi din strãinãtate;
    b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor din România cu aprobarea Biroului executiv;
    c) convoacã şi conduce şedinţele Adunãrii generale naţionale şi ale Consiliului naţional;
    d) duce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotãrârile Consiliului naţional date în sarcina sa şi rezolvã problemele şi lucrãrile curente;
    e) angajeazã personalul de specialitate şi administrativ, cu aprobarea Biroului executiv;
    f) îndeplineşte orice altã sarcinã stabilitã de cãtre Consiliul naţional ori de cãtre Biroul executiv.
    ART. 46
    (1) Preşedintele Biroului executiv pãstreazã şi foloseşte ştampila Colegiului Medicilor din România şi are drept de semnãturã în bancã.
    (2) În lipsa sa, preşedintele Biroului executiv poate mandata pe oricare dintre membrii Biroului executiv pentru a realiza competenţele care îi revin sau numai o parte din acestea.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Atribuţiile comisiilor de lucru ale Consiliului naţional

    ART. 47
    Comisiile de lucru ale Consiliului naţional sunt competente în probleme integrative şi de strategie şi îndeplinesc atribuţiile stabilite de prezentul statut sau stabilite prin hotãrâre a Consiliului naţional.
    ART. 48
    Comisia de studii şi strategii de dezvoltare exercitã urmãtoarele atribuţii principale:
    a) analizeazã situaţia personalului şi a serviciilor medicale, în funcţie de nevoile României;
    b) propune obiective strategice, programe şi proiecte de dezvoltare şi restructurare a activitãţii Colegiului Medicilor din România;
    c) planificã realizarea programelor;
    d) monitorizeazã şi realizeazã proiecte;
    e) elaboreazã informãri şi sinteze pentru Biroul executiv şi Consiliul naţional.

    ART. 49
    Comisia de studii şi strategii de dezvoltare realizeazã sinteze în legãturã cu aplicarea sistemului normativ în materie profesionalã şi propune Consiliului naţional şi Biroului executiv adoptarea mãsurilor strategice efective pentru modificarea şi adoptarea actelor normative în beneficiul societãţii româneşti şi al corpului medical din România.
    ART. 50
    Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt urmãreşte şi controleazã în activitatea sa realizarea obiectivelor profesionale ale medicilor din România, prin programe de educaţie continuã, specializare, stabilirea şi creşterea standardelor de practicã profesionalã în vederea asigurãrii calitãţii actului medical în unitãţile sanitare.
    ART. 51
    Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt îşi desfãşoarã activitatea pe urmãtoarele direcţii:
    a) educaţie profesionalã continuã;
    b) examene şi concursuri;
    c) învãţãmânt profesional şi alte forme de pregãtire profesionalã;
    d) ştiinţe profesionale;
    e) practicã independentã a profesiei de medic.
    ART. 52
    (1) Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt elaboreazã ghiduri şi protocoale de practicã medicalã, pe niveluri de competenţe ale unitãţilor sanitare, şi le propune spre aprobare Ministerului Sãnãtãţii. Elaborarea ghidurilor şi protocoalelor de practicã medicalã poate fi delegatã asociaţiilor profesional-ştiinţifice ale medicilor.
    (2) În scopul creşterii performanţei serviciilor de sãnãtate, Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt are drept obiectiv introducerea unor mecanisme de evaluare şi asigurare a calitãţii pregãtirii profesionale, cum ar fi: acreditare, standardizare, certificare a calitãţii, ghiduri de practicã profesionalã.
    ART. 53
    Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt analizeazã, în funcţie de necesitate, studii de analizã ocupaţionalã în domeniile medicale de specialitate în vederea stabilirii de standarde ocupaţionale şi delimitãrii competenţelor profesionale în virtutea titlurilor oficiale de calificare în medicinã, potrivit Nomenclatorului de specialitãţi medicale şi Catalogului de atestate de studii complementare.
    ART. 54
    În realizarea competenţelor sale, Comisia profesional-ştiinţificã şi de învãţãmânt îndeplineşte şi urmãtoarele activitãţi:
    a) promoveazã ridicarea continuã a nivelului profesional, facilitând participarea medicilor la programe de perfecţionare profesionalã din ţarã sau din strãinãtate;
    b) sprijinã organizarea de manifestãri profesionale şi ştiinţifice;
    c) elaboreazã programe şi standarde de evaluare profesionalã periodicã;
    d) participã, împreunã cu Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi cu Ministerul Sãnãtãţii Publice, la stabilirea numãrului anual de locuri în unitãţile de învãţãmânt superior de profil medical acreditate, precum şi a numãrului de locuri în rezidenţiat;
    e) verificã certificatele de competenţã lingvisticã pentru absolvenţii facultãţii de medicinã care au absolvit în altã limbã şi acrediteazã instituţiile care elibereazã certificatele de competenţã lingvisticã.
    ART. 55
    Comisia economico-socialã şi de asigurãri de sãnãtate susţine interesele economice şi sociale ale corpului profesional din România, adaptându-le în permanenţã condiţiilor existente în plan naţional şi internaţional.
    ART. 56
    Comisia economico-socialã şi de asigurãri de sãnãtate reprezintã medicii care lucreazã în sistemul de asigurãri de sãnãtate, urmãrind apãrarea drepturilor, intereselor şi a demnitãţii profesiunii de medic, precum şi eliminarea oricãrui fel de ingerinţe în exercitarea actului profesional. Totodatã, Comisia economico-socialã şi de asigurãri de sãnãtate supravegheazã desfãşurarea raporturilor dintre medicii care lucreazã în sistemul de asigurãri de sãnãtate, luând toate mãsurile care se impun pentru asigurarea libertãţii profesiei şi a apãrãrii statutului medicului în societate, inclusiv cu privire la raportul dintre importanţa socialã a activitãţii profesionale şi veniturile medicului.
    ART. 57
    (1) Preşedintele Comisiei economico-sociale şi de asigurãri de sãnãtate reprezintã Colegiul Medicilor din România şi medicii din sistemul de asigurãri de sãnãtate în faţa organismelor specializate ale Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate la nivel central şi ale altor case ori societãţi de asigurãri.
    (2) La nivel local, reprezentarea se va realiza pe baza principiilor autonomiei organizatorice, funcţionale şi financiare.
    ART. 58
    Preşedintele Colegiului Medicilor din România împreunã cu preşedintele Comisiei economico-sociale şi de asigurãri de sãnãtate reprezintã Colegiul Medicilor din România la nivel central pentru îndeplinirea atribuţiilor legale în domeniul contractãrii de servicii medicale.
    ART. 59
    Comisiile economico-sociale şi de asigurãri de sãnãtate de la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti supravegheazã modul de aplicare a negocierilor realizate de cãtre Colegiul Medicilor din România la nivel central, în sensul cã:
    a) îi asistã pe membrii lor la încheierea contractelor individuale privind furnizarea de servicii profesionale;
    b) reprezintã şi apãrã interesele membrilor lor în faţa partenerilor contractuali;
    c) oferã consultaţii de specialitate cu privire la încheierea, executarea şi încetarea contractelor privind furnizarea de servicii profesionale în cadrul sistemului de asigurãri de sãnãtate;
    d) intervin prompt şi acţioneazã prin toate mijloacele legale atunci când sunt încãlcate drepturile membrilor lor, ce decurg din încheierea şi executarea contractelor privind furnizarea de servicii medicale.
    ART. 60
    Prin intermediul Comisiei economico-sociale şi de asigurãri de sãnãtate de la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, Colegiul Medicilor din România organizeazã şi încurajeazã activitãţile cultural-artistice şi sportive ale membrilor sãi şi ale familiilor acestora, gospodãreşte şi dezvoltã baza proprie de recreere şi sport, contribuie la protejarea membrilor şi a familiilor acestora prin acordarea, în limita posibilitãţilor, de ajutoare materiale.
    ART. 61
    Comisia de eticã şi deontologie profesionalã are urmãtoarele atribuţii:
    a) urmãreşte şi controleazã respectarea de cãtre medici a Codului de deontologie medicalã;
    b) analizeazã evoluţia normelor deontologice în practica europeanã şi internaţionalã;
    c) face propuneri de modificare a Codului de deontologie medicalã.
    ART. 62
    Comisia de jurisdicţie profesionalã are urmãtoarele atribuţii:
    a) ancheteazã reclamaţiile şi sesizãrile legate de nerespectarea deontologiei profesionale;
    b) întocmeşte dosarul de anchetã disciplinarã;
    c) susţine acţiunea disciplinarã în faţa comisiei de disciplinã.
    ART. 63
    Comisia de jurisdicţie profesionalã de la nivelul colegiilor teritoriale are în plus faţã de atribuţiile prevãzute la art. 65 şi competenţa de a susţine recursul în faţa Comisiei superioare de disciplinã din cadrul Colegiului Medicilor din România, atunci când recursul este promovat de biroul consiliului teritorial.
    ART. 64
    Judecarea cazurilor ce constituie abatere disciplinarã se face în temeiul cadrului legal, al prezentului statut, al Codului de deontologie medicalã, al regulamentelor de ordine internã ale unitãţilor medicale şi al fişei postului, asigurându-se o înaltã moralitate profesionalã în rândurile corpului profesional.
    ART. 65
    (1) În cazul unor acţiuni care lezeazã onoarea profesionalã a membrilor Colegiului Medicilor din România şi/sau a corpului profesional în ansamblu, indiferent de mijloacele de realizare, Comisia de jurisdicţie profesionalã va uza de dreptul la replicã, cerând ferm autorilor unor astfel de acţiuni sã le retracteze sau sã le rectifice.
    (2) La nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, astfel de atribuţii se realizeazã pe baza principiului autonomiei organizatorice şi funcţionale.
    ART. 66
    Comisia de jurisdicţie profesionalã de la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti sesizeazã încercarea de practicã ilegalã a profesiei de medic pe teritoriul României. Dreptul de a susţine acţiunea în justiţie revine preşedintelui consiliului colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
    ART. 67
    Comisia de imagine, relaţii interne şi externe are ca obiectiv realizarea legãturilor dintre Colegiul Medicilor din România şi structurile guvernamentale, neguvernamentale, judeţene, naţionale sau internaţionale. Relaţia cu publicul şi mass-media se asigurã prin intermediul unui purtãtor de cuvânt sau al preşedintelui acestei comisii.
    ART. 68
    Comisia de acreditãri şi avizãri are ca obiectiv impunerea unor standarde şi criterii de asigurare a calitãţii actului profesional pe teritoriul României. În acest sens, comisia îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
    a) asigurã împreunã cu structurile de specialitate din Ministerul Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului şi din Ministerul Sãnãtãţii verificarea, validarea şi echivalarea calificãrii membrilor sãi;
    b) participã la elaborarea unor criterii transparente de evaluare, validare şi echivalare a diplomelor, specialitãţilor, competenţelor şi gradelor profesionale;
    c) participã în comisiile centrale de acreditãri;
    d) propune şi avizeazã metodologia de acreditare a medicilor şi a unitãţilor medico-sanitare.
    ART. 69
    Comisia administrativã şi financiar-contabilã are urmãtoarele atribuţii:
    a) asigurã asistenţa juridicã curentã în domeniul financiar-contabil a Colegiului Medicilor din România;
    b) gestioneazã patrimoniul şi ţine evidenţa financiar-contabilã;
    c) centralizeazã cotizaţiile şi celelalte venituri;
    d) asigurã activitatea de biroticã;
    e) propune Consiliului naţional nivelul cotizaţiei şi al pãrţii din aceasta care trebuie viratã de structurile judeţene cãtre organele centrale;
    f) fundamenteazã proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;
    g) fundamenteazã şi propune Biroului executiv necesarul de personal de execuţie;
    h) controleazã gestiunea colegiilor judeţene;
    i) pregãteşte şi asigurã desfãşurarea şedinţelor Adunãrii generale naţionale, Consiliului naţional şi Biroului executiv.
    ART. 70
    Colegiul Medicilor din România, prin colegiile teritoriale, îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
    a) participã, în condiţiile legii, la acreditarea furnizorilor de servicii medicale;
    b) ţine evidenţa medicilor cu drept de liberã practicã, din raza judeţului respectiv sau a municipiului Bucureşti;
    c) supravegheazã modul de exercitare a profesiei de cãtre medici;
    d) analizeazã cazurile de exercitare ilegalã a profesiei de medic şi înainteazã la rândul sãu dosarul organelor competente.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Personalul

    ART. 71
    În limita numãrului de posturi aprobat de cãtre Consiliul naţional şi a schemei de organizare şi funcţionare, Biroul executiv, în funcţie de necesitãţile concrete şi în baza notei de fundamentare a Comisiei administrative şi financiar-contabile, poate angaja, în condiţiile legii, personal de specialitate, tehnic şi administrativ.
    ART. 72
    Pentru lucrãri de specialitate care nu presupun o activitate continuã sau pentru consultaţii de specialitate în anumite domenii, Biroul executiv poate contracta servicii plãtite pe lucrare, temã sau proiect, cu specialişti în domeniu.
    ART. 73
    Activitatea administrativã a Colegiului Medicilor din România este condusã de un director general executiv.

    CAP. IV
    Organele de conducere de la nivel teritorial

    ART. 74
    Organele de conducere la nivelul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti sunt:
    a) adunarea generalã;
    b) consiliul;
    c) biroul consiliului;
    d) preşedintele.
    ART. 75
    (1) Adunarea generalã este formatã din toţi medicii cu drept de liberã practicã înscrişi în colegiul teritorial şi care îşi desfãşoarã activitatea de bazã în raza colegiului teritorial respectiv.
    (2) Adunarea generalã alege reprezentanţii în consiliul colegiului teritorial, reprezentanţii în Adunarea generalã naţionalã şi membrii comisiei de disciplinã.
    ART. 76
    (1) Adunarea generalã se întruneşte în primul trimestru al anului în şedinţã ordinarã şi, în mod excepţional, în şedinţe extraordinare.
    (2) Adunarea generalã se întruneşte anual şi adoptã hotãrâri cu majoritate simplã, în prezenţa a douã treimi din numãrul membrilor sãi. Dacã la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de douã treimi, dupã 10 zile se organizeazã o nouã şedinţã cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotãrâri cu majoritate simplã, indiferent de numãrul membrilor prezenţi.
    ART. 77
    Şedinţele pot fi convocate de:
    a) consiliu;
    b) preşedintele colegiului teritorial;
    c) biroul consiliului colegiului teritorial;
    d) o treime din numãrul membrilor colegiului teritorial.
    ART. 78
    Adunarea generalã are urmãtoarele atribuţii:
    a) alege membrii consiliului;
    b) alege reprezentanţii în Adunarea generalã naţionalã;
    c) alege dintre membrii sãi comisia de cenzori formatã din 3 membri;
    d) aprobã bugetul de venituri şi cheltuieli;
    e) aprobã execuţia bugetarã;
    f) descarcã de gestiune consiliul;
    g) analizeazã raportul de activitate al consiliului;
    h) stabileşte indemnizaţia de şedinţã a membrilor comisiei de disciplinã.
    ART. 79
    (1) Consiliul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti au un numãr de membri proporţional cu numãrul medicilor înscrişi în evidenţa colegiului, la data organizãrii alegerilor, aleşi de adunarea generalã conform proporţiilor stabilite de lege.
    (2) Consiliul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti se întâlnesc în şedinţe ordinare o datã la douã luni sau în şedinţe extraordinare la convocarea:
    a) preşedintelui colegiului respectiv;
    b) a cel puţin 3 membri ai biroului consiliului;
    c) unei treimi din numãrul membrilor consiliului.
    (3) Consiliul lucreazã în prezenţa a minimum douã treimi din numãrul membrilor sãi şi ia decizii cu majoritate simplã de voturi.
    ART. 80
    Principalele atribuţii ale consiliilor colegiilor teritoriale sunt urmãtoarele:
    a) conduc activitatea colegiului între şedinţele adunãrii generale;
    b) aleg individual şi pe funcţii membrii biroului consiliului;
    c) elaboreazã regulamentul de organizare şi funcţionare;
    d) aprobã indemnizaţiile lunare ale membrilor biroului consiliului;
    e) duc la îndeplinire hotãrârile adunãrii generale;
    f) aplicã şi urmãresc ducerea la îndeplinire a hotãrârilor organelor naţionale ale Colegiului Medicilor din România;
    g) aleg dintre membrii lor comisiile de lucru;
    h) apãrã şi reprezintã interesele profesionale ale membrilor lor, inclusiv în faţa instanţelor judecãtoreşti şi a altor autoritãţi publice.
    ART. 81
    Biroul consiliului este format din: preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar, aleşi în mod individual de cãtre consiliu dintre membrii sãi, în termen de maximum 5 zile de la data alegerii consiliului.
    ART. 82
    (1) Biroul consiliului se întruneşte sãptãmânal sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre membrii sãi.
    (2) Biroul consiliului lucreazã în prezenţa a cel puţin 3 dintre membrii sãi şi ia decizii cu votul a cel puţin 3 membri.
    ART. 83
    Biroul consiliului are urmãtoarele atribuţii:
    a) asigurã activitatea colegiului între şedinţele consiliului;
    b) aprobã angajarea de personal şi asigurã execuţia bugetului;
    c) executã hotãrârile adunãrii generale şi ale consiliului;
    d) elaboreazã şi supune spre avizare consiliului proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;
    e) executã deciziile organelor naţionale de conducere şi rãspunde de ducerea lor la îndeplinire;
    f) informeazã consiliul cu privire la deciziile emise şi activitatea desfãşuratã între şedinţele consiliului.

    CAP. V
    Venituri şi cheltuieli

    ART. 84
    Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:
    a) taxa de înscriere;
    b) cotizaţiile lunare ale membrilor;
    c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice;
    d) donaţii şi sponsorizãri de la persoane fizice şi juridice;
    e) legate;
    f) drepturi editoriale;
    g) încasãri din vânzarea publicaţiilor proprii;
    h) fonduri rezultate din manifestãrile culturale şi ştiinţifice;
    i) organizarea de cursuri de educaţie profesionalã continuã;
    j) alte surse.
    ART. 85
    Taxa de înscriere în Colegiul Medicilor din România este de 10% din salariul minim pe economie.
    ART. 86
    (1) Cotizaţiile datorate şi neplãtite în termenul fixat de consiliul colegiului teritorial de cãtre membrii Colegiului Medicilor din România determinã plata unor penalitãţi egale cu cele percepute pentru neplata obligaţiilor fiscale.
    (2) Aceeaşi penalitate se va aplica şi colegiilor teritoriale care nu varsã cãtre organele naţionale partea de cotizaţie stabilitã de Consiliul naţional.
    ART. 87
    (1) Neplata cotizaţiei datorate Colegiului Medicilor din România pe o perioadã de 6 luni şi dupã atenţionarea scrisã a consiliului colegiului teritorial se sancţioneazã cu suspendarea calitãţii de membru al colegiului pânã la plata cotizaţiei datorate şi a penalitãţilor aferente.
    (2) Sancţiunea se aplicã de cãtre comisia de disciplinã la sesizarea Comisiei administrative şi financiar-contabile a Colegiului Medicilor din Romania.
    (3) Decizia de suspendare se comunicã Ministerului Sãnãtãţii, casei de asigurãri de sãnãtate judeţene şi angajatorului medicului suspendat.
    ART. 88
    (1) Cuantumul cotizaţiei de membru al Colegiului Medicilor din România se stabileşte de cãtre Consiliul naţional.
    (2) Partea din cotizaţie aferentã funcţionãrii forurilor naţionale va fi viratã pânã cel mai târziu la sfârşitul lunii urmãtoare celei pentru care a fost perceputã cotizaţia.
    ART. 89
    (1) Partea de cotizaţie datoratã Consiliului naţional, nefiind venit al consiliilor colegiilor teritoriale, se va vira cãtre acesta înaintea oricãror alte plãţi.
    (2) Obligaţia urmãririi şi efectuãrii vãrsãrii cotei aferente Consiliului naţional revine preşedintelui consiliului teritorial.
    ART. 90
    Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital, perfecţionarea pregãtirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, ajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, alte cheltuieli aprobate, dupã caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul naţional.
    ART. 91
    (1) Colegiul Medicilor din România, la nivel central, va avea cont bancar. Dreptul de semnãturã în bancã aparţine preşedintelui Colegiului Medicilor din România. Acesta poate împuternici şi o altã persoanã cu dreptul de semnãturã în bancã.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.
    ART. 92
    (1) Preşedinţii consiliilor colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti vor trimite anual pânã la sfârşitul lunii martie copii de pe bugetul pentru anul în curs, aprobat de cãtre consiliul colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi copii de pe bilanţul şi contul de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli al anului anterior.
    (2) Copiile vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de cãtre preşedintele consiliului colegiului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
    ART. 93
    Membrii Colegiului Medicilor din România care sunt excluşi nu au niciun drept sã revendice vreo parte din patrimoniul sau veniturile colegiului şi nici sã ridice pretenţii asupra taxelor de înscriere, cotizaţiilor sau altor eventuale contribuţii bãneşti ori materiale virate cãtre Colegiul Medicilor din România.

    CAP. VI
    Sancţiuni şi proceduri disciplinare

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

    ART. 94
    Constituie abatere disciplinarã fapta sãvârşitã cu vinovãţie prin care se încalcã jurãmântul depus, legile şi regulamentele specifice profesiei de medic, Codul de deontologie medicalã, prevederile prezentului statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din România, precum şi orice altã faptã sãvârşitã în legãturã cu profesia sau în afara acesteia, care este de naturã sã prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale corpului profesional.
    ART. 95
    Repetarea unei abateri disciplinare pânã la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţã agravantã, care va fi avutã în vedere la aplicarea unei eventuale alte sancţiuni.
    ART. 96
    Consiliile teritoriale sunt obligate sã ţinã evidenţa sancţiunilor aplicate fiecãrui membru şi sã o comunice, la solicitare, celor în drept.
    ART. 97
    (1) În cadrul fiecãrui colegiu teritorial se organizeazã şi funcţioneazã comisia de disciplinã, independentã de conducerea colegiului, care judecã în complete de 3 membri abaterile disciplinare sãvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.
    (2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizeazã şi funcţioneazã Comisia superioarã de disciplinã, independentã de conducerea colegiului, care judecã în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplinã teritoriale.
    (3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplinã, obligatoriu membru al colegiului, este desemnat de direcţiile de sãnãtate publicã, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sãnãtãţii, la nivelul Comisiei superioare de disciplinã.
    ART. 98
    (1) Membrii comisiilor de disciplinã de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de cãtre adunarea generalã a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplinã vor fi aleşi de cãtre Adunarea generalã naţionalã.
    (2) Membrii comisiilor de disciplinã vor fi aleşi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.
    (3) Funcţia de membru al comisiei de disciplinã este incompatibilã cu orice altã funcţie în cadrul Colegiului Medicilor din România.
    (4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplinã este de 6 ani.
    (5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplinã înceteazã prin deces, demisie, pierderea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România, survenirea unor situaţii de nedemnitate sau incompatibilitate ori prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor desemnaţi de cãtre Ministerul Sãnãtãţii sau de direcţia de sãnãtate publicã.
    (6) Pentru membrii comisiilor de disciplinã teritoriale, pierderea calitãţii de membru al comisiei de disciplinã opereazã şi în cazul transferului în alt judeţ.
    ART. 99
    Alegerea comisiilor de disciplinã se va face potrivit unui regulament aprobat de Consiliul naţional.
    ART. 100
    (1) Abaterea disciplinarã angajeazã rãspunderea disciplinarã a fãptuitorului, cãruia i se va aplica una dintre urmãtoarele sancţiuni:
    a) mustrare;
    b) avertisment;
    c) vot de blam;
    d) amendã de la 100 lei la 1.500 lei. Plata amenzii se va face în contul Colegiului Medicilor din România, în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, pânã la achitarea sumei;
    e) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activitãţi medicale pe o perioadã de la o lunã la un an;
    f) retragerea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România.
    (2) Retragerea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România opereazã de drept pe durata stabilitã de instanţele judecãtoreşti prin hotãrâre definitivã cu privire la interzicerea exercitãrii profesiei.
    (3) La sancţiunile prevãzute la alin. (1) se poate prevedea, dupã caz, obligarea celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de educaţie medicalã ori a altor forme de pregãtire profesionalã.
    ART. 101
    (1) Decizia pronunţatã se comunicã persoanei sancţionate, persoanei care a fãcut sesizarea, Ministerului Sãnãtãţii, Biroului executiv şi persoanei cu care medicul sancţionat are încheiat contractul de muncã.
    (2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sancţionatã, persoana care a fãcut sesizarea, Ministerul Sãnãtãţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunţatã de comisia de disciplinã a colegiului teritorial.
    ART. 102
    (1) Acţiunea disciplinarã poate fi pornitã în termen de cel mult 6 luni de la data sãvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.
    (2) Sancţiunile prevãzute la art. 447 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se radiazã în termen de 6 luni de la data executãrii lor, iar cea prevãzutã la art. 447 alin. (1) lit. e), în termen de un an de la data expirãrii perioadei de interdicţie.
    (3) În cazul aplicãrii sancţiunii prevãzute la art. 447 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 95/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, medicul poate face o nouã cerere de redobândire a calitãţii de membru al colegiului dupã expirarea perioadei stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã de interdicţie a exercitãrii profesiei sau dupã 2 ani de la data aplicãrii sancţiunii de cãtre comisiile de disciplinã. Redobândirea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în condiţiile prezentei legi.
    (4) În situaţia în care, prin decizia comisiei de disciplinã, au fost dispuse şi mãsurile prevãzute la art. 447 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, radierea sancţiunii se va face numai dupã prezentarea dovezii ducerii la îndeplinire a mãsurii dispuse de comisia de disciplinã.
    (5) Repetarea unei abateri disciplinare pânã la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţã agravantã, care va fi avutã în vedere la aplicarea noii sancţiuni.
    ART. 103
    (1) Cercetarea disciplinarã se efectueazã de cãtre persoane din cadrul comisiei sau al departamentului de jurisdicţie profesionalã.
    (2) Unitãţile sanitare sau cele de medicinã legalã au obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor de disciplinã sau a persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionãrii cauzei.
    ART. 104
    Împotriva deciziei de sancţionare emise de Comisia superioarã de disciplinã, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrui razã îşi desfãşoarã activitatea.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Reguli procedurale

    ART. 105
    (1) Plângerea împotriva unui medic se adreseazã colegiului al cãrui membru este acesta. Acesteia i se va da curs numai în cazul în care conţine urmãtoarele elemente de identificare:
    a) numele, prenumele, domiciliul şi calitatea petentului;
    b) numele, prenumele şi locul de muncã ale medicului împotriva cãruia se face plângerea;
    c) descrierea faptei şi indicarea datei când aceasta a avut loc;
    d) prejudiciul fizic şi moral creat pacientului;
    e) semnãtura petentului.
    (2) Plângerea se va depune personal sau prin mandat cu procurã ori poate fi trimisã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
    (3) Nu se va da curs plângerilor trimise prin email, fax ori depuse sau trimise în copii, ci se va formula doar un rãspuns în care se vor invoca prevederile statutului referitoare la condiţiile de valabilitate impuse unei plângeri.
    ART. 106
    (1) Primind plângerea, biroul consiliului decide declanşarea sau nedeclanşarea anchetei disciplinare.
    (2) Biroul consiliului poate decide nedeclanşarea anchetei disciplinare:
    a) doar în cazul în care plângerea nu este de competenţa Colegiului Medicilor din România;
    b) atunci când plângerea nu conţine elementele obligatorii, aşa cum sunt definite la art. 105 alin. (1).
    ART. 107
    (1) Biroul consiliului se poate sesiza şi poate dispune începerea unei anchete disciplinare şi din oficiu.
    (2) În decizia de autosesizare se vor menţiona elementele care au stat la baza luãrii acestei decizii; eventual, acolo unde este cazul, se vor ataşa şi dovezile corespunzãtoare.
    ART. 108
    (1) În baza deciziei biroului consiliului de declanşare a anchetei disciplinare, Comisia de jurisdicţie profesionalã îl va informa pe medicul împotriva cãruia s-a formulat plângerea, comunicându-i o copie a plângerii, şi îi va comunica acestuia termenul pânã la care poate depune în scris apãrãrile sale şi termenul la care se poate prezenta pentru a fi audiat şi pentru a formula toate apãrãrile pe care le considerã utile.
    (2) În cazul în care se constatã cã sesizarea a fost formulatã cu depãşirea termenului prevãzut de lege, Comisia de jurisdicţie profesionalã va întocmi un referat prin care va propune respingerea sesizãrii ca tardiv introdusã, fãrã a mai cerceta fondul cauzei.
    (3) Primind dosarul cu propunerea Comisiei de jurisdicţie profesionalã, comisia de disciplinã va pronunţa o decizie de respingere a plângerii ca tardiv introdusã, fãrã a mai pronunţa o soluţie asupra fondului plângerii.
    ART. 109
    (1) Dupã cercetarea faptei, conform art. 108, de cãtre Comisia de jurisdicţie profesionalã, dosarul disciplinar însoţit de propunerea de sancţionare sau de stingere a acţiunii disciplinare se înainteazã comisiei de disciplinã a colegiului.
    (2) Acţiunea disciplinarã în faţa comisiei de disciplinã se susţine de cãtre Comisia de jurisdicţie profesionalã.
    ART. 110
    Dupã audierea medicului împotriva cãruia s-a pornit acţiunea disciplinarã, eventual a unor specialişti în domeniu, a martorilor şi a persoanei care a fãcut plângerea, comisia de disciplinã stabileşte printr-o decizie una dintre urmãtoarele soluţii:
    a) stinge acţiunea disciplinarã, dacã fapta nu constituie abatere disciplinarã;
    b) aplicã una dintre sancţiunile prevãzute la art. 100;
    c) stinge acţiunea disciplinarã, dacã persoana care a fãcut plângerea, deşi anunţatã, în mod nejustificat, nu se prezintã la audierea fixatã de comisia de disciplinã sau nu îşi precizeazã în scris poziţia faţã de solicitãrile comisiei de disciplinã ori nu se prezintã la expertiza dispusã în cauzã.
    ART. 111
    Decizia adoptatã în soluţionarea cauzei va trebui sã cuprindã:
    a) numãrul deciziei şi data pronunţãrii;
    b) componenţa comisiei de disciplinã;
    c) descrierea pe scurt a faptei;
    d) prezentarea mãsurilor de cercetare a faptei (declaraţiile pãrţilor, martorii care au fost audiaţi, înscrisurile, documentele cercetate şi reţinute în soluţionarea cauzei etc.);
    e) sancţiunea aplicatã;
    f) temeiul legal al adoptãrii ei;
    g) termenul de contestare şi locul de depunere a contestaţiei;
    h) semnãtura preşedintelui comisiei de disciplinã şi ştampila acestuia.
    ART. 112
    Decizia adoptatã de cãtre comisia de disciplinã de la nivel teritorial se comunicã medicului cercetat, persoanei care a fãcut plângerea şi Biroului executiv.
    ART. 113
    (1) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat, persoana care a fãcut plângerea, Ministerul Sãnãtãţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunţatã de comisia de disciplinã a colegiului teritorial.
    (2) Dacã nu se formuleazã contestaţie, decizia de sancţionare se comunicã unitãţii profesionale cu care medicul sancţionat se afla în raporturi de muncã, precum şi Ministerului Sãnãtãţii.
    (3) Contestaţia se formuleazã în scris şi va conţine în mod obligatoriu cel puţin urmãtoarele elemente:
    a) numele şi prenumele contestatarului;
    b) domiciliul, respectiv sediul contestatarului;
    c) obiectul contestaţiei;
    d) motivarea contestaţiei;
    e) mijloacele de probã pe care se sprijinã contestaţia;
    f) semnãtura contestatorului
    (4) În situaţia în care Comisia de jurisdicţie profesionalã a Colegiului Medicilor din România apreciazã cã în contestaţie nu sunt cuprinse toate elementele prevãzute la alin. (3), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţã aceastã situaţie, acesta sã completeze contestaţia. În cazul în care contestatarul nu se conformeazã solicitãrii Comisiei de jurisdicţie profesionalã a Colegiului Medicilor din România sau dacã contestaţia nu conţine elementele prevãzute la alin. (3) lit. a) şi b), contestaţia va fi înaintatã de urgenţã Comisiei superioare de disciplinã, cu propunerea de respingere.
    ART. 114
    (1) Contestaţia se depune la comisia de disciplinã de la nivel teritorial, care, în termen de 3 zile lucrãtoare, este obligatã ca împreunã cu dosarul cauzei sã o trimitã Comisiei superioare de disciplinã.
    (2) Contestaţia este suspensivã de executare.
    (3) Sunt nule contestaţiile depuse direct la Comisia superioarã de disciplinã.
    (4) Prin contestaţie nu pot fi invocate aspecte care nu au fãcut obiectul plângerii ce a stat la baza declanşãrii anchetei disciplinare.
    ART. 115
    Soluţionând contestaţia, Comisia superioarã de disciplinã analizeazã cauza sub toate aspectele, iar dupã ascultarea contestatorului şi, eventual, administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare poate pronunţa o decizie prin care:
    a) sã anuleze decizia pronunţatã de comisia de disciplinã de la nivel teritorial, dacã aceasta a fost nelegal pronunţatã, şi, pe cale de consecinţã, sã dispunã refacerea procedurii disciplinare la nivel teritorial, cu respectarea prevederilor legale;
    b) sã respingã contestaţia şi sã menţinã dispoziţiile deciziei pronunţate la nivel teritorial;
    c) sã admitã, în tot sau în parte, contestaţia şi sã dispunã anularea, în tot sau în parte, a deciziei pronunţate la nivel teritorial, pronunţându-se pe fond asupra obiectului plângerii;
    d) sã respingã contestaţia ca nelegal formulatã, dacã contestatorul nu şi-a motivat contestaţia şi nu a dat curs solicitãrii de precizare a motivelor contestaţiei.
    ART. 116
    Decizia Comisiei superioare de disciplinã va conţine elementele prevãzute la art. 111.
    ART. 117
    Dacã s-a formulat o plângere atât împotriva unui membru al unui organ de conducere, cât şi împotriva unui medic care nu ocupã o funcţie în cadrul colegiului, se vor forma douã dosare, ce vor fi soluţionate dupã cum urmeazã:
    a) un dosar de cãtre Comisia de jurisdicţie profesionalã a Colegiului Medicilor din România şi care se va soluţiona de cãtre Comisia superioarã de disciplinã, pentru faptele ce îl privesc pe medicul membru al unui organ de conducere;
    b) al doilea dosar de cãtre comisia de disciplinã de la nivel teritorial, pentru medicul care nu ocupã o funcţie de conducere, şi care se va soluţiona de cãtre comisia teritorialã de disciplinã.

    CAP. VII
    Soluţionarea litigiilor

    ART. 118
    Membrii Colegiului Medicilor din România sunt obligaţi ca, atunci când se gãsesc într-o situaţie conflictualã, litigioasã, legatã de exercitarea profesiei, cu alt membru al colegiului, înainte de a apela la instanţele de judecatã, la mass-media sau la intervenţia altor autoritãţi, sã apeleze la comisia de litigii a consiliului judeţean, respectiv a municipiului Bucureşti.
    ART. 119
    Comisia de litigii este formatã din 3 membri ai consiliului, desemnaţi de cãtre acesta.
    ART. 120
    Comisia de litigii va convoca pãrţile în litigiu şi, pe baza probelor administrate de cãtre pãrţi şi a acelora pe care le considerã necesare, va încerca soluţionarea amiabilã a litigiului.
    ART. 121
    (1) La terminarea procedurilor de soluţionare amiabilã a litigiului dintre pãrţi, comisia de litigii va încheia un proces-verbal în care va consemna situaţia de fapt, poziţiile pãrţilor, probele administrate şi rezultatul final.
    (2) Procesul-verbal va fi semnat de cãtre membrii comisiei de litigii şi de cãtre pãrţi.

    CAP. VIII
    Alegerea membrilor consiliilor locale, a reprezentanţilor în Consiliul naţional şi a reprezentanţilor în Adunarea generalã naţionalã, precum şi a membrilor birourilor consiliilor

    SECŢIUNEA 1
    Alegerea reprezentanţilor

    ART. 122
    (1) Membrii Colegiului Medicilor din România pot fi aleşi în organele de conducere ale acestuia.
    (2) Perioada organizãrii alegerilor se stabileşte de cãtre Consiliul naţional.
    ART. 123
    În situaţia suspendãrii din funcţia ocupatã pentru unul dintre motivele de incompatibilitate prevãzute de lege, se va alege, pe perioada suspendãrii, un alt membru sau, dupã caz, funcţia va fi ocupatã de primul membru supleant.
    ART. 124
    Membrii consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, precum şi reprezentanţii în Adunarea generalã naţionalã se aleg prin vot direct, secret şi liber exprimat de cãtre membrii adunãrilor generale din judeţe, respectiv a municipiului Bucureşti.
    ART. 125
    Dreptul de vot, precum şi dreptul de a fi ales în organele de conducere îl au numai medicii membri ai Colegiului Medicilor din România care au cotizaţia plãtitã la zi.
    ART. 126
    (1) Dreptul de a alege şi de a fi ales se poate exercita numai în cadrul colegiului al cãrui membru este medicul respectiv.
    (2) Dovada calitãţii de membru al colegiului teritorial se va face, acolo unde alegãtorul nu se gãseşte pe lista alegãtorilor, cu ultima chitanţã a plãţii cotizaţiei.
    ART. 127
    (1) În vederea organizãrii şi desfãşurãrii alegerilor, se vor organiza comisii electorale locale de cãtre consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, respectiv o comisie electoralã centralã organizatã de cãtre Biroul executiv şi aprobatã de Consiliul naţional.
    (2) Comisia electoralã centralã va coordona desfãşurarea alegerilor şi va emite decizii de îndrumare în vederea aplicãrii Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale.
    ART. 128
    (1) Membrii comisiilor electorale nu pot candida la posturile elective din cadrul Colegiului Medicilor din România în legislatura pentru care se organizeazã alegerile.
    (2) Înaintea alegerii în aceastã funcţie, ei se vor angaja în scris sã nu candideze la o funcţie electivã în legislatura pentru care se organizeazã respectivele alegeri.
    ART. 129
    Membrii Biroului executiv sunt aleşi în mod individual, cu majoritate de voturi, de cãtre Consiliul naţional, respectiv de cãtre consiliile locale.
    ART. 130
    (1) Alegerile se vor desfãşura în baza Regulamentului electoral aprobat de cãtre Consiliul naţional.
    (2) Perioada organizãrii alegerilor se stabileşte de cãtre Consiliul naţional.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Încetarea calitãţii de reprezentant în Consiliul naţional sau de membru în Biroul executiv

    ART. 131
    (1) Încetarea mandatului de membru al organelor de conducere intervine în urmãtoarele situaţii:
    a) demisie;
    b) incompatibilitate;
    c) deces;
    d) pierderea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România;
    e) revocare;
    f) imposibilitatea exercitãrii calitãţii.
    (2) Locul rãmas vacant va fi ocupat de cãtre primul membru supleant.
    (3) Locul rãmas vacant din Biroul executiv sau din Consiliul naţional se ocupã prin alegerea unui alt membru.
    ART. 132
    (1) Revocarea din funcţie sau din calitatea de reprezentant în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, se face cu majoritatea calificatã a forului care l-a ales pe cel în cauzã.
    (2) Revocarea se poate face în cazul încãlcãrii grave a legii, a prezentului statut sau a regulamentelor care organizeazã şi reglementeazã exercitarea profesiei de medic.
    ART. 133
    (1) Sunt revocaţi de drept membrii organelor de conducere care lipsesc nemotivat la:
    a) douã şedinţe pe an în adunãrile generale;
    b) 3 şedinţe pe an ale Consiliului naţional sau ale consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
    c) 3 şedinţe pe semestru ale Biroului executiv ori ale biroului consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
    (2) Constatarea revocãrii se face prin:
    a) hotãrâre a Adunãrii generale naţionale pentru membrii Consiliului naţional, la sesizarea Biroului executiv;
    b) hotãrâre a Consiliului naţional pentru membrii Biroului executiv, la sesizarea a 3 dintre membrii Biroului executiv;
    c) decizie a Biroului executiv pentru membrii organelor teritoriale de conducere, la sesizarea biroului consiliului colegiului teritorial.Sesizarea va fi însoţitã de dovada absenţei membrului în cauzã.

    CAP. IX
    Dispoziţii finale

    ART. 134
    Membrii organelor de conducere aleşi potrivit vechiului statut rãmân în funcţie pânã la finalizarea mandatului.
    ART. 135
    Prezentul statut intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    ANEXĂ
    la statut

                                  EMBLEMA
                   cu sigla Colegiului Medicilor din România

------------
    NOTĂ CTCE
    Reprezentarea graficã a emblemei cu sigla Colegiului Medicilor din România, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2012, la pagina 10, (a se vedea imaginea asociatã).


    ANEXA 2

                              CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ
                          al Colegiului Medicilor din România

    CAP. I
    Principiile fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic

    ART. 1
    Scopul şi rolul profesiei medicale
    Întreaga activitate profesionalã a medicului este dedicatã exclusiv apãrãrii vieţii, sãnãtãţii şi integritãţii fizice şi psihice a fiinţei umane.
    ART. 2
    Nediscriminarea
    Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se va exercita, respectiv desfãşura, fãrã niciun fel de discriminare inclusiv în ceea ce priveşte starea de sãnãtate sau şansele de vindecare ale pacientului.
    ART. 3
    Respectul demnitãţii fiinţei umane
    În toate situaţiile actul profesional, în oricare formã sau modalitate s-ar desfãşura, se va face cu respectarea strictã a demnitãţii umane ca valoare fundamentalã a corpului profesional.
    ART. 4
    Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane
    În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui sã se asigure cã interesul şi binele fiinţei umane prevaleazã interesului societãţii ori al ştiinţei.
    ART. 5
    Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduitã
    Medicul trebuie sã depunã toate diligenţele şi sã se asigure cã orice intervenţie cu caracter medical pe care o executã sau decizie profesionalã pe care o ia respectã normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduitã specifice cazului respectiv.
    ART. 6
    Independenţa profesionalã
    Medicul este dator sã stãruie şi sã îşi apere independenţa profesionalã, fiind interzisã orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economicã sau de ordin administrativ.
    ART. 7
    Caracterul relaţiei medic-pacient
    Relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesionalã şi se va clãdi pe respectul acestuia faţã de demnitatea umanã, pe înţelegere şi compasiune faţã de suferinţã.
    ART. 8
    Obligaţia diligenţei de mijloace
    Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţã şi pricepere interesului pacientului sãu şi va depune toatã diligenţa pentru a se asigura cã decizia luatã este corectã, iar pacientul beneficiazã de maximum de garanţii în raport de condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sãnãtate sã nu aibã de suferit.
    ART. 9
    Principiul specializãrii profesionale
    Cu excepţia unor cazuri de urgenţã vitalã, medicul acţioneazã potrivit specialitãţii, competenţelor şi practicii pe care le are.
    ART. 10
    Respectul faţã de confraţi
    De-a lungul întregii sale activitãţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se sã-i denigreze ori sã aducã critici cu privire la activitatea profesionalã a acestora.

    CAP. II
    Consimţãmântul

    ART. 11
    Acordarea şi retragerea consimţãmântului
    (1) Nicio intervenţie în domeniul sãnãtãţii nu se poate efectua decât dupã ce persoana vizatã şi-a dat consimţãmântul liber şi în cunoştinţã de cauzã.
    (2) În aceleaşi condiţii, consimţãmântul se poate retrage în orice moment de persoana vizatã.
    (3) Dispoziţiile privind retragerea consimţãmântului sunt valabile şi în ceea ce priveşte consimţãmântul exprimat, în condiţiile legii, de altã persoanã sau instituţie decât persoana respectivã.
    ART. 12
    Consimţãmântul în cazul minorilor
    (1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã acordul reprezentantului sãu, autorizarea unei autoritãţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
    (2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare şi pãrerea minorului.
    ART. 13
    Consimţãmântul persoanelor fãrã capacitatea de a consimţi
    Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã acordul reprezentantului sãu ori fãrã autorizarea unei autoritãţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
    ART. 14
    Informarea prealabilã şi adecvatã a persoanei
    (1) Medicul va solicita şi va primi consimţãmântul numai dupã ce, în prealabil, persoana respectivã sau cea îndreptãţitã sã îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicalã a primit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicalã.
    (2) Pe cât posibil, medicul va urmãri ca informarea sã fie adecvatã şi raportatã persoana care urmeazã sã îşi manifeste consimţãmântul.
    ART. 15
    Lipsa consimţãmântului în situaţii de urgenţã
    Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţã, nu se poate obţine consimţãmântul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilã din punct de vedere medical în folosul sãnãtãţii persoanei vizate.
    ART. 16
    Consimţãmântul implicit
    În interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizãrile şi dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicalã de cãtre un pacient care, în momentul noii intervenţii, nu este într-o stare care sã îi permitã sã îşi exprime voinţa sau dacã prin natura sa actul medical are o succesiune şi o repetabilitate specificã.

    CAP. III
    Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sãnãtate

    ART. 17
    Secretul profesional
    Medicul va pãstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecãrei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sãnãtatea sa.
    ART. 18
    Întinderea obligaţiei de pãstrare a secretului profesional
    (1) Obligaţia medicului de a pãstra secretul profesional este opozabilã inclusiv faţã de membrii familiei persoanei respective.
    (2) Obligaţia medicului sã pãstreze secretul profesional persistã şi dupã ce persoana respectivã a încetat sã îi fie pacient sau a decedat.
    ART. 19
    Transmiterea datelor referitoare la sãnãtatea persoanei
    Medicul, la solicitarea persoanei în cauzã, o va informa pe aceasta sau pe persoana desemnatã de aceasta cu privire la orice informaţie pe care o deţine referitoare la starea de sãnãtate a persoanei în cauzã.
    ART. 20
    Derogãri de la regula pãstrãrii secretului profesional
    Derogãrile de la dreptul fiecãrei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sãnãtate sunt numai cele prevãzute în mod expres de lege.

    CAP. IV
    Reguli generale de comportament în activitatea medicalã

    ART. 21
    Comportamentul profesional şi etic
    (1) Medicul trebuie sã fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţã preocupat de creşterea nivelului sãu profesional şi moral, a autoritãţii şi prestigiului profesiunii medicale.
    (2) Comportamentul profesional implicã, fãrã a se limita la, preocuparea constantã şi permanentã a medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţie medicalã continuã, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea medicalã.
    ART. 22
    Fapte şi acte nedeontologice
    Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, în special, urmãtoarele acte:
    a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;
    b) cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordãrii serviciilor medicale;
    c) abandonarea unui pacient fãrã asigurarea cã acesta a fost preluat de o altã unitate medicalã sau de un alt medic ori cã beneficiazã de condiţii adecvate situaţiei în care se aflã şi stãrii sale de sãnãtate;
    d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicalã, cu risc pentru pacient;
    e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
    f) emiterea unui document medical de complezenţã sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;
    g) emiterea unui document medical pentru care nu existã competenţã profesionalã;
    h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupatã sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi neconforme cu normele publicitãţii activitãţilor medicale;
    i) folosirea, invocarea sau lãsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialitãţi ori competenţe profesionale neconforme cu realitatea;
    j) încãlcarea principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic.
    ART. 23
    Atingeri ale independenţei profesionale
    Constituie o atingere gravã adusã caracterului independent al profesiei medicale urmãtoarele acte:
    a) cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege şi cu anunţarea prealabilã a organelor profesiei, asocierea sau colaborarea, sub orice formã şi orice modalitate, directã ori indirectã, dintre un medic şi o persoanã care produce sau distribuie medicamente;
    b) reclama, în orice mod, la medicamente, aparaturã medicalã sau alte produse de uz medical;
    c) implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, dispozitive medicale, aparaturã medicalã sau de alte produse de uz medical;
    d) încãlcarea principiului transparenţei în relaţia cu producãtorii şi distribuitorii de medicamente şi produse medicale;
    e) primirea unor donaţii sub formã de cadouri în bani sau în naturã ori alte avantaje, a cãror valoare le face sã îşi piardã caracterul simbolic şi care influenţeazã actul medical, de la una dintre entitãţile prevãzute la lit. a)-c).
    ART. 24
    Caracterul nemediat al relaţiei medic-pacient
    Cu excepţia unor situaţii obiectiv excepţionale şi imposibil de înlãturat, orice decizie medicalã se va baza în primul rând pe examinarea personalã şi nemediatã a pacientului de cãtre medicul respectiv.
    ART. 25
    Limitele angajamentului profesional
    (1) În orice situaţie, angajamentul profesional al medicului nu poate depãşi competenţa profesionalã, capacitatea tehnicã şi de dotare a cabinetului sau a unitãţii sanitare ori baza materialã afectatã, inclusiv prin convenţii sau colaborãri ferme cu alte unitãţi sanitare.
    (2) Dacã medicul nu are suficiente cunoştinţe ori experienţa necesarã pentru a asigura o asistenţã medicalã corespunzãtoare, acesta va solicita un consult adecvat situaţiei sau va îndruma bolnavul cãtre un astfel de consult la o altã unitate medicalã. Aceleaşi dispoziţii se vor aplica şi în cazul în care dotarea tehnicã şi materialã a unitãţii în care are loc consultul sau intervenţia medicalã nu este adecvatã consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale.
    ART. 26
    Diligenţa de claritate
    Medicul care a rãspuns unei solicitãri cu caracter medical se va asigura cã persoana respectivã a înţeles pe deplin prescripţia, recomandarea sau orice altã cerinţã a medicului, precum şi cu privire la faptul cã pacientul este, dupã caz, preluat de o altã unitate medicalã ori în supravegherea altui specialist în domeniu.
    ART. 27
    Colaborarea cu alţi specialişti
    În situaţia în care pacientul a fost preluat sau îndrumat cãtre un alt specialist, medicul va colabora cu acesta din urmã, punându-i la dispoziţie orice fel de date sau informaţii cu caracter medical referitoare la persoana în cauzã şi informândul cu privire la orice altã chestiune legatã de starea de sãnãtate a acesteia.
    ART. 28
    Consultul în echipã
    În situaţia în care este necesar, medicul, cu consimţãmântul pacientului sau, dupã caz, al persoanei respectiv instituţiei abilitate, va solicita pãrerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate consulta, pentru luarea celor mai adecvate mãsuri în interesul pacientului.
    ART. 29
    Luarea deciziei şi comunicarea ei
    (1) În cazul unui consult organizat de cãtre medicul curant în condiţiile art. 27, luarea şi comunicarea deciziei finale aparţine medicului care l-a organizat.
    (2) Dacã opinia majoritãţii medicilor participanţi la un consult organizat în condiţiile art. 27 diferã de a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, dupã caz, instituţia sau persoana abilitatã vor fi informaţi.
    ART. 30
    Dreptul la o a doua opinie medicalã
    În toate situaţiile medicul va respecta dreptul pacientului de a obţine o a doua opinie medicalã.
    ART. 31
    Actul medical de la distanţã
    Investigaţia ori intervenţia medicalã la distanţã, în oricare dintre formele şi modalitãţile existente, este permisã numai în situaţia în care pacientul este asistat nemijlocit de cãtre medicul sãu, iar scopul investigaţiei şi procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul sã determine diagnosticul, sã stabileascã tratamentul sau sã întreprindã orice altã mãsurã medicalã necesarã finalizãrii actului medical sau intervenţiei medicale în cazul operaţilor. Excepţie fac situaţiile de urgenţã.
    ART. 32
    Finalizarea obligaţiei asumate
    (1) Medicul se va asigura cã pacientul a înţeles natura şi întinderea relaţiei medic-pacient, cã are o aşteptare corectã cu privire la rezultatele actului medical şi la serviciile medicale pe care acesta urmeazã sã le primeascã.
    (2) Odatã încheiatã înţelegerea medic-pacient, medicul este ţinut sã ducã la îndeplinire toate obligaţiile asumate, aşa cum rezultã ele din înţelegerea pãrţilor sau din obiceiurile şi cutumele profesiei medicale.
    ART. 33
    Refuzul acordãrii serviciilor medicale
    (1) Refuzul acordãrii asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacã prin solicitarea formulatã persoana în cauzã îi cere medicului acte de naturã a-i ştirbi independenţa profesionalã, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformã cu principiile fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale.
    (2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului sãu, se va asigura cã prin refuzul acordãrii serviciilor medicale viaţa sau sãnãtatea persoanei în cauzã nu sunt puse în pericol şi, în mãsura în care refuzul este bazat pe încãlcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauzã spre un alt coleg sau o altã unitate medicalã.

    CAP. V
    Activitãţile conexe actului medical

    ART. 34
    Legalitatea şi realitatea conţinutului documentelor medicale
    Medicul va elibera persoanelor îndreptãţite numai documentele permise de lege şi care atestã realitatea medicalã aşa cum rezultã aceasta din datele şi informaţiile pe care medicul le deţine în mod legal ori aşa cum a rezultat ea în urma exercitãrii profesiei cu privire la persoana respectivã.
    ART. 35
    Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicalã
    (1) Documente medicale referitoare la starea de sãnãtate a pacientului, întocmite de medic în urma exercitãrii personale a profesiei, vor fi în limita specialitãţii şi competenţelor profesionale ale medicului respectiv.
    (2) Orice activitate medicalã se va consemna în documente adecvate înregistrãrii activitãţii respective.
    ART. 36
    Obligaţii referitoare la sãnãtatea publicã
    (1) Medicul are obligaţia profesionalã şi legalã sã se îngrijeascã de respectarea regulilor de igienã şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, el va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce le revine acestora faţã de ei înşişi, dar şi faţã de comunitate şi colectivitate.
    (2) Medicul are obligaţia moralã de a aduce la cunoştinţã organelor competente orice situaţie de care aflã şi care reprezintã un pericol pentru sãnãtatea publicã.
    ART. 37
    Semnalarea erorilor profesionale
    (1) Medicul care ia cunoştinţã despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicalã medicul autor al faptei.
    (2) Dacã eroarea nu este corectatã ori apreciazã cã nu s-au întreprins toate mãsurile adecvate situaţiei, medicul va informa în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege, nu va face publice datele decât dupã ce corpul profesional s-a pronunţat.
    ART. 38
    Primordialitatea concilierii
    În orice situaţie litigioasã ori divergenţã profesionalã, înaintea oricãrui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
    ART. 39
    Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate
    În toate situaţiile şi împrejurãrile legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii îşi vor acorda sprijin reciproc şi vor acţiona cu loialitate unul faţã de celãlalt. Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistã şi faţã de corpul profesional şi organismele sale.

    CAP. VI
    Cercetarea medicalã

    ART. 40
    Principiul legalitãţii şi eticii cercetãrii medicale
    Orice activitate de cercetare medicalã va fi efectuatã cu respectarea strictã a principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, în respect deplin faţã de fiinţa şi de specia umanã şi cu respectarea strictã a condiţiilor prevãzute de lege şi normele profesiei.
    ART. 41
    Cercetarea pe fiinţa umanã
    Cercetarea pe fiinţa umanã are caracter de excepţie şi poate fi fãcutã numai dacã, în mod cumulativ, sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
    a) nu existã nicio metodã alternativã la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilã;
    b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetãrii;
    c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa sau autoritatea competentã dupã ce a fãcut obiectul unei examinãri independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluãri a importanţei obiectivului cercetãrii, precum şi al unei examinãri pluridisciplinare a acceptabilitãţii sale pe plan etic;
    d) persoana pe care se fac cercetãri este informatã asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevãzute prin lege pentru protecţia sa;
    e) consimţãmântul a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţãmânt poate fi retras în orice moment, în mod liber.
    ART. 42
    Cercetarea pe persoana fãrã capacitatea de a consimţi
    Nu poate fi desfãşuratã activitate de cercetare ştiinţificã medicalã pe o persoanã care nu are capacitatea de a consimţi decât dacã sunt întrunite cumulativ condiţiile urmãtoare:
    a) sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 41 lit. a)-d);
    b) rezultatele cercetãrii au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sãnãtatea sa;
    c) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilã pe subiecţi capabili sã îşi dea consimţãmântul;
    d) autorizarea necesarã prevãzutã la art. 41 lit. c) a fost datã specific şi în scris;
    e) persoana în cauzã nu are obiecţii.
    ART. 43
    Diligenţa medicului
    Medicul este dator sã depunã toatã diligenţa şi sã stãruie pentru lãmurirea tuturor împrejurãrilor de fapt şi de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicalã. În caz de nevoie, pentru lãmurirea deplinã, medicul este dator sã solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.
    ART. 44
    Intervenţia asupra persoanei
    Nicio persoanã nu va putea fi supusã experienţelor, testelor, prelevãrilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevãzute de lege.
    ART. 45
    Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la donatori în viaţã
    (1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la donatori în viaţã se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai dupã ce persoana respectivã a fost informatã, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, pânã în momentul prelevãrii, donatorul poate reveni asupra consimţãmântului dat.
    (2) În afara cazurilor expres prevãzute de lege, este interzisã prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la minori, precum şi de la persoane aflate în viaţã, dar lipsite de discernãmânt din cauza unui handicap mintal, unei tulburãri mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.
    ART. 46
    Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane de la persoane decedate
    Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoane decedate se efectueazã numai în condiţiile prevãzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de soţul supravieţuitor, de pãrinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie colateralã pânã la gradul al patrulea inclusiv.
    ART. 47
    Limitãri ale cercetãrii medicale
    Sunt contrare scopului şi rolului profesiei de medic urmãtoarele activitãţi în domeniul cercetãrii medicale:
    a) orice intervenţie medicalã asupra caracterelor genetice prin care se urmãreşte modificarea descendenţei unei persoane. Excepţie fac situaţiile care privesc prevenirea şi tratamentul unor maladii genetice, situaţie în care se vor obţine toate autorizãrile adecvate;
    b) orice intervenţie prin care se urmãreşte crearea unei fiinţe umane genetic identicã cu altã fiinţã umanã vie sau moartã;
    c) crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;
    d) orice intervenţie de naturã a determina sexul viitorului copil. Excepţie fac situaţiile în care în mod obiectiv este necesarã determinarea sexului în scopul evitãrii unei boli ereditare grave legate de sexul viitorului copil;
    e) examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical şi strict în condiţiile şi procedurile legale;
    f) orice intervenţie prin care s-ar urmãri sau s-ar determina selecţia persoanelor ori s-ar aduce atingere speciei umane;
    g) participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale ori civile sau în scopuri strict medicale ori de cercetare ştiinţificã, ambele efectuate strict în condiţiile legii;
    h) participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale, cu excepţia cazurilor expres prevãzute de lege.

    CAP. VII
    Publicitatea activitãţilor medicale

    ART. 48
    Scopul publicitãţii
    (1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinatã sã asigure publicului informaţii cu privire la activitatea desfãşuratã de acestea.
    (2) Publicitatea trebuie sã fie veridicã, neînşelãtoare, sã respecte secretul profesional şi sã fie realizatã cu demnitate şi prudenţã.
    (3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate menţiunile laudative sau comparative şi toate indicaţiile referitoare la identitatea pacienţilor sunt interzise.
    (4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamã în scopul dobândirii de clientelã.
    ART. 49
    Mijloacele de publicitate
    (1) Formele de exercitare a profesiei de medic pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
    a) plasarea unei firme;
    b) anunţuri de publicitate, potrivit prezentului cod de deontologie medicalã;
    c) anunţuri şi menţiuni în anuare şi cãrţi de telefon;
    d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe, colocvii etc., profesionale şi de specialitate;
    e) corespondenţã profesionalã şi cãrţi de vizitã profesionale;
    f) adresã de internet.
    (2) Nu este permisã utilizarea urmãtoarelor mijloace de publicitate:
    a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei persoane sau într-un loc public;
    b) propunerea personalizatã de prestãri de servicii efectuatã de o formã de exercitare a profesiei, fãrã ca aceasta sã fi fost în prealabil solicitatã în acest sens, indiferent dacã aceasta este fãcutã sau nu în scopul racolãrii de pacienţi;
    c) acordarea de consultaţii medicale realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare în masã, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate, cu excepţia acelora avizate de Colegiul Medicilor din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest scop.
    (3) În cadrul apariţiilor în mediile de informare, medicul va putea prezenta procedee de diagnostic şi tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee şi mijloace de investigare, dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-şi face reclamã pentru sine sau pentru orice altã firmã implicatã în producţia de medicamente ori dispozitive medicale.
    ART. 50
    Firma
    (1) Firma trebuie sã aibã dimensiunile maxime de 40 x 80 cm şi va fi amplasatã la intrarea imobilului şi/sau a spaţiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau secundar ori birou de lucru.
    (2) Firma cuprinde urmãtoarele menţiuni:
    a) Colegiul Medicilor din România;
    b) structura teritorialã a Colegiului Medicilor din România;
    c) denumirea formei de exercitare a profesiei;
    d) menţiuni privind identificarea sediului (etaj, apartament);
    e) menţiuni privind titlurile profesionale, academice, ştiinţifice, specialitãţile şi competenţele medicale;
    f) menţiuni privind sediul principal şi sediul secundar.
    ART. 51
    Publicitatea prin mijloacele media
    (1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate.
    (2) Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele şi principalele specialitãţi şi competenţe în care medicii îşi desfãşoarã activitatea, precum şi programul de activitate.
    ART. 52
    Corespondenţa
    (1) Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:
    a) numãrul de telefon, fax, adresa de internet şi adresa electronicã (e-mail);
    b) indicarea sediului principal şi, dupã caz, a sediului secundar şi/sau a altui loc de muncã;
    c) specialitãţile şi competenţele medicale;
    d) titlurile academice, ştiinţifice sau profesionale;
    e) sigla formei respective de exercitare a profesiei.
    (2) Cãrţile de vizitã profesionale ale medicului care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul formei respective de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi calitatea medicului în forma de exercitare a profesiei.
    ART. 53
    Pagina web
    (1) Medicii, precum şi formele de exercitare a profesiei pot avea un website care poate cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfãşuratã, precum şi pe cele permise corespondenţei ori publicitãţii.
    (2) Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de internet trebuie sã respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional.
    (3) Pagina web nu poate cuprinde nicio intercalare cu caracter de reclamã sau menţiune publicitarã pentru un produs sau serviciu diferit de activitãţile pe care are dreptul sã le furnizeze medicul sau respectiva formã de exercitare a profesiei.
    (4) Pagina web nu poate conţine legãturi cãtre alte adrese al cãror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de medic.
    (5) Pentru realizarea cerinţelor menţionate la alin. (4), medicul sau forma de exercitare a profesiei deţinãtoare a paginii web trebuie sã asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legãturilor realizate prin intermediul adresei proprii şi trebuie sã dispunã fãrã întârziere eliminarea lor în cazul în care conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei de medic.

    CAP. VIII
    Judecarea cauzelor deontologice

    ART. 54
    Celeritatea
    (1) Cercetarea şi analiza oricãrei sesizãri privind existenţa unei posibile încãlcãri a dispoziţiilor prezentului cod de deontologie medicalã se fac cu celeritate de cãtre persoanele desemnate cu cercetarea faptei ori de cãtre cei cãrora le-au fost solicitate date în legãturã cu soluţionarea sesizãrii, fiind obligate sã acţioneze cu maximã diligenţã, netergiversând sau prelungind realizarea atribuţiilor, respectiv comunicarea datelor solicitate.
    (2) În adresa de solicitare a unor date şi informaţii necesare soluţionãrii cauzei disciplinare se va indica data pânã la care urmeazã sã se facã comunicarea datelor sau informaţiilor solicitate.
    ART. 55
    Prezumţia de nevinovãţie
    (1) Cercetarea şi analiza oricãrei sesizãri se vor face având în vedere şi respectând prezumţia de nevinovãţie a medicului.
    (2) Persoanele desemnate cu cercetarea sesizãrii ori membrii comisiei de disciplinã vor acţiona cu tact şi moderaţie, fãrã a se antepronunţa sau a emite opinii personale în niciun mod şi în niciun sens pe timpul soluţionãrii sesizãrii.
    ART. 56
    Imparţialitatea
    (1) Persoana desemnatã cu cercetarea faptei reclamate ori membrii comisiei de disciplinã care are/au vreun interes personal în cauzã, în orice mod, ori are/au legãturi de rudenie cu medicul care face obiectul cercetãrii sau cu persoana care a fãcut reclamaţia îl va/vor informa pe preşedintele comisiei de disciplinã, care va decide, dupã caz, menţinerea sau înlocuirea persoanei în cauzã.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în situaţia existenţei unor situaţii conflictuale.
    (3) Nicio persoanã implicatã în cercetarea sau soluţionarea cauzei disciplinare nu va putea face declaraţii publice cu privire la cauza respectivã pânã la soluţionarea ei definitivã.
    ART. 57
    Contradictorialitatea scrisã
    (1) Comisia de disciplinã va stãrui pentru obţinerea în scris a poziţiei fiecãrei pãrţi implicate în cauza disciplinarã.
    (2) Contradictorialitatea oralã directã se va desfãşura doar în condiţiile în care pentru soluţionarea cauzei este strict necesarã, neputându-se soluţiona cauza altfel. În acest caz, preşedintele şedinţei va acţiona cu tact şi înţelegere, fiind interzise adresãrile directe între persoanele implicate sau emiterea de cãtre membrii comisiei de disciplinã a unor aprecieri ori opinii în legãturã cu cauza respectivã.
    ART. 58
    Expertiza
    (1) În funcţie de cauza supusã cercetãrii disciplinare, comisia de disciplinã poate solicita o expertizã de specialitate de la medici specialişti cu reputaţie în domeniu.
    (2) Dispoziţiile art. 55 se aplicã şi în ceea ce priveşte experţii.
    ART. 59
    Desfãşurarea audierilor
    (1) În cauza supusã soluţionãrii, membrii comisiei de disciplinã se vor adresa persoanelor audiate exclusiv prin intermediul preşedintelui comisiei sau solicitându-i acestuia permisiunea şi exclusiv pentru a-i pune persoanei în cauzã întrebãri utile şi relevante soluţionãrii cauzei.
    (2) Pe timpul audierii este interzisã emiterea de cãtre membrii comisiei de disciplinã a unor opinii personale sau aprecieri de orice naturã. În caz de nevoie, preşedintele comisiei poate interveni şi restabili cadrul decent al audierilor, inclusiv prin suspendarea şedinţei comisiei.

    CAP. IX
    Dispoziţii finale

    ART. 60
    Aplicarea codului de deontologie medicalã în timp
    Cu excepţia situaţiilor mai favorabile, faptele sãvârşite pânã la intrarea în vigoare a prezentului cod de deontologie medicalã vor fi supuse prevederilor vechiului cod.
    ART. 61
    Data intrãrii în vigoare
    Prezentul cod de deontologie medicalã intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

               ___________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice