Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 2.910 din 29 noiembrie 1967 pentru aplicarea Drecretului nr. 1050/1967 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 2.910 din 29 noiembrie 1967 pentru aplicarea Drecretului nr. 1050/1967 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania

EMITENT: CONSILIUL DE MINISTRI
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 101 din 1 decembrie 1967

Comenteaza legea

Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:

CAP. 1
Conferirea titlului de doctor

SECŢIUNEA I
Admiterea la doctorat

ART. 1
Admiterea la doctorat se face anual, în cursul primului semestru al anului universitar. Admiterea la doctorat a candidaţilor care vor efectua stagiul de pregãtire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalţi candidaţi se face pe baza unui colocviu.
ART. 2
Examenul sau colocviul de admitere se susţine în fata unei comisii numite de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea rectorului instituţiei de învãţãmînt superior sau directorului institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România. Propunerea facuta de directorul institutului de cercetare se aproba, în prealabil, de secţia de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 3
La examenul sau la colocviul de admitere se pot prezenta persoanele care au absolvit instituţii de învãţãmînt şi poseda diploma de examen de stat sau diploma echivalenta în specialitatea la care s-au înscris, sau într-o specialitate inrudita din aceeaşi ramura de ştiinţa.
Pentru admiterea la doctorat, candidatul va prezenta pãrerea scrisã a conducerii organizaţiei socialiste în care îşi are locul de munca.
Pentru candidaţii care se prezintã la admitere la doctorat în anul universitar urmãtor absolvirii instituţiilor de învãţãmînt superior, pãrerea va fi exprimatã de conducerea facultãţii absolvite.
ART. 4
La examenul sau la colocviul de admitere pentru doctoratul în specialitatile economie politica, materialism dialectic şi materialism istoric, socialism ştiinţific, pot candida, cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, şi absolvenţii cu examen de stat din alte specialitãţi, dacã fac dovada ca au activat cel puţin 3 ani în specialitatea pentru care candideazã şi au lucrãri ştiinţifice în aceasta specialitate.
ART. 5
Candidaţii care doresc sa efectueze stagiul de pregãtire ca bursieri sînt admişi la doctorat în limita locurilor stabilite şi în ordinea mediilor obţinute la examen pe baza verificãrii pregãtirii de specialitate şi a gradului de informare asupra literaturii de specialitate romana şi strãinã. Media minima de admitere este 7.
Ceilalţi candidaţi sînt admişi la doctorat în ordinea în care au fost apreciati la colocviu în ce priveşte nivelul de cunoaştere a domeniului specialitatii şi cel de informare asupra literaturii de specialitate romana şi strãinã.
ART. 6
Numãrul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de ştiinţa, de Consiliul de Miniştri, o data cu planurile de şcolarizare pentru învãţãmîntul superior. Repartizarea burselor pe specialitãţi se face de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România şi cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice şi al Comitetului de Stat al Planificarii; stabilirea pe instituţii de învãţãmînt superior şi institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România se face de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.
Numãrul de locuri pentru doctoranzi nebursieri este determinat de locurile libere la fiecare conducãtor ştiinţific.
Un conducãtor ştiinţific nu poate indruma, în acelaşi timp, mai mult de 10 doctoranzi.
ART. 7
Candidaţii care se prezintã la examenul sau la colocviul de admitere la doctorat beneficiazã de un concediu fãrã plata de 15 zile calendaristice.

SECŢIUNEA A II-a
Pregãtirea doctoranzilor

ART. 8
Stagiul de pregãtire a doctoranzilor se organizeazã de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România, în instituţii de învãţãmînt superior şi în institute de cercetare ale Academiei.
ART. 9
Durata stagiului de pregãtire la doctorat este de cel mult 4 ani; pentru doctoranzii bursieri stagiul de pregãtire este de cel mult 3 ani.
ART. 10
În timpul stagiului de pregãtire doctoranzii bursieri beneficiazã de toate drepturile recunoscute angajaţilor. Ei primesc în loc de salariu o bursa lunarã echivalenta cu salariul de preparator în învãţãmîntul superior, dacã au o vechime în producţie pînã la 3 ani, sau de asistent, dacã au o vechime în producţie de peste 3 ani. La calcularea cuantumului bursei echivalente cu salariul de asistent, timpul servit în producţie va fi considerat stagiu de activitate în învãţãmîntul superior. În aceasta perioada doctoranzii nu pot ocupa, ca angajaţi, o funcţie remuneratã.
Sumele necesare pentru plata burselor se vor aloca unitãţii la care se efectueazã stagiul, dintr-un fond prevãzut în bugetul Ministerului Învãţãmîntului.
ART. 11
Pe durata stagiului de pregãtire doctoranzii bursieri sînt consideraţi în concediu fãrã plata de la posturile pe care le ocupau la data admiterii lor la doctorat. Stagiul se considera vechime în funcţiile din care provin aceşti doctoranzi.
ART. 12
Pregãtirea doctoranzilor se face sub îndrumarea conducãtorilor ştiinţifici de specialitate numiţi de Ministerul Învãţãmîntului dintre cei mai valorosi membri ai corpului didactic din învãţãmîntul superior şi, cu avizul Prezidiului Academiei Republicii Socialiste România, dintre alţi oameni de ştiinţa cu mare prestigiu din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.
Conducãtorilor ştiinţifici li se reduc pînã la maximum 40% obligaţiile didactice şi ştiinţifice, în raport cu numãrul doctoranzilor pe care îi indruma. Reducerea se aproba de Ministerul Învãţãmîntului sau de Prezidiului Academiei Republicii Socialiste România, la propunerea instituţiei de învãţãmînt superior sau a institutului de cercetare.
Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România şi cu avizul Comitetului de Stat pentru Problemele Organizãrii Muncii şi Producţiei şi ale Salarizarii, va elabora norme cu privire la reducerea obligaţiilor didactice şi ştiinţifice.
ART. 13
În termen de cel mult 2 luni de la începerea stagiului de pregãtire, doctorantul împreunã cu conducãtorul ştiinţific stabilesc tema şi planul tezei de doctorat, precum şi planul individual al activitãţii de pregãtire.
Intreaga activitate din perioada stagiului va fi consacratã realizãrii unei temeinice pregatiri de specialitate, în vederea elaborãrii tezei de doctorat la un înalt nivel ştiinţific.
Planul individual cuprinde: organizarea studiului de documentare şi de aprofundare în disciplina de specialitate şi în disciplinele înrudite, desfãşurarea lucrãrilor de cercetare ştiinţificã asupra tezei de doctorat, prezentarea de referate asupra activitãţii şi rezultatelor cercetãrilor efectuate, publicarea de studii privind tema tezei de doctorat.
Tema şi planul tezei de doctorat şi planul individual al activitãţii de pregãtire a doctorandului se aproba de consiliul ştiinţific al facultãţii sau al institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 14
În timpul stagiului de pregãtire doctoranzii sînt obligaţi sa promoveze doua pînã la patru examene, prin care se verifica temeinic orientarea pregãtirii în specialitate, nivelul de documentare, capacitatea de interpretare teoreticã şi rezolvarea unor probleme legate de tema tezei de doctorat.
Se va susţine cîte un examen la disciplina fundamentalã din specialitatea doctorandului şi la disciplina strins legatã de tema tezei de doctorat. În funcţie de specialitatea doctorandului, se vor putea programa examene şi la una sau doua discipline înrudite.
Nota minima de promovare a fiecãrui examen este 7.
Numãrul şi tematica examenelor pentru fiecare doctorand se stabilesc de consiliul ştiinţific al facultãţii sau al institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România, la propunerea conducatorului ştiinţific, în funcţie de specialitate şi de tema tezei de doctorat.
ART. 15
Doctoranzii bursieri vor susţine examenele într-un interval de cel mult un an şi jumãtate, iar ceilalţi doctoranzi, într-un interval de cel mult 2 ani de la data admiterii la doctorat.
Doctorandul care nu promoveazã examenele în termenele stabilite pierde dreptul de a continua doctoratul. Dispoziţia se da de rectorul instituţiei de învãţãmînt superior sau de directorul institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România.
Pentru cauze bine justificate, Ministerul Învãţãmîntului sau Academia Republicii Socialiste România poate aproba, în cadrul stagiului de pregãtire, o prelungire de cel mult 6 luni a termenului pentru susţinerea examenelor.
ART. 16
Evidenta activitãţii doctoranzilor se tine de instituţiile de învãţãmînt superior sau de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România la care sînt admişi.
Controlul îndeplinirii planului individual al activitãţii de pregãtire se face prin conducerea facultãţilor sau a institutelor de cercetare, în cadrul cãrora este organizatã pregãtirea doctoranzilor.
Conducãtorul ştiinţific este obligat sa informeze semestrial consiliul ştiinţific asupra desfãşurãrii activitãţii de pregãtire a doctoranzilor, iar anual sa prezinte caracterizari care sa oglindeasca aptitudinile pentru cercetare ale doctoranzilor şi progresele realizate de aceştia.
ART. 17
Doctoranzii au dreptul sa foloseascã utilajul, laboratoarele, bibliotecile instituţiilor de învãţãmînt superior sau ale institutelor de cercetare.
ART. 18
Teza de doctorat poate fi prezentatã pentru sustinere numai dupã promovarea examenelor din timpul stagiului de pregãtire, pe baza referatului favorabil al conducatorului ştiinţific.
În vederea sustinerii tezei, doctoranzii nebursieri beneficiazã o singura data, în afarã concediului de odihna, de un concediu fãrã plata de 30 zile calendaristice. De acest drept beneficiazã şi foştii aspiranti care prezintã spre sustinere teza de doctorat.

SECŢIUNEA A III-a
Susţinerea tezei de doctorat şi obţinerea titlului de doctor

ART. 19
În vederea aprecierii şi sustinerii tezei de doctorat, Ministerul Învãţãmîntului numeşte o comisie de doctorat, la propunerea rectorului instituţiei de învãţãmînt superior sau a preşedintelui sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.
Comisia de doctorat este alcãtuitã din preşedinte şi membri.
Preşedintele comisiei este, dupã caz, decanul facultãţii ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanţii acestora. Membrii comisiei sînt conducãtorul ştiinţific şi trei specialişti din domeniul corespunzãtor tezei, care au titluri ştiinţifice.
Teza de doctorat va fi examinata de specialiştii din comisie, întocmind, fiecare în parte, aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii temeinic motivate asupra valorii şi admisibilitãţii tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctorand.
Dacã doi dintre specialiştii din comisie nu sînt de acord cu recomandarea pentru susţinerea tezei de doctorat, aceasta se respinge.
Dacã unul dintre specialiştii din comisie nu este de acord cu recomandarea pentru susţinerea tezei de doctorat, Ministerul Învãţãmîntului numeşte, dupã aceeaşi procedura, încã doi specialişti, ca membri ai comisiei.
În acest caz, teza poate fi admisã pentru sustinere numai dacã patru din cei cinci specialişti din comisie recomanda admiterea ei.
ART. 20
Teza de doctorat se susţine în şedinţa publica în fata comisiei de doctorat, la facultatea sau institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul a efectuat stagiul de pregãtire.
În cazul cînd pregãtirea doctoranzilor s-a fãcut într-o facultate a unei instituţii de învãţãmînt superior sau într-un institut de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România care nu are drept de a conferi titlul de doctor, comisia va funcţiona la o facultate, respectiv institut de cercetare, de acelaşi profil sau cu profil inrudit, desemnatã de Ministerul Învãţãmîntului dintre cele care aparţin instituţiilor cu drept de a conferi acest titlu.
ART. 21
În şedinţa publica comisia dezbate teza de doctorat, dupã care se pronunţa şi asupra valorii ştiinţifice a tezei de doctorat, ca şi asupra importantei practice a rezultatelor obţinute.
Dupã încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia, în urma deliberãrii, hotãrãşte prin vot deschis asupra conferirii titlului de doctor. Hotãrîrea de conferire a titlului de doctor se poate lua cel puţin cu patru voturi, cînd comisia este formatã din cinci membri, sau cel puţin şase voturi, cînd comisia este formatã din şapte membri.
Rectorul instituţiei de învãţãmînt superior sau preşedintele sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la obligaţiile doctorandului în cadrul stagiului de pregãtire şi la susţinerea tezei de doctorat.
ART. 22
Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România exercita conducerea generalã ştiinţificã şi metodica a pregãtirii doctoranzilor.

CAP. 2
Conferirea titlului de doctor-docent în ştiinţe

ART. 23
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã persoanelor care au titlul de doctor şi care fac dovada, pe baza unui memoriu de activitate, ca au desfãşurat o activitate ştiinţificã îndelungatã şi au efectuat lucrãri de mare valoare, reprezentind contribuţii de seama la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Persoanele care considera ca îndeplinesc condiţiile cerute pentru titlul de doctor-docent în ştiinţe adreseazã o cerere în acest sens rectorului instituţiei de învãţãmînt superior cu drept de a conferi acest titlu în ramura de ştiinţa din care face parte activitatea solicitantului, însoţitã de un memoriu de activitate ştiinţificã.
Rectorul înainteazã cererea Ministerului Învãţãmîntului în termen de 30 de zile, împreunã cu propuneri pentru numirea unei comisii de doctorat din care fac parte 5-7 membri dintre specialiştii din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu ştiinţific, din instituţiile de învãţãmînt superior, din institutele de cercetãri sau din producţie, care au, pe cît posibil, titlul de doctor-docent în ştiinţe.
Comisia de doctorat se numeşte de Ministerul Învãţãmîntului. Unul din membrii comisiei desemnat de acest minister îndeplineşte calitatea de preşedinte.
Memoriul de activitate ştiinţificã se susţine în şedinţa publica, în fata comisiei de doctorat, de cãtre persoana care a solicitat sa i se acorde titlul de doctor-docent în ştiinţe, la facultatea de profil din instituţia de învãţãmînt superior la care a adresat cererea.
În şedinţa publica comisia de doctorat dezbate activitatea ştiinţificã a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunţa asupra valorii acestei activitãţi şi asupra contribuţiei aduse de persoana respectiva la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Dupã încheierea dezbaterilor cu privire la activitatea ştiinţificã, comisia, în urma deliberãrii, hotãrãşte prin vot deschis asupra acordãrii titlului de doctor-docent în ştiinţe. Hotãrîrea de acordare a titlului de doctor-docent în ştiinţe se poate lua numai cu unanimitatea voturilor membrilor comisiei.
Hotãrîrea comisiei de doctorat pentru acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe se supune spre aprobare consiliului ştiinţific de facultate, care decide prin vot deschis, cu majoritatea de cel puţin jumãtate plus unu voturi din numãrul membrilor sãi, dupã care rectorul instituţiei de învãţãmînt superior verifica îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.

CAP. 3
Conferirea titlului de doctor honoris causa

ART. 24
Instituţiile de învãţãmînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în ştiinţe pot conferi şi titlul de doctor honoris causa unor cetãţeni romani sau strãini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnãtate aduse patriei noastre şi umanitãţii.
ART. 25
Titlul de doctor honoris causa se conferã pe baza hotãrîrii consiliului ştiinţific al instituţiei de învãţãmînt superior.

CAP. 4
Dispoziţii finale

ART. 26
Titlurile ştiinţifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.
Diploma de doctor se conferã de rectorul instituţiei de învãţãmînt superior sau de preşedintele sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România. Diplomele de doctor-docent în ştiinţe şi de doctor honoris causa se conferã de rectorul instituţiei de învãţãmînt superior.
ART. 27
În cazul persoanelor care la data publicãrii <>Decretului nr. 1058/1967 au obţinut, în urma sustinerii în fata consiliului ştiinţific al facultãţii sau al institutului de cercetare, hotãrîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrãrile de verificare în conformitate cu prevederile art. 21 alineatul ultim din prezenta hotãrîre.
ART. 28
Instituţiile de învãţãmînt superior şi instituţiile de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titlul de doctor sînt cele prevãzute în anexa I.
Ramurile de ştiinţa în care se poate conferi titlul de doctor şi denumirea titlului corespunzãtor sînt cele prevãzute în anexa II.
Instituţiile de învãţãmînt superior care pot conferi titlurile de doctor-docent în ştiinţe şi doctor honoris causa sînt cele prevãzute în anexa III.
ART. 29
Cheltuielile de elaborare şi sustinere a tezei de doctorat şi anume: lucrãrile experimentale de laborator, cercetãrile de teren, multiplicarea tezelor şi rezumatelor acestora, deplasarea specialiştilor din comisia de doctorat, publicarea anunţurilor, sînt în sarcina instituţiei la care are loc susţinerea tezei.
ART. 30
Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1558/1965 pentru aplicarea Decretului nr. 880/1965 privind titlurile ştiinţifice în Republica Socialistã România, publicatã în Buletinul Oficial, partea I, nr. 13, din 18 noiembrie 1965, se abroga.

Preşedintele Consiliul de Miniştri
ION GHEORGHE MAURER

ANEXA 1

Instituţiile de învãţãmînt superior şi unitãţile de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titlul de doctor

A. Instituţii de învãţãmînt superior
1. Universitatea din Bucureşti
2. Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi
3. Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj
4. Universitatea din Timişoara
5. Universitatea din Craiova
6. Institutul politehnic "Gheorghe Gheorghiu-Dej" din Bucureşti
7. Institutul politehnic din Iaşi
8. Institutul politehnic din Timişoara
9. Institutul politehnic din Cluj
10. Institutul politehnic din Braşov
11. Institutul politehnic din Galaţi
12. Institutul de construcţii din Bucureşti
13. Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti
14. Institutul de mine din Petrosani
15. Institutul de arhitectura "Ion Mincu" din Bucureşti
16. Institutul agronomic "Nicolae Balcescu" din Bucureşti
17. Institutul agronomic din Cluj
18. Institutul agronomic "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi
19. Institutul agronomic din Timişoara
20. Institutul de medicina şi farmacie din Bucureşti
21. Institutul de medicina şi farmacie din Iaşi
22. Institutul de medicina şi farmacie din Cluj
23. Institutul de medicina şi farmacie din Tirgu Mures
24. Institutul de medicina din Timişoara
25. Academia de studii economice din Bucureşti
26. Academia de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti
27. Institutul de studii istorice şi social-politice din Bucureşti

B. Unitãţi de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste
1. Institutul de matematica din Bucureşti
2. Institutul de calcul din Cluj
3. Institutul de matematica din Iaşi
4. Institutul de fizica din Bucureşti
5. Institutul de fizica atomica
6. Institutul de chimie din Cluj
7. Institutul de chimie macromoleculara "Petru Poni" din Iaşi
8. Institutul de biochimie din Bucureşti
9. Institutul de biologie "Traian Savulescu" din Bucureşti
10. Institutul de geologie-geografie din Bucureşti
11. Institutul de filozofie din Bucureşti
12. Institutul de psihologie din Bucureşti
13. Institutul de lingvistica din Bucureşti
14. Institutul de lingvistica şi istorie literarã din Cluj
15. Institutul de etnografie şi folclor din Bucureşti
16. Institutul de istorie şi teorie literarã "George Calinescu" din Bucureşti
17. Institutul de istoria artei din Bucureşti
18. Institutul de istorie "Nicolae Iorga" din Bucureşti
19. Institutul de arheologie din Bucureşti
20. Institutul de istorie şi arheologie din Cluj
21. Institutul de cercetãri juridice din Bucureşti
22. Institutul de fiziologie normalã şi patologica "D. Danielopolu" din Bucureşti
23. Institutul de inframicrobiologie din Bucureşti
24. Institutul de endocrinologie din Bucureşti
25. Institutul de cercetãri medicale din Cluj
26. Institutul de medicina interna din Bucureşti
27. Institutul de neurologie din Bucureşti
28. Institutul de biologie generalã şi aplicatã din Iaşi
29. Institutul de mecanicã fluidelor "Traian Vuia" din Bucureşti
30. Institutul de energetica din Bucureşti
31. Institutul de cercetãri economice din Bucureşti
32. Centrul de statistica matematica din Bucureşti
33. Centrul de chimie fizica din Bucureşti
34. Centrul de chimie organicã din Bucureşti
35. Centrul de cercetãri biologice din Cluj
36. Centrul de cercetãri biofizice din Bucureşti
37. Centrul de logica din Bucureşti
38. Centrul de cercetãri fonetice şi dialectale din Bucureşti

ANEXA 2

Ramurile de ştiinţa în care se poate conferi titlul de doctor şi denumirea titlului

─────────────────────────────────────────────────────────────────
Ramurile de ştiinţa Denumirea titlului
─────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Matematici doctor în matematici
2. Fizica doctor în fizica
3. Chimie doctor în chimie
4. Biologie doctor în biologie
5. Geologie doctor în geologie
6. Geografie doctor în geografie
7. Filozofie doctor în filozofie
8. Psihologie-pedagogie doctor în psihologie,
în pedagogie
9. Filologie doctor în filologie
10. Istorie doctor în istorie
11. Drept doctor în drept
12. Medicina doctor în medicina
13. Farmacie doctor farmacist
14. Tehnica doctor inginer
15. Agricultura doctor în agronomie şi
horticultura
16. Medicina veterinara doctor în medicina veterinara
17. Economie doctor în economie
18. Arhitectura doctor în arhitectura
─────────────────────────────────────────────────────────────────

ANEXA 3
Instituţiile de învãţãmînt superior care pot conferi titlul de doctor-docent în ştiinţe

1. Universitatea din Bucureşti
2. Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi
3. Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj
4. Institutul politehnic "Gheorghe Gheorghiu-Dej" din Bucureşti
5. Institutul politehnic din Iaşi
6. Institutul politehnic din Timişoara
7. Institutul de construcţii din Bucureşti
8. Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti
9. Institutul de arhitectura "Ion Mincu" din Bucureşti
10. Institutul agronomic "Nicolae Balcescu" din Bucureşti
11. Institutul agronomic "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi
12. Institutul de medicina şi farmacie din Bucureşti
13. Institutul de medicina şi farmacie din Iaşi
14. Institutul de medicina şi farmacie din Cluj
15. Institutul de medicina şi farmacie din Tirgu Mures
16. Academia de studii economice din Bucureşti
17. Academia de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti.

---------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Consiliul de Ministri, HOTARARE nr. 2.910 din 29 noiembrie 1967

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"