Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 114 din 30 ianuarie 1954  privind zonarea functionala a padurilor din Republica Populara Romana    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 114 din 30 ianuarie 1954 privind zonarea functionala a padurilor din Republica Populara Romana

EMITENT: CONSILIUL DE MINISTRI
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 8 din 30 ianuarie 1954
În dezvoltarea <>art. 1 şi 2 al Hotãrârii nr. 201 din 21 ianuarie 1953 , pe baza materialului Comisiei Guvernamentale care a studiat rolul de protecţie al pãdurilor din Republica Populara Romana, pentru diversele ramuri ale economiei naţionale; pe baza bogatei experienţe a Uniunii Sovietice privind folosirea pe scara larga a însuşirilor protectoare ale pãdurii pentru dezvoltarea cu succes a unei serii de ramuri ale economiei generale; şi în temeiul art. 7 din Constituţia Republicii Populare Romane,

Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane, hotãrãşte:

1. Toate pãdurile din Republica Populara Romana se împart în doua grupe şi anume: grupa I-a, care se va denumi "Grupa pãdurilor cu rol de protecţie deosebit" şi grupa II-a, care se va denumi "Grupa pãdurilor de producţie şi protecţie".
2. Grupa I-a se împarte în cinci zone, în care se includ urmãtoarele arborete:
Zona I-a
Pãduri de protecţia apelor (conform anexei* nr. 1) în care intra:
a) arboretele situate pe o raza pana la 500 m în jurul izvoarelor de apa minerala precum şi a surselor de apa potabilã ale oraşelor şi centrelor industriale;
b) arboretele situate pe versantii direcţi ai lacurilor de acumulare, de interes hidroenergetic şi de irigatie;
c) arboretele situate pe versantii direcţi ai pariielor şi râurilor cu scurgere directa în lacurile de acumulare: la munte cu lãţimea medie de 250 m şi lãţimea maxima de 500 m; la coline cu lãţimea medie de 100 m şi lãţimea maxima de 200 m; la campie cu lãţimea medie de 50 m şi lãţimea maxima de 100 m; iar dealungul afluentilor direcţi ai acestor râuri la munte cu lãţimea medie de 100 m şi lãţimea maxima de 200 m; lãţimea benzilor se stabileşte în funcţie de pericolul de eroziune şi de spalare superficiala a solului;
d) benzile de padure de pe ambele maluri ale cursurilor de apa şi anume:
- 100 m latime dealungul Dunãrii precum şi a râurilor mari, în regiunea de coline şi la munte;
- 40 m latime în lungul râurilor mari de 20 m latime în lungul afluentilor lor, în regiunea de campie;
- 30 m latime dealungul canalelor navigabile;
- 20 m latime dealungul canalelor de irigatie principale, şi de 5-10 m latime dealungul celor secundare;
e) arboretele situate în albia majorã a râurilor;
f) arboretele situate în zona exterioarã a digurilor;
Zona II-a
Pãduri de protecţie a solului contra eroziunilor (conform anexei nr. 2), în care intra:
a) arboretele situate pe versantii cu formaţiuni torentiale sau pe cei care sunt expusi unor astfel de formaţiuni, precum şi arboretele de pe terenurile cu panta mai mare de 45%;
b) benzile de padure, de o parte şi de alta a cãilor de comunicaţie şi anume;
- în latime de 50-300 m dealungul soselelor naţionale şi regionale şi ale cãilor ferate, în funcţie de panta versantului şi natura terenului;
- în latime de 40-150 m dealungul drumurilor raionale, comunale şi altele, precum şi pentru apãrarea podurilor şi locurilor periclitate;
c) benzile de padure din jurul gropilor alpine, cu lãţimea medie de 100 m;
d) arborele din jurul construcţiilor hidrocentralelor electrice, hidrotehnice şi industriale, cu lãţimea de 50-500 m în funcţie de pericolul de eroziune şi alunecarea solului;
e) toatã vegetatia forestierã de pe pãşunile împãdurite, rezervatã prin amenajamentele silvo-pastorale.
Zona III-a
Pãduri de protecţie în contra factorilor climatici daunatori (conform anexei nr. 3) în care intra:
a) pãdurile din stepa, cu excepţia zavoaielor şi a pãdurilor de lunca;
b) perdelele forestiere (de stat) şi cele pentru protecţia câmpului, indiferent cui aparţin;
c) perdelele forestiere pentru protecţia cãilor de comunicaţie, contra vanturilor şi inzapezirilor, indiferent cui aparţin;
d) benzile de padure, cu lãţimea medie de 30 m dealungul perimetrului exterior al pãdurilor, pentru protecţia terenurilor agricole;
e) pãdurile de pe o fasie de 15 km latime dealungul litoralului marii;
f) arboretele din jurul bazinelor de retenţie ale iazurilor şi helesteelor, cu latime de 50-100 m, indiferent cui aparţin.
Zona IV-a
Pãduri de protecţie de interes social (conform anexei nr. 4), în care intra:
a) pãdurile din jurul Capitalei, pe o raza de 50 km iar în jurul oraşelor resedinta de regiuni şi raioane, oraşelor neresedinta, centrelor industriale şi aşezãrilor muncitoresti, pe o raza de 10-30 km; mãrimea suprafeţei se stabileşte în funcţie de numãrul de locuitori din oraşele sau centrele deservite de padure, conform normelor indicate în anexa nr. 4, tabloul 6;
b) pãdurile din jurul staţiunilor balneo-climaterice de interes republican, în limita perimetrelor constituite sau ce se vor constitui pe baza de studii hidrogeologice, iar pentru cele de interes regional şi local, precum şi pentru cele climaterice, în medie câte 100 ha, din cuprinsul unei zone cu o raza pana la 4 km;
c) arboretele din jurul sanatoriilor, a coloniilor cu case de odihna şi a staţiunilor turistice, în medie câte 100 ha din cuprinsul unei zone cu o raza pana la 1000 m;
d) arboretele şi parcurile din jurul gospodariilor de stat şi S.M.T.
Zona V-a
Pãduri monumente ale naturii şi rezervaţii (conform anexei nr. 5), în care intra:
a) arboretele şi arborii care sunt monumente ale naturii;
b) rezervaţiile ştiinţifice ale Academiei Republicii Populare Romane şi ale altor instituţii de cercetãri ştiinţifice;
c) arboretele cu specii de valoare şi de inalta productivitate destinate producerii de seminţe pentru culturi de stejar brunariu şi pufos, precum şi de alte specii forestiere şi ornamentale;
d) rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice;
e) arboretele de pe o raza medie pana la 100 m din jurul monumentelor istorice.
3. Destinaţia principala a pãdurilor din grupa I-a consta în exercitarea funcţiunilor protectoare: protecţia debitelor, protecţia solului, protecţia câmpului, funcţiuni sanitar-higienice şi altele. Scopul principal al gospodãririi acestor pãduri este de a menţine arboretele în starea în care ele pot exercita, în mãsura cea mai mare, funcţiunile speciale ce le-au fost atribuite.
Taierile în aceste pãduri trebuie sa aibã un caracter de refacere. În pãdurile din grupa I se admit urmãtoarele tãieri:
a) operaţiuni culturale;
b) tãieri de higiena;
c) tãieri gradinarite;
d) tãieri progresive (inclusiv pãdurile de rasinoase şi de fag).
În pãdurile care se regenereaza bine şi repede prin lastari (salcamul şi pãdurile de lunca alcãtuite din specii moi de foioase), mentinindu-se sau intarindu-se prin aceasta funcţiunile de protecţie, precum şi în pãdurile degradate de stejar, provenite din lastari care urmeazã a fi ameliorate, se admit şi tãieri rase pe parchete inguste.
Volumul de masa lemnoasã care se taie în pãdurile din grupa I-a se stabileşte, în fiecare an, de cãtre Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, pe baza cercetãrii speciale a acestor pãduri de cãtre specialiştii Gospodãriei Silvice. Pentru suprafata de padure cercetata se întocmeşte un proces-verbal, prin care se motiveaza oportunitatea aplicãrii tratamentului respectiv şi menţinerea sau accentuarea rolului protector al pãdurii, dupã efectuarea tãierii propuse. Actele pentru tãieri se aproba de cãtre Direcţia Generalã a Gospodãriei Silvice din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii.
Operaţiunile culturale şi taierile de higiena se executa pe baza instrucţiunilor tehnice în vigoare, fãrã procedura de mai sus.
În arboretele monumente ale naturii sau rezervatiuni ştiinţifice, taierile se admit numai în scopuri ştiinţifice cu consimţãmântul instituţiei cãreia i-a fost afectatã padurea respectiva.
Proiectul planului de tãieri în prima grupa, pentru anul care urmeazã, se înainteazã în fiecare an de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii la Comitetul de Stat al Planificarii, odatã cu propunerile la cifrele de control, pentru a fi inclus în planul de stat.
În pãdurile din grupa I-a pasunatul este complet interzis.
4. Pãdurile din grupa II-a - pãduri de producţie şi de protecţie - sunt destinate sa îndeplineascã în acelaşi timp doua funcţiuni importante, şi anume:
- sa asigure cu material lemnos nevoile economiei naţionale;
- sa protejeze, în regiunile de munte şi coline, solul în contra spalarii, eroziunii, alunecarilor şi a surparilor; sa protejeze izvoarele de apa; sa regleze debitul de apa al râurilor; sa preintampine producerea avalanselor de zapada; sa apere vaile de curentii de aer rece care vin dinspre varful muntilor, etc.
5. Volumul taierilor anuale în pãdurile din grupa a II-a se stabileşte în funcţie de situaţia claselor de varsta, fãrã a se depãşi nivelul creşterii medii anuale, pentru fiecare unitate de producţie în parte. În pãdurile cu excedent de arborete exploatabile în pãdurile cu arborete trecute de varsta exploatabilitatii, sau în arborete de ambele categorii, volumul taierilor anuale poate sa depãşeascã nivelul creşterii anuale medii şi se determina conform metodelor de calcularea posibilitãţilor indicate în instrucţiunile de amenajarea pãdurilor, în vigoare.
6. În pãdurile de munte şi coline, se admit numai acele tratamente care nu duc la formarea eroziunii solului sau la inrautatirea regimului de scurgerea apelor.
Tratamentele, metodele de exploatare, de scoatere şi de transportul lemnului se stabilesc în funcţie de: condiţiuni bioclimatice, de relief, panta terenului, expoziţie, structura geologica, grosimea şi coeziunea solului; în funcţie de perisolul de eroziune şi de producere a torenţilor, în funcţie de tipul de padure şi de metodele de regenerare; în raport cu necesitatea menţinerii sau intaririi funcţiunilor protectoare ale pãdurii, pentru alte ramuri ale economiei naţionale, ţinând seama, deasemenea, de necesitatea exploatãrii rationale a pãdurilor şi pe calea introducerii mecanizarii.
7. Se da sarcina Ministerului Agriculturii şi Silviculturii sa elaboreze cu participarea Ministerului Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei,în termen de 45 zile de la data prezentei hotãrâri, reguli pentru tãieri în pãdurile din grupa I-a şi a II-a. Regulile de tãieri se aproba de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi intra în vigoare imediat dupã aprobarea lor.
8. Se da sarcina Ministerului Agriculturii şi Silviculturii ca pana la 1 Septembrie 1954 sa delimiteze în natura pãdurile de protecţie din grupa I-a, cu participarea ministerelor, instituţiilor şi organizaţiilor de masa interesate.
9. Regimul de gospodãrire a pãdurilor din grupa I-a, stabilit prin prezenta hotãrâre, se va introduce de la 1 aprilie 1954, în mod treptat, pe mãsura delimitãrii pãdurilor de protecţie, în natura, şi se va extinde asupra tuturor pãdurilor din aceasta grupa, cel mai târziu pana la 1 septembrie 1954.
10. Regimul de gospodãrire silvicã pentru pãdurile din grupa II-a, stabilit prin pct. 5 din prezenta hotãrâre, se va introduce de la 1 ianuarie 1956, cu excepţia pãdurilor infundate, prevãzute în anexa nr. 6, unde acest regim se aplica pe mãsura deschiderii şi punerii în exploatare a acestor pãduri.
11. În scopul creerii condiţiunilor pentru desfãşurarea în tot timpul anului, a lucrãrilor de exploatare în pãdurile de fag, şi pentru crearea condiţiilor pentru introducerea, pe scara larga, a mecanizarii lucrãrilor de exploatare în aceste pãduri asigurând, în acelaşi timp, regenerarea şi îmbunãtãţirea productivitatii arboretelor de fag. Se da sarcina Ministerul Agriculturii şi Silviculturii ca, împreunã cu Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei, în decurs de 2 ani sa studieze problema tãierii şi scosului în timpul verii, în pãdurile de fag, şi în funcţie de rezultatele obţinute, sa stabileascã modul de exploatare a acestor pãduri în viitor.
12. În scopul asigurãrii punerii în producţie a pãdurilor infundate prevãzute în anexa nr. 6, se da sarcina Ministerului Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei şi Comitetului de Stat al Planificarii, sa prezinte Consiliului de Miniştri pana cel mai târziu la data de 1 aprilie 1954, propuneri privind deschiderea pãdurilor infundate şi, pana la 1 iulie 1954, propuneri privind reprofilarea industriei forestiere. Pregatirile pentru exploatarea normalã a acestor pãduri, sa se înceapã din anul 1954 şi sa se termine în anul 1958.
13. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, la cererea ministerelor, instituţiilor şi organizaţiilor de masa interesate sau din initiativa proprie, poate sa supunã spre aprobare Consiliului de Miniştri trecerea de pãduri de la o grupa la alta, dacã aceasta este indicat din punct de vedere economic şi social.

-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016