Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1
ART. 1
Ministerul Sãnãtãţii înfãptuieşte politica partidului şi statului în domeniul ocrotirii sãnãtãţii populaţiei.
ART. 2
Ministerul Sãnãtãţii conduce, indruma şi controleazã intreaga activitate cu privire la ocrotirea sãnãtãţii populaţiei.
ART. 3
Ministerul Sãnãtãţii asigura aplicarea legilor, decretelor şi hotãrîrilor Consiliului de Miniştri în domeniul sau de activitate.
ART. 4
În îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Sãnãtãţii colaboreazã cu ministerele, cu celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi cu organele centrale ale cooperaţiei şi ale altor organizaţii obşteşti.
CAP. 2
Atribuţii
ART. 5
Ministerul Sãnãtãţii are urmãtoarele atribuţii:
a) conduce, indruma şi controleazã:
- activitatea de igiena şi de profilaxie a bolilor transmisibile, a bolilor profesionale şi a bolilor cronice cu larga raspindire;
- activitatea de asistenta medicalã curativo-profilactica a populaţiei;
- activitatea de asistenta medicalã şi de ocrotire a sãnãtãţii mamei, copilului şi tineretului;
- activitatea de asistenta medicalã balneofizioterapeutica şi de recuperare;
- activitatea de medicina a culturii fizice şi sportului;
- activitatea medico-sanitarã desfasurata de unitãţile medico-sanitare cu caracter special;
- activitatea de asistenta cu medicamente;
- activitatea de medicina legalã;
- activitatea de educaţie sanitarã;
- aplicarea mãsurilor de protecţie sanitarã a frontierelor de stat şi respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile internaţionale cu privire la bolile transmisibile, la substanţe toxice şi la stupefiante;
b) indruma şi controleazã, potrivit legii, aplicarea unitarã a normelor de igiena şi antiepidemice şi ia mãsurile corespunzãtoare;
c) colaboreazã cu Ministerul Muncii la îndrumarea şi controlul activitãţii de expertiza medicalã a capacitãţii de munca şi de recuperare a acesteia;
d) efectueazã studii privind dinamica stãrii de sãnãtate a populaţiei şi factorii ce o influenţeazã, stabilind tendintele principalelor fenomene ale stãrii de sãnãtate; studiazã, împreunã cu alte organe centrale interesate, dinamica sporului natural al populaţiei, fãcînd propuneri corespunzãtoare; elaboreazã programele de asistenta medico-sanitarã a populaţiei, anuale şi de perspectiva;
e) asigura personalul de specialitate, baza tehnico-materialã şi capacitatea de spitalizare şi tratament pentru împrejurãri speciale;
f) instituie acţiuni speciale pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi pentru rezolvarea altor probleme de sãnãtate prezentind interes deosebit;
g) conduce activitatea de cercetare ştiinţificã în domeniul ocrotirii sãnãtãţii; indruma şi controleazã aceasta activitate, prin intermediul Academiei de Ştiinţe Medicale; asigura dotarea cu aparatura medicalã a unitãţilor sanitare care servesc drept baze de învãţãmînt şi cercetare ştiinţificã; urmãreşte aplicarea în practica medicalã a rezultatelor cercetãrii ştiinţifice din ţara şi strãinãtate;
h) sprijinã organizarea manifestãrilor ştiinţifice din ţara şi strãinãtate în problemele interesind ocrotirea sãnãtãţii;
i) editeazã lucrãri şi publicaţii în domeniul sau de activitate; organizeazã şi asigura informarea personalului medico-sanitar în problemele de specialitate;
j) conduce, organizeazã şi controleazã asigurarea populaţiei şi a unitãţilor sanitare cu medicamente, produse chimice şi biologice pentru uz uman, aparatura şi produse tehnico-medicale din producţia interna şi din import.
În acest scop:
- orienteaza şi sprijinã cercetarea ştiinţificã medicalã în domeniul substanţelor farmaceutice şi al aparaturii medicale;
- participa la întocmirea planurilor de producţie a substanţelor farmaceutice şi al aparaturii medicale, astfel încît acestea sa corespundã cerinţelor ocrotirii sãnãtãţii;
- autorizeaza introducerea în practica a medicamentelor, produselor tehnico-medicale, chimice şi biologice, pentru uz uman, a plantelor medicinale şi produselor cosmetice; organizeazã şi asigura controlul producţiei şi calitãţii acestora;
- indruma, coordoneazã şi controleazã activitatea cu stupefiante şi cu substanţe toxice, în condiţiile legii;
k) stabileşte structura şi normele de organizare şi funcţionare a tuturor unitãţilor sanitare; îşi da acordul asupra infiintarii, desfiinţãrii, schimbãrii sediului şi profilului unitãţilor sanitare din subordinea altor organe centrale şi a celor locale.
Aceste dispoziţii se aplica, în ceea ce priveşte unitãţile Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securitãţii Statului, numai pentru spitale şi policlinici;
l) îşi da acordul asupra organizãrii şi functionarii staţiunilor balneoclimatice, asupra planurilor de sistematizare şi dezvoltare şi asupra instituirii perimetrelor de protecţie ale acestora; autorizeaza, indruma, şi controleazã exploatarea şi utilizarea raţionalã a factorilor terapeutici naturali şi recomanda folosirea de noi surse de factori terapeutici naturali;
m) organizeazã şi coordoneazã proiectarea şi executarea investiţiilor prevãzute în planul sau, care se efectueazã prin unitãţi proprii sau prin organizaţiile de specialitate ale altor organe; îşi da acordul la documentaţia de proiectare a construcţiilor sanitare, prevãzute în planurile de investiţii ale altor ministere sau organe centrale ale administraţiei de stat şi ale judeţelor sau al municipiului Bucureşti;
n) organizeazã şi coordoneazã îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din activitatea de colaborare în domeniul ocrotirii sãnãtãţii, în cadrul relaţiilor internaţionale; pregãteşte şi asigura, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, sau cu acordul acestora, participarea la activitãţile şi reuniunile organizaţiilor internaţionale în domeniul ocrotirii sãnãtãţii şi face propuneri în vederea încheierii aderãrii sau denunţãrii înţelegerilor internaţionale în acest domeniu;
o) asigura aplicarea politicii partidului şi statului în problemele de personal medico-sanitar, în care scop:
- colaboreazã cu Ministerul Învãţãmîntului la îndeplinirea sarcinilor ce îi revin acestui minister în conducerea, îndrumarea şi controlul învãţãmîntului medico-farmaceutic universitar şi postuniversitar, precum şi la stabilirea normelor cu privire la elaborarea programelor de curs pentru învãţãmîntul medico-farmaceutic universitar şi postuniversitar;
- îndeplineşte atribuţiile ce îi revin, potrivit legii, în legatura cu organizarea şi desfãşurarea învãţãmîntului tehnic şi profesional sanitar; organizeazã cursuri de perfecţionare a medicilor, farmacistilor şi a cadrelor medii sanitare;
- stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregãtire, perfecţionare, şi promovare a personalului medico-sanitar şi controleazã modul lor de aplicare;
- repartizeazã la stagiu, împreunã cu Ministerul Învãţãmîntului, absolvenţii institutelor de medicina şi farmacie; repartizeazã în producţie absolvenţii liceelor de specialitate, ai şcolilor de specializare postliceala şi ai şcolilor profesionale;
- participa la elaborarea propunerilor privind perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare;
- stabileşte specialitatile medico-sanitare şi normativul de personal pentru toate unitãţile sanitare;
- conduce, indruma şi controleazã activitatea privind deontologia medicalã; controleazã exercitarea profesiunilor medico-sanitare; suspenda şi ridica, în condiţiile legii, dreptul de practica a profesiunilor medico-sanitare;
- stabileşte, potrivit legii speciale, mãsuri cu privire la protecţia muncii, în scopul asigurãrii celor mai bune condiţii de munca, a prevenirii accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale pentru unitãţile în subordine;
p) stabileşte, pe baza şi în vederea executãrii legii, norme privind activitãţile de tehnica medicalã, planificare, financiarã, de personal, munca şi salarizare, precum şi pentru orice alte activitãţi din domeniul ocrotirii sãnãtãţii. Aceste norme sînt obligatorii pentru toate unitãţile sanitare, precum şi pentru orice organizaţii socialiste, indiferent de subordonarea lor, asigurindu-se respectarea dispoziţiilor art. 26;
r) prezintã Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative şi alte acte prevãzute de lege, avizeazã proiectele de acte normative şi cu alt caracter elaborate de celelalte ministere şi organe centrale şi de comitetele executive ale consiliilor populare, care intereseazã domeniul sau de activitate;
s) îşi da acordul asupra propunerilor de plan şi de buget aferente activitãţii de ocrotire a sãnãtãţii, întocmite de ministerele cu reţea sanitarã proprie, cu excepţia Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securitãţii Statului, precum şi asupra propunerilor organelor locale;
t) sprijinã activitatea Uniunii Societãţilor de Ştiinţe Medicale şi a Societãţii de Cruce Roşie a Republicii Socialiste România;
u) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege.
ART. 6
Numirea şi revocarea directorilor direcţiilor sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi angajarea, transferarea şi desfacerea contractelor de munca ale conducãtorilor direcţiilor sanitare ca şi ai oficiilor şi serviciilor sanitare independente din ministerele cu reţea sanitarã proprie, se fac cu acordul Ministerului Sãnãtãţii.
Transferarea medicilor şi farmacistilor dintr-un judeţ în altul sau în municipiul Bucureşti sau ai unitãţilor sanitare, se face numai cu acordul Ministerului Sãnãtãţii. Fac excepţie de la aceasta dispoziţie ofiţerii medici şi farmacisti din cadrul Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliul Securitãţii Statului, dupã trecerea lor în rezerva sau în retragere.
ART. 7
Ministerul Sãnãtãţii poate cere organelor de stat şi organizaţiilor obşteşti date, informaţii şi materiale necesare realizãrii atribuţiilor sale.
CAP. 3
ART. 8
Ministerul Sãnãtãţii este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotãrãşte în problemele generale privind activitatea ministerului.
ART. 9
Colegiul ministerului se compune din:
a) ministrul, adjunctii ministrului şi secretarii generali;
b) preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unitãţi în subordinea ministerului, precum şi specialişti cu experienta îndelungatã şi inalta calificare din cadrul ministerului sau din afarã acestuia;
c) preşedintele Uniunii Societãţilor de Ştiinţe Medicale şi preşedintele Societãţii de Cruce Roşie a Republicii Socialiste România;
d) un delegat al sindicatelor desemnat de Uniunea Generalã a Sindicatelor din România.
Componenta Colegiului ministerului se aproba de Consiliul de Miniştri.
Preşedintele Colegiului ministerului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuţiile de preşedinte se îndeplinesc de unul din adjunctii sãi desemnat de ministru.
ART. 10
La şedinţele colegiului pot fi invitaţi delegaţi ai unor organe şi organizaţii de stat ori obşteşti interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la şedinţele colegiului, pot fi invitaţi specialişti din afarã acestuia.
ART. 11
Colegiul ministerului îşi desfãşoarã activitatea în prezenta a cel puţin doua treimi din numãrul membrilor sãi şi adopta hotãrîri cu majoritatea membrilor ce-l compun.
În caz de divergenta între ministru şi majoritatea membrilor colegiului, problema asupra cãreia nu s-a realizat un acord va fi supusã vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordoneazã activitatea ministerului; dacã una din pãrţi nu este de acord cu soluţia data, problema va fi supusã Consiliului de Miniştri, pentru a hotãrî.
ART. 12
Şedinţele colegiului au loc cel puţin odatã pe trimestru şi se convoacã, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat şi la cererea a cel puţin o treime din numãrul membrilor sãi.
ART. 13
Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care intereseazã intreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru, cuprinzînd specialişti din cadrul ministerului sau din afarã acestuia.
Desemnarea specialiştilor din afarã ministerului se va face cu acordul ministrului sau conducatorului organului central respectiv.
ART. 14
Colegiul ministerului în întregul sau şi fiecare membru în parte rãspund în fata Consiliului de Miniştri pentru intreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului rãspunde în fata colegiului şi a preşedintelui acestuia, pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.
ART. 15
Între şedinţele colegiului, ministrul împreunã cu adjunctii ministrului şi secretarii generali dezbat şi rezolva probleme curente ale activitãţii ministerului şi stabilesc mãsurile necesare pentru îndeplinirea operativã a hotãrîrilor colegiului.
ART. 16
În executarea hotãrîrilor Colegiului ministerului şi exercitarea atribuţiilor proprii, ministerul emite, potrivit legii, ordine, instrucţiuni şi alte acte prevãzute de lege.
ART. 17
Ministrul reprezintã ministerul în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii din ţara, precum şi în relaţiile internaţionale.
ART. 18
Ministrul informeazã Colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre şedinţe.
ART. 19
Adjunctii ministrului şi secretarii generali se numesc de Consiliul de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de Colegiul ministerului.
ART. 20
Pe lîngã Ministerul Sãnãtãţii funcţioneazã Academia de Ştiinţe Medicale, instituţie care organizeazã, indruma şi controleazã intreaga activitate ştiinţificã în domeniul ocrotirii sãnãtãţii. Academia de Ştiinţe Medicale rãspunde fata de Ministerul Sãnãtãţii pentru intreaga sa activitate.
Modul de organizare şi funcţionare a Academiei de Ştiinţe Medicale se stabileşte prin statutul acestei academii.
ART. 21
În cadrul Ministerului Sãnãtãţii funcţioneazã Consiliul tehnico-ştiinţific, care se organizeazã şi funcţioneazã pe baza de regulament aprobat de Colegiul ministerului.
Componenta Consiliului tehnico-ştiinţific se aproba de Colegiul ministerului.
ART. 22
Pentru asigurarea respectãrii normelor de etica profesionalã în exercitarea profesiunilor medico-sanitare, Ministerul Sãnãtãţii este ajutat de Colegiul medicilor şi farmacistilor din cadrul Uniunii Societãţilor de Ştiinţe Medicale.
ART. 23
Ministerul Sãnãtãţii are urmãtoarea structura organizatoricã:
a) Inspectoratul sanitar de stat central;
b) Direcţia asistenţei medicale;
c) Direcţia medicinei preventive;
d) Direcţia farmaceutica şi aparaturii medicale;
e) Direcţia medicalã specialã;
f) Direcţia lucrãri speciale;
g) Direcţia plan sanitar şi organizarea muncii;
h) Direcţia învãţãmînt şi personal;
i) Direcţia tehnica de construcţii şi aprovizionare;
j) Direcţia finanţãrii şi administrãrii unitãţilor sanitare;
k) Direcţia de relaţii externe şi secretariat;
l) Direcţia de control;
m) Oficiul juridic;
n) Biroul pentru primirea, evidenta şi urmãrirea rezolvarii reclamatiilor, sesizarilor şi propunerilor cetãţenilor.
ART. 24
Ministerul Sãnãtãţii are în subordinea sa unitãţi sanitare, de cercetãri ştiinţifice, de învãţãmînt profesional şi tehnic, licee de specialitate, Editura medicalã, Centrul de documentare medicalã, întreprinderi şi organizaţii economice.
ART. 25
Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatoricã a unitãţilor prevãzute la art. 23 şi 24 din prezentul decret se stabilesc de Ministerul Sãnãtãţii, potrivit normelor legale.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 26
Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securitãţii Statului vor adapta la specificul activitãţii proprii normele Ministerului Sãnãtãţii, cu acordul acestui minister.
ART. 27
Decretul nr. 7/1953 pentru organizarea Ministerului Sãnãtãţii, Decretul nr. 191/1950 privind înfiinţarea Direcţiei industriei produselor chimico-farmaceutice în cadrul Ministerului Sãnãtãţii, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret, se abroga.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
