Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
__________
*) Acest decret a devenit <>Legea nr. 68/1969 .
EXPUNERE DE MOTIVE
Ministerul Muncii a fost înfiinţat la începutul anului 1968, prin comasarea Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, a Direcţiei Generale a Forţei de Munca şi a compartimentelor ce se ocupau de pensii, asigurãri şi asistenta socialã la Ministerul Sãnãtãţii şi la Uniunea Generalã a Sindicatelor.
La 1 aprilie 1969, Ministerul Muncii a fost reorganizat ca urmare a comasarii cu fostul Comitet de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare. Cu acelaşi prilej, pe baza hotãrîrii conducerii partidului, în cadrul Ministerului Muncii a luat fiinta Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizãrii muncii şi perfecţionãrii cadrelor (ICOP).
Atît la reorganizarea ministerului cît şi în analizele întreprinse în continuare s-au aplicat principiile indicate de conducerea de partid cu privire la organizarea aparatului central de stat, în sensul ca s-au redus prin comasare o serie de direcţii şi servicii în scopul eliminãrii paralelismelor, a reducerii verigilor intermediare, asigurãrii unui raport corespunzãtor între numãrul funcţiilor de execuţie şi al celor de conducere şi obţinerii unei proporţii rationale a personalului de deservire.
Cu acest prilej, s-a constatat şi necesitatea includerii în reglementãrile care privesc organizarea şi funcţionarea ministerului, a unor atribuţii noi, care au apãrut în aceasta perioada. Astfel, Ministerul Muncii are sarcina de a analiza şi a efectua controlul periodic al încadrãrii cu personal a ministerelor, celorlalte organe centrale, a consiliilor populare şi a unitãţilor din subordinea acestora, pe baza statelor de funcţiuni şi a structurilor organizatorice în vigoare.
Pentru a reglementa toate atribuţiile şi intreaga organizare şi funcţionare a Ministerului Muncii, s-a adoptat alãturatul decret.
*
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Ministerul Muncii înfãptuieşte politica partidului şi statului în domeniul salarizarii, al perfecţionãrii metodelor de conducere a activitãţii economice, organizãrii producţiei, organizãrii şi normarii muncii, perfecţionãrii cadrelor ce lucreazã în conducerea activitãţii economice, al legislaţiei muncii, forţei de munca, protecţiei muncii, asigurãrilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale.
ART. 2
Ministerul Muncii asigura în activitatea sa aplicarea legilor, decretelor şi hotãrîrilor Consiliului de Miniştri.
ART. 3
Ministerul Muncii asigura îndrumarea metodologicã a direcţiilor judeţene pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale şi le da, prin comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate.
ART. 4
Ministerul Muncii colaboreazã cu celelalte ministere şi organe centrale, precum şi cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin.
La elaborarea actelor normative în domeniul legislaţiei muncii şi asigurãrilor sociale, Ministerul Muncii colaboreazã cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.
CAP. 2
Atribuţii
ART. 5
Ministerul Muncii are, în ce priveşte salarizarea şi celelalte forme de cointeresare materialã, urmãtoarele atribuţii:
a) efectueazã, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, studii şi cercetãri în legatura cu perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare şi supune Consiliului de Miniştri propuneri privind:
- cadrul de ansamblu al sistemului de salarizare, pentru toate categoriile de personal;
- salariile tarifare pentru muncitori, personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;
- principiile generale de premiere, de acordare a sporurilor la salariu, precum şi ale altor forme de cointeresare materialã;
- nomenclatorul general al funcţiilor, precum şi condiţiile de încadrare şi promovare pentru personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire;
b) coordoneazã întocmirea de cãtre ministere şi celelalte organe centrale a indicatoarelor tarifare de calificare pentru muncitori şi personalul operativ;
c) iniţiazã şi experimenteaza, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, forme noi de salarizare şi premiere;
d) asigura aplicarea unitarã pe ansamblul economiei a sistemului de salarizare şi a celorlalte forme de cointeresare materialã, în care scop da indicaţii metodologice şi precizãri în interpretarea actelor normative care se referã la acest domeniu;
e) controleazã modul de aplicare a dispoziţiilor legale în domeniul salarizarii şi propune ministerelor şi celorlalte organe centrale mãsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficienţelor constatate.
ART. 6
Ministerul Muncii are, în ce priveşte perfecţionarea metodelor de conducere a activitãţii economice, a organizãrii producţiei, a organizãrii şi normarii muncii, precum şi în domeniul perfecţionãrii cadrelor în probleme de conducere şi organizare, urmãtoarele atribuţii:
a) întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi supune Consiliului de Miniştri propuneri de mãsuri de ansamblu, în scopul creşterii eficientei economice a activitãţii organizaţiilor socialiste;
b) efectueazã studii şi cercetãri şi elaboreazã indicaţii metodologice legate nemijlocit de nevoile practice ale economiei naţionale, cu privire la stabilirea structurilor organizatorice pentru întreprinderi, organizaţii economice şi instituţii de stat, perfecţionarea metodelor de conducere, a sistemului informaţional, a formelor şi metodelor de organizare a producţiei, a metodelor de organizare a proceselor şi locurilor de munca, a metodelor de stabilire a normativelor şi normelor de munca pentru toate categoriile de salariaţi, precum şi alte indicaţii metodologice în problemele specifice acestui domeniu de activitate;
c) acorda asistenta de specialitate întreprinderilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor în îmbunãtãţirea metodelor de conducere, de organizare a producţiei, de organizare şi normare a muncii şi de perfecţionare a pregãtirii cadrelor în aceste domenii;
d) elaboreazã norme sau normative de munca pentru unele funcţii tehnice, economice, de specialitate, administrative şi de deservire, cu o larga raspindire în economie;
e) elaboreazã proiectul planului de stat de normare a muncii pe ansamblul economiei naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar dupã aprobare, urmãreşte modul de aplicare a acestuia;
f) îşi da acordul, din punct de vedere metodologic, cu privire la normele şi normativele de munca unificate pe ramuri ale economiei naţionale, elaborate de ministere şi celelalte organe centrale;
g) efectueazã controlul de stat de specialitate asupra modului cum se elaboreazã şi se aplica normele de munca, precum şi asupra modului cum se asigura modificarea acestora, atunci cînd intervin schimbãri în organizarea producţiei, a muncii şi în inzestrarea tehnica, stabilind totodatã rãspunderile şi mãsurile ce se impun pentru înlãturarea lipsurilor constatate;
h) analizeazã şi controleazã periodic încadrarea cu personal a ministerelor, a celorlalte organe centrale şi a consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, pe baza statelor de funcţiuni şi a structurilor organizatorice în vigoare;
i) organizeazã, împreunã cu Ministerul Învãţãmîntului, cu celelalte organe de sinteza economicã şi cu ministerele economice interesate, sistemul de calificare şi perfecţionare profesionalã a cadrelor ce lucreazã în domeniul conducerii activitãţii economice; asigura, prin unitãţile sale, perfecţionarea pregãtirii cadrelor de conducere şi a specialiştilor în probleme de conducere şi organizare; colaboreazã cu Ministerul Învãţãmîntului în exercitarea atribuţiilor acestuia, în vederea includerii în programele de învãţãmînt profesional, tehnic şi economic de nivel mediu şi superior a cunoştinţelor necesare privind conducerea, organizarea producţiei, organizarea şi normarea muncii;
j) urmãreşte şi analizeazã modul în care se desfãşoarã activitatea de organizare a producţiei şi a muncii în întreprinderi, organizaţii economice şi instituţii de stat; controleazã modul de aplicare a mãsurilor stabilite de conducerea de partid şi de stat privind perfecţionarea organizãrii producţiei şi a muncii şi informeazã Consiliul de Miniştri asupra constatãrilor fãcute;
k) sprijinã activitatea cabinetelor judeţene, municipale şi orãşeneşti pentru probleme de organizare a producţiei şi a muncii.
ART. 7
Ministerul Muncii are, în ce priveşte legislaţia muncii, urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã, împreunã cu Ministerul Justiţiei, Uniunea Generalã a Sindicatelor din România şi alte organe centrale interesate, propuneri de reglementãri pentru perfecţionarea legislaţiei muncii şi le supune Consiliului de Miniştri;
b) indruma, coordoneazã şi controleazã activitatea privind stabilirea, desfãşurarea şi încetarea raporturilor juridice de munca;
c) sprijinã activitatea de încheiere a contractelor colective de munca;
d) sprijinã activitatea comisiilor de judecata privind soluţionarea litigiilor de munca.
ART. 8
Ministerul Muncii are, în ce priveşte forta de munca, urmãtoarele atribuţii:
a) analizeazã resursele de munca şi gradul de ocupare a acestora, precum şi evoluţia şi structura forţei de munca în perspectiva, în raport cu dezvoltarea economiei naţionale şi colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii şi Direcţia Centrala de Statistica la elaborarea balanţei forţei de munca; propune mãsuri pentru utilizarea raţionalã a forţei de munca;
b) studiazã şi organizeazã, împreunã cu organele competente, orientarea profesionalã a forţei de munca; colaboreazã la întocmirea planurilor de pregãtire a cadrelor prin învãţãmîntul profesional, tehnic, ucenicie la locul de munca şi cursuri de scurta durata şi urmãreşte modul în care se realizeazã repartizarea absolvenţilor şi folosirea lor;
c) elaboreazã planul de recrutare a muncitorilor necalificati, în funcţie de nevoile economiei naţionale şi urmãreşte îndeplinirea acestuia de cãtre direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale;
d) ia mãsuri pentru plasarea în munca a persoanelor care solicita aceasta, în raport cu pregãtirea lor profesionalã şi cu nevoile unitãţilor.
ART. 9
Ministerul Muncii are, în ce priveşte protecţia muncii, urmãtoarele atribuţii:
a) indruma şi controleazã activitatea de protecţie a muncii, în vederea asigurãrii unor condiţii normale de munca, precum şi a prevenirii accidentelor de munca şi a bolilor profesionale;
b) stabileşte, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, norme republicane de protecţia muncii; stabileşte normativul republican pentru acordarea şi utilizarea echipamentului de protecţie şi de lucru şi controleazã modul în care se acorda şi se foloseşte acest echipament;
c) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;
d) controleazã aplicarea normelor şi mãsurilor de protecţie a muncii în elaborarea proiectelor, la construirea obiectivelor noi, instalaţiilor şi utilajelor, precum şi modul în care sînt nominalizate şi utilizate fondurile pentru protecţia muncii;
e) analizeazã, împreunã cu organele centrale interesate, cauzele accidentelor de munca, stabilind mãsuri de prevenire a acestora; controleazã înregistrarea, evidenta şi raportarea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale; cerceteazã, sub aspectul cauzelor şi raspunderilor, accidentele de munca colective, accidentele de munca mortale şi cele care au produs invaliditate, precum şi acele accidente tehnice şi avarii care au legatura cu protecţia muncii;
f) urmãreşte generalizarea pe economie a introducerii celor mai bune aparate, dispozitive, instalaţii şi a altor mijloace de protecţie a muncii; indruma şi controleazã activitatea de propaganda privind protecţia muncii.
ART. 10
Ministerul Muncii are, în ce priveşte asigurãrile sociale şi pensiile, urmãtoarele atribuţii:
a) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de asigurãri sociale de stat şi de pensii şi sprijinã metodologic sectoarele de activitate care au sisteme proprii de asigurãri sociale şi pensii;
b) stabileşte, în condiţiile legii, cotele privind contribuţia pentru asigurãrile sociale de stat datorate de unitãţi; pregãteşte proiectul de buget al asigurãrilor sociale de stat şi asigura executarea lui; gestioneazã fondurile realizate din contribuţia angajaţilor pentru pensia suplimentarã;
c) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de stabilire şi plata a ajutoarelor şi pensiilor cuvenite în cadrul asigurãrilor sociale de stat, a pensiei suplimentare, precum şi a pensiilor invalizilor şi accidentatilor de rãzboi, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor morţi sau dispãruţi în rãzboi;
d) organizeazã, indruma şi controleazã, împreunã cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi cu celelalte organe competente, trimiterea la odihna şi tratament balneoclimatic, în condiţiile legii, a angajaţilor, pensionarilor, inclusiv a celor militari, membrilor lor de familie şi a altor persoane; face propuneri în vederea modernizãrii şi dezvoltãrii staţiunilor balneoclimatice;
e) organizeazã, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, activitatea de expertiza medicalã a capacitãţii de munca şi de recuperare a acesteia.
ART. 11
Ministerul Muncii are, în domeniul asistenţei sociale, urmãtoarele atribuţii:
a) organizeazã, coordoneazã şi controleazã activitatea de asistenta socialã; studiazã problemele sociale ale proceselor de munca, colectivitãţilor sau persoanelor, şi ia mãsuri sau face propuneri, dupã caz, pentru rezolvarea lor;
b) înfiinţeazã şi organizeazã, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Învãţãmîntului şi al organelor locale ale administraţiei de stat, dupã caz, unitãţi de asistenta socialã;
c) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de orientare profesionalã şi de calificare şi recalificare, prin învãţãmînt special, a deficientilor şi invalizilor, şi asigura plasarea lor în munca;
d) asigura îndrumarea tehnica de specialitate în domeniul asistenţei sociale a organelor locale ale administraţiei de stat şi a unitãţilor din subordinea acestora;
e) indruma şi controleazã activitatea privind stabilirea şi plata alocaţiei de stat pentru copii şi a celorlalte alocaţii familiale; acorda ajutoare şi alte prestaţii de asistenta socialã;
f) sprijinã asociaţiile de invalizi.
ART. 12
Pe lîngã atribuţiile prevãzute la articolele 5-11 inclusiv, Ministerul Muncii:
a) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii la pregãtirea proiectului planului de stat de perspectiva şi anual de munca şi salarii, precum şi a indicatorilor de plan privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, în vederea utilizãrii cu maximum de eficienta a fondurilor alocate;
b) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Direcţia Centrala de Statistica la urmãrirea şi informarea periodicã a Consiliului de Miniştri asupra îndeplinirii planului de munca şi salarii, propunind mãsuri pentru asigurarea realizãrii lui;
c) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Direcţia Centrala de Statistica, Comitetul pentru Preţuri şi Banca Nationala a Republicii Socialiste România la analiza evoluţiei nivelului de trai al angajaţilor şi la elaborarea de propuneri cãtre Consiliul de Miniştri privind mãsuri pentru asigurarea realizãrii indicatorilor de plan referitori la creşterea nivelului de trai;
d) colaboreazã cu Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice la coordonarea activitãţii de studii şi cercetãri în domeniul sau de activitate;
e) pregãteşte şi asigura, împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, participarea României la organizaţiile internaţionale care au preocupãri în domeniul muncii şi ocrotirii sociale şi face propuneri în vederea încheierii, aderãrii sau denunţãrii înţelegerilor internaţionale în acest domeniu; asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din activitatea de colaborare în cadrul relaţiilor internaţionale privitoare la munca şi ocrotirea socialã;
f) organizeazã cooperarea tehnico-ştiinţificã cu alte tari în domeniul sau de activitate;
g) stabileşte, potrivit legii, împreunã cu organele centrale competente, condiţiile şi modul de exercitare a meseriilor de cãtre mestesugari în ateliere proprii;
h) acorda asistenta tehnica şi face propuneri organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti în problemele specifice activitãţii sale;
i) asigura aplicarea politicii partidului şi statului în probleme de personal, în domeniul sau de activitate, în care scop:
- stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregãtire, perfecţionare şi promovare a personalului şi controleazã aplicarea lor în unitãţile subordonate;
- stabileşte necesarul de personal în perspectiva şi ia mãsuri de pregãtire a acestuia, potrivit legii;
- angajeazã personalul pentru aparatul propriu; numeşte organele de conducere ale unitãţilor din subordinea sa;
- organizeazã şi asigura perfecţionarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor;
- asigura baza materialã şi dotarea liceelor de specialitate şi a şcolilor profesionale din subordinea sa, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare;
j) editeazã lucrãri şi publicaţii de specialitate pentru raspindirea experienţei celei mai înaintate din ţara şi din strãinãtate, precum şi a rezultatelor cercetãrilor proprii, şi organizeazã expoziţii în domeniul sau de activitate;
k) prezintã Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative privitoare la problemele ce intra în atribuţiile sale;
l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege.
ART. 13
Ministerul Muncii are dreptul:
a) sa ceara organelor şi organizaţiilor socialiste actele, datele şi informaţiile necesare realizãrii atribuţiilor sale;
b) sa ceara unitãţilor sa ia mãsuri pentru înlãturarea deficienţelor constatate în ce priveşte protecţia muncii şi sa dispunã oprirea parţialã sau totalã a activitãţii în unitãţi sau locuri de munca, în cazul cînd nerespectarea normelor de protecţie a muncii prezintã un pericol grav şi iminent pentru viata sau sãnãtatea oamenilor muncii;
c) sa constate contravenţiile la normele de protecţie a muncii, la elaborarea şi aplicarea normelor de munca, precum şi la celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii.
Drepturile prevãzute în prezentul articol se exercita şi de direcţiile judeţene pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale.
Inspectorii pentru protecţia muncii, în exercitarea atribuţiilor lor, pot intra în incinta unitãţilor la orice ora din zi sau din noapte, pe baza legitimatiilor eliberate de Ministerul Muncii.
CAP. 3
Organizare şi funcţionare
ART. 14
Ministerul Muncii este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotãrãşte în problemele generale privind activitatea ministerului.
ART. 15
Colegiul ministerului se compune din:
a) ministru, primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului;
b) directori generali şi directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unitãţi din subordine, precum şi specialişti cu experienta îndelungatã şi inalta calificare din cadrul ministerului sau din afarã acestuia;
c) un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi un secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, desemnaţi de conducerile acestor organe.
Componenta colegiului se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea ministrului.
Preşedintele colegiului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuţiile de preşedinte se îndeplinesc de primul adjunct al ministrului.
ART. 16
La şedinţele colegiului pot fi invitaţi delegaţi ai unor organe şi organizaţii de stat ori obşteşti, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la şedinţele colegiului pot fi invitaţi specialişti din cadrul ministerului sau din afarã acestuia.
ART. 17
Colegiul ministerului îşi desfãşoarã activitatea în prezenta a cel puţin doua treimi din numãrul membrilor sãi şi adopta hotãrîri cu majoritatea membrilor ce-l compun.
În caz de divergenta între ministru şi majoritatea membrilor colegiului, problema asupra cãreia nu s-a realizat un acord se supune vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordoneazã activitatea ministerului; dacã una dintre pãrţi nu este de acord cu soluţia data, problema va fi supusã Biroului Permanent al Consiliului de Miniştri, pentru a hotãrî.
ART. 18
Şedinţele colegiului au loc cel puţin o data pe trimestru şi se convoacã, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat şi la cererea a cel puţin o treime din numãrul membrilor sãi.
ART. 19
Colegiul ministerului în întregul sau şi fiecare membru în parte rãspund în fata Consiliului de Miniştri pentru intreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului rãspunde în fata colegiului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.
ART. 20
Între şedinţele colegiului, ministrul împreunã cu primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului dezbat şi rezolva probleme curente ale activitãţii ministerului şi stabilesc mãsurile necesare pentru îndeplinirea operativã a hotãrîrilor colegiului.
ART. 21
În executarea hotãrîrilor colegiului şi în exercitarea atribuţiilor proprii, ministrul emite, potrivit legii, ordine, instrucţiuni, precum şi alte acte prevãzute de lege, şi da indicaţii obligatorii în domeniul de activitate al ministerului.
ART. 22
Ministrul informeazã colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre şedinţe.
ART. 23
Pentru analizarea unor probleme de mare complexitate sau care intereseazã intreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru cuprinzînd specialişti din cadrul ministerului sau din afarã acestuia. Desemnarea specialiştilor din afarã ministerului se va face cu acordul ministrului sau al conducatorului organului central respectiv.
ART. 24
Ministerul are în conducerea sa un ministru, un prim-adjunct al ministrului şi cinci adjuncţi ai ministrului.
Primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului se numesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de colegiul ministerului.
ART. 25
Ministrul reprezintã ministerul în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii din ţara, precum şi în relaţiile internaţionale.
ART. 26
În cadrul Ministerului Muncii funcţioneazã Consiliul tehnico-ştiinţific, care se organizeazã şi funcţioneazã pe baza regulamentului emis de colegiul ministerului.
Din Consiliul tehnico-ştiinţific fac parte specialişti ai Ministerului Muncii şi ai altor organizaţii socialiste; pentru angajaţii altor organizaţii socialiste, desemnarea se face cu acordul conducerii acestor organizaţii.
ART. 27
Ministerul Muncii are urmãtoarea structura organizatoricã:
a) Departamentul salarizarii, cu:
- Direcţia coordonãrii salarizarii;
- Direcţia industrie;
- Direcţia social-cultural, administraţie de stat şi economie localã;
- Direcţia agricultura şi circulaţia mãrfurilor;
- Direcţia construcţii şi transporturi;
- Oficiul special;
b) Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizãrii muncii şi perfecţionãrii cadrelor, cu:
- Centrul de studii pentru conducerea economiei şi organizarea producţiei;
- Centrul de studii pentru organizarea şi normarea muncii;
- Centrul de perfecţionare a pregãtirii cadrelor de conducere din întreprinderi, care funcţioneazã ca unitate exterioarã;
c) Inspecţia de stat pentru protecţia muncii, cu:
- Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria grea, transporturi şi telecomunicaţii;
- Inspectoratul general pentru protecţia muncii în activitatea geologica, miniera şi petroliera;
- Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria bunurilor de consum, agricultura şi economia forestierã;
- Direcţia norme, echipament şi dispozitive de protecţia muncii;
d) Direcţia de sinteza şi cooperare;
e) Direcţia legislaţiei muncii;
f) Direcţia generalã a forţei de munca;
g) Direcţia generalã de asigurãri sociale şi pensii;
h) Direcţia asistenta socialã;
i) Direcţia plan-finanţe;
j) Direcţia de control;
k) Direcţia de personal şi învãţãmînt;
l) Direcţia secretariat-administrativã.
ART. 28
Departamentul salarizarii este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din: şeful departamentului, care este şi preşedintele acestuia, adjunctul sau, precum şi un numãr de membri dintre lucrãtorii cu funcţii de conducere din aparatul ministerului, desemnaţi de ministru.
Din consiliul de conducere al departamentului mai fac parte, ca membri, şi cîte un reprezentant al Comitetului de Stat al Planificarii, Ministerului Finanţelor, Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România, Direcţiei Centrale de Statistica şi Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, desemnaţi de conducerile organelor centrale respective.
Şeful departamentului este şi prim-adjunct al ministrului.
ART. 29
Institutul central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizãrii muncii şi perfecţionãrii cadrelor este condus de un consiliu de conducere, organ deliberativ, format din preşedinte, care este adjunct al ministrului, şi un numãr de membri dintre conducãtorii şi specialiştii din unitãţile componente, precum şi ai unor ministere şi organe centrale.
Componenta consiliului de conducere al institutului se aproba de ministrul muncii. Pentru membrii consiliului desemnaţi din afarã institutului, numirea se va face cu acordul ministrului sau al conducatorului organului central respectiv.
Pe lîngã institut va funcţiona o comisie de coordonare a pregãtirii şi perfecţionãrii cadrelor din economie în probleme de conducere şi organizare.
ART. 30
Prevederile art. 16, 17 alin. 1, 18 şi 23 se aplica în mod corespunzãtor şi activitãţii Consiliului Departamentului salarizarii şi al Institutului central de studii pentru problemele conducerii economiei, organizãrii muncii şi perfecţionãrii cadrelor din economie.
În caz de divergenta între şeful departamentului sau preşedintele institutului central şi majoritatea membrilor consiliului departamentului, respectiv al institutului central, problema asupra cãreia nu s-a realizat un acord se supune Colegiului Ministerului Muncii, pentru a hotãrî.
Consiliul departamentului, respectiv al institutului central, în întregul sau şi fiecare membru în parte, rãspund în fata colegiului ministerului pentru intreaga activitate a departamentului, respectiv a institutului; fiecare membru al consiliului rãspunde în fata consiliului şi a preşedintelui acestuia pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.
ART. 31
Conducerea Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii este asigurata de şeful inspecţiei, care este şi adjunct al ministrului, împreunã cu inspectorii generali şefi şi directorul Direcţiei norme, echipament şi dispozitive de protecţia muncii.
ART. 32
Numãrul maxim de posturi în administraţia centrala, raportul minim dintre numãrul funcţiilor de execuţie şi cel al funcţiilor de conducere, precum şi ponderea personalului de deservire fata de totalul salariaţilor, sînt cele prevãzute în anexa*) care face parte integrantã din prezentul decret.
___________
*) Anexa se comunica celor interesaţi.
ART. 33
Ministerul Muncii are în subordine institute şi alte unitãţi de cercetãri ştiinţifice, unitãţi de prestaţii, de adaptare profesionalã, de asistenta socialã şi de învãţãmînt special pentru calificarea şi recalificarea deficientilor şi invalizilor, unitãţi de evidenta şi plata pensiilor şi a altor prestaţii, precum şi un centru de documentare şi publicaţii.
ART. 34
Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatoricã, precum şi competenta materialã şi teritorialã a unitãţilor prevãzute în articolele 27 şi 33, se stabilesc de colegiul ministerului, potrivit normelor legale.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 35
În centralele industriale şi celelalte unitãţi cu statut de centrala, întreprinderile industriale mari, exploatãrile miniere şi santierele stabilite de Ministerul Muncii vor funcţiona inspectori permanenţi pentru protecţia muncii.
ART. 36
Atribuţiile de control în domeniul protecţiei muncii ale Ministerului Muncii nu se exercita în unitãţile subordonate Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securitãţii Statului.
De asemenea, prevederile art. 9 lit. e) nu se aplica la Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securitãţii Statului.
ART. 37
Prezentul decret intra în vigoare pe data de 20 noiembrie 1969. Legea nr. 21/1967 privind înfiinţarea Ministerului Muncii, Decretul nr. 262/1969 privind reorganizarea activitãţii în domeniul organizãrii şi salarizarii, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abroga pe aceeaşi data.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
