Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECRET nr. 66 din 30 mai 1975 privind ratificarea Conventiei pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contra securitatii aviatiei civile, incheiata la Montreal la 23 septembrie 1971
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 58 din 10 iunie 1975
EXPUNERE DE MOTIVE
Prin alãturatul decret al Consiliului de Stat se ratifica Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securitãţii aviaţiei civile, încheiatã la Montreal la 23 septembrie 1971.
Convenţia cuprinde prevederi referitoare la sancţionarea actelor ilicite sãvîrşite cu intenţie asupra aeronavelor aflate atît în zbor cît şi la sol, în perioada de pregãtire a zborului, precum şi asupra instalaţiilor sau serviciilor de navigaţie aerianã de pe sol, de natura a pune în pericol securitatea acestora.
Sînt astfel incriminate: actele de violenta sãvîrşite impotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor; distrugerea sau deteriorarea unei aeronave în serviciu, plasarea la bordul acesteia a unor dispozitive sau substanţe apte sa o distruga sau sa o deterioreze; distrugerea, deteriorarea sau perturbarea functionarii unor instalaţii sau servicii de navigaţie aerianã; comunicarea unor informaţii false.
Convenţia cuprinde angajamentul statelor de a sanctiona cu pedepse severe asemenea infracţiuni, de a stabili competenta lor jurisdicţionalã şi a proceda imediat la anchete preliminare în vederea stabilirii faptelor, precum şi de a lua toate mãsurile pentru a înlesni cãlãtorilor şi echipajului continuarea cãlãtoriei cît mai curînd posibil, restituind fãrã intirziere aeronava şi incarcatura sa celor ce au dreptul sa le detina.
Republica Socialistã România a semnat convenţia la 10 iulie 1972.
Prin ansamblul prevederilor sale, Convenţia de la Montreal oferã un cadru favorabil cooperãrii internaţionale eficace în domeniul prevenirii diverselor forme de intervenţie ilicitã în activitatea aviaţiei civile.
În decretul Consiliului de Stat de ratificare a Convenţiei, se face o rezerva la dispoziţiile articolului 14, paragraful 1, în sensul ca diferendele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie, numai cu acordul pãrţilor în litigiu.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securitãţii aviaţiei civile, încheiatã la Montreal la 23 septembrie 1971, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Socialistã România declara ca nu se considera legatã de dispoziţiile articolului 14 paragraful 1 al Convenţiei pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securitãţii aviaţiei civile. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca diferendele, privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţãmîntul tuturor pãrţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte".
CONVENŢIE
pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securitãţii aviaţiei civile*)
_________
*) Traducere
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
considerind ca actele ilicite îndreptate contra securitãţii aviaţiei civile pun în pericol securitatea persoanelor şi bunurilor, impiedica în mod serios exploatarea serviciilor aeriene şi submineaza încrederea popoarelor lumii în securitatea aviaţiei civile,
considerind ca atari acte le preocupa în mod serios,
considerind ca, în scopul de a preveni aceste acte, trebuie sa se prevadã urgent mãsuri corespunzãtoare în vederea pedepsirii autorilor acestora,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Comite o infracţiune orice persoana care, în mod ilicit, cu intenţie:
a) sãvîrşeşte un act de violenta impotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor, dacã acest act este de natura sa punã în pericol securitatea aeronavei;
b) distruge o aeronava în serviciu sau îi cauzeazã deteriorãri care o fac inapta de zbor ori care sînt de natura sa punã în pericol securitatea în zbor;
c) plaseaza sau face sa se plaseze pe o aeronava în serviciu, prin orice mijloc, un dispozitiv sau substanţe apte sa distruga acea aeronava sau sa-i producã deteriorãri care o fac inapta de zbor ori sînt de natura sa-i punã în pericol securitatea în zbor;
d) distruge sau deterioreazã instalaţii sau servicii de navigaţie aerianã sau tulbura funcţionarea acestora, dacã vreunul dintre aceste acte este de natura sa punã în pericol securitatea aeronavelor în zbor;
e) comunica o informaţie ştiind ca aceasta este falsa şi, prin acest fapt, pune în pericol securitatea unei aeronave în zbor
2. Comite o infracţiune şi acela care:
a) incearca sa comita una dintre infracţiunile prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol;
b) este complice al unei persoane care comite sau incearca sa comita vreuna dintre aceste infracţiuni.
ART. 2
În sensul prezentei convenţii:
a) o aeronava se considera a fi în zbor din momentul în care, imbarcarea fiind terminatã, toate uşile exterioare au fost închise şi pînã în momentul în care una dintre aceste usi a fost deschisã în vederea debarcarii; în caz de aterizare forţatã, se considera ca zborul se continua pînã cînd autoritatea competenta preia în sarcina aeronava, persoanele şi bunurile de la bord:
b) o aeronava se considera a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe sa o pregãteascã în vederea unui anumit zbor pînã la expirarea unui termen de 24 de ore dupã orice aterizare; perioada de serviciu cuprinde, în orice caz, întregul timp în care aeronava se afla în zbor în sensul alin. a) din prezentul paragraf.
ART. 3
Fiecare stat contractant se angajeazã sa sanctioneze prin pedepse severe infracţiunile prevãzute în art. 1.
ART. 4
1. Prezenta convenţie nu se aplica aeronavelor folosite în scopuri militare, de vama sau de poliţie.
2. În cazurile prevãzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie se aplica - în ceea ce priveşte atît o aeronava în zbor internaţional, cît şi o aeronava în zbor intern -, dacã:
a) locul real sau cel prevãzut pentru decolarea sau aterizarea aeronavei se afla în afarã teritoriului statului de înmatriculare a navei, sau
b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 din prezentul articol, în cazurile prevãzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie se aplica şi atunci cînd autorul sau autorul prezumat al infracţiunii este descoperit pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei.
4. În ceea ce priveşte statele menţionate la art. 9 şi în cazurile prevãzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie nu se aplica dacã locurile menţionate în paragraful 2 alin. a) din prezentul articol se afla pe teritoriul unui singur stat din cele menţionate în art. 9, în afarã cazului cînd infracţiunea ar fi sãvîrşitã sau autorul ori autorul prezumat al infracţiunii ar fi descoperit pe teritoriul altui stat.
5. În cazurile prevãzute la art. 1 paragraful 1 alin. d), prezenta convenţie nu se aplica decît dacã instalatiiie şi serviciile de navigaţie aerianã sînt folosite pentru navigaţia aerianã internationala.
6. Dispoziţiile paragrafelor 2, 3, 4 şi 5 din prezentul articol se aplica şi în cazurile prevãzute în art. 1 paragraful 2.
ART. 5
1. Fiecare stat contractant ia mãsurile necesare pentru stabilirea competentei sale, în scopul anchetarii infracţiunilor, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã infracţiunea este sãvîrşitã pe teritoriul acestui stat;
b) dacã infracţiunea este sãvîrşitã impotriva sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat;
e) dacã aeronava la bordul cãreia s-a comis infracţiunea aterizeaza pe teritoriul sau şi autorul prezumat al infracţiunii se afla încã la bord;
d) dacã infracţiunea este sãvîrşitã impotriva sau la bordul unei aeronave închiriate fãrã echipaj unei persoane care are sediul principal al activitãţii sale sau, în lipsa, resedinta sa permanenta în acest stat.
2. Fiecare stat contractant ia, de asemenea, mãsurile necesare pentru stabilirea competentei sale în scopul anchetarii infracţiunilor prevãzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b) şi c), precum şi la paragraful 2 al aceluiaşi articol, în mãsura în care acest paragraf priveşte mentionatele infracţiuni, în cazul în care autorul prezumat al uneia dintre acestea se gãseşte pe teritoriul acestui stat, iar acesta nu efectueazã extrãdarea, conform art. 8, cãtre unul dintre statele prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol.
3. Prezenta convenţie nu inlatura competenta penalã exercitatã în conformitate cu legile naţionale.
ART. 6
1. Dacã considera ca circumstanţele o justifica, statul contractant pe teritoriul cãruia se gãseşte autorul sau autorul prezumat al infracţiunii asigura detenţia acestuia sau ia orice alte mãsuri necesare pentru a-i asigura prezenta. Aceasta detenţie şi aceste mãsuri trebuie sa fie conforme cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decît pe perioada necesarã începerii urmãririi penale sau a unei proceduri de extrãdare.
2. Acest stat procedeazã imediat la o ancheta preliminarã în vederea stabilirii faptelor.
3. Orice persoana detinuta în aplicarea prevederilor paragrafului 1 din prezentul articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului a cãrui naţionalitate o are; orice facilitãţi îi sînt acordate în acest scop.
4. Atunci cînd un stat pune o persoana în stare de detenţie în conformitate cu prevederile prezentului articol, el înştiinţeazã imediat despre aceasta detenţie, precum şi despre împrejurãrile care o justifica, statele menţionate la art. 5 paragraful 1, statul a cãrui naţionalitate o are persoana detinuta şi, dacã considera oportun, orice alte state interesate. Statul care procedeazã la ancheta preliminarã prevãzutã la paragraful 2 din prezentul articol comunica neîntîrziat concluziile statelor menţionate mai sus şi le indica dacã înţelege sa-şi exercite competenta.
ART. 7
Statul contractant pe teritoriul cãruia este descoperit autorul prezumat al unei infracţiuni, în cazul cînd nu procedeazã la extrãdarea acestuia, supune cazul, fãrã nici o excepţie şi indiferent dacã infracţiunea a fost sau nu sãvîrşitã pe teritoriul sau, autoritãţilor sale care au competenta de a exercita acţiunea penalã. Aceste autoritãţi hotãrãsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru celelalte infracţiuni, de drept comun cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat.
ART. 8
1. Infracţiunile sînt de plin drept socotite ca fiind caz de extrãdare în orice tratat de extrãdare încheiat între statele contractante. Statele contractante se angajeazã sa includã infracţiunile ca fiind caz de extrãdare în orice convenţie de extrãdare pe care ar încheia-o între ele.
2. În cazul în care un stat contractant care conditioneaza extrãdarea de existenta unei convenţii este sesizat cu o cerere de extrãdare din partea unui alt stat contractant cu care nu a încheiat convenţie de extrãdare, acesta are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca temei juridic al extrãdãrii în ceea ce priveşte infracţiunile. Extrãdarea este supusã celorlalte condiţii prevãzute de dreptul statului cãruia i-a fost adresatã cererea.
3. Statele contractante care nu conditioneaza extrãdarea de existenta unei convenţii socotesc infracţiunea ca un caz de extrãdare între ele, în condiţiile definite de dreptul statului cãruia i-a fost adresatã cererea.
4. În scopul extrãdãrii între statele contractante, se va considera ca infracţiunile au fost comise atît la locul sãvîrşirii lor, cît şi pe teritoriul statelor care trebuie sa stabileascã competenta lor potrivit art. 5 paragraful 1 alin. b), c) şi d).
ART. 9
Statele contractante care înfiinţeazã pentru transportul aerian organizaţii de exploatare în comun sau organisme internaţionale de exploatare şi care exploateazã aeronave fãcînd obiectul unei înmatriculãri comune sau internaţionale desemneazã pentru fiecare aeronava, în funcţie de împrejurãri, statul care exercita competenta şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii. Ele vor înştiinţa despre aceasta desemnare Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care va informa despre aceasta toate statele pãrţi la prezenta convenţie.
ART. 10
1. Statele contractante se angajeazã, conform dreptului internaţional şi naţional, sa depunã eforturi pentru a lua mãsuri rationale în scopul prevenirii sãvîrşirii infracţiunilor prevãzute în art. 1.
2. Atunci cînd zborul unei aeronave a fost intirziat sau întrerupt din cauza comiterii uneia dintre infracţiunile prevãzute la art. 1. statul contractant pe teritoriul cãruia se gãsesc aeronava, pasagerii sau echipajul faciliteazã pasagerilor şi echipajului continuarea cãlãtoriei cît mai curînd posibil. El restituie fãrã intirziere aeronava şi incarcatura sa celor ce au dreptul sa le detina.
ART. 11
1. Statele contractante acorda cea mai larga asistenta judiciarã posibila în orice procedura penalã privind infracţiunile menţionate. În toate cazurile, legea aplicabilã pentru executarea unei cereri de asistenta este aceea a statului cãruia i se adreseazã cererea.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor decurgind din dispoziţiile oricãrei alte convenţii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeazã, total sau parţial, domeniul asistenţei judiciare în materie penalã.
ART. 12
Dacã vreunul dintre statele contractante are motive sa creadã ca se va comite o infracţiune din cele prevãzute la art. 1, el transmite, potrivit dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale, toate datele utile pe care le poseda, statelor pe care le apreciazã ca se încadreazã în art. 5 paragraful 1.
ART. 13
Statele contractante comunica, cît mai curînd posibil, Consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, potrivit dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale, orice informaţii de care dispun, privind:
a) împrejurãrile sãvîrşirii infracţiunii;
b) mãsurile luate în aplicarea art. 10 paragraful 2;
c) mãsurile luate în legatura cu autorul prezumat al infracţiunii şi, în special, rezultatul unei proceduri de extrãdare sau al oricãrei alte proceduri judiciare.
ART. 14
1. Orice diferend între statele contractante în legatura cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii care nu poate fi soluţionat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea uneia dintre aceste state. Dacã timp de 6 luni de la data cererii de arbitraj pãrţile nu reuşesc sa se punã de acord asupra organizãrii arbitrajului, oricare dintre ele poate sa supunã diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, formulind o cerere în conformitate cu statutul curţii.
2. Fiecare stat va putea, în momenul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii la convenţie, sa declare ca nu se considera legat de dispoziţiile paragrafului precedent. Celelalte state contractante nu vor fi legate de dispoziţiile paragrafului 1 fata de acel stat contractant care a formulat o atare rezerva.
3. Statul contractant care a formulat o rezerva potrivit dispoziţiilor paragrafului precedent va putea oricind sa renunţe la aceasta rezerva printr-o notificare adresatã guvernelor depozitare.
ART. 15
1. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare la 23 septembrie 1971, la Montreal, de cãtre statele participante la Conferinţa internationala de drept aerian, ţinuta la Montreal la 8-23 septembrie 1971 denumita mai jos conferinţa de la Montreal. Dupã 10 octombrie 1971 ea va fi deschisã pentru semnare din partea tuturor statelor, la Washington, Londra şi Moscova. Orice stat care nu a semnat convenţia înaintea intrãrii ei în vigoare potrivit paragrafului 3 din prezentul articol va putea adera la aceasta oricind.
2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii statelor semnatare. Instrumentele de ratificare şi cele de aderare vor fi depuse pe lîngã guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemneazã ca guverne depozitare.
3. Convenţia va intra în vigoare dupã 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare din partea a zece state semnatare care au participat la Conferinţa de la Montreal.
4. Pentru celelalte state convenţia intra în vigoare la data intrãrii sale în vigoare conform paragrafului 3 din prezentul articol sau dupã 30 de zile de la data depunerii instrumentului respectiv de ratificare sau de aderare, dacã aceasta data este ulterioara primei.
5. Guvernele depozitare vor informa neîntîrziat toate statele care vor semna sau vor adera la prezenta convenţie despre data fiecãrei semnari, data depunerii fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare, despre data intrãrii în vigoare a convenţiei, precum şi despre orice alte comunicãri.
6. La intrarea în vigoare convenţia va fi înregistratã de cãtre guvernele depozitare conform dispoziţiilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi ale art. 83 din Convenţia referitoare la aviaţia civilã internationala (Chicago, 1944).
ART. 16
1. Oricare dintre statele contractante poate sa denunţe prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã guvernelor depozitare.
2. Denunţarea va avea efect dupã 6 luni de la data la care notificarea va fi primitã de guvernele depozitare.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari, legal autorizaţi, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Montreal la douãzeci şi trei septembrie anul o mie noua sute şaptezeci şi unu, în trei exemplare originale, cuprinzînd fiecare patru texte autentice redactate în limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
