Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 62 din 30 mai 1975 privind ratificarea Conventiei pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, incheiata la Washington la 18 martie 1965
Prin alãturatul decret al Consiliului de Stat se ratifica Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiatã la Washington la 18 martie 1965. Convenţia prevede instituirea unui Centru internaţional pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii, cu sediul la Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), compus dintr-un consiliu administrativ şi secretariat. Competenta centrului cuprinde procedura soluţionãrii diferendelor de ordin juridic dintre un stat contractant şi persoane fizice sau juridice ale unui alt stat contractant în legatura cu o investiţie, diferende pe care pãrţile au consimţit în scris sa le supunã centrului. Diferendele care ar putea surveni între statele contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei şi care nu ar putea fi rezolvate prin buna înţelegere sînt aduse înaintea Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea oricãrei pãrţi în diferend, dacã statele interesate nu au convenit o alta metoda de reglementare. Convenţia este deschisã semnãrii de cãtre statele membre ale B.I.R.D. şi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii potrivit procedurii constituţionale a fiecãrei tari şi intra în vigoare la 30 de zile dupã depunerea instrumentelor de ratificare. Potrivit practicii constante a tarii noastre în decret se prevede ca la depunerea instrumentului de ratificare se va face o declaraţie în legatura cu reglementãrile art. 70 din convenţie.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Se ratifica Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiatã la Washington la 18 martie 1965. ART. 2 La depunerea instrumentului de ratificare a Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state se va face urmãtoarea declaraţie: "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã reglementãrile art. 70 din convenţie nu este în concordanta cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu documentele adoptate de O.N.U. cu privire la acordarea independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, inclusiv cu Declaraţia referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea între state potrivit Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptatã în unanimitate prin Rezoluţia Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din anul 1970, care proclama în mod solemn obligaţia statelor de a favoriza realizarea principiului egalitãţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor de a dispune de ele însele, în scopul de a pune de îndatã capãt colonialismului."
NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
CONVENŢIE pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state*)
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele contractante, luind în considerare necesitatea cooperãrii internaţionale pentru dezvoltarea economicã şi rolul pe care-l deţin în acest domeniu investiţiile particulare internaţionale, avînd în vedere ca diferende cu privire la astfel de investiţii pot surveni în orice moment între statele contractante şi persoane ale altor state contractante, recunoscind ca dacã aceste diferende trebuie sa facã, în mod normal, obiectul unui recurs adresat instanţelor interne, în anumite cazuri sînt indicate moduri de reglementare cu caracter internaţional, acordind o deosebita importanta infiintarii unor mecanisme de conciliere şi arbitraj internaţionale cãrora statele contractante şi persoane ale altor state contractante pot sa le supunã, dacã doresc, diferendele lor, dorind sa stabileascã aceste mecanisme sub auspiciile Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, recunoscind ca consimţãmîntul mutual al pãrţilor de a supune aceste diferende concilierii sau arbitrajului, prin recurgere la mecanismele amintite, constituie o înţelegere avînd forta obligatorie care reclama îndeosebi ca orice recomandare a conciliatorilor sa fie respectata cum se cuvine şi ca orice sentinta arbitralã sa fie executatã, şi declarind ca nici un stat contractant, prin simplul fapt al ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii prezentei convenţii, nu va fi considerat, fãrã consimţãmîntul sau, ca-şi va fi asumat vreo obligaţie de a recurge la conciliatie sau arbitraj, în vreun caz particular, au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1 Centrul internaţional pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii
Secţiunea 1 Înfiinţare şi organizare
ART. 1 (1) Se instituie, în virtutea prezentei convenţii, un Centru internaţional pentru reglementarea diferendelor cu privire la investiţii (denumit mai departe centru). (2) Obiectul centrului este acela de a oferi mijloace de conciliere şi arbitraj pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii, care opun statele contractante unor persoane ale altor state contractante, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii. ART. 2 Sediul centrului este acela al Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (de aici înainte denumita banca). Sediul poate fi transferat în orice alta parte prin hotãrîre a consiliului administrativ, luatã cu o majoritate de doua treimi a membrilor sãi. ART. 3 Centrul este alcãtuit din consiliul administrativ şi un secretariat. El tine o lista de conciliatori şi o lista de arbitri.
Secţiunea a 2-a Despre consiliul administrativ
ART. 4 (1) Consiliul administrativ cuprinde cîte un reprezentant al fiecãrui stat contractant. Un supleant poate acţiona în calitate de reprezentant, dacã titularul este absent sau este împiedicat sa participe la o reuniune. (2) În lipsa unei desemnari diferite, guvernatorul şi guvernatorul supleant ai bãncii, numiţi de cãtre statul contractant, îndeplinesc de drept funcţiile respective de reprezentant şi de supleant. ART. 5 Preşedintele bãncii este de drept preşedinte al consiliului administrativ (denumit mai departe preşedinte), fãrã a avea drept de vot. Dacã el absenteazã sau este împiedicat sa-şi exercite atribuţiile, sau dacã preşedinţia bãncii este vacanta, persoana care îl înlocuieşte în cadrul bãncii îndeplineşte funcţia de preşedinte al consiliului administrativ. ART. 6 (1) Fãrã prejudiciul atribuţiilor care îi sînt conferite prin celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii, consiliului administrativ: a) adopta regulamentul administrativ şi regulamentul financiar al centrului; b) adopta regulamentul de procedura relativã la recurgerea la instanţele de conciliatie şi arbitraj; c) adopta regulamentele de procedura privind instanţele de conciliatie şi arbitraj (de acum înainte denumite regulamentul de conciliere şi regulamentul de arbitraj); d) aproba orice aranjamente cu banca în scopul folosirii localurilor şi serviciilor administrative ale acesteia; e) determina condiţiile de funcţionare a secretarului general şi a secretarilor generali adjuncţi; f) adopta bugetul anual de venituri şi cheltuieli al centrului; g) aproba raportul anual asupra activitãţilor centrului. Deciziile prevãzute de alin. a), b), c) şi f) de mai sus sînt luate cu o majoritate de doua treimi a membrilor consiliului administrativ. (2) Consiliul administrativ poate constitui orice comisie pe care el o socoteşte necesarã. (3) Consiliul administrativ exercita, de asemenea, orice alte atribuţii pe care le considera necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii. ART. 7 (1) Consiliul administrativ tine o sesiune anuala şi orice alta sesiune care ar fi hotarita de consiliu sau convocatã de preşedinte ori secretarul general, la cererea a cel puţin cinci membri ai consiliului. (2) Fiecare membru al consiliului administrativ are dreptul la un vot şi, cu excepţia prevãzutã de prezenta convenţie, toate chestiunile supuse consiliului sînt rezolvate prin hotãrîrea luatã cu majoritatea voturilor exprimate. 3) La toate sesiunile consiliului administrativ, cvorumul este jumãtate plus unu din membrii lui. 4) Consiliul administrativ poate adopta, cu majoritatea de doua treimi a membrilor sãi, o procedura care autoriza pe preşedinte sa ceara consiliului un vot prin corespondenta. Acest vot nu va fi considerat ca fiind valabil decît dacã majoritatea membrilor consiliului a luat parte la acesta în termenele fixate prin aceasta procedura. ART. 8 Funcţiile membrilor consiliului administrativ şi ale preşedintelui nu sînt plãtite de centru.
Secţiunea a 3-a Despre secretariat
ART. 9 Secretariatul este compus dintr-un secretar general, unu sau mai mulţi secretari generali adjuncţi şi personal. ART. 10 (1) Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi sînt aleşi, la propunerea preşedintelui, de cãtre consiliul administrativ cu o majoritate de doua treimi a membrilor sãi, pentru o perioada ce nu poate depãşi 6 ani, aceştia fiind reeligibili. Preşedintele, în urma consultãrii membrilor consiliului administrativ, prezintã unu sau mai mulţi candidaţi pentru fiecare post. (2) Funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct sînt incompatibile cu exercitarea oricãrei funcţii politice. Sub rezerva derogarii acordate de cãtre consiliul administrativ, secretarul general şi secretarii generali adjuncţi nu pot ocupa alte funcţii sau exercita alte activitãţi profesionale. (3) În caz de absenta sau de împiedicare a secretarului general sau dacã postul este vacant, secretarul general adjunct îndeplineşte funcţiile de secretar general. Dacã sînt mai mulţi secretari generali adjuncţi, consiliul administrativ determina anticipat ordinea în care aceştia vor fi chemaţi sa îndeplineascã sus-zisele funcţii. ART. 11 Secretarul general reprezintã în mod legal centrul, îl conduce şi este rãspunzãtor de administraţia acestuia, inclusiv de recrutarea personalului, conform prevederilor prezentei convenţii şi regulamentelor adoptate de cãtre consiliul administrativ. El îndeplineşte funcţia de grefier şi are dreptul de a autentifica sentinţele arbitrale pronunţate în baza prezentei convenţii şi de a certifica copiile acestora. Secţiunea a 4-a Despre liste
ART. 12 Lista de conciliatori şi lista de arbitri sînt alcãtuite din persoane competente, desemnate asa cum se arata mai jos şi care accepta sa figureze pe aceste liste. ART. 13 (1) Fiecare stat contractant poate sa desemneze, pentru a figura pe fiecare lista, patru persoane care nu sînt neapãrat cetãţeni ai sãi. (2) Preşedintele poate sa numeascã zece persoane care sa figureze pe fiecare lista. Persoanele astfel desemnate pe aceeaşi lista trebuie, toate, sa fie de naţionalitate diferita. ART. 14 (1) Persoanele desemnate pentru a figura pe liste trebuie sa se bucure de o inalta consideraţie morala, sa fie de o competenta recunoscuta în materie juridicã, comercialã, industriala sau financiarã şi sa ofere intreaga chezasie de independenta în exercitarea funcţiilor lor. Competenta în materie juridicã prezintã o importanta deosebita pentru persoanele desemnate a figura pe lista de arbitri. (2) Preşedintele tine seama, în numirile fãcute, şi de interesul legat de reprezentarea pe aceste liste a principalelor sisteme juridice ale lumii şi a principalelor sectoare ale activitãţii economice. ART. 15 (1) Numirile sînt fãcute pe perioade de 6 ani şi pot fi reînnoite. (2) În caz de deces sau de demisie a unei persoane figurind pe una sau alta dintre liste, autoritatea care a numit aceasta persoana poate sa numeascã un înlocuitor pe durata mandatului încã în curs. (3) Persoanele înscrise pe liste continua sa figureze pe acestea pînã la desemnarea succesorului lor. ART. 16 (1) Aceeaşi persoana poate figura pe cele doua liste. (2) Dacã o persoana este numita pentru a figura pe aceeaşi lista de cãtre mai multe state contractante sau de cãtre unul sau mai multe dintre acestea şi de cãtre preşedinte, ea va fi consideratã ca a fost desemnatã de cãtre autoritatea care a fãcut aceasta cea dintii; totuşi, dacã aceasta persoana este cetãţeanul unui stat care a participat la numirea sa, va fi considerat ca a fost desemnatã de cãtre zisul stat. (3) Toate numirile sînt notificate secretarului general şi ele devin valabile începînd cu data primirii notificãrii. Secţiunea a 5-a Despre finanţarea centrului
ART. 17 Dacã cheltuielile de funcţionare a centrului nu pot fi acoperite cu redevenţele plãtite pentru utilizarea serviciilor sale sau cu alte surse de venituri, diferenţa va fi suportatã de cãtre statele contractante membre ale bãncii, proporţional cu pãrţile subscrise la capitalul acesteia, şi de cãtre statele care nu sînt membre ale bãncii, în conformitate cu regulamentele adoptate de cãtre consiliul administrativ.
Secţiunea a 6-a Statut, imunitãţi şi privilegii
ART. 18 Centrul se bucura de personalitate juridicã internationala deplina. El are, printre altele, capacitatea: a) de a încheia contracte; b) de a dobîndi bunuri mobile şi imobile şi de dispune de acestea; c) de a sta în justiţie. ART. 19 Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile, centrul se bucura pe teritoriul fiecãrui stat contractant de imunitãţile şi de privilegiile definite în aceasta secţiune. ART. 20 Centrul, bunurile şi averea sa nu pot constitui obiectul vreunei acţiuni judiciare decît în cazul în care el renunţa la aceasta imunitate. ART. 21 Preşedintele, membrii consiliului administrativ, persoanele care acţioneazã în calitate de conciliatori, de arbitri sau de membri ai comitetului prevãzut la art. 52 alin. 3, precum şi functionarii şi angajaţii secretariatului: a) nu pot constitui obiectul unor urmãriri din pricina unor acte sãvîrşite de ei în exerciţiul funcţiilor lor, afarã numai dacã centrul ridica aceasta imunitate; b) beneficiazã, atunci cînd nu sînt cetãţeni ai statului în care îşi exercita funcţia, de aceleaşi imunitãţi în ce priveşte imigrarea, înregistrarea strãinilor, obligaţiile militare sau de prestaţii analoge şi de aceleaşi facilitãţi în materie de schimburi şi deplasãri ca cele acordate de cãtre statele contractante reprezentanţilor, funcţionarilor şi angajaţilor de rang comparabil ai altor state contractante. ART. 22 Prevederile art. 21 se aplica persoanelor ce participa la instanţele care fac obiectul prezentei convenţii în calitate de pãrţi, agenţi, consilieri, avocaţi, martori sau experţi, alin. b) neaplicindu-se însã decît la deplasarile şi şederea lor în ţara în care se desfãşoarã procedura. ART. 23 (1) Arhivele centrului sînt inviolabile oriunde s-ar afla. (2) Fiecare stat contractant acorda centrului, pentru comunicãrile sale oficiale, un tratament tot atît de favorabil ca şi altor instituţii internaţionale. ART. 24 (1) Centrul, averea, bunurile şi veniturile sale, precum şi operaţiunile ce îi sînt încuviinţate prin prezenta convenţie, sînt exonerate de orice impozite şi drepturi vamale. Centrul este de asemenea scutit de orice obligaţie cu privire la încasarea sau plata de impozite sau de taxe vamale. (2) Nu se percepe nici un impozit asupra indemnizaţiilor plãtite de centru preşedintelui sau membrilor consiliului administrativ sau asupra salariilor, onorariilor sau altor indemnizaţii plãtite de cãtre centru funcţionarilor sau angajaţilor secretariatului, cu excepţia cazului în care beneficiarii sînt cetãţeni ai tarii unde ei îşi îndeplinesc funcţiile. (3) Nu se percepe nici un impozit asupra onorariilor sau indemnizaţiilor achitate persoanelor care acţioneazã în calitate de conciliatori, arbitri sau de membri ai comitetului prevãzut la art. 52 alin. 3, în cadrul instanţelor care fac obiectul prezentei convenţii, dacã un asemenea impozit nu are alta baza juridicã decît locul unde se afla centrul, acela în care se desfãşoarã activitatea instanţei sau acela unde sînt plãtite zisele onorarii sau indemnizaţii.
CAP. 2 Despre competenta centrului
ART. 25 (1) Competenta centrului cuprinde diferendele de ordin juridic între un stat contractant (sau o anumitã colectivitate publica sau un anume organism dependent de acesta şi pe care-l desemneazã centrul) şi persoana unui alt stat contractant, care sînt în relatie directa cu o investiţie, diferende pe care pãrţile au consimţit în scris sa le supunã centrului. Atunci cînd pãrţile şi-au dat consimţãmîntul, nici una dintre ele nu va putea sa-l retragã în mod unilateral. (2) Persoana a unui alt stat contractant înseamnã: a) orice persoana fizica care poseda naţionalitatea unui stat contractant altul decît statul parte la diferend la data la care pãrţile au consimţit sa supunã diferendul concilierii sau arbitrajului, precum şi la data la care cererea a fost înregistratã conform art. 28 alin. 3 sau art. 36 alin. 3, cu excepţia oricãrei persoane care la una sau la alta dintre aceste date poseda deopotrivã şi naţionalitatea statului contractant parte la diferend; b) orice persoana juridicã care poseda naţionalitatea unui stat contractant altul decît statul parte la diferend la data la care pãrţile au consimţit sa supunã diferendul concilierii sau arbitrajului şi orice persoana juridicã care poseda naţionalitatea statului contractant parte la diferend la aceeaşi data şi pe care pãrţile au convenit, în vederea realizãrii telurilor prezentei convenţii, sa o considere ca aparţinînd unui alt stat contractant din cauza controlului exercitat asupra acesteia de cãtre interese strãine. (3) Consimţãmîntul unei colectivitãţi publice sau al unui organism depinzind de un stat contractant nu poate fi dat decît dupã aprobarea zisului stat, afarã de cazul în care acesta indica centrului ca aprobarea nu este necesarã. (4) Orice stat contractant poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii convenţiei sau la orice data ulterioara, sa facã cunoscute centrului categoria sau categoriile de diferende pe care le considera ca pot sau nu pot sa fie supuse competentei centrului. Secretarul general transmite imediat notificarea tuturor statelor contractante. Aceasta notificare nu constituie consimţãmîntul cerut în temeiul alin. 1. ART. 26 Consimţãmîntul pãrţilor la arbitraj în cadrul prezentei convenţii este considerat, în afarã unei stipulaţii contrare, ca implicind renunţarea la orice alt recurs. Un stat contractant poate cere, ca o condiţie la consimţãmîntul la arbitraj în cadrul prezentei convenţii, ca recursurile administrative sau judiciare interne sa fie epuizate. ART. 27 (1) Nici un stat contractant nu acorda protecţie diplomaticã sau nu poate formula vreo revendicare internationala privind un diferend pe care una dintre persoanele sale şi un alt stat contractant au consimţit sa-l supunã sau l-au supus arbitrajului în cadrul prezentei convenţii, afarã de cazul în care celãlalt stat contractant nu se conformeazã sentinţei pronunţate cu ocazia diferendului. (2) Cît despre aplicarea alin. 1, protecţia diplomaticã nu are în vedere simplele demersuri avînd drept scop numai uşurarea reglementãrii diferendului.
CAP. 3 Despre conciliere
Secţiunea 1 Despre cererea în conciliere
ART. 28 (1) Un stat contractant sau persoana unui stat contractant, care doreşte sa înceapã o procedura de conciliere, trebuie sa adreseze în scris o cerere în acest scop secretarului general, care trimite o copie a acesteia celeilalte pãrţi. (2) Cererea trebuie sa cuprindã lãmuriri privind obiectul diferendului, identitatea pãrţilor şi consimţãmîntul lor la conciliere potrivit regulamentului de procedura referitor la sesizarea instanţelor de conciliere şi arbitraj. (3) Secretarul general trebuie sa înregistreze cererea, în afarã de cazul în care el apreciazã, dupã cercetarea informaţiilor conţinute în cerere, ca diferendul depãşeşte în mod evident competenta centrului. El trebuie sa notifice imediat pãrţilor înregistrarea sau refuzul de înregistrare.
Secţiunea a 2-a Despre constituirea comisiei de conciliere
ART. 29 (1) Comisia de conciliere (numita mai jos comisia) se constituie, imediat ce va fi cu putinta, dupã înregistrarea cererii în conformitate cu art. 28. (2) a) Comisia se compune dintr-un conciliator unic sau dintr-un numãr impar de conciliatori numiţi potrivit înţelegerii dintre pãrţi. b) În lipsa unui acord între pãrţi asupra numãrului conciliatorilor şi asupra modului de numire a lor, comisia va cuprinde trei conciliatori: fiecare parte numeşte un conciliator, iar al treilea, care este preşedintele comisiei, este numit prin înţelegere între pãrţi. ART. 30 În cazul în care comisia nu a fost constituitã în cele 90 de zile care au succedat notificarea înregistrãrii cererii de cãtre secretarul general conform art. 28 alin. 3 sau în orice alt termen convenit de cãtre pãrţi, preşedintele, la cererea partii celei mai diligente şi, dacã este posibil, dupã consultarea pãrţilor, numeşte un conciliator sau conciliatorii ce nu fuseserã încã desemnaţi. ART. 31 (1) Conciliatorii pot fi desemnaţi din afarã listei conciliatorilor, cu excepţia numirii de cãtre preşedinte, prevãzutã la art. 30. (2) Conciliatorii numiţi din afarã listei de conciliatori trebuie sa posede calitãţile prevãzute la art. 14 alin. 1. Secţiunea a 3-a Despre procedura în fata comisiei
ART. 32 (1) Comisia hotãrãşte asupra competentei sale. (2) Orice cerere de declinare a competentei formulatã de una dintre pãrţi şi intemeiata pe motivul ca diferendul nu este de competenta centrului sau pentru orice alta cauza trebuie sa fie examinata de cãtre comisie, care hotãrãşte dacã cererea trebuie sa fie tratata ca o chestiune prealabilã sau dacã examinarea sa trebuie sa fie legatã de aceea a chestiunilor de fond. ART. 33 Intreaga procedura de conciliere se desfãşoarã potrivit prevederilor prezentei secţiuni şi, cu excepţia unei înţelegeri contrare a pãrţilor, conform regulamentului de conciliere în vigoare la data la care acestea au consimţit la acţiunea de conciliere. Dacã se pune o problema de procedura neprevãzutã în aceasta secţiune sau în regulamentul de conciliere sau în orice alta reglementare adoptatã de cãtre pãrţi, ea este rezolvatã de cãtre comisie. ART. 34 (1) Comisia are atributia de a clarifica punctele litigioase dintre pãrţi şi trebuie sa depunã eforturi spre a le conduce spre o soluţie mutual acceptabilã. În acest scop, comisia poate sa recomande pãrţilor, la o anumitã faza a procedurii şi în mai multe rinduri, termenii unei înţelegeri. Pãrţile trebuie sa conlucreze de buna-credinţa cu comisia pentru a-i permite sa-şi îndeplineascã funcţiile şi trebuie sa ţinã seama în cel mai înalt grad de recomandãrile acesteia. (2) Dacã pãrţile se pun de acord, comisia întocmeşte un proces-verbal prin care inventariaza punctele în litigiu şi ia act de înţelegerea pãrţilor. Dacã, la o faza anumitã a procedurii, comisia apreciazã ca nu exista nici o posibilitate de înţelegere între pãrţi, ea închide procedura şi întocmeşte un proces-verbal prin care se constata ca diferendul a fost supus concilierii, dar ca pãrţile nu au ajuns la un acord. Dacã una dintre pãrţi lipseşte sau se abţine de a lua parte la procedura, comisia încheie procedura şi întocmeşte un proces-verbal constatind ca una dintre pãrţi lipseşte sau se abţine de a participa la procedura. ART. 35 Cu excepţia unei înţelegeri contrare a pãrţilor, niciuna dintre ele nu poate invoca, cu ocazia unei alte proceduri desfãşurate în fata arbitrilor, a unui tribunal sau în orice alt mod, opiniile exprimate, declaraţiile sau ofertele de reglementare fãcute de cãtre cealaltã parte în cursul procedurii şi nici procesul-verbal sau recomandãrile comisiei.
CAP. 4 Despre arbitraj
Secţiunea 1 Despre cererea de arbitraj
ART. 36 (1) Un stat contractant sau persoana unui stat contractant care doreşte sa înceapã o procedura de arbitraj trebuie sa adreseze în scris o cerere pentru aceasta secretarului general, care trimite o copie celeilalte pãrţi. (2) Cererea trebuie sa conţinã informaţii privind obiectul diferendului, identitatea pãrţilor şi consimţãmîntul lor la arbitraj potrivit regulamentului de procedura referitor la recurgerea la instanţele de conciliere şi arbitraj. (3) Secretarul general trebuie sa înregistreze cererea în afarã de cazul în care el, vazind informaţiile conţinute în cerere, apreciazã ca diferendul depãşeşte în mod evident competenta centrului. El trebuie sa notifice imediat pãrţilor înregistrarea sau refuzul de înregistrare.
Secţiunea a 2-a Despre constituirea tribunalului
ART. 37 (1) Tribunalul arbitral (numit mai jos tribunalul) se constituie, îndatã ce e posibil, dupã înregistrarea cererii conform art. 36. (2) a) Tribunalul se compune dintr-un arbitru unic sau dintr-un numãr impar de arbitri numiţi în conformitate cu acordul pãrţilor. b) În lipsa unui acord între pãrţi asupra numãrului de arbitri şi a modului de numire a acestora, tribunalul va fi alcãtuit din trei arbitri: fiecare parte numeşte un arbitru, iar al treilea, care este preşedintele tribunalului, este numit prin înţelegere între pãrţi. ART. 38 Dacã tribunalul nu a fost constituit în cele 90 de zile urmãtoare notificãrii înregistrãrii cererii de cãtre secretarul general conform art. 36 alin. 3 sau în orice alt termen convenit de cãtre pãrţi, preşedintele, la sesizarea partii mai diligente şi, dacã este posibil, dupã consultarea pãrţilor, numeşte arbitrul sau arbitrii care nu au fost încã desemnaţi. Arbitrii numiţi de cãtre preşedinte potrivit prevederilor prezentului articol nu trebuie sa fie cetãţeni ai statului contractant parte la diferend sau ai statului contractant a cãrui persoana este parte în diferend. ART. 39 Arbitrii formind majoritatea trebuie sa fie cetãţeni ai altor state decît statul contractant parte în diferend şi decît statul contractant a cãrui persoana este parte în diferend; se înţelege totuşi ca aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, de comun acord, pãrţile desemneazã arbitrul unic sau pe fiecare dintre membrii tribunalului. ART. 40 (1) Arbitrii pot fi aleşi din afarã listei de arbitri, cu excepţia numirii de cãtre preşedinte, prevãzutã la art. 38. (2) Arbitrii numiţi din afarã listei arbitrilor trebuie sa posede calitãţile indicate la art. 14 alin. 1.
Secţiunea a 3-a Despre puterile şi funcţiile tribunalului
ART. 41 (1) Tribunalul decide asupra competentei sale. (2) Orice cerere de declinare a competentei formulatã de cãtre una dintre pãrţi şi intemeiata pe motivul ca diferendul nu este de competenta centrului sau, din oricare alt motiv, de aceea a tribunalului, trebuie sa fie examinata de cãtre tribunal, care decide dacã aceasta trebuie sa fie tratata ca o chestiune prealabilã sau dacã examinarea sa trebuie sa fie legatã de aceea a chestiunilor de fond. ART. 42 (1) Tribunalul statueazã asupra diferendului în conformitate cu regulile de drept adoptate de pãrţi. În lipsa unui acord între pãrţi, tribunalul aplica dreptul statului contractant parte în diferend - inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi -, precum şi principiile dreptului internaţional din domeniul respectiv. (2) Tribunalul nu poate refuza sa judece sub pretextul lipsei sau obscuritatii normelor de drept. (3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu prejudiciazã facultãţii pe care o are tribunalul de a decide "ex aequo et bono" dacã pãrţile sînt de acord. ART. 43 Cu excepţia unui acord contrar al pãrţilor, tribunalul poate, în orice moment al dezbaterilor, dacã considera necesar: a) sa ceara pãrţilor sa prezinte orice document sau alte mijloace de proba, şi b) sa se deplaseze la fata locului şi sa procedeze aici la orice anchete pe care le considera necesare. ART. 44 Intreaga procedura de arbitraj se înfãptuieşte în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni şi, sub rezerva acordului contrar al pãrţilor, cu acelea ale regulamentului de arbitraj în vigoare la data la care pãrţile au consimţit la arbitraj. Dacã se pune o problema de procedura neprevãzutã de prezenta secţiune sau de regulamentul de arbitraj sau de orice alta reglementare adoptatã de cãtre pãrţi, ea va fi soluţionatã de cãtre tribunal. ART. 45 (1) Dacã una dintre pãrţi lipseşte sau se abţine sa-şi prezinte mijloacele (de proba), ea nu poate fi consideratã ca a acceptat pretenţiile celeilalte pãrţi. (2) Dacã una dintre pãrţi lipseşte sau se abţine de a infatisa mijloacele în orice moment al procedurii, cealaltã parte poate cere tribunalului sa ia în considerare punctele concluziilor ce îi sînt supuse şi de a da sentinta. Tribunalul, notificind partii care a fost lipsa cererea de care a fost sesizat, trebuie sa acorde acestei pãrţi un termen de graţie înainte de pronunţarea sentinţei, dacã nu s-a convins ca partea în cauza nu are intenţia de a se infatisa sau de a prezenta probele ei. ART. 46 Cu excepţia unui acord contrar al pãrţilor, tribunalul trebuie, la cererea uneia dintre acestea, sa statueze asupra tuturor cererilor incidente, adiţionale sau reconventionale legate în mod direct de obiectul diferendului, cu condiţia ca aceste cereri sa fie acoperite prin consimţãmîntul pãrţilor şi, pe de alta parte, ca ele sa ţinã de competenta centrului. ART. 47 Sub rezerva acordului contrar al pãrţilor, tribunalul poate, dacã apreciazã ca împrejurãrile o cer, sa recomande orice mãsuri conservatorii în scopul salvgardarii drepturilor pãrţilor. Secţiunea a 4-a Despre sentinta
ART. 48 (1) Tribunalul hotãrãşte asupra oricãrei chestiuni cu majoritatea de voturi a tuturor membrilor lui. (2) Sentinta este data în scris; ea este semnatã de cãtre membrii tribunalului care s-au pronunţat în favoarea sa. (3) Sentinta trebuie sa rãspundã la toate punctele din concluziile supuse tribunalului şi ea trebuie sa fie motivatã. (4) Orice membru al tribunalului poate adauga sentinţei fie opinia sa personalã - dacã impartaseste sau nu pãrerea majoritãţii -, fie menţiunea dezacordului sau. (5) Centrul nu publica nici o sentinta fãrã consimţãmîntul pãrţilor. ART. 49 (1) Secretarul general trimite fãrã intirziere pãrţilor copiile certificate pentru conformitate ale sentinţei. Sentinta se considera a fi fost pronunţatã în ziua trimiterii ziselor copii. (2) La cererea uneia dintre pãrţi, care trebuie prezentatã în 45 de zile de la darea sentinţei, tribunalul poate, dupã ce a fãcut notificare celeilalte pãrţi, sa statueze asupra oricãrei chestiuni asupra cãreia ar fi omis sa se pronunţe în sentinta sau sa corecteze orice greseala materialã pe care ar conţine-o sentinta. Decizia data face parte integrantã din sentinta şi este notificatã pãrţilor în aceleaşi forme ca şi aceasta. Termenele prevãzute la art. 51 alin. 2 şi la art. 52 alin. 2 curg începînd cu data pronunţãrii deciziei respective. Secţiunea a 5-a Despre interpretarea, revizuirea şi anularea sentinţei
ART. 50 (1) Orice diferend care ar putea sa se iveasca între pãrţi privind sensul sau efectul sentinţei poate face obiectul unei cereri de interpretare adresate în scris secretarului general de cãtre una sau alta dintre pãrţi. (2) Cererea este supusã, dacã aceasta este posibil, tribunalului care a pronunţat sentinta. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal în conformitate cu prevederile secţiunii a 2-a a capitolului de fata. Tribunalul poate, dacã apreciazã ca împrejurãrile o cer, sa hotãrascã suspendarea executãrii sentinţei pînã ce se va fi pronunţat asupra cererii de interpretare. ART. 51 (1) Fiecare dintre pãrţi poate cere în scris secretarului general revizuirea sentinţei pe motivul descoperirii vreunui fapt de natura sa exercite o influenta hotaritoare asupra sentinţei, cu condiţia ca înaintea pronunţãrii sentinţei acest fapt sa fi fost necunoscut tribunalului ca şi partii solicitatoare sau ca aceasta sa nu-l fi ignorat. (2) Cererea trebuie introdusã în urmãtoarele 90 de zile de la descoperirea faptului nou şi în orice caz în urmãtorii 3 ani de la pronunţarea sentinţei. (3) Cererea, dacã este posibil, este supusã tribunalului care a statuat. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal, în conformitate cu secţiunea a 2-a a prezentului capitol. (4) Tribunalul poate decide, dacã apreciazã ca împrejurãrile o cer, suspendarea executãrii sentinţei pînã ce se va pronunţa asupra cererii de revizuire. Dacã, în cererea sa, partea în cauza solicita amînarea executãrii sentinţei, executarea este provizoriu suspendatã pînã ce tribunalul va hotãrî asupra cererii amintite. ART. 52 (1) Oricare dintre pãrţi poate sa ceara, în scris secretarului general anularea sentinţei pentru unul dintre motivele urmãtoare: a) viciu în constituirea tribunalului; b) abuz de putere evident al tribunalului; c) coruperea unui membru al tribunalului; d) încãlcarea grava a unei reguli fundamentale de procedura; e) lipsa de motive. (2) Orice cerere trebuie facuta în urmãtoarele 120 de zile de la data sentinţei, în afarã de cazul în care anularea este solicitatã pe motiv de corupţie, în care caz cererea amintita trebuie sa fie prezentatã în urmãtoarele 120 de zile de la descoperirea coruptiei şi, în orice caz, în cei 3 ani urmãtori datei sentinţei. (3) La primirea cererii, preşedintele numeşte imediat, dintre persoanele al cãror nume figureazã pe lista de arbitri, un comitet ad-hoc de trei membri. Nici un membru al acestui comitet nu poate fi ales dintre membrii tribunalului care a pronunţat sentinta şi nici sa posede aceeaşi naţionalitate cu vreunul dintre membrii acestui tribunal, aceea a statului parte în diferend sau a statului a cãrui persoana este parte în diferend, nici sa fi fost desemnat pentru a figura pe lista de arbitri de cãtre vreunul dintre statele amintite sau sa fi îndeplinit funcţii de conciliator în aceeaşi cauza. Comitetul este împuternicit sa anuleze sentinta în întregime sau în parte pentru unul dintre motivele enumerate în alin. 1 al prezentului articol. (4) Prevederile art. 41-45, 48, 49, 53 şi 54 şi acelea ale cap. VI şi VII se aplica "mutatis mutandis" procedurii din fata comitetului. (5) Comitetul poate sa decidã, dacã apreciazã ca împrejurãrile o cer, suspendarea executãrii sentinţei pînã ce se va fi pronunţat asupra cererii de anulare. Dacã în cererea sa partea în cauza solicita amînarea executãrii sentinţei, executarea este suspendatã în mod provizoriu pînã ce comitetul va statua asupra zisei cereri. (6) Dacã sentinta este declarata nulã, diferendul este supus, la cererea partii mai diligente, unui nou tribunal constituit conform secţiunii a 2-a din prezentul capitol.
Secţiunea a 6-a Despre recunoaşterea şi executarea sentinţei
ART. 53 (1) Sentinta este obligatorie fata de pãrţi şi nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs, în afarã celor prevãzute de prezenta convenţie. Fiecare parte trebuie sa asigure executarea sentinţei potrivit termenilor ei, în afarã de cazul în care executarea este suspendatã în virtutea dispoziţiilor prezentei convenţii. (2) În sensul prezentei secţiuni, o sentinta include orice hotãrîre privind interpretarea, revizuirea sau anularea sentinţei, luatã în baza art. 50, 51 şi 52. ART. 54 (1) Fiecare stat contractant recunoaşte orice sentinta data în cadrul prezentei convenţii ca fiind obligatorie şi asigura executarea pe teritoriul sau a obligaţiilor pecuniare pe care sentinta le impune, ca şi cînd ar fi vorba de o judecata definitiva a unui tribunal functionind pe teritoriul zisului stat. Un stat contractant cu o constituţie federala poate sa asigure executarea sentinţei prin intermediul tribunalelor federale şi sa prevadã ca acestea vor trebui sa considere o asemenea sentinta ca o judecata definitiva a tribunalelor unuia dintre statele federale. (2) Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea unei sentinţe pe teritoriul unui stat contractant, partea interesatã trebuie sa prezinte o copie certificatã, pentru conformitate, de cãtre secretarul general tribunalului naţional competent sau oricãrei alte autoritãţi pe care zisul stat contractant o va desemna în acest scop. Fiecare stat contractant face cunoscute secretarului general tribunalul competent sau autoritãţile pe care le desemneazã în acest scop, informindu-l asupra eventualelor schimbãri. (3) Executarea este reglementatã de legislaţia privind executarea hotãrîrilor judecãtoreşti în vigoare în statul pe teritoriul cãruia se aplica o asemenea procedura. ART. 55 Nici o dispoziţie a art. 54 nu poate fi interpretatã ca fãcînd excepţie de la normele de drept în vigoare într-un stat contractant în ceea ce priveşte imunitatea de executare a zisului stat sau a unui stat strãin. CAP. 5 Despre înlocuirea şi recuzarea conciliatorilor şi arbitrilor
ART. 56 (1) Odatã ce s-a constituit o comisie sau un tribunal şi a fost pornitã procedura, compunerea acestora nu poate fi modificatã. Totuşi, în caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui conciliator sau a unui arbitru, în caz de vacanta, se procedeazã dupã dispoziţiile cap. III, secţiunea a 2-a, sau dupã acelea ale cap. IV, secţiunea a 2-a. (2) Orice membru al unei comisii sau al unui tribunal continua sa-şi îndeplineascã funcţiile sale în aceasta calitate în pofida faptului ca nu mai figureazã pe lista. (3) Dacã un conciliator sau un arbitru numit de cãtre una dintre pãrţi demisioneaza fãrã asentimentul comisiei sau tribunalului al cãrui membru este, preşedintele numeşte în locul vacant o persoana de pe lista corespunzãtoare. ART. 57 O parte poate cere comisiei sau tribunalului recuzarea unuia dintre membrii acestora pentru orice motiv implicind o lipsa evidenta în ce priveşte calitãţile cerute de art. 14 alin. 1. Partea într-o procedura de arbitraj poate, în plus, sa ceara recuzarea unui arbitru pe motiv ca el nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la secţiunea a 2-a a cap. IV pentru numirea tribunalului arbitral. ART. 58 Ceilalţi membri ai comisiei sau ai tribunalului, dupã caz, se pronunţa asupra oricãrei cereri pentru recuzarea unui conciliator sau a unui arbitru. Totuşi, în caz de egalitate de voturi, sau dacã cerere de recuzare vizeazã un conciliator sau un arbitru unic sau o majoritate a comisiei sau tribunalului, decizia este luatã de cãtre preşedinte. Dacã temeiul cererii este recunoscut, conciliatorul sau arbitrul vizat de hotãrîre este înlocuit conform prevederilor cap. III, secţiunea a 2-a, sau cap. IV, secţiunea a 2-a.
CAP. 6 Despre cheltuielile de procedura
ART. 59 Redevenţele datorate de cãtre pãrţi pentru utilizarea serviciilor centrului sînt fixate de cãtre secretarul general în conformitate cu regulamentele adoptate în aceasta privinta de cãtre consiliul administrativ. ART. 60 (1) Fiecare comisie şi fiecare tribunal fixeazã onorariile şi cheltuielile membrilor sãi în limitele definite de consiliul administrativ şi dupã consultarea secretarului general. (2) În pofida dispoziţiilor alineatului precedent, pãrţile pot fixa dinainte, de acord cu comisia sau cu tribunalul, onorariile şi cheltuielile membrilor acestora. ART. 61 (1) În cazul unei proceduri de conciliere, onorariile şi cheltuielile membrilor comisiei, cît şi redevenţele pentru utilizarea serviciilor centrului, sînt suportate în mod egal de cãtre pãrţi. Fiecare parte suporta orice alte cheltuieli pe care le face pentru desfãşurarea procedurii. (2) În cazul unui proceduri de arbitraj, tribunalul fixeazã, sub rezerva unui acord contrar al pãrţilor, suma globalã a cheltuielilor fãcute de acestea pentru nevoile procedurii şi hotãrãşte modalitãţile de repartiţie şi de plata a ziselor cheltuieli, a onorariilor şi cheltuielilor membrilor tribunalului şi a redevenţelor datorate pentru utilizarea serviciilor centrului. Aceasta decizie face parte integrantã din sentinta.
CAP. 7 Despre locul procedurii
ART. 62 Procedurile de conciliere şi de arbitraj se desfãşoarã la sediul centrului, sub rezerva dispoziţiilor care urmeazã. ART. 63 Dacã pãrţile hotãrãsc astfel, procedurile de conciliere şi de arbitraj se pot desfasura: a) fie la sediul Curţii Permanente de Arbitraj sau al oricãrei alte instituţii corespunzãtoare, publica sau particularã, cu care centrul a încheiat aranjamente în acest scop; b) fie în orice alt loc aprobat de comisie sau de tribunal dupã consultarea secretarului general.
CAP. 8 Diferendele între statele contractante
ART. 64 Orice diferend care ar putea surveni între statele contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii şi care nu ar putea fi rezolvat prin buna înţelegere este adus înaintea Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea oricãrei pãrţi în diferend, dacã statele interesate nu au convenit o alta metoda de reglementare.
CAP. 9 Amendamente
ART. 65 Orice stat contractant poate propune amendamente la prezenta convenţie. Orice text de amendament trebuie sa fie comunicat secretarului general cu cel puţin 90 zile înainte de reuniunea consiliului administrativ în cursul cãreia amendamentul în chestiune trebuie sa fie examinat şi trebuie sa fie imediat transmis de acesta tuturor membrilor consiliului administrativ. ART. 66 (1) Dacã consiliul administrativ decide aceasta cu majoritate de doua treimi a membrilor sãi, amendamentul propus este distribuit tuturor statelor contractante pentru ratificare, acceptare sau aprobare. Fiecare amendament intra în vigoare la 30 de zile dupã expedierea de cãtre depozitarul prezentei convenţii a unei instiintari adresate statelor contractante, informindu-le ca toate statele contractante au ratificat, acceptat sau aprobat amendamentul. (2) Nici un amendament nu poate sa impieteze asupra drepturilor şi obligaţiilor unui stat contractant, ale unei colectivitãţi publice sau ale unui organism depinzind de acesta sau de una dintre persoanele sale, conform prezentei convenţii, care decurg dintr-un consimtamint privitor la competenta centrului dat înaintea datei intrãrii în vigoare a zisului amendament.
CAP. 10 Dispoziţii finale
ART. 67 Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre statele membre ale bãncii. Ea este de asemenea deschisã semnãrii de cãtre orice alt stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, pe care consiliul administrativ, cu o majoritate de doua treimi a membrilor sãi, l-ar invita sa semneze convenţia. ART. 68 (1) Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii statelor semnatare, potrivit procedurilor lor constituţionale. (2) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. Fata de orice stat care va depune ulterior instrumentul lui de ratificare, de acceptare sau aprobare, ea va intra în vigoare la 30 de zile dupã data acestei depuneri. ART. 69 Orice stat contractant trebuie sa ia mãsurile legislative sau altele care vor fi necesare pentru aplicarea pe teritoriul sau a dispoziţiilor prezentei convenţii. ART. 70 Prezenta convenţie se aplica la toate teritoriile pe care un stat contractant le reprezintã pe plan internaţional, cu excepţia acelora care sînt excluse de cãtre zisul stat prin notificare adresatã depozitarului prezentei convenţii, fie în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, fie ulterior. ART. 71 Orice stat contractant poate denunta prezenta convenţie prin notificare adresatã depozitarului prezentei convenţii. Denunţarea îşi produce efectul la 6 luni dupã primirea zisei notificãri. ART. 72 Nici o notificare facuta de cãtre vreun stat contractant în virtutea art. 70 şi 71 nu poate afecta drepturile şi obligaţiile statului respectiv, ale unei colectivitãţi publice sau ale vreunui organism depinzind de el sau de vreuna dintre persoanele sale în termenii prezentei convenţii, care decurg dintr-un consimtamint în competenta centrului dat de unul dintre ei anterior primirii zisei notificãri de cãtre depozitar. ART. 73 Instrumentele de ratificare, de acceptare sau aprobare a prezentei convenţii şi a oricãror amendamente ce-i vor fi aduse vor fi depuse la banca, care va acţiona în calitate de depozitar al prezentei convenţii. Depozitarul va transmite copii ale prezentei convenţii certificate pentru conformitate statelor membre ale bãncii şi oricãrui alt stat invitat sa semneze convenţia. ART. 74 Depozitarul va inregistra prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite şi regulamentelor aferente acesteia, adoptate de cãtre Adunarea generalã. ART. 75 Depozitarul va transmite notificãri tuturor statelor semnatare, cu informaţii privind: a) semnãturile potrivit art. 67; b) depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau aprobare conform art. 73; c) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii conform art. 68; d) excluderile de la aplicatia teritorialã conform art. 70; e) data intrãrii în vigoare a oricãrui amendament la prezenta convenţie în conformitate cu art. 66; f) denuntarile conform art. 71. Întocmitã la Washington în limbile engleza, spaniola şi franceza, cele trei texte avînd aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a indicat prin semnarea de mai jos ca ea accepta sa îndeplineascã funcţiile trecute în sarcina sa prin prezenta convenţie. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
