Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECRET nr. 592 din 21 august 1969  pentru ratificarea Conventiei internationale a telecomunicatiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECRET nr. 592 din 21 august 1969 pentru ratificarea Conventiei internationale a telecomunicatiilor

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 91 din 22 august 1969

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:

ART. 1
Se ratifica Convenţia internationala a telecomunicatiilor, încheiatã la Montreux la 12 noiembrie 1965
ART. 2
La depunerea instrumentului de ratificare se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut:
"Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, ratificand Convenţia internationala a telecomunicatiilor, încheiatã la Montreux la 12 noiembrie 1965, considera ca:
a) menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã art. 20 din convenţie nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune capãt în mod rapid şi necondiţionat colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale;
b) prevederile art. 1 pct. 6 şi 7 din convenţie nu sunt în concordanta cu principiul universalitatii tratatelor potrivit cãruia toate statele au dreptul de a deveni parte la tratatele multilaterale care reglementeazã probleme de interes general".


Preşedintele
Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUŞESCU

CONVENŢIA INTERNATIONALA A TELECOMUNICATIILOR*)



────────────
*) Traducere

1 recunoscând întru totul fiecãrei tari dreptul suveran de a reglementa telecomunicatiile proprii, plenipotenţiarii guvernelor contractante, în scopul de a facilita relaţiile şi cooperarea dintre popoare prin buna funcţionare a telecomunicatiilor, au încheiat de comun acord prezenta conventi
2 Ţãrile şi grupurile de teritorii care devin pãrţi la prezenta convenţie constituie Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor.

CAP. 1
Componenta, obiectul şi structura uniunii

ART. 1
Componenta uniunii
1. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor cuprinde membri şi membri asociaţi.
2. Este membru al uniunii:
a) orice ţara sau grup de teritorii enumerate în anexa nr. 1, dupã semnarea şi ratificarea convenţiei sau dupã aderarea la acest act, de cãtre ţara sau grupul de teritorii sau în numele sau;
b) orice ţara neenumerata în anexa nr. 1, care devine membra Organizaţiei Naţiunilor Unite şi adera la prezenta convenţie, conform dispoziţiilor articolului 19;
c) orice ţara suverana neenumerata în anexa nr. 1 şi care nu e membra a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care adera la convenţie conform dispoziţiilor articolului 19, dupã ce cererea sa de admitere în calitate de membra a uniunii a fost acceptatã de cãtre doua treimi din membrii uniunii.
3 Este membru asociat al uniunii:
a) orice ţara care nu e membra a uniunii în sensul prevederilor de la numerele 4-6, a carei cerere de admitere în uniune în calitate de membru asociat este acceptatã de majoritatea membrilor uniunii şi care adera la convenţie conform dispoziţiilor articolului 19,8.
b) orice teritoriu sau grup de teritorii, care nu are intreaga responsabilitate a relaţiilor sale internaţionale, în numele cãruia un membru al uniunii a semnat şi ratificat prezenta convenţie sau a aderat conform dispoziţiilor articolelor 19 sau 20, dupã ce cererea sa de admitere în calitate de membru asociat, prezentatã de membrul uniunii responsabil, a fost aprobatã de cãtre majoritatea membrilor uniunii;
c) orice teritoriu sub tutela a cãrui cerere de admitere în calitate de membru asociat a fost prezentatã de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite şi în numele cãruia Organizaţia Naţiunilor Unite a aderat la convenţie conform dispoziţiilor articolului 21.
4. Dacã un teritoriu, sau un grup de teritorii, fãcând parte dintr-un grup de teritorii membre ale uniunii, devine sau a devenit membru asociat al uniunii, conform dispoziţiilor de la numãrul 8, drepturile şi obligaţiile sale prevãzute de prezenta convenţie sunt doar cele ale unui membru asociat.
5. În aplicarea dispoziţiilor prevãzute la numerele 6, 7 şi 8, dacã o cerere de admitere în calitate de membru asociat este prezentatã în intervalul dintre doua conferinţe de plenipotentiari, pe cale diplomaticã şi prin intermediul tarii, unde este fixat sediul uniunii, secretarul general consulta membrii uniunii; se va considera ca un membru s-a abtinut dacã el nu a rãspuns în termen de patru luni socotit din ziua în care a fost consultat.
ART. 2
Drepturile şi obligaţiile membrilor şi membrilor asociaţi
(1) Toţi membrii au dreptul sa participe la conferinţele uniunii şi sunt eligibili în toate organismele sale.
(2) Fiecare membru are dreptul la un vot la toate conferinţele uniunii, la toate reuniunile comitetelor consultative internaţionale la care participa şi, dacã el face parte din consiliul de administraţie, la toate sesiunile acestui consiliu.
(3) Fiecare membru are de asemenea dreptul la un vot în orice consultatie efectuatã prin corespondenta.
Membrii asociaţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi membrii uniunii. Totuşi ei nu au dreptul de vot la conferinţe sau alte organisme ale uniunii, nici dreptul de a prezenta candidaţi la Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor. Ei nu sunt eligibili în consiliul de administraţie.
ART. 3
Sediul uniunii
Sediul uniunii este fixat la Geneva.
ART. 4
Obiectul uniunii
1. Uniunea are ca obiect:
a) sa menţinã şi sa extindã cooperarea internationala pentru îmbunãtãţirea şi folosirea raţionalã a telecomunicatiilor de toate felurile;
b) sa favorizeze dezvoltarea mijloacelor tehnice şi exploatarea lor cea mai eficienta, în vederea ridicãrii randamentului serviciilor de telecomunicaţii, sa sporeasca utilizarea lor şi sa generalizeze cat mai mult folosirea lor de cãtre public;
c) sa armonizeze eforturile naţiunilor cãtre aceste scopuri comune.
2. În acest scop şi mai ales, uniunea:
a) efectueazã atribuirea frecventelor din spectrul radioelectric şi înregistrarea asignarilor de frecventa, de maniera sa evite perturbatiile dãunãtoare între staţiile de radiocomunicatii ale diferitelor tari;
b) coordoneazã eforturile în vederea eliminãrii perturbatiilor dãunãtoare între staţiile de radiocomunicatii ale diferitelor tari şi în vederea îmbunãtãţirii folosirii spectrului de frecvente;
c) favorizeazã colaborarea între membri şi membri asociaţi în vederea stabilirii de tarife la nivelurile cele mai mici posibile, compatibile cu un serviciu de buna calitate şi o gestiune financiarã sanatoasa şi independenta a telecomunicatiilor;
d) încurajeazã crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea instalaţiilor şi reţelelor de telecomunicaţii în ţãrile noi sau în curs de dezvoltare, prin toate mijloacele la dispoziţia sa, în special prin participarea sa la programele corespunzãtoare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite;
e) provoacã adoptarea mãsurilor ce permit asigurarea securitãţii vieţii umane prin cooperarea serviciilor de telecomunicaţii;
f) procedeazã la efectuarea de studii, încheie reglementãri, adopta rezoluţii, formuleazã recomandãri şi deziderate, culege şi publica informaţii privind telecomunicatiile, în beneficiul tuturor membrilor şi membrilor asociaţi.
ART. 5
Structura uniunii
Organizarea uniunii se bazeazã pe:
Conferinţa plenipotentiarilor, organul suprem al uniunii;
2. Conferinţele administrative;
3. Consiliul de administraţie;
4. Organismele permanente desemnate mai jos:
a) Secretariatul general;
b) Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor (I.F.R.B.);
c) Comitetul consultativ internaţional al radiocomunicatiilor (C.C.I.R.);
d) Comitetul Consultativ internaţional telegrafic şi telefonic (C.C.I.T.T.).
ART. 6
Conferinţa plenipotentiarilor
1. Conferinţa plenipotentiarilor, organul suprem al uniunii, este format din delegaţi reprezentând membri şi membrii asociaţi.
2. Conferinţa plenipotentiarilor:
a) stabileşte principiile generale ce trebuie urmate de uniune pentru a atinge obiectivele enunţate la articolul 4 din prezenta convenţie;
b) examineazã raportul consiliului de administraţie asupra activitãţii sale şi a uniunii de la ultima conferinţa a plenipotentiarilor;
c) stabileşte bazele bugetului uniunii, precum şi plafonul cheltuielilor sale pentru perioada în curs pana la viitoarea conferinţa a plenipotentiarilor;
d) fixeazã salariile de baza, treptele de salarii şi regimul de indemnizaţii şi pensii pentru toţi functionarii uniunii;
e) Aproba definitiv conturile uniunii;
f) alege membrii uniunii chemaţi sa constituie consiliul de administraţie;
g) alege secretarul general şi vicesecretarul general şi fixeazã data la care ei îşi preiau funcţiile;
h) revizuieste convenţia dacã considera necesar;
i) încheie sau revizuieste, dacã este cazul, acordurile între uniune şi alte organizaţii internaţionale, examineazã orice acord provizoriu încheiat de consiliul de administraţie, în numele uniunii, cu aceste organizaţii şi îi da urmarea pe care o considera convenabila;
j) trateazã toate celelalte chestiuni de telecomunicaţii pe care le considera necesare.
3. Conferinţa plenipotentiarilor se reuneste în mod normal în locul şi la data fixate de conferinţa plenipotentiarilor precedenta.
(1) Data şi locul viitoarei conferinţe a plenipotentiarilor sau numai una dintre acestea, pot fi schimbate:
a) la cererea a cel puţin o pãtrime din numãrul membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii, adresatã individual secretarului general, sau
b) la propunerea consiliului de administraţie.
(2) În ambele cazuri, o noua data şi un nou loc sau numai una dintre acestea, se fixeazã cu acordul majoritãţii membrilor uniunii.
ART. 7
Conferinţele administrative
1. Conferinţele administrative ale uniunii cuprind:
a) conferinţele administrative mondiale;
b) conferinţele administrative regionale.
2. Conferinţele administrative sunt convocate normal pentru a trata probleme speciale de telecomunicaţii. Numai problemele înscrise pe ordinea de zi a acestor conferinţe pot fi dezbãtute. Deciziile acestor conferinţe trebuie sa fie, în toate cazurile, conforme cu dispoziţiile convenţiei.
(1) Ordinea de zi a unei conferinţe administrative mondiale poate sa comporte:
a) revizuirea parţialã a regulamentelor administrative enumerate la numãrul 203;
b) în mod execeptional, revizuirea completa a unuia sau a mai multora dintre aceste regulamente;
c) orice alta problema cu caracter mondial, de competenta conferintei.
(2) Ordinea de zi a unei conferinţe administrative regionale nu poate sa se refere decât la problemele de telecomunicaţii speciale cu caracter regional, inclusiv directivele destinate Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor în ceea ce priveşte activitãţile sale care intereseazã regiunea respectiva, cu condiţia ca aceste directive sa nu fie contrare intereselor altor regiuni. De altfel, deciziile unei astfel de conferinţe trebuie sa fie în toate cazurile conforme cu dispoziţiile regulamentelor administrative.
4. (1) Ordinea de zi a unei conferinţe administrative se fixeazã de cãtre consiliul de administraţie cu acordul majoritãţii membrilor uniunii dacã este vorba de o conferinţa administrativã mondialã, sau de majoritatea membrilor uniunii considerate dacã este cazul unei conferinţe administrative regionale, sub rezerva dispoziţiilor de la numãrul 76.
(2) Dacã este cazul, aceasta ordine de zi va cuprinde orice problema a carei includere a fost decisa de cãtre o conferinţa a plenipotentiarilor.
(3) Ordinea de zi a unei conferinţe administrative mondiale privind radiocomunicatiile poate sa cuprindã, de asemenea:
a) alegerea membrilor în Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor, prin aplicarea dispoziţiilor de la numerele 172-174;
b) directivele ce urmeazã sa fie date acestui comitet privind activitãţile sale şi examinarea acestora;
5. (1) Conferinţa administrativã mondialã se convoacã:
a) prin decizia unei conferinţe a plenipotentiarilor, care poate sa fixeze data şi locul reuniunii;
b) la recomandarea unei conferinţe administrative mondiale precedente;
c) la cererea a cel puţin un sfert din numãrul membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii, adresatã în mod individual secretarului general;
d) la propunerea consiliului de administraţie.
(2) În cazurile vizate la numerele 61, 62, 63 şi eventual 60, data şi locul conferintei sunt fixate de consiliul de administraţie cu acordul majoritãţii membrilor uniunii sub rezerva dispoziţiilor de la numãrul 76.
6. (1) O conferinţa administrativã regionala se convoacã:
a) prin decizia unei conferinţe a plenipotentiarilor;
b) la recomandarea unei conferinţe administrative mondiale sau regionale precedente;
c) la cererea a cel puţin un sfert din numãrul membrilor sau membrilor asociaţi ai uniunii aparţinând regiunii interesate, adresatã individual secretarului general;
d) la propunerea consiliului de administraţie.
(2) În cazurile vizate la numerele 66, 67, 68 şi eventual 65, data şi locul conferintei sunt fixate de consiliul de administraţie cu acordul majoritãţii membrilor uniunii aparţinând regiunii considerate, sub rezerva dispoziţiilor de la numãrul 76.
7. (1) Ordinea de zi, locul şi data unei conferinţe administrative pot fi schimbate:
a) la cererea a cel puţin un sfert din numãrul membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii în cazul unei conferinţe administrative mondiale, sau un sfert din numãrul membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii aparţinând regiunii considerate, în cazul unei conferinţe administrative regionale. Cererile sunt adresate în mod individual secretarului general, care sesizeazã consiliul de administraţie în vederea aprobãrii;
b) la propunerea consiliului de administraţie.
(2) În cazurile vizate la numerele 70 şi 71, modificãrile propuse nu sunt adoptate în mod definitiv decât cu acordul majoritãţii membrilor uniunii în cazul unei conferinţe administrative mondiale, sau majoritãţii membrilor uniunii aparţinând regiunii considerate, în cazul unei conferinţe administrative regionale, sub rezerva dispoziţiilor de la numãrul 76.
8. (1) Consiliul de administraţie poate sa considere util ca sesiunea principala a unei conferinţe administrative sa fie precedatã de o reuniune pregãtitoare insarcinata sa stabileascã propuneri privind bazele tehnice ale lucrãrilor conferintei.
(2) Convocarea acestei reuniuni pregãtitoare şi ordinea sa de zi trebuie sa fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor uniunii în cazul unei conferinţe administrative mondiale, sau de cãtre majoritatea membrilor uniunii aparţinând regiunii interesate, în cazul unei conferinţe administrative regionale, sub rezerva dispoziţiilor de la numãrul 76.
(3) Dacã reuniunea pregãtitoare a unei conferinţe administrative nu a hotãrât altfel, textele pe care ea le-a aprobat în final sunt cuprinse într-un raport care este aprobat de cãtre aceasta reuniune şi semnat de cãtre preşedintele acesteia.
9. La consultarile vizate la numerele 56, 64, 69, 72 şi 74, membrii uniunii care nu au rãspuns în termenul fixat de consiliul de administraţie sunt consideraţi ca nu au participat la aceste consultãri şi, în consecinta, nu sunt luati în considerare la calculul majoritãţii. Dacã numãrul raspunsurilor nu depãşeşte jumãtate din numãrul membrilor uniunii consultaţi, se procedeazã la o noua consultare.
ART. 8
Regulamentul interior al conferinţelor şi adunãrilor
Pentru organizarea lucrãrilor şi conducerea dezbaterilor, conferinţele şi adunãrile aplica regulamentul interior cuprins în regulamentul general anexat la convenţie. Totuşi, fiecare conferinţa sau adunare poate adopta reguli pe care le considera indispensabile pentru completarea celor prevãzute în capitolul 9 al regulamentului general, cu condiţia ca aceste reguli suplimentare sa fie compatibile cu dispoziţiile confentiei şi ale regulamentului general.
ART. 9
Consiliul de administraţie
A. Organizare şi funcţionare
1. (1) Consiliul de administraţie este compus din douãzeci şi noua de membri ai uniunii aleşi de cãtre conferinţa plenipotentiarilor, ţinându-se seama de necesitatea unei reprezentari echitabile a tuturor regiunilor lumii. Membrii uniunii aleşi în consiliu îşi îndeplinesc mandatul lor pana la data la care conferinţa plenipotentiarilor procedeazã la alegerea unui nou consiliu. Ei pot fi realeşi.
(2) Dacã între doua conferinţe ale plenipotentiarilor apare un loc vacant în cadrul consiliului, locul revine de drept membrului uniunii care a obţinut la ultimul scrutin cel mai mare numãr de voturi, aparţinând aceleiaşi regiuni şi a cãrui candidatura nu a fost reţinutã.
(3) Se considera loc vacant în consiliu:
a) când un membru al consiliului nu a fost reprezentat la doua sesiuni anuale consecutive ale consiliului;
b) când o ţara membra a uniunii renunţa la funcţiile sale de membru al consiliului.
2. Fiecare dintre membrii consiliului de administraţie numeşte pentru participarea la consiliu o persoana care, în mãsura posibilitãţilor, este un funcţionar al administraţiei sale de telecomunicaţii sau care este direct responsabil fata de aceasta administraţie sau în numele sau; aceasta persoana trebuie sa fie calificatã pe baza experienţei sale în serviciile de telecomunicaţii.
3) Fiecare membru al consiliului dispune de un vot.
4. Consiliul de administraţie îşi stabileşte propriul sau regulament interior.
5. Consiliul de administraţie îşi alege preşedintele şi vicepreşedintele la începutul fiecãrei sesiuni anuale. Aceştia rãmân în funcţie pana la începerea urmãtoarei sesiuni anuale şi pot fi realeşi. Vicepreşedintele înlocuieşte pe preşedinte în cazul absentei acestuia.
6. (1) Consiliul de administraţie se reuneste în sesiune anuala la sediul uniunii.
(2) În cursul acestei sesiuni el poate hotãrî în mod excepţional ţinerea unei sesiuni suplimentare.
(3) În intervalul dintre sesiunile ordinare, la cererea majoritãţii membrilor sãi, consiliul poate fi convocat în principiu la sediul uniunii, de cãtre preşedintele acestuia.
7. Secretarul general şi vicesecretarul Comitetului internaţional de inregistrarae a frecventelor şi directorii comitetelor consultative internaţionale participa, de drept, la deliberãrile consiliului de administraţie, însã fãrã a lua parte la vot. Totuşi, consiliul poate tine şedinţe rezervate doar membrilor sãi.
8. Secretarul general al uniunii îndeplineşte şi funcţiile de secretar al consiliului de administraţie.
9. (1) În intervalul dintre conferinţele plenipotentiarilor, consiliul de administraţie acţioneazã în calitate de mandatar al conferintei plenipotentiarilor în limitele puterilor delegate de cãtre aceasta.
(2) Consiliul acţioneazã numai când este în sesiune oficialã.
10. Reprezentantul fiecãruia dintre membrii consiliului de administraţie are dreptul sa asiste în calitalte de observator la toate adunãrile organelor permanente ale uniunii, specificate la numerele 30, 31 şi 32;
11. Numai cheltuielile de deplasare şi de subzistenta angajate de reprezentantul fiecãrui membru al consiliului de administraţie pentru a-şi exercita funcţiile sale la sesiunile consiliului sunt în sarcina uniunii.
B. Atribuţii
12. (1) Consiliul de administraţie este însãrcinat sa ia toate mãsurile pentru a facilita executarea, de cãtre membri şi membri asociaţi, a dispoziţiilor convenţiei, regulamentelor, hotãrârilor conferintei plenipotentiarilor şi, dacã este cazul, a hotãrârilor celorlalte conferinţe şi adunãri ale uniunii.
(2) El asigura o coordonare eficace a activitãţilor uniunii.
13. În particular, consiliul de administraţie:
a) îndeplineşte toate sarcinile care îi sunt atribuite de cãtre conferinţa plenipotentiarilor;
b) este însãrcinat ca, în intervalul dintre conferinţele plenipotentiarilor, sa asigure coordonarea cu toate organizaţiile internaţionale vizate la articolele 29 şi 30. În acest scop, el încheie în numele uniunii acorduri provizorii cu organizaţiile internaţionale prevãzute la articolul 30 şi cu Organizaţia Naţiunilor Unite, prin aplicarea acordului dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Internationala de Telecomunicaţii; aceste acorduri provizorii trebuie sa fie supuse urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor, conform dispoziţiilor de la numãrul 42;
c) stabileşte efectivul şi ierarhia personalului secretariatului general şi ale secretariatelor specializate ale organelor permanente ale uniunii, ţinând cont de directivele generale date de conferinţa plenipotentiarilor;
d) stabileşte toate regulamentele pe care le considera necesare în activitãţile administratsive şi financiare ale uniunii, precum şi regulamentele administrative destinate sa ţinã seama de practica curenta a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a instituţiilor specializate, care aplica regimul comun de salarizare, indemnizaţii şi pensii;
e) controleazã funcţionarea administrativã a uniunii;
f) examineazã şi stabileşte bugetul anual al uniunii, realizand toate economiile posibile;
g) ia toate mãsurile necesare în vederea verificãrii anuale a conturilor uniunii, stabilite de secretarul general, şi încheie aceste conturi pentru a le supune urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor;
h) modifica, dacã este necesar:
1. treptele de baza ale salariilor personalului din categoria profesionalã şi categoriile superioare, cu excepţia salariilor posturilor care sunt ocupate prin alegeri, pentru a le adapta la treptele de baza ale salariilor fixate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru categoriile corespunzãtoare regimului comun;
2. treptele de baza ale salariilor personalului din categoria serviciilor generale, pentru a le adapta la salariile aplicate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi de instituţiile specializate la sediul uniunii;
3. indemnizaţiile de post pentru categoria profesionalã şi categoriile superioare, inclusiv cele pentru posturile care sunt ocupate prin alegeri, conform hotãrârilor Organizaţiei Naţiunilor Unite valabile pentru sediul uniunii;
4. indemnizaţiile de care beneficiazã tot personalul uniunii în concordanta cu toate modificãrile adoptate în regimul comun al Organizaţiei Naţiunilor Unite;
5. contribuţiile uniunii şi ale personalului la Casa comuna de pensii a personalului Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform hotãrârilor comitetului mixt al acestei case;
6. indemnizaţiile pentru scumpirea costului vieţii, acordate beneficiarilor Casei de asigurãri a personalului uniunii potrivit practicii urmate de Organizaţia Naţiunilor Unite;
i) adopta dispoziţiile necesare pentru convocarea conferinţelor plenipotentiarilor şi a conferinţelor administrative ale uniunii conform articolelor 6 şi 7;
j) supune conferintei plenipotentiarilor avizele pe care le considera utile;
k) coordoneazã activitãţile organelor permamente ale uniunii, adopta dispoziţii oportune pentru a da curs cererilor sau recomandãrilor supuse de aceste organe şi examineazã rapoartele lor anuale;
l) procedeazã, dacã socoteşte util, la desemnarea unui interimar pe locul de vicesecretar general devenit vacant;
m) procedeazã la desemnarea interimarilor în posturile de directori ai comitetelor consultative internaţionale, devenite vacante;
n) îndeplineşte celelalte funcţii prevãzute în prezenta convenţie şi, în cadrul acesteia şi al regulamentelor, toate funcţiile considerate necesare pentru buna administrare a uniunii;
o) adopta dispoziţiile necesare dupã obţinerea acordului majoritãţii membrilor uniunii, pentru a rezolva, cu titlu provizoriu, cazurile neprevãzute în convenţie şi în anexele sale, pentru soluţionarea cãrora nu este posibil sa se aştepte viitoarea conferinţa competenta;
p) supune examinãrii conferintei plenipotentiarilor un raport care relateaza activitãţile sale şi acele ale uniunii;
q) trimite membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii, cat mai repede posibil, dupã fiecare dintre sesiunile sale, rapoarte succinte asupra lucrãrilor sale, precum şi toate documentele pe care le socoteşte utile;
r) favorizeazã cooperarea internationala prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţia sa, şi mai ales prin participarea uniunii la programele corespunzãtoare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cooperarea tehnica cu ţãrile noi sau în curs de dezvoltare - în conformitate cu obiectul uniunii, care consta în favorizarea prin toate mijloacele posibile a dezvoltãrii telecomunicatiilor.
ART. 10
Secretariatul general
(1)Secretariatul general este condus de un secretar general asistat de un vicesecretar general.
(2) Secretarul general şi vicesecretarul general preiau serviciul lor la data fixatã în momentul alegerii lor. Ei rãmân în funcţie, în mod normal, pana la data fixatã de conferinţa plenipotentiarilor la urmãtoarea sa adunare şi pot fi realeşi.
(3) Secretarul general rãspunde în fata consiliului de administraţie pentru totalitatea aspectelor administrative şi financiare ale activitãţii uniunii. Vicesecretarul general rãspunde în fata secretarului general.
(4) Dacã postul secretarului general devine vacant, vicesecretarul general este însãrcinat cu interimatul.
2. Secretarul general:
a) coordoneazã activitãţile organelor permanente ale uniunii cu ajutorul comitetului de coordonare menţionat la articolul 11;
b) organizeazã munca secretariatului general şi numeşte personalul acestuia, conformându-se directivelor date de conferinţa plenipotentiarilor şi regulamentelor stabilite de consiliul de administraţie;
c) adopta mãsurile administrative relative la constituirea secretariatelor specializate ale organelor permanente şi numeşte personalul acestor secretariate de acord cu şeful fiecãrui organ permanent şi bazându-se pe propunerile acestuia din urma, hotãrârea finala de numire sau concediere aparţinând secretarului general;
d) aduce la cunostinta consiliului de administraţie orice hotãrâre luatã de Organizaţia Naţiunilor Unite şi de instituţiile specializate, care afecteazã condiţiile de serviciu, de indemnizare şi de pensii prevãzute pentru regimul comun;
e) vegheazã la aplicarea regulamentelor administrative şi financiare aprobate de consiliul de administraţie;
f) exercita o supraveghere exclusiv administrativã asupra personalului secretariatelor specializate care lucreazã direct sub ordinele sefilor organelor permanente ale uniunii;
g) asigura desfarurarea muncii secretariatului care precede şi care urmeazã conferinţelor uniunii;
h) asigura, dacã este cazul, în cooperare cu guvernul care invita, secretariatul tuturor conferinţelor uniunii şi, în colaborare cu şeful organului permanent interesat, presteazã serviciile necesare pentru ţinerea reuniunilor fiecãrui organ permament al uniunii; el poate de asemenea, la cerere sau pe baza de contract, sa asigure secretariatul oricãrei alte adunãri referitoare la telecomunicaţii;
i) tine la zi nomenclatoarele oficiale, stabilite pe baza informaţiilor furnizate în acest scop de cãtre organele permanente ale uniunii sau de administraţii, cu excepţia fisierelor de referinta şi a tuturor celorlalte dosare indispensabile, care pot avea legãturi cu funcţiunile Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor;
j) publica avizele şi principalele rapoarte ale organelor permanente ale uniunii;
k) publica acordurile internaţionale şi regionale referitoare la telecomunicaţii, care îi sunt communicate de cãtre pãrţi, şi tine la zi documentele care sunt în legatura cu ele;
l) publica normele tehnice ale Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor, precum şi orice alta documentaţie referitoare la atribuirea şi folosirea frecventelor asa cum a fost elaborate de Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor, în exercitarea funcţiilor sale;
m) stabileşte, publica şi tine la zi, recurgand, dacã este necesar, la alte organisme permanente ale uniunii:
1. o documentaţie indicând componenta şi structura uniunii;
2. statisticile generale şi documentele oficiale de serviciu ale uniunii prevãzute în regulamentele anexate la convenţie;
3. toate celelalte documente a cãror întocmire este prevãzutã de conferinţe şi de consiliul de administraţie;
n) distribuie documentele publicate;
o) strânge şi publica, în forma corespunzãtoare, informaţiile, naţionale şi internaţionale, referitoare la telecomunicatiile din toatã lumea;
p) strânge şi publica, în colaborare cu celelalte organe permanente ale uniunii, informaţiile cu caracter tehnic sau administrativ care ar putea fi utile în special pentru ţãrile noi sau în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta sa-şi imbunatateasca reţeaua lor de telecomunicaţii. De asemenea semnaleaza acestor tari posibilitãţile oferite de programele internaţionale plasate sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite;
q) strânge şi publica toate informaţiile susceptibile sa fie utile membrilor şi membrilor asociaţi, referitoare la aplicarea mijloacelor tehnice pentru a obţine randament maxim al serviciilor de telecomunicaţii şi mai ales cea mai buna utilizare posibila a frecventelor radioelectrice, în vederea diminuãrii perturbatiilor;
r) publica periodic, cu ajutorul informaţiilor adunate sau puse la dispoziţia sa, inclusiv acelea care pot fi adunate de la alte organizaţii internaţionale, o revista de informare şi de documentare generalã asupra telecomunicatiilor;
s) pregãteşte şi supune consiliului de administraţie un proiect de buget anual, care, dupã aprobarea de cãtre consiliu, este transmis, cu titlu de informare, tuturor membrilor şi membrilor asociaţi;
t) întocmeşte un raport de gestiune financiarã, supus în fiecare an consiliului de administraţie, şi un cont recapitulativ înainte de fiecare conferinţa a plenipotentiarilor; aceste rapoarte, dupã verificare şi aprobare de cãtre consiliul de administraţie, sunt communicate membrilor şi membrilor asociaţi şi supuse urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor pentru examinare şi aprobare definitiva;
u) întocmeşte un raport anual asupra activitãţii uniunii, transmis, dupã aprobarea de cãtre consiliul de administraţie, tuturor membrilor şi membrilor asociaţi;
v) asigura toate celelalte funcţiuni de secretariat ale uniunii;
w) acţioneazã în calitate de reprezentant legal al uniunii.
3. Vicesecretarul general asista pe secretarul general în exercitarea funcţiilor sale şi îndeplineşte sarcinile speciale pe care i le încredinţeazã secretarul general. El exercita funcţiile secretarului general în lipsa acestuia.
4. Secretarul general sau vicesecretarul general poate asista cu titlu consultativ la adunãrile plenare ale comitetelor consultative internaţionale şi la toate conferinţele uniunii; secretarul general sau reprezentantul sau poate participa, cu titlu consultativ, la toate celelalte reuniuni ale uniunii; participarea lor la şedinţele consiliului de administraţie este stabilitã prin dispoziţiile de la numãrul 89.
ART. 11
Comitetul de coordonare
1. (1) Secretarul general este asistat de un comitet de coordonare care îi da avizele asupra problemelor de administraţie, financiare şi de cooperare tehnica, care intereseazã mai multe organisme permanente, precum şi în domeniul relaţiilor exterioare şi al informãrii publice.
(2) Comitetul examineazã de asemenea toate problemele importante care îi sunt prezentate de cãtre consiliul de administraţie. Dupã studiul acestor probleme, comitetul prezintã consiliului un raport asupra problemelor respective prin intermediul secretarului general.
(3) Comitetul asigura în special concursul sau secretarului general în îndeplinirea sarcinilor îi sunt încredinţate acestuia în conformitate cu prevederile de la numerele 144, 145, 146 şi 147.
(4) Comitetul examineazã rezultatele activitãţii uniunii în domeniul cooperãrii tehnice şi prezintã recomandãri consiliului de administraţie prin intermediul secretarului general.
(5) Comitetul este însãrcinat sa asigure coordonarea cu toate ganizatiile internaţionale menţionate la articolele 29 şi 30 în ceea ce priveşte reprezentarea organismelor permanente ale uniunii la conferinţele acestor organizaţii.
2. Comitetul trebuie sa se straduiasca sa-şi formuleze concluziile prin acord unanim. Secretarul general poate sa ia totuşi decizii chiar fãrã sa fie susţinute de alţi doi sau mai mulţi membri ai comitetului, dacã el considera ca problemele în cauza prezintã un caracter de urgenta. În aceste circumstanţe şi dacã comitetul îi cere, el face raport la consiliul de administraţie asupra acestor probleme în termenii aprobaţi de cãtre toţi membrii comitetului.
Dacã în circumstanţe asemãnãtoare problemele nu sunt urgente, dar totuşi importante, ele sunt retrimise sesiunii urmãtoare a consiliului de administraţie, în scopul examinãrii lor.
3. Comitetului este prezidat de secretarul general şi format din vicesecretarul general, directorii comitetelor consultative internaţionale şi din preşedintele Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor.
4. Comitetul se întruneşte la convocarea preşedintelui sau, în general cel puţin o data pe luna.
ART. 12
Functionarii aleşi şi personalul uniunii
1. Secretarul general, vicesecretarul general şi directorii comitetelor consultative internaţionale trebuie sa fie resortisanti ai unor tari diferite, membre ale uniunii. În timpul alegerii lor se convine sa se ţinã cont în mod corespunzãtor de principiile expuse la numãrul 164 şi de o reprezentare geograficã echitabila a regiunilor lumii.
2. (1) În îndeplinirea funcţiilor lor, functionarii aleşi la fel ca şi personalul uniunii nu trebuie sa solicite nici sa accepte instrucţiuni de la nici un guvern, nici de la vreo autoritate în afarã uniunii. Ei trebuie sa se abţinã de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internationali.
(2) Fiecare membru şi membru asociat trebuie sa respecte caracterul exclusiv internatioinal al funcţiilor funcţionarilor aleşi şi al personalului uniunii şi sa nu caute sa-i influenteze în executarea sarcinilor lor.
(3) În afarã funcţiilor lor, functionarii aleşi la fel ca şi personalul uniunii nu trebuie sa aibã participaţie nici interese financiare, de orice natura ar fi, într-o întreprindere oarecare care se ocupa de telecomunicaţii. Totuşi, expresia "interesele financiare" nu trebuie sa fie interpretatã ca opunandu-se continuãrii achitãrii ratelor pentru pensionare datoritã unor funcţii sau servicii anterioare.
3. Consideraţia dominanta în recrutarea şi fixarea condiţiilor de utilizare a personalului trebuie sa fie necesitatea de a se asigura uniunii serviciile unor persoane cu calitãţile cele mai înalte de eficacitate, de competenta şi de integritate. Importanta unei recrutari efectuate pe o baza geograficã cat mai larga posibil trebuie sa fie luatã în considerare în mod corespunzãtor.
ART. 13
Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor
1. Sarcinile esenţiale ale Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor constau în:
a) efectuarea unei înscrieri metodice de asignari, pentru a fixa, conform cu procedura prevãzutã în regulamentul radiocomunicatiilor şi, dacã este cazul, conform cu deciziile conferinţelor competente ale uniunii, data, scopul şi caracteristicile tehnice ale fiecãreia dintre aceste asignari, în scopul de a li se asigura recunoaşterea internationala oficialã;
b) furnizarea de avize membrilor şi membrilor asociaţi în vederea exploatãrii unui numãr cat mai mare posibil de cai radioelectrice în spectrul de frecvente unde se pot produce perturbatii dãunãtoare;
c) executarea tuturor sarcinilor adiţionale relative la asignarea şi utilizarea frecventelor prescrise de cãtre o conferinţa competenta a uniunii sau de cãtre consiliul de administraţie, cu consimţãmântul majoritãţii membrilor uniunii, în vederea pregãtirii sau executãrii deciziilor unei astfel de conferinţe;
d) ţinerea la zi a dosarelor indispensabile care au legatura cu exercitarea funcţiilor sale.
2. (1) Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor este un organ compus din cinci membri independenţi, desemnaţi, conform dispoziţiilor de la numerele 172 la 180.
(2) Membrii comitetului trebuie sa fie deplin calificaţi prin competenta lor tehnica în domeniul radiocomunicatiilor şi sa posede o experienta practica în materie de asignare şi utilizare a frecventelor.
(3) În afarã de aceasta, pentru a permite o cat mai buna înţelegere a problemelor care se prezintã în fata comitetului conform dispoziţiilor de la numãrul 166, fiecare membru trebuie sa fie la curent cu condiţiile geografice, economice şi demografice ale unei regiuni speciale a globului.
3. (1) Cei cinci membri ai comitetului sunt aleşi la intervale de cel puţin cinci ani de cãtre o conferinţa administrativã mondialã insarcinata sa trateze probleme generale privind radiocomunicatiile. Aceşti membri sunt aleşi dintre candidaţii propuşi. Fiecare membru al uniunii nu poate sa propunã decât un singur candidat, resortisant al tarii sale. Fiecare candidat trebuie sa posede calificarile indicate la numerele 170 şi 171.
(2) Procedura pentru aceasta alegere este stabilitã de conferinţa însãşi, astfel încât sa asigure o reprezentare echitabila a diferitelor regiuni ale lumii.
(3) La fiecare alegere, orice membru în funcţie al comitetului poate fi propus din nou în calitate de resortisant al tarii din care provine.
(4) Membrii comitetului preiau serviciul la data fixatã de conferinţa administrativã mondialã care i-a ales. În mod normal ei rãmân în funcţie pana la data fixatã de conferinţa care alege succesorii lor.
(5) Dacã în intervalul dintre doua conferinţe administrative mondiale însãrcinate sa aleagã membrii comitetului, un membru ales al comitetului demisioneaza sau abandoneaza funcţiile sale fãrã motiv valabil pentru o perioada ce depãşeşte 30 zile sau dacã decedeazã, ţara membra a uniunii al carei resortisant este va fi invitata de preşedintele consiliului sa numeascã cat mai curând posibil un înlocuitor resortisant din aceasta ţara.
(6) Dacã ţara membra în cauza nu numeşte un înlocuitor în termen de trei luni de la aceasta invitaţie, ea pierde dreptul sau de a numi o persoana care sa participe în comitet pentru restul duratei mandatului comitetului.
(7) Dacã în intervalul dintre doua conferinţe administrative mondiale însãrcinate sa aleagã membrii comitetului, un înlocuitor demisioneaza sau pãrãseşte, la rândul sau, funcţiile sale, fãrã motiv valabil, pe o perioada ce depãşeşte 30 zile, sau dacã decedeazã, ţara membra a uniunii, al carei resortisant este inlocuitorul, nu are dreptul sa numeascã un alt înlocuitor.
(8) În cazurile prevãzute la numerele 177 şi 178, preşedintele comitetului cere secretarului general sa invite ţãrile membre ale uniunii care fac parte din regiunea respectiva sa propunã candidaţi pentru alegerea de cãtre consiliul de administraţie a unui înlocuitor, în timpul urmãtoarei sale sesiuni anuale.
(9) Pentru a garanta o funcţionare eficace a comitetului, orice ţara al carei resortisant a fost ales membru al comitetului trebuie, în mãsura posibilitãţilor, sa se abţinã de a-l rechema în intervalul dintre doua conferinţe administrative mondiale însãrcinate sa aleagã membrii comitetului.
4. (1) Metodele de lucru ale comitetului sunt definite în regulamentul radiocomunicatiilor.
(2) Membrii comitetului aleg dintre ei un preşedinte şi un vicepreşedinte, care îşi îndeplinesc funcţiile lor pe o durata de un an. Vicepreşedintele succede în fiecare an preşedintelui şi este ales un nou vicepreşedinte.
(3) Comitetul dispune de un secretariat specializat.
5. (1) Membrii comitetului se achitã de sarcinile lor nu ca reprezentanţi ai ţãrilor lor sau ai unei regiuni, ci ca agenţi impartiali, investiti cu un mandat internaţional.
(2) Nici un membru al comitetului nu trebuie, referitor la exercitarea funcţiilor sale, sa ceara sau sa primeascã instrucţiuni de la guvern, nici de la vreun membru al unui guvern oarecare, nici de la vreo organizaţie sau persoana publica sau particularã. Mai mult, fiecare membru sau membru asociat trebuie sa respecte caracterul internaţional al comitetului şi al funcţiilor membrilor sãi şi nu trebuie în nici un caz sa incerce sa influenteze pe vreunul dintre ei în exercitarea funcţiilor.
ART.
Comitetele consultative internaţionale
(1) Comitetul consultastiv internaţional de radiocomunicatii (C.C.I.R.) este însãrcinat sa efectueze studii şi sa emita avize asupra problemelor tehnice şi de exploatare specifice relative la radiocomunicatii.
(2) Comitetul consultativ internaţional telegrafic şi telefonic (C.C.I.T.T.), este însãrcinat sa efectueze studii şi sa emita avize asupra problemelor tehnice, de exploatare şi de tarifare privind telegrafia şi telefonia.
(3) În îndeplinirea sarcinilor sale, fiecare comitet consultativ trebuie sa acorde în mod corespunzãtor atentie studiului problemelor şi elaboralrii avizelor legate direct de crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea telecomunicatiilor în ţãrile noi sau în curs de dezvoltare, în cadrul regional şi în domeniul internaţional.
(4) La cererea ţãrilor interesate, fiecare comitet poate de asemenea sa facã studii şi sa dea recomandãri asupra problemelor referitoare la telecomunicatiile naţionale din aceste tari. Studiul acestor probleme trebuie sa fie efectuat conform dispoziţiilor de la numãrul 190.
2. (1) Problemele studiate de fiecare comitet consultativ internaţional, asupra cãrora are sarcina sa emita avize, sunt puse de cãtre conferinţa plenipotentiarilor, de o conferinţa administrativã, de consiliul de administraţie, de cãtre celãlalt comitet consultativ sau de cãtre Comitetul internaţional de înregistrare a frecventelor. Aceste probleme se adaoga acelora pe care adunarea plenara a comitetului consultativ interesat a decis sa le retina, sau în intervalul dintre adunãrile plenare, acelora a cãror înscriere a fost cerutã sau aprobatã prin corespondenta de cãtre cel puţin douzeci membri şi membri asociaţi ai uniunii.
(2) Adunãrile plenare ale comitetelor consultative internaţionale sunt autorizate sa supunã conferinţelor administrative propuneri care decurg direct din avizele lor sau concluzii ale studiilor lor în cus.
3. Comitetele consultative internaţionale au ca membri:
a) de drept, administraţiile tuturor membrilor şi membrilor asociaţi ai uniunii;
b) orice exploatare particularã recunoscuta, care, cu aprobarea membrului sau membrului asociat care a recunoscut-o, cere sa participe la lucrãrile acestor comitete.
4. Funcţionarea fiecãrui comitet consultativ internaţional este asigurata de:
a) adunarea plenara, care se întruneşte normal la fiecare trei ani. Dacã o conferinţa administrativã mondialã corespondenta a fost convocatã, întrunirea adunãrii plenare se tine, dacã este posibil, cu cel puţin opt luni înainte de aceasta conferinţa;
b) comisiile de studii constituite de adunarea plenara pentru tratarea problemelor de examinat;
c) un director ales de adunarea plenara, iniţial pentru o perioada egala cu de doua ori durata dintre doua adunãri plenare consecutive, în mod normal pentru şase ani. El este reeligibil la fiecare din adunãrile plenare ulterioare şi; dacã este reales, rãmâne în funcţiune pana la adunarea plenara urmãtoare, în mod normal timp de trei ani. Dacã postul devine în mod inopinat vacant, adunarea plenara urmãtoare alege noul director.
d) un secretariat specializat, care îl asista pe director;
e) laboratoarele sau instalaţiile tehnice create de uniune. 5. Este instituitã o comisie mondialã de plan precum şi comisii regionale de plan, în baza deciziilor conjugate ale adunãrilor plenare ale comitetelor consultative internaţionale. Aceste comisii elaboreazã un plan general pentru reţeaua internationala de comunicaţii, în scopul de a facilita planificarea serviciilor internaţionale de telecomunicaţii.
Acestea supun comitetelor consultative internaţionale probleme al cãror studiu prezintã un interes deosebit pentru ţãrile noi sau în curs de dezvoltare şi care se încadreazã în mandatul acestor comitete.
6. Adunãrile plenare şi comisiile de studii ale comitetelor consultative internaţionale ţin seama totodatã, în cursul reuniunilor lor, de regulamentul interior cuprins în regulamentul general anexat la convenţie. Ele pot de asemenea sa adopte un regulament interior suplimentar conform prevederilor de la numãrul 77.
Acest regulament suplimentar se publica sub forma unei rezoluţii în documentele adunãrilor plenare.
7. Metodele de lucru ale comitetelor consultative internaţionale sunt definite în partea a doua a regulamentului general anexat la convenţie.
ART. 15
Regulamentele
1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 8, regulamentul general care face obiectul anexei nr. 4 la prezenta convenţie are aceeaşi valoare şi aceeaşi durata ca şi aceasta.
2. (1) Dispoziţiile convenţiei sunt completate de urmãtoarele regulamente administrative:
Regulamentul telegrafic;
Regulamentul telefonic;
Regulamentul radiocomunicatiilor;
Regulamentul adiţional al radiocomunicatiilor.
(2) Ratificarea prezentei convenţii în conformitate cu articolul 18, sau aderarea la prezenta convenţie în conformitate cu articolul 19 implica acceptarea regulamentului general şi a regulamentelor administrative în vigoare în momentul ratificãrii sau al aderãrii.
(3) Membrii şi membrii asociaţi trebuie sa informeze pe secretarul general despre aprobarea de cãtre ei a oricãrei revizuiri a acestor regulamente facuta de conferinţe administrative competente. Secretarul general notifica aceste aprobãri membrilor şi membrilor asociaţi, pe mãsura ce le primeşte.
3. În caz de nepotrivire între o dispoziţie a convenţiei şi o dispoziţie a unui regulament, convenţia prevaleazã.
ART. 16
Finanţele uniunii
1. Cheltuielile uniunii cuprind cheltuielile aferente:
a) consiliului de administraţie, secretariatului general, Comitetului internaţional de înregistrare a frecventelor, secretariatelor comitetelor consultaltive internaţionale şi laboratoarelor şi instalaţiilor tehnice create de uniune;
b) conferinţelor plenipotentiarilor şi conferinţelor administrative mondiale;
c) tuturor reuniunilor comitetelor consultative internaţionale. 2. Cheltuielile conferinţelor administrative regionale indicate la numãrul 50 sunt suportate de toţi membrii şi membrii asociaţi ai regiunii respective în conformitate cu clasa lor de contribuţie şi, pe aceeaşi baza, de cãtre membrii şi membrii asociaţi din alte regiuni,care eventual au participat la asemenea concerinte.
3. Consiliul de administraţie examineazã şi stabileşte bugetul anual al uniunii ţinând cont de limitele fixate pentru cheltuieli de cãtre conferinţa plenipotentiarilor.
4. Cheltuielile uniunii sunt acoperite prin contribuţiile membrilor şi membrilor sãi asociaţi determinate în funcţie de numãrul unitãţilor corespunzãtor clasei de contribuţie alese de fiecare membru sau membru asociat, dupã urmãtorul tabel:





┌───────────┬─────┬─────┬──────────┬──────────┬──────┬──────┬─────────────────┐
│ Clasa │ de │ 30 │ Unitãţi │ Clasa │ de │ 8 │ unitãţi │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 25 │ " │ " │ " │ 5 │ " │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 20 │ " │ " │ " │ 4 │ " │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 18 │ " │ " │ " │ 3 │ " │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 15 │ " │ " │ " │ 2 │ " │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 13 │ " │ " │ " │ 1 │ unitate │
├───────────┼─────┼─────┼──────────┼──────────┼──────┼──────┼─────────────────┤
│ " │ " │ 10 │ " │ " │ " │ 1/2 │ " │
└───────────┴─────┴─────┴──────────┴──────────┴──────┴──────┴─────────────────┘



5. Membrii şi membrii asociaţi aleg în mod liber clasa de contribuţie potrivit cãreia doresc sa participe la cheltuielile uniunii.
6. (1) Fiecare membru sau membru asociat face cunoscut secretariatului general, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a convenţiei, clasa de contribuţie pe care a ales-o.
(2) Aceasta decizie este notificatã membrilor şi membrilor asociaţi de cãtre secretarul general.
(3) Membrii şi membrii asociaţi care nu au fãcut cunoscutã decizia lor înainte de data prevãzutã la numãrul 214 menţin clasa de contribuţie pe care au notificat-o anterior secretarului general.
(4) Membrii şi membrii asociaţi pot sa aleagã în orice moment o clasa de contribuţie superioarã aceleia pe care o adoptasera pana atunci.
(5) Nici o reducere a numãrului unitãţilor de contribuţie, stabilit conform prevederilor de la numerele 214-216, nu se poate face în timpul valabilitãţii convenţiei.
7. Membrii şi membrii asociaţi plãtesc anticipat partea lor de contribuţie anuala calculatã dupã bugetul stabilit de consiliul de administraţie.
8. (1) Orice nou membru sau membru asociat achitã pentru anul aderãrii sale o contribuţie calculatã din prima zi a lunii în care a aderat.
(2) În cazul denunţãrii convenţiei de cãtre un membru sau membru asociat, contribuţia trebuie sa fie achitatã pana la ultima zi a lunii când denunţarea capata efect.
9. Sumele datorate sunt producãtoare de dobanda de la începutul fiecãrui an financiar al uniunii. Aceasta dobanda este fixatã la un procent de 3% pe an în timpul primelor şase luni şi la un procent de 6% pe an începând cu luna a şaptea.
10. Privitor la contribuţiile exploatarilor particulare recunoscute, organismelor ştiinţifice sau industriale şi organizaţiilor internaţionale, se aplica urmãtoarele dispoziţii:
a) exploatãrile particulare recunoscute şi organismele ştiinţifice sau industriale contribuie la cheltuielile comitetelor consultative internaţionale la lucrãrile cãrora au convenit sa participe. La fel, exploatãrile particulare recunoscute contribuie la cheltuielile conferinţelor administrative la care au convenit sa participe sau au participat în baza prevederilor de la numãrul 621 al regulamentului general;
b) organizaţiile internaţionale contribuie de asemenea la cheltuielile conferinţelor sau reuniunilor la care au fost admise sa participe, afarã de cazul când au fost scutite de consiliul de administraţie, pe baza de reciprocitate;
c) exploatãrile particulare recunoscute, organismele ştiinţifice sau industriale şi organizaţiile internaţionale care contribuie la cheltuielile conferinteleor sau reuniunilor în conformitate cu dispoziţiile de la numerele 224 şi 225 aleg în mod liber, din tabelul care figureazã la numãrul 212, clasa de contribuţie dupã care doresc sa participe la cheltuieli şi informeazã pe secretarul general asupra clasei alese;
d) exploatãrile particulare recunoscute, organismele ştiinţifice sau industriale şi organizaţiile internaţionale care contribuie la cheltuielile conferinţelor sau reuniunilor pot în orice moment sa aleagã o clasa de contribuţie superioarã celei adoptate mai înainte;
e) nici o reducere a numãrului de unitãţi de contribuţie nu poate sa fie efectuatã în timpul duratei valabilitãţii convenţiei;
f) în cazul denunţãrii participãrii la lucrãrile unui comitet consultativ internaţional, contribuţia trebuie sa fie achitatã pana la ultima zi a lunii când denunţarea capata efect.
g) cuantumul unitãţii contributive alese de exploatãrile particulare recunoscute, organismele ştiinţifice sau industriale şi organizaţiile internaţionale, la cheltuielile comitetelor consultative internaţionale la lucrãrile cãrora au convenit sa participe este fixat în fiecare an de cãtre consiliul de administraţie. Contribuţiile sunt considerate ca un venit al uniunii. Ele aduc dobanda conform dispoziţiilor de la numãrul 222;
h) cuantumul unitãţii contributive la cheltuielile unei conferinţe administrative a exploatarilor particulare recunoscute participante în temeiul dispoziţiilor de la numãrul 621 al regulamentului general şi a organizaţiilor internaţionale participante este fixat divizand suma totalã a bugetului conferintei respective la numãrul total de unitãţi vãrsate de cãtre membrii şi membrii asociaţi, cu titlu de contribuţie, la cheltuielile uniunii. Contribuţiile sunt considerate ca un venit al uniunii. Ele produc dobanda în procentele fixate la numãrul 222, începând din a saizecea zi care urmeazã expedierii facturilor.
11. Cheltuielile înregistrate de laboratoarele şi instalaţiile tehnice ale uniunii prin mãsurãtori, încercãri sau cercetãri speciale în contul unor membri sau membri asociaţi, grupuri de membri sau membri asociaţi, organizaţii regionale sau altor beneficiari sunt suportate de alţi beneficiari.
12. Preţul de vânzare al documentelor pentru administraţii, exploatãri particulare recunoscute sau pentru particulari este stabilit de secretarul general, în colaborare cu consiliul de administraţie, avându-se grija sa se acopere, de regula, cheltuielile de tipãrire şi distribuire.
ART. 17
Limbile
1. (1) Uniunea are ca limbi oficiale: engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa.
(2) Uniunea are ca limbi de lucru: engleza, spaniola şi franceza.
(3) În caz de contestare, textul francez face dovada.
2. (1) Documentele definitive ale conferinţelor plenipotentiarilor şi ale conferinţelor administrative, actele lor finale, protocoalele, rezoluţiile, recomandãrile şi dezideratele sunt întocmite în limbile oficiale ale uniunii, dupã redactari echivalente atât ca forma ca şi ca fond.
(2) Toate celelalte documente ale acestor conferinţe sunt redactate în limbile de lucru ale uniunii.
3. (1) Documentele oficiale de serviciu ale uniunii, prevãzute în regulamentele administrative, sunt publicate în cele cinci limbi oficiale.
(2) Toate celelalte documente a cãror distribuire generalã trebuie sa fie asigurata de secretarul general, conform atribuţiilor sale, sunt întocmite în cele trei limbi de lucru.
4. Toate documentele care fac obiectul prevederilor numerelor 237-240 pot fi publicate într-o alta limba decât cele specificate, cu condiţia ca membrii sau membrii asociaţi care cer aceasta publicare sa se angajeze sa ia asupra lor totalitatea cheltuielilor de traducere şi de publicare aferente.
5. (1) În dezbaterile conferinţelor uniunii şi, de fiecare data când este necesar, în reuniunile consiliului sau de administraţie şi ale organelor sale permanente, trebuie sa fie folosit un sistem eficace de interpretare reciprocã în cele trei limbi de lucru şi în limba rusa.
(2) Dacã toţi participanţii la o reuniune convin asupra acestei proceduri, dezbaterile pot avea loc într-un numãr de limbi mai mic decât cele patru limbi de mai sus.
6. (1) În timpul conferinţelor uniunii şi al reuniunilor consiliului sau de administraţie şi ale organelor sale permanente, pot fi întrebuinţate şi alte limbi decât cele indicate la numerele 235 şi 242:
a) dacã s-a cerut secretarului general sau şefului organului permanent interesat sa asigure folosirea uneia sau mai multor limbi suplimentare, oral sau în scris, şi cu condiţia ca cheltuielile suplimentare aferente sa fie suportate de membrii sau membrii asociaţi care au fãcut aceasta cerere sau care sprijinit-o;
b) dacã o delegaţie ia ea însãşi mãsuri pentru a asigura pe propriile sale cheltuieli traducerea orala din limba sa proprie într-una din limbile indicate la numãrul 242.
(2) În cazul prevãzut la numãrul 245, secretarul sau şeful organului permanent interesat se conformeazã acestei cereri în mãsura posibilului, dupã ce a obţinut de la membrii sau membrii asociaţi interesaţi angajamentul ca toate cheltuielile aferente vor fi rambursate de cãtre aceştia, în mod corespunzãtor, uniunii.
(3) În cazul prevãzut la numãrul 246, delegaţia interesatã poate în plus, dacã doreşte, sa asigure pe propriile sale cheltuieli traducerea orala în limba proprie, din una dintre limbile indicate la numãrul 242.

CAP. 2
Aplicarea convenţiei şi a regulamentelor

ART. 18
Ratificarea convenţiei
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã de fiecare guvern din statele semnatare, conform regulilor constituţionale în vigoare în ţara respectiva. Instrumentele de ratificare vor fi trimise în cel mai scurt timp posibil, pe cale diplomaticã şi prin intermediul guvernului tarii în care se gãseşte sediul uniunii, secretarului general, care le notifica membrilor şi membrilor asociaţi.
2.(1) Timp de doi ani începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, orice guvern semnatar se bucura de drepturile conferite membrilor uniunii prin prevederile de la numerele 12-14, chiar dacã n-a depus instrumentul de ratificare conform prevederilor de la numãrul 249.
(2) La expirarea unei perioade de doi ani începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, un guvern semnatar care n-a depus instrumentul de ratificare conform prevederilor de la numãrul 249 nu mai are calitatea de a vota la nici o conferinţa a uniunii, la nici o sesiune a consiliului de administraţie, la nici o reuniune a organelor permanente ale uniunii, şi la nici o consultatie prin corespondenta efectuatã în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, şi aceasta atât timp cat instrumentul de ratificare nu a fost depus. Celelalte drepturi ale acestui guvern, altele decât dreptul de vot, nu sunt afectate.
3. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, conform articolului 53, fiecare instrument de ratificare va capata efect la data depunerii acestuia la secretarul general.
4. În cazul când unul sau mai multe guverne semnatare nu ar ratifica convenţia, aceasta nu ar fi mai puţin valabilã pentru guvernele care o vor ratifica.
ART. 19
Aderarea la convenţie
1. Guvernul unei tari care nu a semnat prezenta convenţie poate adera la aceasta oricând, conformându-se dispoziţiilor articolului 1.
2. Instrumentul de aderare este trimis secretarului general pe cale diplomaticã şi prin intermediul guvernului tarii unde se afla sediul uniunii. Aderarea devine valabilã din ziua depunerii acestuia, dacã nu s-a stipulat altfel. Secretarul general notifica membrilor şi membrilor asociaţi aderarea şi transmite fiecãruia dintre ei o copie autentificatã a actului.
ART. 20
Aplicarea convenţiei în ţãrile sau teritoriile ale cãror relaţii internaţionale sunt asigurate de cãtre membrii uniunii
1. Membrii uniunii pot în orice moment sa declare ca prezenta convenţie este aplicabilã tuturor, unui grup sau uneia dintre ţãrile sau teritoriile cãrora le asigura relaţiile internaţionale.
2. Orice declaraţie facuta conform dispoziţiilor de la numãrul 256 este adresatã secretarului general, care o notifica membrilor şi membrilor asociaţi.
3. Dispoziţiile de la numerele 156 şi 257 nu sunt obligatorii pentru ţãrile, teritoriile sau grupurile de teritorii enumerate în anexa nr. 1 la prezenta convenţie.
ART. 21
Aplicarea convenţiei în teritoriile sub tutela Organizaţiei Natiunile Unite
Organizaţia Naţiunilor Unite poate adera la prezenta convenţie în numele unui teritoriu sau grup de teritorii; încredinţate administrãrii ei şi care fac obiectul unui acord de tutela conform articolului 25 din Carta Organizaţiei Naţiunilor UNite.
ART. 22
Executarea convenţiei şi a regulamentelor
1. Membrii şi membrii asociaţi sunt obligaţi sa se conformeze dispoziţiilor prezentei convenţii şi regulamentelor anexate, în toate oficiile şi în toate staţiile de telecomunicaţii instalate sau exploatate de ei şi care asigura servicii interntionale sau care pot provoca perturbatii dãunãtoare serviciilor de radiocomunicatii ale altor tari, în afarã de acelea care sunt exceptate de la aceste obligaţii pe baza dispoziţiilor articolului 51 al prezentei convenţii.
2. Ei trebuie, în plus, sa ia mãsurile necesare pentru a impune respectarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi a regulamentelor anexate, de cãtre exploatãrile autorizate de ei sa stabileascã şi sa exploateze telecomunicaţii şi care asigura servicii internaţionale sau care exploateazã staţii ce pot provoca perturbatii dãunãtoare serviciilor de radiocomunicatii din alte tari.
ART. 23
Denunţarea convenţiei
1. Orice membru sau membru asociat care a ratificat prezenta convenţie sau care a aderat la ea, are dreptul sa o denunţe printr-o notificare adresatã secretarului general pe cale diplomaticã şi prin intermediul guvernului tarii în care se gãseşte sediul uniunii. Secretarul general avizeazã pe ceilalţi membri sau membri asociaţi asupra acestui lucru.
2. Aceasta denunţare îşi produce efectul la expirarea unei perioade de un an începând din ziua primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 24
Denunţarea convenţiei de cãtre ţãrile sau teritoriile ale cãror relaţii internaţionale sunt asigurate de membrii uniunii
1. Dacã prezenta convenţie a devenit aplicabilã într-o ţara, un teritoriu sau un grup de teritorii conform dispoziţiilor articolului 20, se poate pune capãt în orice moment acestei situaţii. Dacã aceasta ţara, teritoriu sau grup de teritorii este membru asociat, ea pierde aceasta calitate din acel moment.
2. Denuntarile prevãzute la paragraful precedent sunt notificate în condiţiile fixate la numãrul 262; ele devin valabile în condiţiile prevãzute la numãrul 263.
ART. 25
Abrogarea convenţiei anterioare
Prezenta convenţie abroga şi înlocuieşte Convenţia internationala de telecomunicaţii de la Geaneva (1959), în relaţiile dintre guvernele contractante.
ART. 26
Valabilitatea regulamentelor administrative în vigoare
Regulamentele administrative indicate la numãrul 203 sunt cele care sunt în vigoare în momentul semnãrii prezentei convenţii. Ele sunt considerate ca anexe ale prezentei convenţii şi rãmân valabile sub rezerva revizuirilor parţiale care pot fi adoptate în conformitate cu prevederile de la numãrul 52, pana în momentul intrãrii în vigoare a noilor regulamente elaborate de conferinţele administrative elaborate de conferinţele administrative competente şi destinate sa le înlocuiascã în calitate de anexe la prezenta convenţie.
ART. 27
Relaţiile cu statele care nu sunt membre ale uniunii
1. Toţi membrii şi membrii asociaţi îşi rezerva pentru ei şi pentru exploatãrile particulare recunoscute dreptul de a fixa condiţiile în care admit schimburi de telecomunicaţii cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie.
2. Dacã o legatura de telecomunicaţii originara dintr-un stat care nu este membru al uniunii este acceptatã de un membru sau membru asociat, ea trebuie sa fie transmitã şi, atunci când ea foloseşte cãile de comunicaţii ale unui membru sau membru asociat, i se aplica dispoziţiile obligatorii ale convenţiei şi ale regulamentelor, precum şi taxele normale.
ART. 28
Reglementarea diferendelor
1. Membrii şi membrii asociaţi pot rezolva diferendele la aplicarea prezentei convenţii sau a regulamentelor prevãzute la articolul 15, pe cale diplomaticã sau urmând procedurile stabilite prin tratatele bilaterale sau multilaterale încheiate între ei pentru reglementarea diferendelor internaţionale, sau prin orice alta metoda pe care o pot decide de comun acord.
2. În cazul când nici unul dintre aceste mijloace de reglementare nu ar fi adoptat, orice membru sau membru asociat parte într-un diferend poate sa recurgã la arbitraj, în conformitate cu procedura definitã în anexa nr. 3 sau în protocolul adiţional facultativ, dupã caz.

CAP. 3
Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu organizaţiile internaţionale
ART. 29
Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite
1. Relaţiile dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor sunt definite în acordul încheiat între aceste doua organizaţii.
2. În conformitate cu dispoziţiile articolului XVI din acordul mai sus menţionat, serviciile de exploatare a telecomunicatiilor ale Organizaiei Naţiunilor Unite se bucura de drepturile şi sunt supuse obligaţiilor prevãzute în aceasta convenţie şi în regulamentele administrative anexate. Ele au, în consecinta, dreptul de a asista, cu titlu consultativ, la toate conferinţele uniunii, inclusiv la adunãrile comitetelor consultative internaţionale.
ART. 30
Relaţiile cu organizaţiile internaţionale
În scopul de a contribnui la realizarea unei complete coordonari internaţionale în domeniul telecomunicatiilor, uniunea colaboreazã cu organizaţiile internaţionale care au interes şi activitãţi conexe.

CAP. 4
Dispoziţii generale referitoare la telecomunicaţii

ART. 31
Dreptul publicului de a utiliza serviciul internaţional de telecomunicaţii
Membrii şi membrii asociaţi recunosc publicului dreptul de a coresponda prin intermediul serviciul internaţional de corespondenta publica. Serviciile, taxele şi garanţiile sunt aceleaşi pentru toţi cei care le folosesc, pentru fiecare categorie de corespondenta, fãrã vreo prioritate sau preferinta oarecare.
ART. 32
Întreruperea legãturilor de telecomunicaţii
1. Membrii şi membrii asociaţi îşi rezerva dreptul de a opri transmiterea oricãrei telegrame particulare care ar pãrea periculoasa pentru securitatea statului sau contrarã legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri, cu sarcina de a aviza imediat oficiul de origine asupra întreruperii transmiterii telegramei în întregime sau a unei pãrţi a telegramei, cu excepţia cazului când aceasta notificare ar pãrea primejdioasa pentru securitatea statului.
2. Membrii şi membrii asociaţii îşi rezerva de asemenea dreptul de a întrerupe orice alta legatura de telecomunicaţii particularã care poate pãrea primejdioasa pentru securitatea statului sau contrarã legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri.
ART. 33
Suspendarea serviciului
Fiecare membru sau membru asociat îşi rezerva dreptul de a suspenda serviciul de telecomunicaţii internaţionale pentru un timp nedeterminat, fie de o maniera generalã, fie numai pentru unele relaţii şi (sau) pentru unele feluri de corespondenta de plecare, de sosire sau de tranzit, avînd sarcina de a aviza imediat pe fiecare dintre ceilalţi membri sau membri asociaţi, prin intermediul secretarului general
ART. 34
Responsabilitatea
Membrii şi membrii asociaţi nu accepta nici o responsabilitate fata de cei care utilizeazã serviciile internaţionale de telecomunicaţii, mai ales în ceea ce priveşte reclamaţiile în scopul de a obţine despãgubiri şi daune-interese.
ART. 35
Secretul telecomunicatiilor
1. Membrii şi membrii asociaţi se angajeazã sa ia toate mãsurile posibile, compatibile cu sistemul de telecomunicaţii intrebuinat, în vederea asigurãrii secretului corespondentei internaţionale.
2. Totuşi, ei îşi rezerva dreptul de a comunica aceste corespondente autoritãţilor competente, pentru a asigura aplicarea legislaţiei lor interne sau executarea convenţiilor internaţionale la care sunt parte.
ART. 36
Stabilirea, exploatarea şi protecţia instalaţiilor şi a cãilor de telecomunicaţii
1. Membrii şi membrii asociaţi iau mãsurile utile în vederea stabilirii, în cele mai bune condiţii tehnice, a cãilor şi instalaţiilor necesare pentru asigurarea schimbului rapid şi neintrerupt de telecomunicaţii internaţionale.
2. Pe cat posibil, aceste cai şi instalaţii trebuie sa fie exploatate dupã metodele şi procedeele care în practica exploatãrii s-au dovedit ca sunt cele mai bune, sa fie întreţinute în stare buna de utilizare şi menţinute la nivelul progreselor ştiinţifice şi tehnice.
3. Membrii şi membrii asociaţi asigura protecţia acestor cai şi instalaţii în limitele jurisdicţiei lor.
4. În afarã de aranjamentele particulare care stabilesc alte condiţii, toţi membrii şi membrii asociaţi iau mãsuri utile pentru a asigura întreţinerea acelor secţiuni de circuite internaţionale de telecomunicaţii care sunt cuprinse în limitele controlului lor.
ART. 37
Comunicarea contravenţiilor
Pentru a facilita aplicarea dispoziţiilor articolului 22 al prezentei convenţii, membrii şi membrii asociaţi se angajeazã sa se informeze reciproc asupra contravenţiilor la dispoziţiile prezentei convenţii şi ale regulamentelor anexate.
ART. 38
taxe şi scutiri
Dispoziţiile relative la taxele de telecomunicaţii şi diversele cazuri în care se acorda scutiri sunt fixate în regulamentele anexate la prezenta convenţie.
ART. 39
Prioritatea telecomunicatiilor referitoare la securitatea vieţii umane
Serviciile internaţionale de telecomunicaţii trebuie sa acorde o prioritate absolutã tuturor telecomunicatiilor legate de securitatea vieţii umane pe mare, pe pãmânt, în aer şi în spaţiul extrtmosferic, precum şi telecomunicatiilor epidemiologice de urgenta exceptionala ale Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii.
ART. 40
Prioritatea telegramelor de stat, a apelurilor şi a convorbirilor telefonice de stat
Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 39 şi 40 ale prezentei convenţii, telegramele de stat se bucura de un drept de prioritate asupra celorlalte telegrame, dacã expeditorul o cere. Apelurile şi convorbirile telefonice de stat pot de asemenea, la cererea expresã şi în mãsura posibilului, sa beneficieze de drepturi de prioritate asupra celorlalte apeluri şi convorbiri telefonice.
ART. 41
Limbajul secret
1. Telegramele de stat ca şi telegramele de serviciu pot fi redactate în limbaj secret în toate relaţiile.
2. Telegramele particulare în limbaj secret pot fi admise între toate ţãrile, cu excepţia acelora care în prealabil au comunicat, prin intermediul secretarului general, ca nu admit acest limbaj pentru aceste categorii de corespondente.
3. Membrii şi membrii asociaţi care nu admit telegrame particulare în limbaj secret, provenind sau fiind destinate teritoriului lor, trebuie sa le accepte în tranzit, în afarã de cazul de suspendare a serviciului prevãzut la articolul 33 al prezentei convenţii.
ART. 42
Întocmirea şi prezentarea conturilor
1. Administraţiile membrilor şi membrilor asociaţi şi exploatãrile particulare recunoscute, care exploateazã serviciile internaţionale de telecomunicaţii, trebuie sa se punã de acord asupra cuantumului creditelor sau debitelor lor.
2. Conturile care se referã la debitele şi creditele vizate la numãrul 293 sunt stabilite conform dispoziţiilor regulamentelor anexate la prezenta convenţie, în afarã de cazul când exista aranjamente speciale între pãrţile interesate.
3. Reglementãrile conturilor internaţionale sunt considerate ca tranzacţii curente şi efectuate în acord cu obligaţiile internaţionale curente ale ţãrilor interesate, când guvernele au încheiat aranjamente în aceasta privinta. În absenta aranjamentelor de acest gen sau a acordurilor speciale încheiate în condiţiile prevãzute la articolul 44 al prezentei convenţii, aceste reglementãri de conturi sunt efectuate conform dispoziţiilor regulamentelor.
ART. 43
Unitatea monetara
Unitatea monetara întrebuinţatã la întocmirea tarifelor de telecomunicaţii internaţionale şi la stabilirea conturilor internaţionale este francul-aur de 100 centime, cu o greutate de 10/31 grame şi cu un titlu de 0,900.
ART. 44
Acordurile speciale
Membrii şi membrii asociaţi îşi rezerva pentru ei, pentru exploatãrile particulare recunoscute de ei şi pentru alte exploatãri corespunzãtor autorizate în acest scop, dreptul de a încheia acorduri particulare asupra problemelor de telecomunicaţii care nu intereseazã pe toţi membrii şi membrii asociaţi. Totuşi, aceste acorduri nu trebuie sa fie contrare dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale regulamentelor anexe, în ceea ce priveşte perturbatiile dãunãtoare pe care punerea lor în aplicare ar fi susceptibilã sa le cauzeze serviciilor de radiocomunicatii ale altor tari.
ART. 45
Conferinţele regionale, acordurile regionale, organizaţiile regionale
Membrii şi membrii asociaţi îşi rezerva dreptul de a tine conferinţe regionale, de a încheia acorduri regionale şi de a crea organizaţii regionale, în vederea reglementãrii problemelor de telecomunicaţii susceptibile de a fi tratate pe plan regional.
Acordurile regionale nu trebuie sa fie în contradictie cu prezenta convenţie.

CAP. 5
Dispoziţii speciale pentru radiocomunicatii

ART. 46
Folosirea raţionalã a spectrului frecventelor radioelectrice
Membrii şi membrii asociaţi recunosc ca este de dorit ca numãrul frecventelor şi lãţimea spectrului folosit sa fie limitate la minimum indispensabil, pentru a se asigura în mod satisfãcãtor funcţionarea serviciilor necesare. În acest scop, este de dorit ca ultimele perfectionari ale tehnicii sa fie puse în aplicare în cel mai scurt timp.
ART. 47
Intercomunicatia
1. Staţiile care asigura radiocomunicatiile în serviciul mobil sunt obligate, în limitele afectãrii lor normale, sa schimbe reciproc radiocomunicatiile indiferent de sistemul radioelectric adoptat de ele.
2. Totuşi, pentru a nu impiedica programul ştiinţific, dispoziţiile de la numãrul 300 nu interzic folosirea unui sistem radioelectric incapabil de a comunica cu alte sisteme, cu condiţia ca aceasta incapacitate sa fie datoratã naturii specifice a acestui sistem şi sa nu fie efectul unor dispozitive adoptate în mod special în vederea împiedicãrii intercomunicatiei.
3. Prin excepţie de la dispoziţiile de la numãrul 300, o statie poate fi afectatã unui serviciu internaţional restrâns de telecomunicaţii, determinat de scopul acestui serviciu sau de alte circumstanţe independente de sistemul folosit. ART. 48
Perturbatiile dãunãtoare
1. Fiecare membru sau membru asociat se angajeazã sa ceara exploatarilor particulare recunoscute de el şi celorlalte exploatãri corespunzãtor autorizate în acest scop respectarea prescripţiilor de la numãrul 303.
2. În plus, membrii şi membrii asociaţi recunosc ca este de dorit sa ia mãsuri practic posibile pentru a impiedica ca funcţionarea aparatelor şi instalaţiilor electrice de orice fel sa nu cauzeze perturbatii dãunãtoare comunicaţiilor sau serviciilor radioelectrice, prevãzute la numãrul 303.
ART. 49
Apelurile şi mesajele de primejdie
Staţiile de radiocomunicatii sunt obligate sa accepte cu prioritate absolutã apelurile şi mesajele de primejdie, indiferent care ar fi provenienta lor, sa rãspundã de asemenea la aceste mesaje şi sa le dea imediat urmarea pe care o comporta.
ART. 50
Semnalele de primejdie, de urgenta, de securitate sau de identificare, gresite sau inselatoare
Membrii şi membrii asociaţi se angajeazã sa ia mãsurile utile pentru a reprima transmiterea sau punerea în circulaţie de semnale de primejdie, de urgenta, de securitate sau de identificare, gresite sau inselatoare şi sa colaboreze în vederea localizarii şi identificarii statiilor din propria lor ţara care emit astfel de semnale.
ART. 51
Instalaţiile serviciilor de apãrare nationala
1. Membrii şi membrii asociaţi pãstreazã intreaga lor libertate referitoare la instalaţiile radioelectrice militare ale armatelor lor şi ale forţelor lor navale şi aeriene.
2. Totuşi, aceste instalaţii trebuie, pe cat posibil, sa respecte dispoziţiile regulamentare relative la ajutorul ce trebuie acordat în caz de pericol şi la mãsurile ce trebuie luate pentru a impiedica perturbatiile dãunãtoare precum şi prescripţiile regulamentelor privind tipurile de emisie şi frecventele de folosit, dupã natura serviciilor pe care le asigura.
3. În plus, când aceste instalaţii participa la serviciul de corespondenta publica sau la alte servicii determinate de regulamentele anexate la prezenta convenţie, ele trebuie sa se conformeze, în general, prescripţiilor regulamentare aplicabile acestor servicii.

CAP. 6
Definiţii

ART. 52
Definiţii
În prezenta convenţie, în afarã de cazul când exista contradictii cu contextul:
a) termenii care sunt definiţi în anexa nr. 2 au sensul care li s-a atribuit;
b) ceilalţi termeni definiţi în regulamentele vizate la articolul 15 au sensul care le este atribuit în aceste regulamente.

CAP. 7
Dispoziţii finale

ART. 53
Intrarea în vigoare a convenţiei
Prezenta convenţie va intra în vigoare la 1 ianuarie 1967, între ţãrile, teritoriile sau grupurile de teritorii pentru care ratificarile sau aderarile au fost depuse înainte de aceasta data.
Drept care plenipotenţiarii respectivi au semnat convenţia într-un exemplar în fiecare dintre limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa, textul francez fãcând dovada în caz de contestaţie; acest exemplar va rãmâne depus în arhivele Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor, care va remite câte o copie fiecãrei tari semnatare.
Încheiat la Montreux la 12 noiembrie 1965.




──────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016