Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 549 din 29 iulie 1969 privind ratificarea Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice, revizuita si semnata la Stockholm la 14 iulie 1967
EXPUNERE DE MOTIVE În cadrul Conferintei diplomatice pentru proprietatea intelectualã, care a avut loc la Stockholm între 11 iunie şi 14 iulie 1967, a fost revizuitã Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. Aceasta convenţie, în forma revizuitã, a fost semnatã de Republica Socialistã România la data de 14 iulie 1967, sub rezerva ratificãrii şi a depunerii ulterioare a instrumentului de ratificare. Convenţia de la Berna, care a luat fiinta în anul 1886 şi la care participa astãzi 58 de state, are ca scop protecţia internationala a drepturilor de autor asupra operelor literare, ştiinţifice şi artistice. România a aderat la aceasta convenţie la 1 ianuarie 1927. În anul 1948 convenţia a fost revizuitã la Bruxelles, dar ţara noastrã nu a aderat la aceasta forma, din doua motive principale: a) se prevedea o protecţie minima de 50 de ani de la moartea autorului, în timp ce în legislaţia Republicii Socialiste România termenul de protecţie era, în unele cazuri, mai scurt; b) se introdusese jurisdicţia obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie, fãrã posibilitatea declarãrii unei rezerve. Cu prilejul lucrãrilor Conferintei de la Stockholm s-a obţinut inserarea în articolul 7 a unui alineat, pe baza cãruia ţãrile membre pot menţine dispoziţiile din legislaţia lor nationala în cazul în care aceasta prevede termene mai scurte de 50 de ani. De asemenea, s-a prevãzut, într-un nou alineat al articolului 33, ca ţãrile membre pot declara, cînd depun instrumentele de ratificare, ca nu se considera legate de prevederile alineatului 1, care stabilesc jurisdicţia obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie. Prin aceste modificãri au fost inlaturate cauzele pentru care ţara noastrã nu a putut deveni parte la forma de la Bruxelles a Convenţiei de la Berna. Una dintre inovatiile importante aduse convenţiei prin actul de la Stockholm este "Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare", potrivit cãruia se instituie pentru aceste tari posibilitatea de a beneficia, pe o perioada de 10 ani, de înlesniri privind folosirea operelor literare, ştiinţifice şi artistice ale autorilor din statele strãine, membre ale Convenţiei de la Berna. Convenţiei de la Berna i s-au mai adus, la Stockholm, unele modificãri în partea care cuprinde clauzele finale şi administrative. Aceste modificãri au devenit necesare ca urmare a instituirii Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale, care a fost creata tot la Conferinţa de la Stockholm, în scopul modernizãrii administraţiei comune a Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale şi a Uniunii de la Berna pentru protecţia proprietãţii literare şi artistice şi al trecerii acestei administraţii din competenta guvernului Elvetiei în aceea a unui organism internaţional. Textul convenţiei, astfel cum a fost stabilit de Conferinţa diplomaticã de la Stockholm, nu implica modificarea legislaţiei noastre interne în domeniul drepturilor de autor şi nici mãsuri speciale privind asigurarea acestor drepturi. Avîndu-se în vedere cele arãtate mai sus şi tinindu-se seama ca delegaţia Republicii Socialiste România a semnat convenţia, apare indicatã ratificarea acesteia de cãtre Republica Socialistã România, cu formularea unei rezerve în sensul neacceptãrii jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie şi cu observatia ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii nu este în concordanta cu Declaraţia cu privire la acordarea independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960 cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune capãt în mod rapid şi necondiţionat colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale.
În acest scop a fost adoptat alãturatul decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Se ratifica Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, revizuitã şi semnatã la Stockholm la 14 iulie 1967, cu urmãtoarea rezerva: "Republica Socialistã România declara în baza articolului 33 alineatul 2 din convenţie ca nu se considera legatã de prevederile alineatului 1 din acest articol. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca diferendele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor putea fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţãmîntul pãrţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte". ART. 2 La depunerea instrumentului de ratificare de cãtre Republica Socialistã România a convenţiei menţionate la articolul 1 se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut: "a) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România declara, în conformitate cu articolul 7 alineatul 7 din convenţie, ca înţelege sa menţinã prevederile legislaţiei naţionale a Republicii Socialiste România, în vigoare la data semnãrii convenţiei, cu privire la durata protecţiei; b) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã reglementarea din articolul 31 al convenţiei nu este în concordanta cu Declaraţia cu privire la acordarea independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960 cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale."
CONVENŢIA DE LA BERNA PENTRU PROTECŢIA OPERELOR LITERARE ŞI ARTISTICE Traducere
din 9 septembrie 1886, completatã la Paris la 4 mai 1896, revizuitã la Berlin la 13 noiembrie 1908, completatã la Berna la 20 martie 1914, revizuitã la Roma la 2 iunie 1928, revizuitã la Bruxelles la 26 iunie 1948 şi revizuitã la Stockholm la 14 iulie 1967
Ţãrile uniunii, deopotrivã insufletite de dorinta de a proteja într-un mod cît mai eficient şi mai uniform cu putinta drepturile autorilor asupra operelor literare şi artistice, au hotãrît sa revizuiasca şi sa completeze actul semnat la Berna la 9 septembrie 1886, completat la Paris la 4 mai 1896, revizuit la Berlin la 13 noiembrie 1908, completat la Berna la 20 martie 1914, revizuit la Roma la 2 iunie 1928 şi revizuit la Bruxelles la 26 iunie 1948. În consecinta, subscrişii plenipotentiari, dupã prezentarea deplinelor puteri, recunoscute în forma buna şi corespunzãtoare, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 Ţãrile cãrora li se aplica prezenta convenţie sînt constituite în Uniunea pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor literare şi artistice. ART. 2 1. Termenii "opere literare şi artistice" cuprind toate lucrãrile din domeniile literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cãrţile, brosurile şi alte scrieri; conferinţele, alocutiunile, predicile şi alte opere de aceeaşi natura; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice şi pantomimele; compozitiile muzicale cu sau fãrã cuvinte; operele cinematografice, cãrora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu cinematografia; operele de desen, de pictura, de arhitectura, de sculptura, de gravura, de litografie; operele fotografice, cãrora le sînt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu fotografia; operele de arta aplicatã; ilustratiile, hartile geografice; planurile, crochiurile şi operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectura sau la ştiinţe. 2. Se rezerva totuşi legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a dispune ca operele literare şi artistice, sau una ori mai multe categorii dintre ele, nu sînt protejate cît timp nu au fost fixate pe un suport material. 3. Sînt protejate ca opere originale, fãrã prejudiciul drepturilor autorului operei originale, traducerile, adaptarile, aranjamentele muzicale şi alte transformãri ale unei opere literare sau artistice. 4. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii dreptul de a determina protecţia care trebuie acordatã textelor oficiale de ordin legislativ, administrativ sau judiciar, precum şi traducerilor oficiale ale acestor texte. 5. Culegerile de opere literare sau artistice, cum sînt enciclopediile şi antologiile care, prin alegerea sau dispoziţia materiilor, constituie creatii intelectuale, sînt protejate ca atare, fãrã prejudiciul drepturilor autorilor asupra fiecãrei opere care face parte din aceste culegeri. 6. Operele sus-menţionate beneficiazã de protecţie în toate ţãrile uniunii. Aceasta protecţie se exercita în favoarea autorului şi a deţinãtorilor drepturilor sale. 7. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii reglementarea cimpului de aplicare a legilor privind operele de arta aplicatã şi desenele şi modelele industriale, precum şi condiţiile de protecţie a acestor opere, desene şi modele, ţinînd seama de dispoziţiile art. 7 pct. 4 al prezentei convenţii. Pentru operele protejate numai ca desene şi modele în ţara de origine nu poate fi cerutã în alta ţara a uniunii decît protecţia specialã acordatã în aceasta ţara desenelor şi modelelor; totuşi, dacã o astfel de protecţie specialã nu se acorda în aceasta ţara, aceste opere vor fi protejate ca opere artistice. 8. Protecţia prezentei convenţii nu se aplica stirilor zilei sau faptelor diverse, care au caracterul de simple informaţii de presa. ART. 2 BIS 1. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a exclude în parte sau total de la protecţia prevãzutã în articolul precedent discursurile politice şi discursurile pronunţate în dezbaterile judiciare. 2. Se rezerva de asemenea legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a statua asupra condiţiilor în care conferinţele, alocutiunile şi alte opere de aceeaşi natura, pronunţate în public, vor putea fi reproduse prin presa, radiodifuzate, transmise prin fir publicului sau vor putea forma obiectul comunicãrilor publice prevãzute în art. 11 bis pct. 1 al prezentei convenţii, în cazul cînd o astfel de folosire este justificatã prin scopul de informare urmãrit. 3. Totuşi, autorul beneficiazã de dreptul exclusiv de a reuni în culegere operele sale menţionate în alineatele precedente. ART. 3 1. Sînt protejati, în virtutea prezentei convenţii: a) autorii resortisanti ai uneia dintre ţãrile uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu; b) autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, pentru operele pe care le publica pentru prima data într-una dintre aceste tari sau simultan într-o ţara strãinã de uniune şi într-o ţara a uniunii. 2. Autorii care nu sînt resortisanti ai unei tari a uniunii, dar care au resedinta lor obişnuitã într-una dintre aceste tari, sînt, pentru aplicarea prezentei convenţii, asimilaţi cu autorii resortisanti ai acestei tari. 3. Prin "opere publicate" se înţeleg operele editate cu consimţãmîntul autorilor, oricare ar fi modul de fabricare a exemplarelor, cu condiţia ca punerea la dispoziţie a acestora sa poatã satisface nevoile normale ale publicului, ţinînd seama de natura operei. Nu constituie o publicare reprezentarea unei opere dramatice, dramatico-muzicale sau cinematografice, executarea unei opere muzicale, recitarea în public a unei opere literare, transmisiunea sau radiodifuzarea unor opere literare sau artistice, expunerea unei opere de arta şi construcţia unei opere de arhitectura. 4. Este consideratã ca fiind publicatã simultan în mai multe tari orice opera care a apãrut în doua sau mai multe tari în 30 de zile de la prima publicare. ART. 4 Sînt protejati în virtutea prezentei convenţii, chiar dacã condiţiile prevãzute la art. 3 nu sînt îndeplinite: a) autorii operelor cinematografice al cãror producãtor îşi are sediul sau resedinta sa obişnuitã într-una din ţãrile uniunii; b) autorii unor opere de arhitectura cladite într-o ţara a uniunii sau ai unor opere de arte grafice şi plastice încorporate într-un imobil situat într-o ţara a uniunii. ART. 5 1. Autorii beneficiazã, în ce priveşte operele pentru care sînt protejati în virtutea prezentei convenţii, în ţãrile uniunii altele decît ţara de origine a operei, drepturile pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda în viitor naţionalilor, precum şi de drepturile acordate în mod special prin prezenta convenţie. 2. Folosinta şi exerciţiul acestor drepturi nu sînt subordonate nici unei formalitãţi; aceasta folosinta şi acest exerciţiu sînt independente de existenta protecţiei în ţara de origine a operei. Ca urmare, în afarã de stipulaţiile prezentei convenţii, întinderea protecţiei, precum şi mijloacele procedurale garantate autorului pentru apãrarea drepturilor sale, se reglementeazã în mod exclusiv conform legislaţiei tarii în care se reclama protecţia. 3. Protecţia în ţara de origine este reglementatã de legislaţia nationala. Cu toate acestea, dacã autorul nu este un resortisant al tarii de origine a operei pentru care el este protejat prin prezenta convenţie, el va avea în aceasta ţara aceleaşi drepturi ca şi autorii nationali. 4. Este consideratã ca ţara de origine: a) pentru operele publicate pentru prima oara într-una dintre ţãrile uniunii: aceasta din urma ţara; totuşi, dacã este vorba de opere publicate simultan în mai multe tari ale uniunii, care admit durate de protecţie diferite: aceea dintre ele a carei legislaţie acorda durata de protecţie cea mai scurta; b) pentru operele publicate simultan într-o ţara strãinã de uniune şi într-o ţara a uniunii: aceasta din urma ţara; c) pentru operele nepublicate sau pentru operele publicate pentru prima oara într-o ţara strãinã de uniune, fãrã publicare simultanã într-o ţara a uniunii: ţara uniunii al carei resortisant este autorul; Totuşi: i) dacã este vorba de opere cinematografice al cãror producãtor îşi are sediul sau resedinta sa obişnuitã într-o ţara a uniunii, ţara de origine va fi aceasta din urma ţara, şi ii) dacã este vorba de opere de arhitectura cladite într-o ţara a uniunii sau de opere de arte grafice şi plastice, încorporate într-un imobil situat într-o ţara a uniunii, ţara de origine va fi aceasta din urma ţara. ART. 6 1. Dacã o ţara strãinã de uniune nu protejeaza în mod satisfãcãtor operele autorilor care sînt resortisanti ai uneia dintre ţãrile uniunii, aceasta din urma ţara va putea restringe protecţia operelor ai cãror autori sînt, în momentul primei publicari a acestor opere, resortisanti ai celeilalte tari şi nu au resedinta lor obişnuitã într-una dintre ţãrile uniunii. Dacã ţara primei publicari face uz de aceasta facultate, celelalte tari ale uniunii nu vor fi obligate sa acorde operelor astfel supuse unui tratament special o protecţie mai larga decît aceea care le este acordatã în ţara primei publicari. 2. Nici o restrictie, stabilitã în virtutea alineatului precedent, nu va putea prejudicia drepturile pe care un autor le va dobîndi asupra unei opere publicate într-una dintre ţãrile uniunii înainte de punerea în executare a acestei restrictii. 3. Ţãrile uniunii, care în virtutea articolului prezent vor restringe protecţia drepturilor autorilor, vor notifica acest fapt directorului general al Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale (denumit mai jos "directorul general") printr-o declaraţie scrisã, în care vor fi arãtate ţãrile fata de care protecţia este restrînsa, precum şi restricţiile la care sînt supuse drepturile autorilor aparţinînd acestor tari. Directorul general va comunica de îndatã acest fapt tuturor ţãrilor uniunii. ART. 6 BIS 1. Independent de drepturile patrimoniale de autor, şi chiar dupã cedarea acestor drepturi, autorul pãstreazã dreptul de a revendica paternitatea operei şi de a se opune oricãrei deformari, mutilari sau altei modificãri a acestei opere, sau oricãrei alte atingeri a acesteia, pãgubitoare onoarei sau reputaţiei sale. 2. Drepturile recunoscute autorului în virtutea alineatului 1 de mai sus sînt, dupã moartea sa, menţinute cel puţin pînã la stingerea drepturilor patrimoniale şi se exercita de cãtre persoanele sau instituţiile cãrora legislaţia nationala a tarii în care protecţia este reclamata le da aceasta calitate. Cu toate acestea, ţãrile a cãror legislaţie, în vigoare în momentul ratificãrii prezentului act, sau al aderãrii la el, nu conţine dispoziţii care sa asigure protecţia dupã moartea autorului a tuturor drepturilor recunoscute în baza alineatului 1 de mai sus, au facultatea de a prevedea ca unele dintre aceste drepturi nu sînt menţinute dupã moartea autorului. 3. Mijloacele procedurale pentru apãrarea drepturilor recunoscute prin prezentul articol sînt reglementate de legislaţia tarii în care este reclamata protecţia. ART. 7 1. Durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie cuprinde viata autorului şi 50 de ani dupã moartea sa. 2. Cu toate acestea, pentru operele cinematografice, ţãrile uniunii au facultatea sa prevadã ca durata protecţiei expira la 50 de ani dupã ce opera va fi fost facuta accesibila publicului cu consimţãmîntul autorului, sau ca în lipsa unui asemenea eveniment, intervenit în termen de 50 de ani socotiţi de la realizarea unei astfel de opere, durata protecţiei expira la 50 de ani dupã aceasta realizare. 3. Pentru operele anonime sau pseudonime, durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie expira la 50 de ani dupã ce opera a fost în mod licit facuta accesibila publicului. Totuşi, cînd pseudonimul adoptat de autor nu lasa nici o indoiala asupra identitãţii sale, durata protecţiei este cea prevãzutã la alineatul 1. Dacã autorul unei opere anonime sau pseudonime îşi dezvaluie identitatea în perioada mai sus indicatã, termenul de protecţie aplicabil este cel prevãzut în alineatul 1. Ţãrile uniunii nu sînt obligate sa protejeze operele anonime sau pseudonime al cãror autor este presupus mort, dupã toate probabilitatile, de 50 de ani. 4. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a reglementa durata protecţiei operelor fotografice şi aceea a operelor de arta aplicatã protejate ca opere artistice; totuşi, aceasta durata nu va putea fi inferioarã unei perioade de 25 de ani socotiţi de la realizarea unei asemenea opere. 5. Durata protecţiei posterioarã morţii autorului şi termenele prevãzute la alineatele 2, 3 şi 4 de mai sus încep sa curgã de la moarte sau de la evenimentul avut în vedere de aceste alineate, însã durata acestor termene se calculeazã numai cu începere de la 1 ianuarie al anului care urmeazã morţii sau evenimentului avut în vedere. 6. Ţãrile uniunii au facultatea de a acorda o durata de protecţie superioarã celor prevãzute la alineatele precedente. 7. Ţãrile uniunii legate prin actul de la Roma al prezentei convenţii şi care acorda, în legislaţia lor nationala în vigoare în momentul semnãrii prezentului act, durate inferioare celor prevãzute în alineatele precedente, au facultatea de a le menţine atunci cînd adera la prezentul act sau cînd îl ratifica. 8. În toate cazurile, durata va fi reglementatã de legea tarii în care va fi reclamata protecţia; totuşi, cu excepţia cazului cînd legislaţia acestei din urma tari nu decide altfel, ea nu va depãşi durata fixatã în ţara de origine a operei. ART. 7 BIS Dispoziţiile articolului precedent sînt de asemenea aplicabile cînd dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor unei opere, cu rezerva ca termenele consecutive morţii autorului sa fie calculate cu începere de la moartea ultimului supravieţuitor dintre colaboratori. ART. 8 Autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie beneficiazã, pe toatã durata drepturilor lor asupra operei originale, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea operelor lor. ART. 9 1. Autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea acestor opere, în orice mod şi sub orice forma ar fi. 2. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a permite reproducerea operelor menţionate în anumite cazuri speciale, cu condiţia ca o astfel de reproducere sa nu aducã atingere exploatãrii normale a operei, nici sa nu cauzeze o paguba nejustificatã intereselor legitime ale autorului. 3. Orice înregistrare sonora sau vizuala este consideratã ca o reproducere în sensul prezentei convenţii. ART. 10 1. Sînt permise citatele extrase dintr-o opera facuta accesibila publicului în mod licit, cu condiţia ca ele sa fie conforme bunelor uzante şi în mãsura justificatã prin scopul urmãrit, inclusiv citatele din articole din jurnale şi culegeri periodice, sub forma de revista a presei. 2. Se rezerva efectul legislaţiei ţãrilor uniunii şi al acordurilor speciale existente sau care se vor încheia între ele, în ceea ce priveşte facultatea de a folosi în mod licit, în mãsura justificatã de scopul urmãrit, operele literare sau artistice cu titlu de ilustrare a învãţãmîntului prin mijlocirea publicaţiilor, emisiunilor de radiodifuziune sau de înregistrãri sonore sau vizuale, cu condiţia ca o asemenea folosire sa fie conformã bunelor uzante. 3. Citatele şi folosirile avute în vedere în alineatele precedente vor trebui sa menţioneze izvorul şi numele autorului, dacã acest nume figureazã în izvorul folosit. ART. 10 BIS 1. Se rezerva legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a permite reproducerea prin presa, ori radiodifuzarea sau transmiterea prin fir cãtre public, a articolelor de actualitate privind dezbateri economice, politice sau religioase, publicate în ziare sau în culegeri periodice, sau a operelor radiodifuzate avînd acelaşi caracter, în cazurile cînd reproducerea, radiodifuzarea sau transmiterea nu este în mod expres rezervatã. Totuşi, sursa trebuie întotdeauna indicatã în mod limpede; sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii este determinata de legislaţia tarii în care este cerutã protecţia. 2. Se rezerva de asemenea legislatiilor ţãrilor uniunii facultatea de a reglementa condiţiile în care, cu prilejul transmiterii evenimentelor de actualitate prin mijlocirea fotografiei sau a cinematografiei, sau pe calea radiodifuzarii sau transmisiunii prin fir cãtre public, operele literare sau artistice vazute sau auzite în cursul evenimentului pot, în mãsura justificatã de scopul de informare urmãrit, sa fie reproduse şi fãcute accesibile publicului. ART. 11 1. Autorii de opere dramatice, dramatico-muzicale şi muzicale beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. reprezentarea şi executarea publica a operelor lor, inclusiv reprezentarea şi executarea publica prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea publica prin orice mijloace a reprezentãrii şi a executãrii operelor lor. 2. Aceleaşi drepturi sînt acordate autorilor de opere dramatice sau dramatico-muzicale pe tot timpul duratei drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor. ART. 11 BIS 1. Autorii de opere literare şi artistice beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. radiodifuzarea operelor lor sau comunicarea publica a acestor opere prin orice alt mijloc servind la difuzarea fãrã fir a semnalelor, a sunetelor sau a imaginilor; 2. orice comunicare publica, fie prin fir, fie fãrã fir, a operei radiodifuzate, cînd aceasta comunicare este facuta printr-un alt organism decît cel de origine; 3. comunicarea publica a operei radiodifuzate prin difuzor sau prin orice alt instrument asemãnãtor, transmitator de semnale, de sunete sau de imagini. 2. Revine legislatiilor ţãrilor uniunii reglementarea condiţiilor de exercitare a drepturilor la care se referã alineatul 1 de mai sus, dar aceste condiţii nu vor avea decît un efect strict limitat la ţara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducã atingere dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabila, stabilitã, în lipsa unui acord amiabil, de cãtre autoritatea competenta. 3. În lipsa unei stipulaţii contrare, autorizaţia acordatã potrivit alineatului 1 al prezentului articol nu cuprinde şi autorizaţia de a inregistra opera radiodifuzata prin mijlocirea unor instrumente de fixare a sunetelor sau imaginilor. Se rezerva totuşi legislatiilor ţãrilor uniunii regimul înregistrãrilor efemere, efectuate de un organism de radiodifuziune prin propriile sale mijloace şi pentru emisiunile sale. Aceste legislaţii vor putea autoriza pãstrarea acestor înregistrãri în arhive oficiale, datoritã caracterului lor excepţional de documentare. ART. 11 TER 1. Autorii de opere literare beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza: 1. recitarea în public a operelor lor, inclusiv cea efectuatã prin orice mijloace sau procedee; 2. transmisiunea în public prin orice mijloace a recitarii operelor lor. 2. Aceleaşi drepturi sînt acordate autorilor de opere literare pe toatã durata drepturilor lor asupra operei originale, în ceea ce priveşte traducerea operelor lor. ART. 12 Autorii de opere literare sau artistice beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza adaptarile, aranjamentele şi alte transformãri ale operelor lor. ART. 13 1. Fiecare ţara a uniunii poate, în ceea ce o priveşte, sa stabileascã rezerve şi condiţii referitoare la dreptul exclusiv al autorului unei opere muzicale şi al autorului textului, a cãrui înregistrare cu opera muzicala a fost deja autorizata de cãtre acesta din urma, de a autoriza înregistrarea sonora a operei muzicale, împreunã cu textul, dacã este cazul; orice rezerve şi condiţii de aceasta natura nu vor avea însã decît un efect strict limitat la ţara care le-ar fi stabilit şi nu vor putea în nici un caz sa aducã atingere dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabila, stabilitã, în lipsa unui acord amiabil, de cãtre autoritatea competenta. 2. Înregistrãrile operelor muzicale care vor fi fost realizate într-o ţara a uniunii, potrivit art. 13 pct. 3 al convenţiilor semnate la Roma la 2 iunie 1928 şi la Bruxelles la 26 iunie 1948, vor putea, în acea ţara, sa facã obiectul reproducerilor fãrã consimţãmîntul autorului operei muzicale, pînã la expirarea unei perioade de 2 ani, socotiţi de la data la care ţara menţionatã va fi legatã prin prezentul act. 3. Înregistrãrile fãcute în baza alineatelor 1 şi 2 ale prezentului articol şi importate fãrã autorizaţia pãrţilor interesate, într-o ţara unde nu ar fi licite, vor putea fi sechestrate în acea ţara. ART. 14 1. Autorii de opere literare sau artistice au dreptul exclusiv de a autoriza: 1. adaptarea şi reproducerea cinematografica a acestor opere şi punerea în circulaţie a operelor astfel adaptate sau reproduse; 2. reprezentarea şi executarea în public şi transmiterea prin fir cãtre public a operelor astfel adaptate sau reproduse. 2. Adaptarea sub orice alta forma artisticã a realizarilor cinematografice inspirate din opere literare sau artistice rãmîne supusã, fãrã prejudiciul autorizaţiei autorilor lor, autorizãrii autorilor operelor originale. 3. Dispoziţiile art. 13 pct. 1 nu sînt aplicabile. ART. 14 BIS 1. Fãrã a se aduce atingere drepturilor de autor ale oricãrei opere care ar fi putut fi adaptatã sau reprodusa, opera cinematografica este protejata ca o opera originala. Titularul dreptului de autor asupra operei cinematografice beneficiazã de aceleaşi drepturi ca şi autorul unei opere originale, inclusiv de drepturile menţionate în articolul precedent. 2. a) Determinarea titularilor dreptului de autor asupra operei cinematografice este rezervatã legislaţiei tarii unde este cerutã protecţia. b) Cu toate acestea, în ţãrile uniunii în care legislaţia recunoaşte printre aceşti titulari pe autorii de contribuţii aduse la realizarea operei cinematografice, aceştia, dacã s-au angajat sa aducã astfel de contribuţii, nu vor putea, în afarã unei stipulaţii contrare sau speciale, sa se opunã la reproducerea, punerea în circulaţie, reprezentarea şi executarea în public, transmisiunea pe fir cãtre public, radiodifuzarea, comunicarea cãtre public, subtitrarea şi dublarea textelor, operei cinematografice. c) Dacã forma angajamentului menţionat mai sus, pentru aplicarea subalineatului b precedent, trebuie sau nu sa fie un contract scris sau un înscris echivalent, se reglementeazã de legislaţia tarii uniunii în care producãtorul operei cinematografice îşi are sediul sau resedinta obişnuitã. Se rezerva totuşi legislaţiei tarii uniunii în care este cerutã protecţia facultatea de a prevedea ca acest angajament trebuie sa fie un contract scris sau un înscris echivalent. Aceste tari vor trebui sa notifice acest lucru directorului general printr-o declaraţie scrisã, care va fi de îndatã comunicatã de cãtre acesta tuturor celorlalte tari ale uniunii. d) Prin "stipulaţie contrarã sau specialã" se înţelege orice condiţie restrictiva care poate însoţi angajamentul menţionat. 3. Afarã de cazul cînd legislaţia nationala hotãrãşte altfel, dispoziţiile alineatului 2 b de mai sus nu sînt aplicabile nici autorilor de scenarii, de dialoguri şi de opere muzicale create pentru realizarea operei cinematografice, nici realizatorului principal al acesteia. Totuşi, ţãrile uniunii, a cãror legislaţie nu conţine dispoziţii privind aplicarea alineatului 2 b mai sus citat realizatorului menţionat, vor trebui sa notifice aceasta directorului general printr-o declaraţie scrisã, care va fi de îndatã comunicatã de cãtre acesta din urma tuturor celorlalte tari ale uniunii. ART. 14 TER 1. În ceea ce priveşte operele de arta originale şi manuscrisele originale ale scriitorilor şi compozitorilor, autorul - sau, dupã moartea sa, persoanele sau instituţiile cãrora legislaţia nationala le da calitatea - beneficiazã de un drept inalienabil de a fi interesat la operaţiile de vînzare avînd ca obiect opera, dupã prima cesiune facuta de autor. 2. Protecţia prevãzutã în alineatul de mai sus nu poate fi cerutã în fiecare ţara a uniunii decît dacã legislaţia nationala a autorului admite aceasta protecţie şi în mãsura în care ea este permisã de legislaţia tarii în care aceasta protecţie este cerutã. 3. Modalitãţile şi procentajele perceperii sînt determinate de fiecare legislaţie nationala. ART. 15 1. Pentru ca autorii de opere literare şi artistice protejati prin prezenta convenţie sa fie, pînã la proba contrarã, consideraţi ca atare şi admişi în consecinta sa exercite urmãriri impotriva contrafacatorilor, înaintea tribunalelor ţãrilor uniunii, este suficient ca numele sa fie indicat pe opera în modul obişnuit. Prezentul alineat este aplicabil chiar dacã acest nume este un pseudonim, atît timp cît pseudonimul adoptat de autor nu lasa nici un dubiu asupra identitãţii sale. 2. Este prezumat ca producãtor al operei cinematografice, pînã la proba contrarã, persoana fizica sau juridicã al carei nume este indicat pe aceasta opera într-un mod obişnuit. 3. Pentru operele anonime şi pentru operele pseudonime, altele decît cele menţionate la alineatul 1 de mai sus, editorul al cãrui nume este indicat pe opera este considerat, fãrã alta dovada, ca reprezintã pe autor; în aceasta calitate, el este îndreptãţit a apara şi a valorifica drepturile acestuia. Dispoziţia prezentului alineat înceteazã sa fie aplicabilã cînd autorul îşi dezvaluie identitatea şi îşi justifica calitatea. 4. a) Pentru operele nepublicate, cu identitatea autorului necunoscutã, dar pentru care este indreptatita presupunerea ca acest autor este resortisant al unei tari a uniunii, se rezerva legislaţiei acestei tari facultatea de a desemna autoritatea competenta care sa-l reprezinte pe autor şi sa fie imputernicita sa apere şi sa valorifice drepturile acestuia în ţãrile uniunii. b) Ţãrile uniunii, care în virtutea acestei dispoziţii vor proceda la o astfel de desemnare, vor notifica aceasta directorului general printr-o declaraţie scrisã, în care vor fi indicate toarte informaţiile referitoare la autoritatea astfel desemnatã. Directorul general va comunica de îndatã aceasta declaraţie tuturor celorlalte tari ale uniunii. ART. 16 1. Orice opera contrafacuta poate fi sechestrata în ţãrile uniunii în care opera originala are dreptul la protecţia legalã. 2. Dispozitiile alineatului precedent sînt deopotrivã aplicabile reproducerilor provenind dintr-o ţara în care opera nu este protejata sau a încetat de a mai fi protejata. 3. Sechestrul se face potrivit legislaţiei fiecãrei tari. ART. 17 Dispoziţiile prezentei convenţii nu pot aduce nici un fel de prejudiciu dreptului aparţinînd guvernului fiecãrei tari a uniunii de a permite, de a supraveghea sau de a interzice, prin mãsuri de legislaţie sau de poliţie interna, circulaţia, reprezentarea, expunerea oricãrei lucrãri sau producţii fata de care autoritatea competenta ar avea de exercitat acest drept. ART. 18 1. Prezenta convenţie se aplica tuturor operelor care, în momentul intrãrii sale în vigoare, nu au intrat încã în domeniul public al tarii lor de origine prin expirarea duratei protecţiei. 2. Totuşi, dacã o opera, prin expirarea duratei de protecţie care îi fusese anterior recunoscuta, a intrat în domeniul public al tarii în care este cerutã protecţia, aceasta opera nu va mai fi protejata din nou în aceasta ţara. 3. Aplicarea acestui principiu se va face potrivit stipulaţiilor cuprinse în convenţiile speciale existente sau care se vor încheia în acest scop între ţãrile uniunii. În lipsa unor asemenea stipulaţii, ţãrile respective vor reglementa, fiecare în ceea ce o priveşte, modalitãţile referitoare la aceasta aplicare. 4. Dispoziţiile precedente se aplica de asemenea în cazul unor noi aderari la uniune şi în cazul în care protecţia ar fi extinsã prin aplicarea art. 7 sau prin renunţarea la rezerve. ART. 19 Dispoziţiile prezentei convenţii nu impiedica revendicarea aplicãrii unor dispoziţii mai largi, care ar fi dictate de legislaţia unei tari a uniunii. ART. 20 Guvernele ţãrilor uniunii îşi rezerva dreptul de a încheia între ele aranjamente particulare, în mãsura în care aceste aranjamente ar conferi autorilor drepturi mai intinse decît cele acordate prin convenţie, sau dacã ar conţine alte stipulaţii care n-ar fi contrare prezentei convenţii. Dispoziţiile aranjamentelor existente care corespund condiţiilor citate mai sus rãmîn aplicabile. ART. 21 1. Dispoziţii speciale privind ţãrile în curs de dezvoltare figureazã într-un protocol intitulat "Protocol referitor la ţãrile în curs de dezvoltare". 2. Sub rezerva dispoziţiilor art. 28 1 b (i) şi 1 c, protocolul relativ la ţãrile în curs de dezvoltare face parte integrantã din prezentul act. ART. 22 1. a) Uniunea are o adunare alcãtuitã din ţãrile uniunii legate prin art. 22-26. b) Guvernul fiecãrei tari este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi. c) Cheltuielile fiecãrei delegaţii sînt suportate de cãtre guvernul care a desemnat-o. 2. a) Adunarea: i) trateazã despre toate chestiunile privind menţinerea şi dezvoltarea uniunii şi aplicarea prezentei convenţii; ii) da Biroului internaţional al proprietãţii intelectuale (denumit mai jos "Biroul internaţional"), prevãzut în Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietãţii Intelectuale (denumita mai jos "organizaţia"), directive referitoare la pregãtirea conferinţelor de revizuire, tinindu-se seama în mod formal de observaţiile ţãrilor uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26; iii) examineazã şi aproba rapoartele şi activitatea directorului general al organizaţiei referitoare la uniune şi îi da orice directive utile privind chestiunile de competenta uniunii; iv) alege membrii Comitetului executiv al adunãrii; v) examineazã şi aproba rapoartele şi activitatea comitetului sau executiv şi îi da directive; vi) stabileşte programul, adopta bugetul trienal al uniunii şi aproba conturile sale de închidere; vii) adopta regulamentul financiar al uniunii; viii) creeazã comitetele de experţi şi grupurile de lucru pe care le socoteşte utile pentru realizarea obiectivelor uniunii; ix) hotãrãşte care sînt ţãrile strãine de uniune şi care sînt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale care pot fi admise la şedinţele sale în calitate de observatori; x) adopta modificãrile art. 22-26; xi) întreprinde orice alte acţiuni corespunzãtoare, în vederea atingerii obiectivelor uniunii; xii) îndeplineşte orice alte sarcini implicate de prezenta convenţiei; xiii) exercita, dacã le accepta, drepturile care îi sînt conferite de convenţia pentru instituirea organizaţiei. b) Asupra chestiunilor care intereseazã şi alte uniuni administrate de organizaţie, adunarea statueazã dupã ce ia cunostinta de avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei. 3. a) Fiecare ţara membra a adunãrii dispune de un vot. b) Jumãtate din ţãrile membre ale adunãrii constituie cvorumul. c) Prin derogare de la dispoziţiile subalineatului b, dacã, cu prilejul unei sesiuni, numãrul ţãrilor reprezentate este mai mic de jumãtate, însã egal sau superior unei treimi a ţãrilor membre ale adunãrii, aceasta poate lua hotãrîri; totuşi, hotãrîrile adunãrii, cu excepţia celor care privesc procedura sa, nu devin executorii decît atunci cînd condiţiile mai jos enunţate sînt îndeplinite. Biroul internaţional comunica aceste hotãrîri ţãrilor membre ale adunãrii care nu au fost reprezentate, invitindu-le sa exprime în scris, într-un termen de 3 luni, socotit de la data comunicãrii menţionate, votul sau abţinerea lor. Dacã la expirarea termenului numãrul ţãrilor care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea lor este cel puţin egal cu numãrul care lipsea pentru atingerea cvorumului cu prilejul sesiunii, aceste hotãrîri devin executorii, cu condiţia ca în acelaşi timp majoritatea necesarã sa ramina dobindita. d) Sub rezerva dispoziţiilor art. 26 pct. 2, hotãrîrile adunãrii sînt luate cu majoritate de doua treimi din voturile exprimate. e) Abţinerea nu este consideratã ca vot. f) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura ţara şi nu poate vota decît în numele acesteia. g) Ţãrile uniunii care nu sînt membre ale adunãrii sînt admise la şedinţele sale în calitate de observatori. 4. a) Adunarea se întruneşte în sesiune ordinarã o data la 3 ani, la convocarea directorului general şi, în afarã de cazuri excepţionale, în aceeaşi perioada şi în acelaşi loc cu adunarea generalã a organizaţiei. b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinarã la convocarea adresatã de directorul general, la cererea Comitetului executiv sau la cererea facuta de un sfert din ţãrile membre ale adunãrii. 5. Adunarea adopta regulamentul sau interior. ART. 23 1. Adunarea are un comitet executiv. 2. a) Comitetul executiv este compus din ţãrile alese de adunarea dintre ţãrile membre ale acesteia. În afarã de aceasta, ţara pe teritoriul cãreia organizaţia îşi are sediul dispune, ex officio, de un loc în comitet, sub rezerva dispoziţiilor art. 25 pct. 7 b. b) Guvernul fiecãrei tari membre a Comitetului executiv este reprezentat printr-un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi. c) Cheltuielile fiecãrei delegaţii sînt suportate de guvernul care a desemnat-o. 3. Numãrul ţãrilor membre ale Comitetului executiv corespunde unui sfert din numãrul ţãrilor membre ale adunãrii. Pentru calculul locurilor care urmeazã sa fie completate, nu se ia în consideraţie restul rãmas dupã împãrţirea la patru. 4. Cu prilejul alegerii de membri ai Comitetului executiv, adunarea tine seama de repartizarea geograficã echitabila şi de necesitatea, pentru ţãrile care sînt pãrţi în aranjamentele speciale care ar putea fi stabilite în legatura cu uniunea, de a fi printre ţãrile care constituie Comitetul executiv. 5. a) Membrii Comitetului executiv rãmîn în funcţiune începînd de la închiderea sesiunii adunãrii în cursul cãreia au fost aleşi, pînã la sfîrşitul urmãtoarei sesiuni ordinare a adunãrii. b) Membrii Comitetului executiv sînt reeligibili în limita maxima de doua treimi dintre ei. c) Adunarea reglementeazã modalitãţile alegerii şi eventualei realegeri a membrilor Comitetului executiv. 6. a) Comitetul executiv: i) pregãteşte proiectul ordinii de zi a adunãrii; ii) supune adunãrii propuneri referitoare la proiectele de program şi de buget trienal ale uniunii, pregãtite de cãtre directorul general; iii) se pronunţa, în limitele programului şi ale bugetului trienal, asupra programelor şi bugetelor anuale pregãtite de cãtre directorul general; iv) supune adunãrii, cu comentariile corespunzãtoare, rapoartele periodice ale directorului general şi rapoartele anuale de verificare a conturilor; v) ia toate mãsurile utile în vederea executãrii programului uniunii de cãtre directorul general, în conformitate cu hotãrîrile adunãrii şi ţinînd seama de împrejurãrile care survin între doua sesiuni ordinare ale adunãrii; vi) îndeplineşte orice alte sarcini care îi sînt atribuite în cadrul prezentei convenţii. b) Asupra chestiunilor care intereseazã deopotrivã şi alte uniuni administrate de organizaţie, Comitetul executiv statueazã luind cunostinta de avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei. 7. a) Comitetul executiv se întruneşte o data pe an în sesiune ordinarã, la convocarea directorului general, pe cît posibil în aceeaşi perioada şi în acelaşi loc cu Comitetul de coordonare al organizaţiei. b) Comitetul executiv se întruneşte în sesiune extraordinarã la convocarea adresatã de cãtre directorul general, fie din initiativa acestuia, fie la cererea preşedintelui sau sau a unui sfert din membrii sãi. 8. a) Fiecare ţara membra a Comitetului executiv dispune de un vot. b) Jumãtate din ţãrile membre ale Comitetului executiv constituie cvorumul. c) Hotãrîrile sînt luate cu majoritatea simpla a voturilor exprimate. d) Abţinerea nu este consideratã ca vot. e) Un delegat nu poate reprezenta decît o singura ţara şi nu poate vota decît în numele acesteia. 9. Ţãrile uniunii care nu sînt membre ale Comitetului executiv sînt admise la întrunirile sale în calitate de observatori. 10. Comitetul executiv adopta regulamentul sau interior. ART. 24 1. a) Sarcinile administrative care incumba uniunii sînt îndeplinite de cãtre Biroul internaţional, care succede Biroului uniunii reunit cu Biroul uniunii instituit prin Convenţia internationala pentru protecţia proprietãţii industriale. b) Biroul internaţional asigura în special secretariatul diferitelor organe ale uniunii. c) Directorul general al organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al uniunii şi o reprezintã. 2. Biroul internaţional aduna şi publica informaţiile privitoare la protecţia dreptului de autor. Fiecare ţara a uniunii comunica de îndatã ce este posibil, Biroului internaţional, textul oricãrei legi noi, precum şi orice texte oficiale cu privire la dreptul de autor. 3. Biroul internaţional publica o revista lunarã. 4. Biroul internaţional procura oricãrei tari a uniunii, la cererea sa, informaţii asupra chestiunilor privitoare la protecţia dreptului de autor. 5. Biroul internaţional elaboreazã studii şi efectueazã servicii cu scopul de a usura protecţia dreptului de autor. 6. Directorul general şi orice membru al personalului desemnat de el iau parte, fãrã drept de vot, la toate întrunirile adunãrii, ale Comitetului executiv şi ale oricãrui alt comitet de experţi, sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de cãtre acesta este de drept secretarul acestor organe. 7. a) Biroul internaţional, potrivit directivelor adunãrii şi în cooperare cu Comitetul executiv, pregãteşte conferinţele de revizuire a dispoziţiilor convenţiei, altele decît cele cuprinse în art. 22-26. b) Biroul internaţional poate consulta organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale asupra pregãtirii conferinţelor de revizuire. c) Directorul general şi persoanele desemnate de el iau parte, fãrã drept de vot, la deliberãri în aceste conferinţe. 8. Biroul internaţional executa orice alte sarcini care îi sînt atribuite. ART. 25 1. a) Uniunea are un buget. b) Bugetul uniunii cuprinde veniturile şi cheltuielile proprii ale uniunii, contribuţia sa la bugetul cheltuielilor comune ale uniunilor, precum şi, dacã este cazul, suma pusã la dispoziţia bugetului conferinţelor organizaţiei. c) Sînt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor cheltuielile care nu sînt atribuite în mod exclusiv uniunii, ci şi uneia sau mai multor alte uniuni administrate de cãtre organizaţie. Partea uniunii la aceste cheltuieli comune este proporţionalã cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintã pentru ea. 2. Bugetul uniunii se stabileşte tinindu-se seama de necesitãţile de coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de organizaţie. 3. Bugetul uniunii este finanţat din veniturile urmãtoare: i) contribuţiile ţãrilor uniunii; ii) taxele şi sumele datorate pentru serviciile fãcute de Biroul internaţional în numele uniunii; iii) produsul vinzarii publicaţiilor Biroului internaţional privind uniunea şi drepturile aferente acestor publicaţii; iv) donaţiile, legatele şi subvenţiile; v) chiriile, dobinzile şi alte venituri. 4. a) Pentru determinarea partii sale contributive la buget, fiecare ţara a uniunii este orinduita într-o clasa şi plãteşte contribuţiile sale anuale pe baza unui numãr de unitãţi, fixat precum urmeazã: Clasa I 25 Clasa a II-a 20 Clasa a III-a 15 Clasa a IV-a 10 Clasa a V-a 5 Clasa a VI-a 3 Clasa a VII-a 1 b) Fiecare ţara indica, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, dacã nu a fãcut-o anterior, clasa în care doreşte sa fie trecutã. Ea poate sa-şi schimbe clasa. Dacã alege o clasa inferioarã, ţara respectiva trebuie sa aducã acest lucru la cunostinta adunãrii, cu prilejul uneia dintre sesiunile sale ordinare. O astfel de modificare îşi produce efectul de la începutul anului civil urmãtor acestei sesiuni. c) Contribuţia anuala a fiecãrei tari consista dintr-o suma al carei raport fata de suma totalã a contribuţiilor anuale la bugetul uniunii tuturor ţãrilor este acelaşi cu raportul dintre numãrul unitãţilor clasei în care este orinduita şi numãrul total al unitãţilor tuturor ţãrilor. d) Contribuţiile sînt datorate la 1 ianuarie al fiecãrui an. e) Ţara în intirziere cu plata contribuţiilor sale nu-şi poate exercita dreptul sau de vot în nici unul din organele uniunii al cãror membru este, dacã totalul restantelor sale este egal sau superior totalului contribuţiilor pe care le datoreazã pentru 2 ani expirati. Totuşi, ţara respectiva poate fi autorizata sa-şi pãstreze exerciţiul dreptului de vot în cadrul organului menţionat atît timp cît acesta socoteşte ca intirzierea rezulta din împrejurãri excepţionale şi inevitabile. f) În cazul cînd bugetul nu este adoptat înainte de începutul noului exerciţiu, bugetul anului precedent este reînnoit potrivit modalitãţilor prevãzute de regulamentul financiar. 5. Totalul taxelor şi al sumelor datorate pentru servicii fãcute de cãtre Biroul internaţional în numele uniunii este stabilit de directorul general, care raporteazã despre aceasta adunãrii şi Comitetului executiv. 6. a) Uniunea poseda un fond de rulment constituit printr-un varsamint unic efectuat de fiecare ţara a uniunii. Dacã fondul devine insuficient, adunarea hotãrãşte majorarea lui. b) Totalul varsamintului iniţial al fiecãrei tari pentru fondul mai sus menţionat sau al participãrii la majorarea acestuia este proporţional cu contribuţia acestei tari pentru anul în cursul cãruia fondul este constituit sau majorarea hotarita. c) Proporţia şi modalitãţile varsamintului sînt stabilite de cãtre adunare, la propunerea directorului general şi dupã avizul Comitetului de coordonare al organizaţiei. 7. a) Acordul asupra sediului, încheiat cu ţara pe teritoriul cãreia organizaţia îşi are sediul, prevede ca dacã fondul de rulment este insuficient, aceasta ţara acorda avansuri. Totalul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sînt acordate formeazã în fiecare caz obiectul unor acorduri separate între ţara în cauza şi organizaţie. Atît timp cît este obligatã sa acorde avansuri, aceasta ţara dispune ex officio de un loc în Comitetul executiv. b) Ţara prevãzutã în subalineatul a şi organizaţia au fiecare dreptul de a denunta angajamentul de a acorda avansuri, prin mijlocirea unei notificãri în scris. Denunţarea îşi produce efectul la 3 ani dupã sfîrşitul anului în cursul cãruia ea a fost notificatã. 8. Verificarea conturilor este asigurata, potrivit modalitãţilor prevãzute de regulamentul financiar, de cãtre una sau mai multe tari ale uniunii sau de cãtre controlori externi, care sînt, cu consimţãmîntul lor, desemnaţi de adunare. ART. 26 1. Propunerile pentru modificarea art. 22-25 şi a articolului prezent pot fi prezentate de orice ţara membra a adunãrii, de cãtre Comitetul executiv sau de cãtre directorul general. Aceste propuneri sînt comunicate de cãtre acesta din urma ţãrilor membre ale adunãrii cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examinãrii adunãrii. 2. Orice modificare a articolelor menţionate în alineatul 1 trebuie adoptatã de adunare. Aceasta adoptare necesita trei pãtrimi din voturile exprimate; cu toate acestea, orice modificare a art. 22 şi a prezentului alineat necesita patru cincimi din voturile exprimate. 3. Orice modificare a articolelor menţionate în alineatul 1 intra în vigoare la o luna dupã primirea de cãtre directorul general a notificãrilor scrise de acceptare, fãcute în conformitate cu regulile constituţionale respective, din partea a trei sferturi din ţãrile care erau membre ale adunãrii în momentul cînd modificarea a fost adoptatã. Orice modificare astfel acceptatã a mentionatelor articole leagã toate ţãrile care sînt membre ale adunãrii în momentul în care modificarea intra în vigoare, sau care devin membre ale acesteia la o data ulterioara; totuşi, orice modificare care majoreazã obligaţiile financiare ale ţãrilor uniunii nu leagã decît pe acelea dintre ele care au notificat acceptarea de cãtre ele a modificãrii menţionate. ART. 27 1. Prezenta convenţie va fi supusã revizuirilor pentru a i se aduce îmbunãtãţiri de natura a perfectiona sistemul uniunii. 2. În acest scop, vor avea loc conferinţe în mod succesiv, într-una din ţãrile uniunii, între delegaţii acestor tari. 3. Sub rezerva dispoziţiilor art. 26, aplicabil la modificarea art. 22-26, orice revizuire a prezentei convenţii, inclusiv a Protocolului referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, necesita unanimitatea voturilor exprimate. ART. 28 1. a) Fiecare dintre ţãrile uniunii care a semnat prezentul act poate sa-l ratifice şi, dacã nu l-a semnat, poate adera la el. Instrumentele de ratificare şi de aderare se depun la directorul general. b) Fiecare dintre ţãrile uniunii poate declara, în instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ca ratificarea sau aderarea sa nu este aplicabilã: i) articolelor 1-21 şi Protocolului referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, sau ii) articolelor 22-26. c) Dacã o ţara a uniunii a acceptat separat Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, potrivit art. 5 al acestui protocol, declaraţia sa, facuta conform punctului i al subalineatului precedent, nu se poate raporta decît la art. 1-20. d) Fiecare dintre ţãrile uniunii care, potrivit subalineatelor b şi c, a exclus de la efectele ratificãrii sau aderãrii sale unul dintre cele doua grupuri de dispoziţii prevãzute în aceste doua subalineate, poate în orice moment ulterior sa declare ca extinde efectele ratificãrii sau aderãrii sale acestui grup de dispoziţii. O astfel de declaraţie va fi depusa la directorul general. 2. a) Sub rezerva dispoziţiilor art. 5 din Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, art. 1-21 şi protocolul intra în vigoare, fata de primele cinci tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fãrã a se face o declaraţie dupã cum permite alineatul 1 b (i), la 3 luni dupã depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau de aderare. b) Art. 22-26 intra în vigoare, fata de primele şapte tari ale uniunii care au depus instrumente de ratificare sau de aderare, fãrã a se face o declaraţie dupã cum permite alineatul 1 b (ii), la 3 luni dupã depunerea celui de-al saptelea instrument de ratificare sau de aderare. c) Sub rezerva intrãrii în vigoare iniţiale, potrivit dispoziţiilor subalineatelor a şi b, a fiecãruia dintre cele doua grupuri de dispoziţii prevãzute în alineatul a b (i şi ii), şi sub rezerva dispoziţiilor alineatului 1 b, art. 1-26 şi Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare intra în vigoare fata de oricare ţara a uniunii, alta decît cele menţionate în subalineatele a şi b, care depune un instrument de ratificare sau de aderare, precum şi fata de oricare ţara a uniunii care depune o declaraţie în aplicarea alineatului 1 d, la 3 luni de la data notificãrii de cãtre directorul general a unei astfel de depuneri, afarã numai dacã în instrumentul sau declaraţia depusa nu s-ar fi indicat o data posterioarã. În acest din urma caz, prezentul act intra în vigoare fata de aceasta ţara, la data astfel indicatã. d) Aplicarea Protocolului referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, potrivit prevederilor art. 5 al acestui protocol, este admisã înainte de intrarea în vigoare a prezentului act, de îndatã ce a fost semnat. 3. Fata de oricare ţara a uniunii care depune un instrument de ratificare sau de aderare, art. 27-38 intra în vigoare la prima data cînd unul dintre grupurile de dispoziţii din alineatul 1 b intra în vigoare fata de aceasta ţara, în conformitate cu alineatele 2 a, b sau c. ART. 29 1. Orice ţara strãinã de uniune poate adera la prezentul act şi poate deveni, prin acest fapt, membra a uniunii. Instrumentele de aderare se depun la directorul general. 2. Fata de orice ţara strãinã de uniune care a depus instrumentul sau de aderare cu o luna sau mai mult înaintea datei intrãrii în vigoare a dispoziţiilor prezentului act, acesta intra în vigoare la data la care dispoziţiile au intrat în vigoare pentru prima oara, prin aplicarea art. 28 pct. 2 a sau b, afarã numai dacã o data posterioarã nu va fi fost indicatã în instrumentul de aderare; totuşi: i) dacã art. 1-21 nu au intrat în vigoare la aceasta data, acea ţara va fi legatã, în timpul perioadei interimare dinaintea intrãrii în vigoare a acestor dispoziţii şi în locul acestora, de art. 1-20 ale actului de la Bruxelles; ii) dacã art. 22-26 nu au intrat în vigoare la aceasta data, acea ţara va fi legatã, în timpul perioadei interimare dinaintea intrãrii în vigoare a acestor dispoziţii şi în locul acestora, de art. 21-24 ale actului de la Bruxelles. Dacã o ţara indica o data posterioarã în instrumentul sau de aderare, prezentul act intra în vigoare fata de acea ţara la data astfel indicatã. b) Fata de orice ţara strãinã de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare la o data posterioarã intrãrii în vigoare a unui singur grup de dispoziţii ale prezentului act sau la o data care o precede cu mai puţin de o luna, prezentul act intra în vigoare, sub rezerva celor prevãzute în subalineatul a, la 3 luni de la data la care aderarea sa a fost notificatã de cãtre directorul general, afarã numai dacã o data posterioarã nu va fi fost indicatã în instrumentul de aderare. În acest din urma caz, prezentul act intra în vigoare fata de aceasta ţara la data astfel indicatã. 3. Fata de orice ţara strãinã de uniune, care a depus instrumentul sau de aderare dupã data intrãrii în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, sau cu mai puţin de o luna înaintea acestei date, prezentul act intra în vigoare la 3 luni dupã data la care aderarea sa a fost notificatã de cãtre directorul general, afarã numai dacã o data posterioarã nu va fi fost indicatã în instrumentul de aderare. În acest din urma caz, prezentul act intra în vigoare fata de acea ţara la data astfel indicatã. ART. 30 1. Sub rezerva excepţiilor posibile, prevãzute la alineatul urmãtor şi la art. 28 pct. 1 b şi 33 pct. 2, precum şi în Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, ratificarea sau aderarea implica de plin drept accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezentul act. 2. a) Orice ţara a uniunii care ratifica prezentul act sau adera la el poate pãstra beneficiul rezervelor pe care le-a formulat anterior, cu condiţia de a declara aceasta odatã cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare. b) Orice ţara strãinã de uniune poate, atunci cînd adera la prezentul act, sa declare ca înţelege sa substituie, cel puţin în mod provizoriu, articolului 8, privitor la dreptul de traducere, dispoziţiile art. 5 al Convenţiei de uniune din 1886, revizuitã la Paris în 1896, fiind înţeles ca aceste dispoziţii nu privesc decît traducerea în limba sau în limbile acestei tari. Orice ţara a uniunii are facultatea de a aplica, în ceea ce priveşte dreptul de traducere a operelor avînd ca ţara de origine o ţara care face uz de o asemenea rezerva, o protecţie echivalenta cu cea acordatã de aceasta din urma ţara. c) Orice ţara poate, în orice moment, sa retragã astfel de rezerve, prin notificare adresatã directorului general. ART. 31 1. Orice ţara poate declara în instrumentul sau de ratificare sau de aderare sau poate informa în scris pe directorul general, în orice moment ulterior, ca prezenta convenţie este aplicabilã totalitãţii sau unei pãrţi din teritoriile desemnate în declaraţia sau notificarea sa, pentru care îşi asuma responsabilitatea relaţiilor externe. 2. Orice ţara care a fãcut o astfel de declaraţie sau a efectuat o astfel de notificare poate, în orice moment, sa notifice directorului general ca prezenta convenţie înceteazã a mai fi aplicabilã totalitãţii sau unei pãrţi din aceste teritorii. 3. a) Orice declaraţie facuta în baza alineatului 1 produce efect la aceeaşi data cu ratificarea sau cu aderarea în instrumentul cãreia ea a fost inclusã şi orice notificare efectuatã în baza acestui alineat produce efect la 3 luni de la notificarea sa de cãtre directorul general. b) Orice notificare efectuatã în baza alineatului 2 produce efect la 12 luni de la primirea sa de cãtre directorul general. ART. 32 1. Prezentul act înlocuieşte în raporturile dintre ţãrile uniunii, şi în mãsura în care el se aplica, Convenţia de la Berna din 9 septembrie 1886 şi actele de revizuire subsecvente. Actele în vigoare din trecut îşi pãstreazã aplicabilitatea, în totalitatea lor sau în mãsura în care prezentul act nu le înlocuieşte în baza dispoziţiilor din acest alineat, în raporturile cu ţãrile uniunii care nu ar ratifica prezentul act sau nu ar adera la el. 2. Ţãrile strãine de uniune care devin pãrţi ale prezentului act îl aplica, sub rezerva dispoziţiilor alineatului 3, fata de orice ţara a uniunii care nu este parte în acest act sau care, deşi este parte la el, a fãcut declaraţia prevãzutã de art. 28 pct. 1 b (i). Aceste tari admit ca ţara respectiva a uniunii, în relaţiile sale cu ele: i) sa aplice dispoziţiile din actul cel mai recent la care aceasta ţara este parte şi ii) sa aibã facultatea sa adapteze protecţia la nivelul prevãzut de prezentul act. 3. Ţãrile care, ratificind prezentul act sau aderind la el, au fãcut vreuna sau toate rezervele autorizate prin Protocolul referitor la ţãrile în curs de dezvoltare, pot aplica aceste rezerve în raporturile lor cu celelalte tari ale uniunii care nu sînt pãrţi la actul de fata sau care, deşi sînt pãrţi la el, au fãcut o declaraţie potrivit art. 28 pct. 1 b (i), cu condiţia ca aceste din urma tari sa fi acceptat aceasta aplicare. ART. 33 1. Orice diferend între doua sau mai multe tari ale uniunii, privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, care nu va fi rezolvat pe cale de negocieri, poate fi adus în fata Curţii Internaţionale de Justiţie de cãtre oricare dintre ţãrile în cauza, pe cale de petiţie conformã cu Statutul Curţii, afarã de cazul cînd ţãrile în cauza nu s-ar înţelege asupra unui alt mod de reglementare. 2. Oricare ţara poate, în momentul cînd semneazã prezentul act sau cînd depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, sa declare ca nu se considera legatã de dispoziţiile alineatului 1. În privinta oricãrui diferend între o asemenea ţara şi orice alta ţara a uniunii, dispoziţiile alineatului 1 nu sînt aplicabile. 3. Orice ţara care a fãcut o declaraţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului 2 poate, în orice moment, sa o retragã printr-o notificare adresatã directorului general. ART. 34 Dupã intrarea în vigoare a prezentului act în totalitatea lui, nici o ţara nu poate adera la acte anterioare prezentei convenţii. ART. 35 1. Prezenta convenţie rãmîne în vigoare pe o durata nelimitatã. 2. Orice ţara poate sa denunţe prezentul act prin notificare adresatã directorului general. Aceasta denunţare implica şi denunţarea tuturor actelor anterioare şi nu-şi produce efectul decît fata de ţara care a fãcut-o, convenţia raminind în vigoare şi executorie fata de celelalte tari ale uniunii. 3. Denunţarea produce efect la un an din ziua în care directorul general a primit notificarea. 4. Facultatea de denunţare prevãzutã de prezentul articol nu poate fi exercitatã de nici o ţara înaintea expirãrii unui termen de 5 ani, socotiţi de la data la care ţara respectiva a devenit membra a uniunii. ART. 36 1. Orice ţara parte la prezenta convenţie se angajeazã sa adopte, potrivit constituţiei sale, mãsurile necesare pentru asigurarea aplicãrii prezentei convenţii. 2. Se înţelege ca în momentul în care o ţara depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare ea va fi în mãsura, potrivit legislaţiei sale interne, sa poatã aplica dispoziţiile prezentei convenţii. ART. 37 1. a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în limbile engleza şi franceza şi este depus în posesia guvernului Suediei. b) Texte oficiale sînt întocmite de cãtre directorul general, dupã consultãri cu guvernele interesate, în limbile germanã, spaniola, italiana şi portughezã, şi în alte limbi pe care adunarea le va putea indica. c) În caz de contestaţie asupra interpretãrii diferitelor texte, textul francez va fi cel hotaritor. 2. Prezentul act rãmîne deschis spre semnare, la Stockholm, pînã la 13 ianuarie 1968. 3. Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului act, certificate pentru conformitate de cãtre guvernul Suediei, guvernelor tuturor ţãrilor uniunii şi, la cerere, guvernului oricãrei alte tari. 4. Directorul general va inregistra prezentul act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 5. Directorul general notifica guvernelor tuturor ţãrilor uniunii semnãturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare şi a declaraţiilor cuprinse în aceste instrumente, sau fãcute prin aplicarea art. 28 pct. 1 d, intrarea în vigoare a oricãror dispoziţii ale prezentului act, notificãrile de denunţare şi notificãrile fãcute în aplicarea art. 31. ART. 38 1. Pînã la intrarea în funcţiune a primului director general, referintele, în prezentul act, la Biroul internaţional al organizaţiei sau la directorul general, sînt considerate ca se raporteazã respectiv la Biroul uniunii şi la directorul sau. 2. Ţãrile uniunii care nu sînt legate prin art. 22-26 pot, timp de 5 ani dupã intrarea în vigoare a convenţiei pentru instituirea organizaţiei, se exercite, dacã doresc, drepturile prevãzute în art. 22-26 ale prezentului act, ca şi cum ar fi legate prin aceste articole. Orice ţara care doreşte sa exercite aceste drepturi va depune în acest scop la directorul general o notificare scrisã, care va produce efect de la data primirii ei. Aceste tari sînt considerate ca membre ale adunãrii pînã la expirarea perioadei menţionate. 3. Atita vreme cît toate ţãrile uniunii nu vor fi devenit membre ale organizaţiei, Biroul internaţional al organizaţiei activeazã şi ca birou al uniunii, iar directorul general şi ca director al acestui birou. 4. Cînd toate ţãrile uniunii vor fi devenit membre ale organizaţiei, obligaţiile şi bunurile biroului uniunii se vor transfera Biroului internaţional al organizaţiei.
PROTOCOL REFERITOR LA ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
ART. 1 Orice ţara, consideratã ca ţara în curs de dezvoltare potrivit practicii stabilite de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care ratifica actul prezentei convenţii din care prezentul protocol face parte integrantã, sau care adera la el, şi care, ţinînd seama de situaţia sa economicã şi de nevoile sale sociale sau culturale, nu se considera în mãsura de a lua de îndatã dispoziţiile de natura a asigura protecţia tuturor drepturilor asa cum sînt prevãzute în acest act, poate, printr-o notificare depusa la directorul general în momentul ratificãrii sau al aderãrii sale, conform art. 21 al acestui act, sa declare ca, în timpul primilor 10 ani în timpul cãrora este parte a acestuia, se va prevala de oricare sau de toate rezervele urmãtoare: a) ea va substitui termenului de 50 de ani prevãzut la alin. 1, 2 şi 3 ale art. 7 al prezentei convenţii, un alt termen, care nu va putea fi totuşi mai scurt de 25 de ani, iar termenului de 25 de ani prevãzut în alineatul 4 al articolului menţionat, un alt termen, care nu va putea fi totuşi mai scurt de 10 ani; b) ea va substitui articolului 8 al prezentei convenţii dispoziţiile urmãtoare: i) autorii de opere literare şi artistice protejate prin prezenta convenţie beneficiazã, în alte tari decît cea de origine a operelor lor, de dreptul exclusiv de a face sau de a autoriza traducerea acestora în timpul duratei de protecţie a drepturilor lor asupra operelor originale. Cu toate acestea, dreptul exclusiv de traducere va inceta sa existe dacã autorul nu va fi fãcut uz de el într-un termen de 10 ani de la data primei publicari a operei originale, publicind sau fãcînd sa se publice într-una dintre ţãrile uniunii o traducere în limba pentru care protecţia va fi reclamata; ii) dacã la expirarea unei perioade de 3 ani socotiţi de la data primei publicari a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislaţia nationala a tarii în curs de dezvoltare interesate, traducerea operei nu a fost publicatã în aceasta ţara în limba sau într-una din limbile naţionale, oficiale ori regionale ale acestei tari, de cãtre titularul dreptului de traducere, sau cu autorizarea sa, oricare resortisant al tarii respective va putea obţine de la autoritatea competenta o licenta neexclusiva pentru a traduce opera şi a publica opera astfel tradusa într-una din limbile naţionale, oficiale sau regionale în care ea nu a fost publicatã. Aceasta licenta nu va putea fi acordatã decît dacã petiţionarul, potrivit dispoziţiilor în vigoare în ţara în care cererea este facuta, dovedeşte ca a cerut titularului dreptului de traducere autorizaţia de a traduce şi de a publica traducerea şi ca, dupã cuvenitele diligente din partea sa, nu a putut gãsi pe titularul dreptului de autor sau nu a putut obţine autorizaţia sa. În aceleaşi condiţii licenta va putea fi acordatã şi dacã, pentru o traducere deja publicatã în aceasta limba şi în aceasta ţara, editiile sînt epuizate; iii) dacã titularul dreptului de traducere nu a putut fi gãsit de petitionar, acesta trebuie sa trimitã copii de pe cererea sa editorului al cãrui nume figureazã pe opera şi reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al cãrui resortisant este titularul dreptului de traducere, cînd naţionalitatea titularului dreptului de traducere este cunoscutã, sau organismului eventual desemnat de guvernul tarii respective. Licenta nu va putea fi acordatã înaintea expirãrii unui termen de 2 luni socotit de la data expirãrii copiilor cererii; iv) legislaţia nationala va adopta dispoziţiile necesare, spre a asigura titularului dreptului de traducere o remuneraţie echitabila, precum şi plata şi transferul acestei remuneraţii, sub rezerva reglementãrii naţionale în materie de devize, şi pentru a garanta o traducere corecta a operei; v) titlul şi numele autorului operei originale trebuie sa fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele traducerii publicate. Licenta nu va fi valabilã decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerutã. Importul şi vînzarea exemplarelor într-o alta ţara a uniunii sînt posibile, dacã una dintre limbile naţionale, oficiale sau regionale ale acestei tari este aceeaşi cu cea în care opera a fost tradusa, dacã legea nationala admite licenta şi dacã nici una dintre dispoziţiile în vigoare în acea ţara nu se opune importului şi vinzarii; importul şi vînzarea pe teritoriul oricãrei tari a uniunii în care condiţiile precedente nu exista sin rezervate legislaţiei acestei tari şi acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de cãtre beneficiarul ei; vi) licenta nu poate fi acordatã dacã autorul a retras din circulaţie exemplarele operei; vii) totuşi, dacã autorul se prevaleazã de dreptul conferit la subalineatul i de mai sus, în termen de 10 ani socotiţi de la data primei publicari, licenta va expira de la data la care autorul publica sau face sa se publice traducerea sa în ţara în care licenta a fost acordatã; se înţelege însã ca orice exemplar al traducerii, definitivat înainte de data expirãrii licenţei, va putea continua sa fie vîndut; viii) dacã autorul nu se prevaleazã de dreptul conferit potrivit subalineatului i de mai sus în termenul de 10 ani, remuneraţia prevãzutã de licenta neexclusiva despre care este vorba mai sus înceteazã a mai fi datoratã pentru orice folosire posterioarã expirãrii acestui termen; ix) dacã autorul beneficiazã de dreptul exclusiv de traducere într-o ţara pentru faptul de a fi publicat sau de a fi fãcut sa se publice o traducere a operei sale în acea ţara într-un termen de 10 ani socotiţi de la prima publicare, dar dacã, mai tirziu şi în timpul duratei dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile acestei traduceri autorizate în acea ţara au fost epuizate, o licenta neexclusiva de traducere a operei ar putea fi atunci obţinutã de la autoritatea competenta în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca pentru licenta neexclusiva prevãzutã în subalineatele (ii) şi (vi) de mai sus, dar sub rezerva dispoziţiilor subalineatului (vii) de mai sus; c) ea va aplica dispoziţiile art. 9 pct. 1 al prezentei convenţii sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: i) dacã, la expirarea unei perioade de 3 ani socotiţi de la prima publicare a unei opere literare sau artistice, sau a unei perioade mai lungi determinate de legislaţia nationala a tarii în curs de dezvoltare interesatã, aceasta opera nu a fost publicatã în aceasta ţara în forma originala în care a fost creata, de cãtre titularul dreptului de reproducere sau cu autorizarea sa, orice resortisant al acestei tari va putea obţine de la autoritatea competenta o licenta neexclusiva pentru a reproduce şi publica aceasta opera în scopuri educative sau culturale. Aceasta licenta nu va putea fi acordatã decît dacã petiţionarul, potrivit dispoziţiilor în vigoare în ţara în care cererea este introdusã, dovedeşte ca a cerut titularului dreptului autorizarea de reproducere şi de publicare a operei în scopuri educative şi culturale şi ca, dupã cuvintele diligente din partea sa, nu a putut gãsi pe titularul dreptului sau nu a obţinut autorizarea sa. În aceleaşi condiţii, licenta va putea fi de asemenea acordatã dacã, pentru aceasta opera deja publicatã în menţionatã forma originala în aceasta ţara, editiile sînt epuizate; ii) dacã titularul dreptului de reproducere nu a putut fi gãsit de cãtre petitionar, acesta trebuie sa trimitã copii de pe cererea sa editorului al cãrui nume figureazã pe opera şi reprezentantului diplomatic sau consular al tarii al carei resortisant este titularul dreptului de reproducere, cînd naţionalitatea titularului dreptului de reproducere este cunoscutã, sau organismului care ar fi fost desemnat de cãtre guvernul acestei tari. Licenta nu va putea fi acordatã înainte de expedierea unui termen de 2 luni socotit de la expedierea copiilor cererii; iii) legislaţia nationala va adopta dispoziţiile corespunzãtoare, pentru a asigura titularului dreptului de reproducere o remuneraţie echitabila, precum şi plata şi transferul acestei remuneraţii, sub rezerva reglementãrii naţionale în materie de devize, şi pentru garantarea unei reproduceri corecte a operei; iv) titlul original şi numele autorului operei trebuie sa fie de asemenea imprimate pe toate exemplarele reproducerii publicate. Licenta nu va fi valabilã decît pentru editarea pe teritoriul tarii uniunii în care aceasta licenta este cerutã. Importul şi vînzarea exemplarelor într-o alta ţara a uniunii sînt posibile în scopuri educative sau culturale, dacã legea sa nationala admite licenta şi dacã nici o dispoziţie în vigoare în acea ţara nu se opune importului şi vinzarii; importul şi vînzarea pe teritoriul oricãrei tari a uniunii în care condiţiile precedente nu exista sînt rezervate legislaţiei acelei tari şi acordurilor încheiate de ea. Licenta nu va putea fi cedata de cãtre beneficiarul ei; v) licenta nu poate fi acordatã cînd autorul a retras din circulaţie exemplarele operei; vi) totuşi, dacã autorul se prevaleazã de dreptul de a reproduce opera, licenta va expira cu începere de la data la care autorul publica sau face sa se publice opera sa în menţionatã forma originala, în ţara unde licenta a fost acordatã; se înţelege însã ca orice exemplar al operei definitivat înaintea expirãrii licenţei va putea continua sa fie vîndut; vii) dacã autorul publica sau face sa se publice opera sa în menţionatã forma originala într-o ţara, dar dacã, ulterior şi în timpul dreptului autorului asupra acestei opere, toate editiile autorizate în menţionatã forma originala sînt epuizate în acea ţara, o licenta neexclusiva de reproducere şi de publicare a operei ar putea fi obţinutã atunci de la autoritatea competenta în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca pentru licenta neexclusiva menţionatã la subalineatele i-v de mai sus, dar sub rezerva dispoziţiilor subalineatului (vi) de mai sus; d) ea va substitui alineatelor 1 şi 2 ale articolului 11 bis din prezenta convenţie, dispoziţiile urmãtoare: i) autorii de opere literare şi artistice beneficiazã de dreptul exclusiv de a autoriza radiodifuzarea operelor lor şi comunicarea în public a radiodifuzarii acestor opere, dacã aceasta comunicare este facuta în scopuri lucrative; ii) aparţine legislatiilor naţionale ale ţãrilor uniunii facultatea de a reglementa condiţiile exercitãrii dreptului menţionat la subalineatul precedent, dar aceste condiţii nu vor avea decît un efect strict limitat la ţara care le-ar stabili. Ele nu vor putea în nici un caz sa aducã vreo atingere nici dreptului moral al autorului, nici dreptului care aparţine autorului de a obţine o remuneraţie echitabila stabilitã, în lipsa unui acord amiabil, de cãtre autoritatea competenta; e) ea îşi va rezerva dreptul, exclusiv în scopuri de învãţãmînt, studii şi cercetãri în toate domeniile educaţiei, de a restringe protecţia operelor literare şi artistice, cu condiţia ca dispoziţii corespunzãtoare sa fie adoptate de legislaţia nationala, pentru a asigura autorului o remuneraţie care sa fie conformã cu normele de plata aplicabile autorilor nationali; plata şi transferul acestei remuneraţii vor fi supuse reglementãrii naţionale în materie de devize. Exemplarele operei publicate prin aplicarea rezervelor fãcute pe baza prezentului alineat pot fi importate şi vîndute într-o alta ţara a uniunii, în scopurile determinate mai sus, dacã aceasta din urma ţara s-a prevalat de rezervele menţionate şi nu interzice acest import şi aceasta vînzare. Cînd condiţiile de mai sus nu sînt îndeplinite, importul şi vînzarea acestor exemplare într-o ţara a uniunii care nu beneficiazã de prezentul protocol sînt interzise, în lipsa consimtamintului autorului sau al celor care au dobîndit drepturile sale. ART. 2 Orice ţara care nu mai are nevoie de a menţine una dintre rezerve sau toate rezervele fãcute potrivit art. 1 al prezentului protocol va retrage aceasta sau aceste rezerve prin notificare depusa la directorul general. ART. 3 Orice ţara care a fãcut rezerve potrivit art. 1 al prezentului protocol şi care nu se considera încã, la sfîrşitul perioadei de 10 ani prevãzuţi, în mãsura de a retrage rezervele fãcute potrivit acelui articol, avînd în vedere situaţia sa economicã şi nevoile sale sociale sau culturale, poate menţine una dintre rezerve sau toate rezervele pînã în momentul cînd va ratifica actul acordat de viitoarea conferinţa de revizuire a prezentei convenţii sau va adera la el. ART. 4 Dacã, potrivit practicii stabilite de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, o ţara înceteazã de a fi consideratã ca ţara în curs de dezvoltare, directorul general va notifica aceasta tarii interesate şi tuturor celorlalte tari ale uniunii. La expirarea unei perioade de 6 ani socotiţi de la aceasta notificare, aceasta ţara nu va mai avea dreptul de a menţine vreuna dintre rezervele fãcute în baza prezentului protocol. ART. 5 1. Orice ţara a uniunii poate declara, începînd de la semnarea prezentei convenţii şi în orice moment înainte de a fi legatã prin art. 1-21 ale convenţiei şi prin prezentul protocol: a) dacã este vorba de o ţara menţionatã în art. 1 al prezentului protocol, ca înţelege sa aplice dispoziţiile acestui protocol operelor a cãror ţara de origine este o ţara a uniunii care accepta aplicarea rezervelor prezentului protocol, sau b) ca admite aplicarea dispoziţiilor acestui protocol operelor a cãror ţara de origine este, de cãtre ţãrile care, devenind legate prin art. 1-21 ale prezentei convenţii şi prin prezentul protocol sau fãcînd declaraţie de aplicare a prezentului protocol, în baza dispoziţiilor subalineatului a, au fãcut rezervele permise de acest protocol. 2. Declaraţia trebuie facuta în scris şi depusa la directorul general. Ea îşi produce efectul la data cînd a fost depusa. ART. 6 Oricare ţara care este legatã prin dispoziţiile prezentului protocol şi care va fi fãcut o declaraţie sau o notificare, în termenii art. 31 pct. 1 al prezentei convenţii, cu privire la teritoriile care, la data semnãrii prezentei convenţii, nu asigura relaţiile lor exterioare şi a cãror situaţie poate fi consideratã ca analoga cu aceea a ţãrilor menţionate de art. 1 al prezentului protocol, poate notifica directorului general ca dispoziţiile prezentului protocol se vor aplica la totalitatea sau la parte din aceste teritorii şi poate declara în aceasta notificare ca un astfel de teritoriu se va prevala de una sau de toate rezervele autorizate prin prezentul protocol. Drept care subscrişii, valabil autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul act. Încheiat la Stockholm la 14 iulie 1967.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
