Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECRET nr. 430 din 1 noiembrie 1957 pentru ratificarea Conventiei intre Republica Populara Romana si Republica Cehoslovaca privind colaborarea in domeniul problemelor sociale
EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 30 din 6 noiembrie 1957
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, decreteazã:
ART. 1
Se ratifica convenţia între Republica Populara Roman şi Republica Cehoslovaca privind colaborarea în domeniul problemelor sociale, semnatã la Praga la 2 mai 1957.
CONVENŢIE
între Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale
Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca, calauzite de dorinta de a reglementa relaţiile reciproce în domeniul problemelor sociale, în spiritul prieteniei şi colaborãrii între ambele state, au hotãrât sa încheie o Convenţie privind colaborarea în acest domeniu.
În acest scop au numit ca împuterniciţi:
pentru Republica Populara Romana, adjunctul ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale dr. Octavian Berlogea,
pentru Republica Cehoslovaca preşedintele Oficiului Naţional de Securitate Socialã Evzen Erban, care dupã schimbul deplinelor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit la urmãtoarele prevederi:
I. Stipulaţiuni generale
ART. 1
Domeniul de aplicare al Convenţiei
1. Pãrţile Contractante colaboreazã în toate problemele sociale şi în toate domeniile de securitate socialã. Aceasta colaborare serveşte progresului social.
2. Pentru atingerea acestui tel, Pãrţile Contractante vor sprijini schimbul de experienta în domeniul securitãţii sociale ca şi colaborarea dintre Administraţiile, Instituţiile organizaţiile sindicale şi alte organizaţii competente.
3. Pãrţile Contractante vor sprijini vizitele reciproce, organizate de cãtre Administraţii, instituţii, organizaţii sindicale şi alte organizaţii şi anume, atunci când este cazul, prin acordarea de mijloace materiale în acest scop.
4. Pãrţile Contractante vor sprijini cu reciprocitate asigurarea odihnei şi tratamentului medical de orice fel pentru copii, tineri şi oamenii muncii, dintr-o ţara în cealaltã, efectuate pe linie de stat, de organizaţii sindicale sau alte organizaţii cat şi schimbul de experienta în aceste probleme.
5. Amãnuntele vor fi stabilite printr-o înţelegere între organele centrale competente ale ambelor state.
6. Aceasta Convenţie reglementeazã de asemenea relaţiile reciproce dintre pãrţile contractante, în domeniul asigurãrilor (securitãţii) sociale.
ART. 2
1. Cetãţenii unuia dintre state, care lucreazã pe teritoriul celuilalt stat, precum şi membrii familiilor lor, sunt trataţi în ce priveşte prevederile legislaţiei muncii precum şi asigurãrile (securitatea) sociale ale oamenilor muncii, în deosebi la acordarea dreptului la munca, ca şi proprii cetãţeni în mãsura în care prin aceasta Convenţie nu se stabileşte altfel ei au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetãţenii proprii.
2. Aceeaşi reglementare este valabilã în mod asemãnãtor pentru cetãţenii unui stat, care se afla în mod trecator pe teritoriul celuilalt stat sau locuiesc în celãlalt stat şi sunt lipsiţi de mijloace materiale proprii de trai.
II. Asigurãrile (securitatea) sociale
ART. 3
Executarea asigurãrilor
1. Obligaţia de asigurare şi de contribuţie la asigurãrile (securitatea) sociale se reglementeazã, în mãsura în care în aceasta Convenţie nu se stabileşte altfel, potrivit prevederilor legale ale statului, pe al cãrui teritoriu se exercita ocupaţia (activitatea) determinata pentru asigurare (mai departe menţionat ca "statul locului de munca").
2. Pentru stabilirea şi acordarea asigurãrilor (securitãţii) sociale sunt competente organele din statul locului de munca.
ART. 4
Acordarea pensiilor
1. Pensiile sunt acordate de organele de asigurare ale statului pe al cãrui teritoriu îşi are domiciliul asiguratul, respectiv membrul de familie îndreptãţit la pensie, la data când ia naştere dreptul potrivit prevederilor legale ale statului (în continuare denumit "stat de resedinta"). La aceasta, organele de asigurare iau în consideraţie atât timpul de asigurare (vechime în producţie) din statul propriu, cat şi din celãlalt.
2. Pentru pensionarul care se muta în celãlalt stat, organul de asigurare, care a plãtit pensia, înceteazã plata începând cu ziua întâi a lunii urmãtoare.
3. Organele de asigurare ale statului în care s-a mutat pensionarul, acorda acestuia pensie potrivit prevederilor legale ale statului de resedinta; aci se aplica în mod analog stipulatia paragrafului 1, propozitia finala, a acestui articol. Drepturile la acordarea pensiei sunt considerate în aceste cazuri de fiecare data ca menţinute.
4. Dacã pensionarul se reintoarce, organul de asigurare al statului de resedinta reia, începând cu ziua de întâi a lunii urmãtoare, plata pensiei care a fost opritã conform paragrafului 2 al acestui articol.
5. Prevederile paragrafului 3 al acestui articol sunt valabile în mod analog dacã asiguratul sau un membru de familie îndreptãţit se muta în celãlalt stat, dupã ce a luat naştere dreptul la pensie, însã înainte de stabilirea cuantumului pensiei.
ART. 5
Acordarea de plati pe termen scurt în bani şi în efecte
1. Organul de asigurare al statului de resedinta acorda plati în numerar pe termen scurt din asigurãrile sociale, conform prevederilor sale legale. La aceasta el ia în consideraţie şi perioadele de asigurare (vechime în producţie) avute pe teritoriul celuilalt stat.
2. Dacã un asigurat, care este îndreptãţit la plati în bani pe termen scurt din asigurãrile sociale, se muta în celãlalt stat, atunci efectuarea plãţilor în bani pe termen scurt înceteazã din ziua mutãrii. Organul de asigurare al statului de resedinta acorda în acest caz plãţile în bani pe termen scurt, potrivit prevederilor legale ale statului de resedinta, ţinând seama de perioadele de asigurare (vechimea în producţie) avute în ambele state.
3. Drepturile în efecte din asigurãrile sociale (îngrijiri preventive şi curative) se acorda de organele statului pe al cãrui teritoriu se afla asiguratul, respectiv membrul de familie îndreptãţit. Amãnunte, în special asupra volumului sumelor de plata, se vor stabili prin înţelegere a organelor centrale competente ale celor doua pãrţi contractante.
4. Drepturile în efecte din asigurãrile sociale (îngrijiri preventive şi curative) cãtre persoanele care potrivit cu aceasta Convenţie obţin o pensie, sunt acordate potrivit cu prevederile legale ale statului de resedinta de cãtre organele statului în care se plãteşte pensia. Dacã pensionãrii, respectiv membrii lor de familie, rãmân pentru o perioada în celãlalt stat, sunt valabile în mod analog prevederile paragrafului 3 al acestui articol.
5. Indemnizaţiile familiale se achitã în acelaşi mod ca şi drepturile în bani pe termen scurt din asigurãrile sociale. Amãnuntele vor fi stabilite prin înţelegerea organelor competente ale ambelor Pãrţi Contractante.
ART. 6
Stipulaţii speciale pentru unele categorii de profesii
1. Pentru asiguraraile sociale ale personalului reprezentantelor diplomatice şi consulare şi al altor oficii şi organe ale uneia din pãrţile contractante care îşi au resedinta în celãlalt stat, se aplica prevederile legale ale statului trimiţãtor, dacã aceste persoane sunt cetãţeni ai acestui stat. Aceleaşi prevederi sunt valabile pentru asigurarea persoanelor aflate în serviciul personalului susmentionatelor oficii, dacã aceştia sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor.
2. Organele de asigurare ale statului trimiţãtor sunt competente pentru stabilirea şi plata drepturilor la asigurãrile sociale, conform prevederilor legale din statul lor, pentru:
a) Personalul întreprinderilor de trafic public de orice fel ale unui stat, care este trimis în exercitarea temporarã sau permanenta a unei funcţiuni, în celãlalt stat;
b) Personalul care este trimis de cãtre o întreprindere care se afla pe teritoriul unui stat şi nu este cuprinsã în cele menţionate sub punctul "a", pentru exercitarea temporarã a unei funcţiuni pe teritoriul celuilalt stat.
3. Pentru acordarea drepturilor de asigurãri sociale prevãzute pentru persoanele amintite la paragraful 2 din acest articol, se aplica prevederile articolului 5 paragraful 3 al acestei Convenţii.
ART. 7
Excluderea compensaţiilor reciproce
1. Organul de asigurare, care acorda plãţile potrivit cu aceasta Convenţie, nu primeşte din partea orlganului de asigurare al celuilalt stat nici o compensaţie pentru plãţile acordate.
2. Acelaşi lucru este valabil şi în cazurile în care un organ de asigurare acorda avansuri potrivit prevederilor sale legale.
ART. 8
Prevederi de executare
1. În ambele state pot fi emise instrucţiuni pentru îndeplinirea partii a II-a a acestei Convenţii, în special pentru calcularea drepturilor. Asemenea instrucţiuni se transmit de fiecare data, organelor centrale competente ale celuilalt stat.
2. Organele centrale ale ambelor state îşi comunica reciproc, fãrã întârziere, schimbãrile intervenite în legislaţia lor, în domeniul asigurãrilor (securitãţii) sociale.
III. Ocrotirea socialã
ART. 9
Ajutor şi ocrotire socialã pentru persoane neasigurate
1. Cetãţenilor unuia din ambele state, care locuiesc pe teritoriul celuilalt stat şi care nu au dreptul din propria asigurare sau ca membru de familie ai unui asigurat, li se acorda ajutor şi ocrotire de cãtre statul în care locuiesc, în cazul ca ei au nevoie de acest ajutor şi anume în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca propriilor cetãţeni. Compensaţie reciprocã a cheltuielilor nu se face.
2. Prevederile paragrafului 1, propozitia finala, ale acestui articol, nu exclud ca, compensaţia sa fie cerutã persoanei cãreia i s-a acordat ajutorul sau ocrotirea, sau membrilor de familie ai acestei persoane care au obligaţia de a o întreţine.
3. Ocrotirea şi ajutorul se acorda în caz de nevoie cetãţenilor celuilalt stat şi în cazul când aceştia primesc o pensie.
4. Organele centrale ale ambelor state îşi vor comunica reciproc, fãrã întârziere, schimbãrile intervenite în legislaţia lor, în domeniul ocrotirii sociale.
IV. Prevederi comune
ART. 10
Colaborare juridicã
1. Organele de asigurare, Administraţiile precum şi alte organe din ambele state, care participa la executarea acţiunilor în problemele sociale, vor conlucra pentru stabilirea documentaţiei necesare, în aceeaşi mãsura ca şi în propriul stat.
2. Organul de asigurare (securitate) socialã al unui stat este dator sa transmitã organului de asigurarae (securitate) socialã din celãlalt stat, informaţiile necesare asupra condiţiilor determinate pentru acordarea drepturilor. El este obligat sa ia mãsurile necesare pentru verificarea acestor condiţii.
3. Legãturile între organele de asigurare (securitate) socialã, Administraţii şi celelalte organe ale ambelor state, în scopul aplicãrii acestei Convenţii, se fac direct.
ART. 11
Folosirea limbii oficiale a celuilalt stat
Faptul ca cererile, petitiile şi alte acţiuni legale ale cetãţenilor unui stat în probleme de asigurare (securitate) socialã şi de ocrotire socialã, care se înainteazã sau se depun la organul de asigurare (securitate) socialã ca şi la Administraţii sau alte organe ale celuilalt stat, au fost întocmite în limba oficialã a propriului stat, nu constituie un motiv de respingere.
ART. 12
Respectarea termenelor de procedura
Cererile, petitiile şi alte acţiuni legale care trebuie înaintate sau depuse într-un termen stabilit la Administraţii, organe de asigurare (securitate) socialã sau alte organe ale unuia dintre cele doua state, se considera ca au fost înaintate sau depuse în termen, dacã ele au intrat în termenul stabilit la organul de asigurare (securitate) socialã, Administraţii sau alte organe ale celuilalt stat. În asemenea cazuri trebuie sa se facã transmiterea neîntârziatã cãtre organele competente.
ART. 13
Reprezentarea cetãţenilor celuilalt stat
Consulii pãrţilor contractante au dreptul sa ajute personal sau printr-o persoana imputernicita în acest scop, cetãţenii statului lor, în toate problemele care rezulta din aceasta Convenţie, în fata organelor de asigurare (securitate) socialã, Administraţii sau a celorlalte organe ale celuilalt stat.
ART. 14
Organele centrale care executa aceasta Convenţie
1. Aceasta Convenţie se executa în ambele state de cãtre organele centrale care sunt competente. Aceste organe centrale comunica între ele în mod permanent şi direct. La nevoie, au loc intalniri ale reprezentanţilor acestor organe pentru a trata executarea Convenţiei şi pentru a face schimb reciproc de experienta în domeniul problemelor sociale.
2. Pãrţile îşi vor comunica reciproc, îndatã dupã intrarea în vigoare a acestei Convenţii, care organe sunt competente pentru executarea Convenţiei. Îşi vor comunica, fãrã întârziere, toate schimbãrile care vor interveni în viitor.
ART. 15
Colaborarea cu organizaţiile sindicale
Pãrţile contractante executa Convenţia în strânsã colaborare cu organizaţiile sindicale.
ART. 16
Prevederi suplimentare
În cazul ca în aplicarea acestei Convenţii se naşte dubiu, ca urmare a condiţiilor neprevãzute sau a schimbãrilor dispoziţiilor legale sau în caz ca în executare se produc divergenţe de interpretare, organele centrale competente ale pãrţilor contractante se vor pune de acord asupra modului de aplicare a stipulaţiilor acestei convenţii.
V. Dispoziţiuni tranzitorii şi finale
ART. 17
Retroactivitatea
1. La acordarea drepturilor de asigurãri (securitate) sociale, potrivit cu aceasta Convenţie, organele de asigurare iau în consideraţie perioadele de asigurare (vechime în producţie) avute înaintea intrãrii în vigoare a acestei Convenţii, atât în statul propriu cat şi în celãlalt stat.
2. Prevederile Convenţiei sunt valabile şi pentru cazurile în care dreptul la pensie a luat naştere înaintea intrãrii în vigoare a acestei convenţii.
ART. 18
Dispoziţii finale
1. Aceasta Convenţie va fi ratificatã şi va intra în vigoare dupã schimbarea instrumentelor de ratificare, care se va face la Bucureşti.
2. Prezenta Convenţie se încheie pe o perioada de cinci ani. Valabilitatea sa se prelungeşte de fiecare data cu câte cinci ani, dupã una din pãrţile contractante nu denunta aceasta Convenţie cel puţin cu şase luni înaintea expirãrii termenului de valabilitate.
3. În cazul denunţãrii Convenţiei, organele competente vor acorda mai departe pensiile pe care le-au recunoscut pe baza acestei Convenţii pana în ziua expirãrii valabilitãţii sale.
4. Drepturile, care au fost menţinute conform stipulaţiilor acestei Convenţii, nu se sting prin denunţarea Convenţiei. Menţinerea mai departe a acestor drepturi, dupã stingerea valabilitãţii acestei Convenţii, se reglementeazã potrivit prevederilor legale ale partii contractante.
Aceasta Convenţie a fost întocmitã la Praga, în 2 mai 1957, în doua exemplare, fiecare în limba romana şi ceha, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Drept împuterniciţi au semnat şi sigilat aceasta Convenţie.
Pentru Republica Populara Romana
ss. Dr. O. Berlogea
Pentru Republica Cehoslovaca
ss. E. Erban
PROTOCOL FINAL
La Convenţia între Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale, s-a convenit asupra urmãtoarelor:
I
La articolul 1 paragrafele 3 şi 4.
Schimbul de experienta în domeniul problemelor sociale se realizeazã în special:
a) prin organizarea schimbului de cãrţi, reviste şi alte publicaţii de specialitate, între administraţiile corespunzãtoare, organizaţii sindicale şi alte organizaţii ale ambelor state;
b) prin schimb de instrucţiuni legale şi material statistic;
c) prin vizite reciproce al oamenilor de specialitate care se ocupa de probleme sociale.
II
La articolul 2 paragraful 1.
Ca prevederi ale legislaţiei muncii se considera în special: prevederile privind contractul de munca, timpul de munca şi de concediu, salariile, protecţia muncii, ocrotirea tineretului, ocrotirea mamei şi copilului, drepturile femeii şi ocrotirea invalizilor.
III
La articolele 4 şi 5
Prin mutarea sau revenirea persoanei îndreptãţite, în celãlalt stat se înţelege cazul când persoana indreptatita îşi schimba domiciliul cu aprobarea ambelor pãrţi contractante. Aceasta este valabilã în mod analog şi pentru cazurile mutãrii înaintea intrãrii în vigoare a Convenţiei.
IV
La articolul 10
Actele necesare, pentru acordarea drepturilor, se vor transmite la cererea organelor competente ale celuilalt stat.
V
La articolul 17 paragraful 2
Pensiile se acorda la cerere. Pensiile, stabilite şi plãtite înaintea intrãrii în vigoare a Convenţiei, rãmân bine plãtite; în viitor, la aceste cazuri se aplica prevederile Convenţiei. Stipulaţiile articolului 7 al Convenţiei, potrivit cãruia nu se face compensaţie reciprocã a plãţilor sunt valabile şi pentru aceste cazuri.
Convenţia nu se aplica pensiilor onorifice.
Acest protocol final face parte integrantã din Convenţia între Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale.
Întocmit la Praga, în 2 mai 1957, în doua exemplare, fiecare în limba romana şi ceha, ambele având aceeaşi valabilitate.
Pentru Republica Populara Romana:
ss. Dr. O. Berlogea
Pentru Republica Cehoslovaca:
ss. E. Erban
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
