Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 334 din 26 iulie 1958 privind ratificarea tratatului dintre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistentei juridice in cauzele civile, familiale si penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Moscova la 3 aprilie 1958.
TRATAT între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, conduse de dorinta reciprocã de a întãri şi dezvolta şi în viitor legãturile fratesti dintre popoarele Republicii Populare Romane şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, şi acordind o mare importanta colaborãrii în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe: Malnasan Aurel, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Populare Romane; Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe: Patolicev Nicolai Semionovici, Prim Loctiitor al Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care dupã schimbul deplinelor lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
SECŢIUNEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni") ai unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii şi persoanele juridice proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, Procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii juridice") precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra rezolvarea cauzelor civile, familiale şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã reclamaţii şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile juridice ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile juridice acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate la punctul 1 al prezentului articol. ART. 3 Modul de legatura În desfãşurarea asistenţei juridice, instituţiile juridice ale Pãrţilor Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. ART. 4 Volumul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi confiscarilor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale, precum şi prin inminarea actelor. ART. 5 Întocmirea actelor 1. Actele trimise de cãtre instituţiile juridice şi de cãtre alte instituţii (denumite în cele ce urmeazã "instituţii") în vederea acordãrii asistenţei juridice trebuie sa poarte sigiliul oficial. 2. Pãrţile Contractante folosesc, pentru cererile de acordare a asistenţei juridice, formulare scrise în cele doua limbi, ale cãror modele şi le vor comunica reciproc. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice 1. Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei de la care emana cererea; b) denumirea instituţiei juridice cãreia i se adreseazã cererea; c) denumirea cauzei pentru care se solicita asistenta juridicã; d) numele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta; e) numele şi adresa reprezentanţilor lor; f) obiectul cererii precum şi datele necesare privind temeiul acesteia iar în cauzele penale şi descrierea conţinutului infracţiunii. 2. În cererea de inminare a actului se va indica în afarã datelor de mai sus, adresa exactã a destinatarului şi denumirea actului care urmeazã sa fie inminat. ART. 7 Reguli privind acordarea asistenţei juridice 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia juridicã solicitatã aplica normele procesuale ale statului sau. La cererea instituţiei solicitante, ea poate aplica totuşi normele procesuale ale Partii Contractante solicitante în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia juridicã solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea transmite cererea instituţiei juridice competente, incunostintind despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cererea instituţiei solicitante instituţia juridicã solicitatã va comunica acesteia timpul şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii instituţia juridicã solicitatã restituie actele instituţiei solicitante; în cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã ea comunica totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care fiind citat de cãtre instituţia juridicã a Partii Contractante solicitate se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei Pedepse penale pe teritoriul acesteia pentru o infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã el nu pãrãseşte teritoriul Partii Contractante solicitante, deşi are o astfel de posibilitate, în termen de 15 zile din ziua cînd instituţia juridicã care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa, în continuare, nu mai este necesarã. în acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 9 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia juridicã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale privind inminarea actelor în vigoare în statul ei, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa, ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar ea inmineaza actele destinatarului, dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea sau de cãtre reprezentantul diplomatic sau consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Dacã actele nu pot fi inminate la adresa indicatã în cerere, instituţia juridicã solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. Dacã stabilirea adresei de cãtre instituţia juridicã solicitatã nu este posibila, se va comunica despre aceasta instituţiei solicitante restituindu-i-se actele care trebuiau inminate. ART. 10 Confirmarea inminarii actelor Confirmarea inminarii actelor se face în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare în statul cãruia îi aparţine instituţia solicitatã. ART. 11 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetãţeni prin oficiile lor diplomatice sau consulare. ART. 12 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile juridice sau de cãtre o persoana oficialã (traducãtor oficial, expert etc.) pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 13 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor. 2. Instituţia juridicã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le restituie, sumele încasate se cuvin Partii Contractante care le-a perceput. ART. 14 Informaţii privind legislaţia Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Populare Romane şi Comisia Juridicã de pe lîngã Consiliul de Miniştri al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, la cerere, îşi pun la dispoziţie reciproc informaţii privind legislaţia în vigoare sau aprobatã din statul lor. ART. 15 Limba Instituţiile celor doua Pãrţi Contractante vor folosi în relaţiile dintre ele privitoare la acordarea asistenţei juridice, limba oficialã proprie.
SECŢIUNEA a II-a PARTEA SPECIALĂ
CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale A. Cheltuieli de judecata ART. 16 Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale acesteia, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul în aceasta ţara. ART. 17 1. Dacã cetãţenii prevãzuţi la articolul 16 al prezentului Tratat au fost obligaţi sa plãteascã cheltuieli de judecata pe teritoriul unei Pãrţi Contractante instanta judecãtoreascã competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi încuviinţeazã, la cerere şi gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Cheltuielile de judecata cuprind de asemenea cheltuielile pentru eliberarea adeverintelor, pentru traducerea şi certificarea actelor prevãzute la articolul 18 al prezentului Tratat. ART. 18 1. Instanta care încuviinţeazã executarea silitã a hotãrîrii privind plata cheltuielilor de judecata, se limiteazã numai la verificarea faptului dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. 2. La cererea de încuviinţare a a executãrii silite se anexeazã copia hotãrîrii privitoare la cheltuieli, certificatã de cãtre instanta de fond precum şi adeverinta eliberata de aceeaşi instanta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie. 3. Hotãrîrea instanţei privind încuviinţarea executãrii silite este supusã cãilor de atac prevãzute de legislaţia în vigoare pe teritoriul statului cãruia îi aparţine instanta care a dat aceasta hotãrîre. 4. Actele prevãzute la punctul 2 al prezentului articol vor fi însoţite de o traducere a lor în limba Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã, întocmitã potrivit punctului 2 din articolul 9 al prezentului Tratat. ART. 19 Cererea de încuviinţare a executãrii silite ce urmeazã sa fie adusã la îndeplinire pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se depune la instanta care a dat hotãrîrea privitoare la cheltuieli sau la instanta de fond. Aceasta instanta trimite cererea instanţei competente ale celeilalte Pãrţi Contractante, potrivit regulilor prevãzute în articolul 3 al prezentului Tratat. ART. 20 Cheltuielile ocazionate de întocmirea adeverintei, traducerii şi certificãrii actelor prevãzute de articolul 18 din prezentul Tratat, se stabilesc de cãtre instanta care a judecat cauza în fond sau de instanta competenta sa încuviinţeze executarea silitã. Instanta competenta sa încuviinţeze executarea silitã stabileşte şi cheltuielile legate de executarea silitã. Scutirea de taxe şi alte cheltuieli de judecata ART. 21 1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Scutirea de taxe şi alte cheltuieli de judecata acordatã de instituţia competenta a uneia din Pãrţile Contractante este valabilã în aceeaşi cauza şi în fata instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi. ART. 22 1. Actele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã, salariul şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata se elibereazã de instituţia competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. Dacã persoana care a fãcut cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poseda bunuri şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia care urmeazã a se pronunţa asupra acestei cereri va putea sa ceara, în caz de nevoie, relaţii cu privire la situaţia acestor bunuri de la instituţia competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia ce urmeazã a se pronunţa asupra acestei cereri, este suficient actul eliberat de oficiul diplomatic sau consular al statului sau. 3. Instituţia care urmeazã a se pronunţa, asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 23 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care doreşte sa solicite scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata celeilalte Pãrţi Contractante, poate face total aceasta cerere la instituţia juridicã competenta de la domiciliul sau resedinta sa care va consemna declaraţia într-un proces-verbal. Aceasta transmite procesul-verbal împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 22 din prezentul Tratat precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei juridice a celorlalte Pãrţi Contractante. B. Dispoziţii privitoare la statutul personal şi dreptul familiei ART. 24 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 25 Recunoaşterea hotãrîrilor judecãtoreşti în cauzele de divorţ şi constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei Hotãrîrile definitive ale instanţelor unei Pãrţi Contractante pronunţate în cauzele de divorţ, de constatarea nulitãţii ori anularea cãsãtoriei cetãţenilor Pãrţilor Contractante, vor fi recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi fãrã vreo alta examinare, dacã nici o instanta a celeilalte Pãrţi Contractante nu a pronunţat în prealabil în aceeaşi cauza o hotãrîre care sa fi rãmas definitiva. Dispoziţiile de mai sus se extind şi asupra hotãrîrilor judecãtoreşti pronunţate pînã la intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii ART. 26 1. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legislaţiei acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun. 2. Dacã domiciliul oricãruia dintre pãrinţi se gãseşte pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante iar domiciliul copilului pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se stabilesc potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 Cauzele privind contestarea şi stabilirea paternitãţii şi maternitatii, precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie, se rezolva potrivit legislaţiei Partii contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 28 Raporturile juridice dintre copilul care s-a nãscut din persoane care nu au fost cãsãtorite legitim şi mama acestuia - pe de o parte şi tatãl - pe de alta parte - se stabilesc potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 29 Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute la articolul 26 punctul 2, 27 şi 28 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante cu respectarea dispoziţiilor articolului 27 şi 28 din prezentul Tratat. În cazul prevãzut la punctul 1 din articolul 26 sînt competente instanţele statului pe teritoriul cãruia domiciliazã pãrinţii şi copiii. ART. 30 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane este competenta instituţia juridicã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu. 2. Instituţia juridicã a fiecãrei Pãrţi Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea propriilor ei cetãţeni, care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele cazuri: a) dacã declararea dispariţiei sau a morţii este cerutã de o persoana care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul; b) dacã declararea dispariţiei sau a morţii este cerutã de soţ sau, dupã caz, sotie, care la plata introducerii cererii domiciliazã pe teritoriul Partii al carei cetãţean a fost disparutul. 3. La examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei, a morţii precum şi de stabilire a faptului morţii, instituţiile juridice ale Pãrţilor Contractante aplica legislaţia statului lor. Tutela şi curatela ART. 31 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii celor doua Pãrţi Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana aflatã sub tutela sau curatela. 2. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana care se afla sub tutela sau curatela se stabilesc potrivit legislaţiei Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a numit pe tutor sau curator. 3. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este tutorul sau curatorul. ART. 32 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru proteguirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celorlalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante comunica de îndatã instituţiei competente conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat. 2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura, în conformitate cu legislaţia sa, mãsuri însã este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat. Aceste mãsuri îşi pãstreazã valabilitatea pînã la o alta hotãrîre a instituţiei indicate la punctul 1 al articolului 31 din prezentul Tratat. ART. 33 1. Instituţia competenta conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat poate transmite tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante atunci cînd persoana care se afla sub tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Tutela sau curatela se considera transmisã celeilalte Pãrţi Contractante atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea accepta preluarea tutelei sau Curatelei şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legislaţia statului sau. Totuşi în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana care se afla sub tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în problemele privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 34 Înfierea 1. Încuviinţarea înfierii precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. Dacã copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere precum şi pentru desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii este necesarã autorizaţia acestei Pãrţi Contractante. Dacã potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infiatul este necesar consimţãmîntul acestuia, al reprezentantului sau legal, sau al organelor tutelare, dispoziţiile corespunzãtoare din aceasta legislaţie vor fi respectate. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legislaţia ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere precum şi de desfacere, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana care infiaza în momentul înfierii desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut la punctul 3 al prezentului articol, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun sau resedinta. ART. 35 Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte 1. Fiecare Parte Contractantã transmite celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea primitã pe cale diplomaticã, certificatele de stare civilã, actele de studii de stagiu în munca şi alte acte privind drepturile şi interesele personale ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Actele indicate se trimit celeilalte Pãrţi Contractante pe cale diplomaticã, fãrã traducere şi fãrã plata. C. Succesiuni ART. 36 Principiul egalitãţii Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte aptitudinea de a întocmi sau revoca un testament privitor la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi la aptitudinea de a moşteni aceste bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru proprii cetãţeni care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 37 Dreptul de moştenire 1. Dreptul de moştenire a bunurilor mobile se reglementeazã de legislaţia acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul decesului. 2. Dreptul de moştenire a bunurilor imobile se reglementeazã de legislaţia acelei Pãrţi pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 38 Bunuri succesorale vacante Bunurile mobile succesorale vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii; imobilele succesorale vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 39 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa se va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Testamentul şi revocarea testamentului se considera valabile în ce priveşte condiţiile de ordin formal dacã ele corespund legislaţiei naţionale a defunctului sau legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a fãcut. ART. 40 Competenta 1. Procesele în cauzele de succesiuni de bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la punctul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor juridice ale Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Procesele în cauzele de succesiuni de bunuri imobile sînt de competenta instituţiilor juridice ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Prevederile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplica în mod corespunzãtor şi proceselor care se ivesc în legatura cu deschiderea succesiunii. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea succesorului sau a altei persoane care are un drept la succesiune, deschiderea succesiunii şi litigiile care se ivesc în legatura cu succesiunea sînt de competenta, instituţiilor juridice ale acestei Pãrţi Contractante, dacã toţi succesorii sînt de acord. ART. 41 Notificarea morţii 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi, instituţia competenta va notifica de îndatã oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind totodatã tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în cazul cînd acesta exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul sau. 2. Dacã oficiul diplomatic sau consular deţine date cu privire la decesul unui cetãţean al statului sau, înaintea instituţiei competente din statul de resedinta, le va notifica acesteia pentru a lua mãsurile necesare de conservarea succesiunii. ART. 42 Competenta oficiului diplomatic sau consular în procesele de succesiune 1. În toate cauzele de succesiune care iau naştere pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, colaboratorii oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante au dreptul sa reprezinte în fata instituţiilor juridice sau în fata altor instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat alt mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se transmit fãrã vreo alta procedura oficiului diplomatic sau consular al Partii Contractante al cãrui cetãţean era. ART. 43 Deschiderea şi citirea testamentului Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenta instituţiei juridice a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal de citire a testamentului precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei juridice a statului al cãrui cetãţean a fost defunctul sau instituţiei juridice a celeilalte Pãrţi Contractante care efectueazã procedura succesoralã. ART. 44 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua potrivit legislaţiei lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform punctului unu al prezentului articol; oficiul diplomatic sau consular poate participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea oficiul diplomatic sau consular mãsurile luate conform punctului 1 al prezentului articol vor trebui schimbate, anulate sau aminate. Bunurile mobile succesorale precum şi actele decedatului vor fi predate, la cerere, oficiului diplomatic sau consular. ART. 45 Transmiterea succesiunii Dacã dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, atunci bunurile sau sumele realizate din vînzarea lor se transmit oficiului diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante cu condiţia ca: a) notariatul de stat sa fi chemat, dacã acesta se prevede în legislaţia Partii unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate sa fie plãtite sau asigurate; c) instituţiile corespunzãtoare sa se fi declarat de acord cu exportul obiectelor care intra în masa succesoralã sau cu transmiterea sumelor rezultate în urma vinzarii lor. D. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor în materie civilã şi familialã ART. 46 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi executa reciproc pe teritoriul lor: a) hotãrîrile instituţiilor juridice rãmase definitive în cauzele civile şi familiale precum şi hotãrîrile organelor de tutela şi curatela în cauzele care sînt de competenta lor, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, pentru raporturile juridice care au luat naştere dupã intrarea în vigoare a prezentului tratat; b) sentinţele judecãtoreşti definitive în cauzele penale privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate. Reguli privind executarea hotãrîrilor judecãtoreşti în materie civilã şi familialã ART. 47 1. Examinarea cererilor de încuviinţare a executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie îndeplinitã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se înainteazã instanţei care în cauza respectiva a dat hotãrîrea de fond. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa pronunţe hotãrîrea de încuviinţare a executãrii silite. 3. Cererea va cuprinde datele prevãzute de legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie îndeplinitã executarea silitã. 4. Cererea va fi însoţitã de o traducere a sa în limba Partii Contractante solicitate, certificatã potrivit punctului 2 din articolul 9 al prezentului Tratat. ART. 48 La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii precum şi adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din însuşi textul hotãrîrii; b) adeverinta din care sa rezulte ca piritului care nu a participat la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin odatã şi în forma cuvenitã, înştiinţarea de chemare la instanta; c) traducerile certificate ale actelor indicate la punctele "a" şi "b" din prezentul articol, întocmite potrivit punctului 2 al articolului 9 al prezentului Tratat. ART. 49 Dacã la acordarea încuviinţãrii de executare silitã instanta are îndoieli, ea poate chema persoana care a înaintat cererea pentru a-i cere explicaţii sau chiar sa o oblige sa înlãture lipsurile cererii. Ea poate de asemenea asculta debitorul asupra conţinutului cererii şi sa ceara lãmuriri instanţei care a pronunţat hotãrîrea. ART. 50 1. Procedura executãrii silite se efectueazã potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa fie îndeplinitã executarea silitã. 2. Debitorul poate face obiecţiuni în fata instanţei care a pronunţat hotãrîrea de încuviinţare a executãrii silite, atît impotriva admisibilitãţii ei cît şi în legatura cu satisfacerea pretenţiei cuprinsã în hotãrîrea judecãtoreascã, numai în cazul cînd aceasta este admisibil potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea. ART. 51 În ceea ce priveşte cheltuielile de judecata legate de executarea silita, se aplica legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie adusã la îndeplinire hotãrîrea. ART. 52 Refuzul de a recunoaşte şi executa hotãrîrile judecãtoreşti în cauzele civile şi familiale Recunoaşterea hotãrîrii judecãtoreşti sau încuviinţarea executãrii silite se poate refuza: a) dacã persoana care a înaintat cererea sau dacã pîrîtul în cauza nu a participat la proces ca urmare a faptului ca lui sau mandatarului sau nu le-a fost inminata legal şi la timp citaţia; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva, data în prealabil între aceleaşi pãrţi avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei de cãtre instanta Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã. Aceasta prevedere nu se aplica în cazul cînd s-au schimbat în mod substanţial împrejurãrile pe baza cãrora hotãrîrea judecãtoreascã precedenta a determinat conţinutul şi timpul executãrii. ART. 53 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-52 ale prezentului Tratat privind hotãrîrile judecãtoreşti se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti.
CAP. 2 Asistenta judiciarã în cauzele penale ART. 54 Obligaţia extrãdãrii 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea sentinţei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legislaţiei ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea sentinţelor definitive prin care s-a pronunţat o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an. ART. 55 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legislaţiei Partii Contractante solicitate urmãrirea penalã nu poate fi începutã sau sentinta nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere, a fost judecat definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o ordonanta de încetarea procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 56 Obligaţia de începere a urmãririi penale 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante sa înceapã, în conformitate cu propria sa legislaţie, urmãrirea penalã impotriva cetãţenilor sãi atunci cînd exista date suficiente ca au savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune împreunã cu toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã informeazã Partea Contractantã Solicitanta despre sfîrşitul procesului penal iar în cazul cînd a fost pronunţatã o sentinta definitiva va trimite şi copia acesteia. ART. 57 Modul de legatura În problemele extrãdãrii şi începerii urmãririi penale comunica între ele Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Populare Romane şi Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. ART. 58 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare iar la cererea de extrãdare pentru executarea sentinţei - copia certificatã a sentinţei rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra conţinutului infracţiunii, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale este necesar sa se indice mãrimea lor; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante dupã care se califica infracţiunea; c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat deja o parte din pedeapsa; d) datele existente privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 59 Date suplimentare 1. În cazul cînd se nasc îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare stabilind în acest scop un termen de o luna pînã la doua luni. Acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. ART. 60 Arestare în vederea extrãdãrii Dupã primirea cererii, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia acelor cazuri cînd extrãdarea nu poate avea loc. ART. 61 Arestarea înainte de primirea cererii de extrãdare 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare dacã se face intervenţie în acest sens. Intervenţia va face referire la mandatul de arestare sau la sentinta definitiva emisã impotriva acelei persoane indicindu-se ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare înainte de primirea cererii de extrãdare poate fi trimisa prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. Fãrã intervenţia prevãzutã la punctul 1 al prezentului articol, persoana poate fi arestata dacã exista date suficiente ca nu a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. Despre arestarea înaintea primirii cererii de extrãdare, se va comunica neîntîrziat celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 62 Punerea în libertate a arestatului în cazul neprimirii cererii de extrãdare Persoana detinuta conform punctului 1 şi 2 al articolului 61 din prezentul Tratat poate fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 63 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs de desfãşurare sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea pedepsei prevãzutã în sentinta sau pînã la stingerea executãrii pedepsei. ART. 64 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 63 din prezentul Tratat ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a urmãririi penale sau ar putea aduce prejudicii serioase anchetarii infracţiunii, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate, pe baza unei cereri temeinic motivate, sa fie extrãdatã temporar. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor de urmãrire pentru care a fost extrãdatã. ART. 65 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã cererile de extrãdare se primesc din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãreia din aceste cereri îi va da satisfactie. ART. 66 Limitele urmãririi persoanei extrãdate 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, în termen de o luna de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei, persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul Partii Contractante solicitante sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 67 Predarea Partea Contractantã solicitatã comunica Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în curs de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 68 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri de extrãdare ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolul 58 şi 59 din prezentul Tratat. ART. 69 Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la sfîrşitul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţate o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 70 Tranzitarea persoanelor extrãdate de cãtre un al treilea stat 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate de cãtre un al treilea stat, celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Cererea pentru autorizarea unei astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize transportul persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 71 Transportul persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele prevãzute în articolul 57 din prezentul Tratat pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, atunci organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 57 din prezentul Tratat, autoriza transportul acestor persoane pe teritoriul statului lor cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezentul Tratat. ART. 72 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se oblica sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Obiectele prevãzute la punctul 1 litera "a" din prezentul articol, dupã terminarea procesului vor fi predate Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã persoana pagubita prin sãvîrşirea infracţiunii. Obiectele prevãzute la punctul 1 litera "b" se restituie Partii Contractante care le-a transmis. ART. 73 Comunicarea sentinţelor de condamnare Fiecare Parte Contractantã va comunica, la cerere, celeilalte Pãrţi Contractante date privind sentinţele definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, luind în acelaşi timp mãsuri pentru transmiterea amprentelor digitale existente ale comandantilor.
SECŢIUNEA a III-A DISPOZIŢIUNI FINALE ART. 74 Ratificarea Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 75 Intrarea în vigoare 1. Prezentul Tratat intra în vigoare dupã 30 zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii lui în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta cu preaviz de un an. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor. Încheiat la Moscova, la 3 aprilie 1958. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
