Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECRET nr. 323 din 7 mai 1962  privind ratificarea tratatului dintre Republica Populara Romana si Republica Populara Polona privind asistenta juridica si relatiile juridice in cauzele civile, familiale si penale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECRET nr. 323 din 7 mai 1962 privind ratificarea tratatului dintre Republica Populara Romana si Republica Populara Polona privind asistenta juridica si relatiile juridice in cauzele civile, familiale si penale

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 13 din 4 iunie 1962
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:

ARTICOL UNIC
Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Polona privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Bucureşti la 25 ianuarie 1962.

TRATAT
între Republica Populara Romana şi Republica Populara Polona
privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile,
familiale şi penale

Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane şi Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone, calauzindu-se de dorinta de a întãri legãturile fratesti şi a dezvolta colaborarea între cele doua state şi în domeniul juridic, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotentialii lor:

Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane pe:
Aurel Malnasan, Adjunct al Ministerului Afacerilor Externe

Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone pe:
Janusz Zambrowicz, Ambasador Extraordinar şi Plenipotential al Republicii Populare Polone în Republica Populara Romana, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:

PARTEA I
DISPOZIŢII GENERALE

ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice constituite pe baza legislaţiei acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de acelaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra cauzele civile, familiale şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestora.
ART. 2
Acordarea asistenţei juridice
1. Instanţele judecãtoreşti, procuraturile şi notariatele de stat ale ambelor Pãrţi Contractante (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale.
2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate la punctul 1.
ART. 3
Obiectul asistenţei juridice
Obiectul asistenţei juridice consta în îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: întocmirea expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea pãrţilor şi invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea cercetãrilor locale, perchezitiilor şi sechestrelor.
ART. 4
Modul de legatura
1. În realizarea activitãţilor prevãzute în prezentul tratat, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în altfel.
2. Alte instituţii ale celor doua Pãrţi Contractante care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerelor de Justiţie, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.
ART. 5
Limba
1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa.
2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice precum şi actele anexate, trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante. Acestea vor fi însoţite, în mãsura posibilitãţilor, de traduceri certificate în limba Partii Contractante solicitate, afarã de cazurile în care, potrivit prezentului Tratat, anexarea unei asemenea traduceri este obligatorie.
3. Îndeplinirea cererilor de acordare instanţei juridice se face în limba Partii Contractante solicitate.
ART. 6
Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice
Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa cuprindã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice;
d) numele şi prenumele, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, iar în cauzele penale, în mãsura posibilitãţilor, de asemenea, locul şi data naşterii invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor precum şi numele şi prenumele pãrinţilor acestora;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor sau aparatorilor acestora;
f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei, iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii.
ART. 7
Modul de rezolvare a cererii
1. Instituţia solicitatã rezolva cererile pentru acordarea asistenţei juridice în conformitate cu legislaţia statului sau. Instituţia solicitatã, la cerere, poate aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitate, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau.
2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta.
3. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitatã va comunica în timp util acesteia sau pãrţilor din proces locul şi termenul efectuãrii cererii de acordare a asistenţei juridice. Înştiinţarea se poate trimite şi direct, prin scrisoare recomandatã.
4. Dacã adresa precisa a persoanei la care se referã cererea pentru acordarea asistenţei juridice nu este cunoscutã sau dacã indicatã s-a dovedit a fi gresita, instituţia solicitatã ia mãsurile corespunzãtoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituţia solicitatã anunta despre aceasta instituţia solicitanta.
5. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul în care asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea.
ART. 8
Forma actelor
Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial.
ART. 9
Inminarea actelor
1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã în aceasta limba. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã.
2. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat.
ART. 10
Dovada de inminare
Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. În orice caz, dovada de inminare va cuprinde, fie confirmarea primirii prevãzutã cu semnatura primitorului şi data predãrii, fie confirmarea instituţiei solicitate Constatind faptul, modul şi timpul inminarii.
ART. 11
Citarea martorilor şi experţilor şi ocrotirea lor
1. Dacã în cursul urmãririi penale sau judecaţii întreprinse pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante se va ivi nevoia prezentãrii personale a unui martor sau expert care se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia Partii Contractante pe al cãrui teritoriu are loc urmãrirea penalã sau judecata, se poate adresa instituţiei competente a celeilalte Pãrţi, pentru inminarea citaţiei.
2. În citaţie nu se vor prevedea sancţiuni pentru neprezentarea persoanei chemate.
3. Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în fata instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã inaite de trecerea frontierei Partii solicitante şi nici pentru depozitia facuta în acel proces.
4. Martorul sau expertul pierde garanţia prevãzutã la punctul 3, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi, din motive independente de vointa sa.
ART. 12
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor.
2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante carei instituţie le-a perceput.
Valabilitatea actelor
ART. 13
1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã vreo alta certificare. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la legalizarea semnaturilor fãcute în conformitate cu legislaţia uneia din Pãrţile Contractante.
2. Actele considerate oficiale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 14
1. Actele şi copiile de pe actele ce urmeazã a fi folosite pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor fi certificate fie de instituţia care a întocmit sau eliberat actul, fie de notariatul de stat. Aceasta prevedere nu priveşte copiile de pe actele judecãtoreşti ce se folosesc în cadrul cererilor de acordare a asistenţei juridice.
2. În cazul cînd instituţia care a eliberat actul nu mai exista eliberarea şi certificarea copiilor se vor face de instituţia cãreia i-a fost încredinţat spre pãstrare actul respectiv.
ART. 15
Transmiterea de acte
1. Pãrţile Contractante îşi transmit, la cerere, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare. în mod gratuit, copii de pe actele de naştere, cãsãtorie şi deces, adeverinte şcolare, certificate de vechime în cimpul muncii, precum şi alte acte oficiale privind drepturile şi interesele cetãţenilor lor.
2. Pãrţile Contractante îşi transmit din oficiu, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare, în mod gratuit, copii de pe hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la starea civilã a cetãţenilor lor.
ART. 16
Informaţii privind probleme de drept
1. Ministerele de Justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante îşi trimit actele normative publicate dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
2. Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie la cerere, informaţii privind legislaţia care este sau a fost în vigoare în statul lor, precum şi informaţii privind practica intitutiilor judiciare.

PARTEA a II-a
DISPOZIŢII SPECIALE

CAP. 1
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile şi familiale
Secţiunea I
Cheltuieli de judecata
ART. 17
Scutire de garanţie procesuala
Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã.
Scutire de taxe şi cheltuieli de judecata
ART. 18
1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, de orice înlesniri în ce priveşte taxele precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplica tuturor actelor de procedura, inclusiv actele de executare.
2. Persoanele care beneficiazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante de prevederile punctului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectueazã instanţele judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, în aceeaşi cauza.
ART. 19
1. Pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la articolul 18 se va prezenta un certificat asupra stãrii personale şi familiale precum şi asupra veniturilor şi averii eliberat de organele competente din locul unde solicitantul îşi are domiciliul, iar în cazul ca nu are un domiciliu, de cãtre organele unde el are resedinta.
2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau.
3. Instituţia care elibereazã certificatul se poate adresa instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante spre a cere lãmuriri asupra datelor prevãzutã la punctul 1.
4. Instituţia care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire prevãzutã în articolul 18, poate cere date suplimentare instituţiei care a eliberat certificatul.
ART. 20
1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante acordarea scutirilor sau înlesnirilor prevãzute în articolul 18, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal, pe care-l va transmite, împreunã cu certificatul prevãzut în articolul 19 punctul 1 precum şi cu alte acte prezentate de petitionar, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Instituţia solicitatã se va conformã, dacã va fi cazul, dispoziţiunilor prevãzute în articolul 7 punctul 2.
2. Odatã cu cererea prevãzutã la punctul 1 se poate formula şi cererea de chemare în judecata, care va fi consemnatã într-un proces-verbal separat, la care se vor anexa şi actele pe cãtre le prezintã petiţionarul.
3. Procesele-verbale şi anexele trebuie sa fie însoţite de traduceri certificate în limba Partii solicitate.

Secţiunea II
Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei
ART. 21
Capacitatea juridicã
1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana.
Legislaţia persoanei juridice se stabileşte potrivit ei partii Contractante pe baza cãreia a luat fiinta.
ART. 22
Încheierea cãsãtoriei
1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria;
2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii
Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular.
3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este.
ART. 23
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1. În cauzele privind raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii.
2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ, al celeilalte Pãrţi Contractante, în privinta raporturilor lor juridice, persoanele şi patrimoniale se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ambii soţi îşi au domiciliul, ori şi-au avut ultimul domiciliu.
ART. 24
Divorţul
1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante.
2. În cazul în care, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor.
ART. 25
Nulitatea, anularea şi inexistenta cãsãtoriei
1. Constatarea nulitãţii cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacã sancţiunea nulitãţii cãsãtoriei este prevãzutã atît de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea Partii Contractante a carei cãsãtorie o au sotii.
2. În ceea ce priveşte încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei, constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea aplicabilã potrivit articolului 22 punctul 3. Aceasta dispoziţie se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei cãsãtoriei.
3. În privinta competentei jurisdicţionalã se aplica în mod corespunzãtor prevederile articolului 24.
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
ART. 26
1. În cauzele privind stabilirea, contestarea şi tãgãduirea filiatiunii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Cu toate acesta, cînd copilul domiciliazã pe teritoriul celailalte Pãrţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
ART. 27
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. Prevederile articolului 26 punctul 2 se vor aplica şi în acest caz.
ART. 28
1. Pentru rezolvarea anularea privind raporturilor juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente, de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante.
3. În cauzele privind obligaţia de întreţinere sînt competente şi instanţele Partii Contractante pe al carei teritoriu îşi are domiciliul cel obligat sa presteze întreţinerea.
ART. 29
Înfierea
1. Înfierea este supusã legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul, în momentul în care are loc înfierea.
2. În cazul în care copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante.
3. În cazul în care infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi potrivit legislaţiei acestor din urma Pãrţi, pentru încheierea înfierii, ar fi necesare încuviinţarea unei anumite instituţii precum şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal ori al ordonanţelor tutelare, se va cere, dupã caz, aceasta încuviinţare şi se va lua totodatã şi consimţãmîntul respectiv.
4. În materie de înfiere este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul.
În cazul prevãzut la punctul 2 este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia ambii soţi îşi au domiciliul sau resedinta, ori şi-au avut ultimul domiciliu sau ultima resedinta.
Interdicţia
ART. 30
1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernamint datoritã alienaţiei mintale sau debilitãţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei mãsuri sînt supuse legislaţiei Partii Contractrante al carei cetãţean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicţie sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie.
ART. 31
1. În cazul cînd este necesarã punerea sub interdicţie a unui cetãţean al unei Pãrţi Contractante, care are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei din urma Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2.
2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua mãsuri provizorii în conformitate cu legislaţia sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2, comunicindu-i în acelaşi timp copii de pe actele încheiate. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã în momentul în care instituţia competenta a luat o alta hotãrîre.
ART. 32
1. Instituţia prevãzutã în articolul 30 punctul 2 poate transmite competenta sa privind interdicţia, instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, dacã persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. Competenta privind interdicţia se considera transmisã în momentul în care instituţia solicitatã a acceptat aceasta competenta şi informeazã despre aceasta instituţia solicitanta.
2. În cazul în care instituţia competenta instiintata potrivit articolului 31 punctul 1 nu comunica rãspunsul sau în termen de trei luni, socotite de la data expedierii înştiinţãrii, competenta în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei de la domiciliul sau resedinta persoanei care urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
3. Instituţia care a devenit competenta potrivit punctelor 1 sau 2 îndeplineşte mãsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legislaţia statului sau dar numai dacã cauza care determina punerea sub interdicţie este prevãzutã şi în legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacitãţii de exerciţiu se aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
4. Hotãrîrea de punere sub interdicţie pronunţatã potrivit punctelor 1-3 se comunica în copie instituţiei prevãzute în articolul 30 punctul 2.
Tutela şi curatela
ART. 33
1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sînt cele prevãzute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare tutelei sau curatelei se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante poate fi numit tutor sau curator al cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante pe care urmeazã sa se exercite tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 34
Prevederile articolelor 31 şi 32 punctul 1 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tutelei sau curatelei.
ART. 35
Instituţia care potrivit articolului 32 punctele 1 sau 2 a devenit competenta cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea soţului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu se va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privind statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Cu toate acestea, dacã potrivit dreptului sau intern, instituţia respectiva are o astfel de competenta, ea poate da încuviinţare pentru încheierea cãsãtoriei, în conformitate cu dreptul Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 36
Declararea dispariţiei sau morţii precum şi stabilirea faptului şi datei morţii
1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului şi datei morţii este competenta instituţia juridicã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu.
2. Instituţia juridicã a fiecãreia dintre Pãrţile Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea precum şi sa stabileascã faptul şi data morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã cererea este formulatã de o persoana care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul;
b) dacã cererea a fost formulatã de soţ, sau dupã caz, de sotie, care la data introducerii cererii domiciliazã pe teritoriul Partii al carei cetãţean a fost disparutul.
3. În examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei sau a morţii precum şi de stabileşte a faptului şi datei morţii instituţiile juridice ale Pãrţilor Contractante aplica legislaţia statelor lor.

Secţiunea III
Dispoziţii cu privire da succesiuni
ART. 37
Principiul egalitãţii
1. Cetãţenii uneia dintre Pãrţile Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante atît în ceea ce priveşte dreptul de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ceea ce priveşte dreptul de a întocmi sau retracta un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispoziţiile penale speciale ale unei Pãrţi Contractante referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, sau drepturi care urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, sînt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 38
Testamentul
1. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã, în momentul întocmirii sau revocãrii sale, de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute.
2. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.
ART. 39
Instituţiile competente
1. Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii.
Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta Instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri.
3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de pe urma cetãţeanului uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii fata de succesiune, competenta revine instituţiilor acestei Pãrţi Contractante.
ART. 40
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta a acestei Pãrţi va înştiinţa de îndatã despre deces reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privinta la succesori, domiciliul sau resedinta lor, masa succesoralã şi valoarea succesiunii precum şi cu privire la testament, dacã acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplica şi în cazul în care instituţia competenta a unei tari Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile punctului 1 precum şi cu privire la succesiune, va comunica aceste date instituţiei competente, pentru ca aceasta sa poatã lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante are loc deschiderea succesiunii şi exista presupunerea temeinica ca exista succesori cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al acestei Pãrţi.
ART. 41
Drepturile reprezentantelor diplomatice şi oficiilor consulare
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiile consulare ale celorlalte Pãrţi Contractante au dreptul, fãrã sa fie necesar un mandat special, în cazul în care cetãţenii popriţi lipsesc şi nu sau desemnat un mandatar, sa ia toate mãsurile ca aceştia sa fie reprezentaţi în fata oricãrei instituţii.
ART. 42
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua în conformitate cu legislaţia statului lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, sau care ar reveni unui cetãţean al acestei Pãrţi.
2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celorlalte Pãrţi Contractante asupra mãsurilor luate conform punctului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular poate participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice, sau a oficiului consular, mãsurile luate conform punctului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate.
3. Instituţia competenta potrivit articolului 39 punctul 1 va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform punctului 1 din prezentul articol.
Deschiderea şi publicarea testamentului
ART. 43
Deschiderea şi publicarea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul tastamentului precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia, sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã.
ART. 44
Instituţia competenta a Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul în momentul decesului şi care are în pãstrare testamentul, va remite, la cerere, instituţiei competenta cu luarea mãsurilor de asigurare a succesiunii, o copie certificatã de pe testament.
ART. 45
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestei din urma Pãrţi sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate dupã terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacã ei nu se prezintã personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt moştenitorii respectivi;
2. În cazurile prevãzute la punctul 1 predarea se va efectua dacã:
a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plãtite sau asigurate;
b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legatura cu succesiunea, formulate înãuntrul termenului prevãzut de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus; au fost satisfacute sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesarã, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani; transferul acestor sume se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
3. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliu sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se predau fãrã vreo alta procedura, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul.

Secţiunea IV
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 46
Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala
1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, în afarã de cazul în care o instanta judecãtoreascã sau un organ de tutela ori curatela al acestei din urma Pãrţi a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în acea cauza, sau cînd o astfel de instanta sau organ de tutela ori curatela are o competenta exclusiva în baza prezentului Tratat.
2. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti de natura patrimonialã
ART. 47
Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor:
a) hotãrîrile judecãtoreşti definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a primului Tratat;
b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despãgubire pentru daunele cauzate.
ART. 48
1. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor judecãtoreşti este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea.
2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cerere poate fi depusa şi direct la aceasta instanta.
ART. 49
La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa:
a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre;
b) actele originale sau copii certificate ale acestora din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat cel puţin odatã, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia;
c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la punctele a) şi b).
ART. 50
Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de execuţie silitã.
ART. 51
1. Procedura, încuviinţãrii executãrii precum şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã.
2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea.
3. În fata instanţei judecãtoreşti care efectueazã executarea silitã, debitorul poate ridica numai acele exceptiuni care se pot invoca potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea.
4. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executãrii, tribunalul, dacã considera necesar, poate cere pãrţilor din proces sa depunã în scris anumite lãmuriri sau sa completeze cererea de executare. Acest tribunal poate sa ceara, de asemenea, lãmuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotãrîrea.
ART. 52
Refuzul recunoaşterii şi executãrii
Recunoaşterea unei hotãrîri judecãtoreşti sau încuviinţarea executãrii ei poate fi refuzatã:
a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei, sau reprezentantului ori, nu i-a fost inminata citaţia în timp util şi în modul prevãzut de lege, sau în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare;
b) dacã potrivit dispoziţiilor prezentului Tratat procesul era de competenta exclusiva a instituţiei Partii Contractante pe al cãrui teritoriu hotãrîrea urmeazã a fi recunoscuta şi executatã;
c) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior, între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã; aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei;
d) dacã din hotãrîrea pronunţatã în procesul în care trebuia aplicatã legea celeilalte Pãrţi Contractante rezulta ca aceasta lege nu a fost aplicatã, exceptindu-se cazul în care legea Partii Contractante a carei instanta judecãtoreascã a pronunţat hotãrîrea nu se deosebeşte în mod esenţial de legea celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 53
Tranzacţii judiciare
Prevederile articolelor 47-52 ce aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti.
Executarea hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata
ART. 54
Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform articolului 17, a fost obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competente de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli.
ART. 55
1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute la punctul i sînt considerate cheltuieli de judecata.
3. Instanta încuviinţeazã; fãrã citarea pãrţilor, executarea silitã a hotãrîrii, limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã, instanta va incuviinta şi executarea silitã a cheltuielilor prevãzute la punctul 2, astfel cum acestea au fost stabilite de cãtre instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost prilejuite.
ART. 56
1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie, suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante.
2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie şi o traducere certificatã a acestor acte.
3. Prevederile articolului 55 punctul 2 se aplica în mod corespunzãtor cheltuielilor de traducere a actelor specificate la punctul 2.
ART. 57
Eliberarea de obiecte şi remiterea sumelor de bani
Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani, cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se fac în conformitate cu prevederile legii pentru expertul de obiecte sau remiterea de sume de bani în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care acestea se afla.
ART. 58
Cheltuielile executãrii silite
La stabilirea şi urmãrirea cheltuielilor de executare silitã se aplica prevederile referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti; în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care are loc executarea hotãrîrii.

CAP. 2
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele penale
ART. 59
Obligaţia de extrãdare
1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc; la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei;
2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage; potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante; o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau a pedeapsa mai grea (denumite mai apoi de "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa.
Refuzul extrãdãrii
ART. 60
Pãrţile Contractante nu-şi vor extrada proprii lor cetãţeni.
ART. 61
Extrãdarea nu va avea de asemenea loc, dacã:
a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii contractante solicitate;
b) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
c) persoana a carei extrãdare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau hotãrîre de încetare a procesului penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate;
d) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate.
ART. 63
Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare
La cererea de extrãdare se anexeazã:
a) copia certificatã a mandatului de arestare sau dispoziţiei de arestare preventivã, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitiva; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului infracţiunii, calificarea ei juridicã precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînã atunci; dacã prin; infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea, cît şi textul care o sancţioneazã;
c) în mãsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrãdare se cere, cetãţenia ei, domiciliul sau resedinta ei precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprentele digitale.
ART. 63
Date suplimentare
1. Dacã datele primite nu sînt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen de la o luna pînã la doua luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit la cererea Partii Contractante solicitante.
2. Dacã persoana la care se referã cererea a fost arestata, iar Partea Contractantã solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, Partea Cantractanta solicitatã poate pune în libertate acea persoana.
Arestarea în vederea extrãdãrii
ART. 64
Dupã primirea cererii de extrãdare Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului Tratat, extrãdarea nu poate avea loc.
ART. 65
1. Arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. În intervenţie se va mentiona mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivã sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane şi interdicţia ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.
2. O persoana fata de care exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea, poate fi arestata chiar fãrã intervenţia prevãzutã la punctul 1.
3. Arestarea facuta potrivit punctelor 1 sau 2 va fi adusã neîntîrziat la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 66
1. Persoana arestata în conformitate cu articolul 65 punctul 1 poate fi pusã în libertate dacã, în termen de doua luni din ziua trimiterii înştiinţãrii prevãzute la articolul 65 punctul 3, nu se primeşte cererea de extrãdare.
2. Persoana arestata potrivit articolului 65 punctul 2 poate fi pusã în libertate dacã, în decurs de o luna din ziua expedierii înştiinţãrii prevãzute în articolul 65 punctul 3, nu se primeşte o comunicare în sensul ca va fi trimisa cererea de extrãdare.
ART. 67
Amînarea extrãdãrii
Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia.
ART. 68
Extrãdarea temporarã
1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzute în articolul 69 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare se cere poate fi extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã de, îndatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
ART. 69
Predarea
Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va putea fi pusã în libertate.
ART. 70
Transmiterea obiectelor
1. Pãrţile Contractante, se obliga sa-şi transmitã reciproc, la cerere:
a) obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea;
b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã pentru care s-a cerut extrãdarea.
2. Obiectele şi valorile prevãzute la punctul 1 se transmit, chiar dacã extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii de la judecata sau din alte împrejurãri.
3. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza.
4. Drepturile terţilor asupra obiectelor cerute rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi se restituie Partii Contractante solicitate, dupã terminarea procedurii, pentru a fi înapoiate persoanelor îndreptãţite.
ART. 71
Repetarea extrãdãrii
Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata, ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã, la cerere, fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 62 şi 63.
ART. 72
Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state
Dacã se primesc cereri de extrãdare privind aceeaşi persoana, din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte care din aceste cereri urmeazã sa fie luatã în considerare.
ART. 73
Limitele urmãririi penale impotriva persoanei extrãdate
1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii decît aceea pentru care s-a fãcut extrãdarea.
2. Acordul nu este necesar, dacã persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei, sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa.
ART. 74
Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal
Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdare. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva se va trimite şi copia hotãrîrii.
ART. 75
Transportul provizoriu al persoanelor arestate
În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unei persoane arestate care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele acestei Pãrţi Contractante, prevãzute în articolul 78, pot dispune transportarea acestor persoane pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca ele sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audierea lor.
ART. 76
Tranzitarea
1. Fiecare din Pãrţile Contractante va autoriza, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. Prevederea aceasta nu se va aplica dacã, potrivit prevederilor prezentului Tratat, nu ar exista obligaţia de extrãdare.
2. În cazul în care este necesarã audierea ca martori sau experţi a unor persoane ce se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 78, vor autoriza transportul dus şi întors al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 11 punctul 3.
3. Cererea pentru autorizarea tranzitului şi înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare.
ART. 77
Cheltuieli de extrãdare şi tranzit
Cheltuielile de extrãdare vor fi suportate de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de Partea Contractantã solicitanta.
ART. 78
Modul de legatura
În problemele de extrãdare şi tranzitare, Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele.
ART. 79
Obligaţia de a porni o acţiune penalã
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celorlalte Pãrţi Contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, în cazul în care exista date suficiente, ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care ar atrage extrãdarea.
2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date asupra faptei sãvîrşite, calificãrii ei juridicã precum şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii, iar în mãsura în care este posibil, datele prevãzute în articolul 62 litera c).
3. Partea Contractantã al carei cetãţean este persoana urmãritã va înştiinţa cealaltã Parte Contractantã despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotãrîre definitiva, va trimite şi o copie de pe aceasta hotãrîre.
ART. 80
Comunicarea hotãrîrilor de condamnare
Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial date privind hotãrîrile definitive de condamnare pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, anexind, în mãsura posibilitãţilor, amprentele digitale ale condamnaţilor. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la modificãrile ulterioare ce ar interveni în legatura cu hotãrîrile sus-metionate.
ART. 81
Informaţii asupra antecedentelor penale
La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor, Pãrţile Contractante îşi transmit reciproc şi în mod gratuit informaţii cu privire la antecedentele penale ale persoanelor care figureazã în cazierele lor judiciare.

PARTEA a III-a
DISPOZIŢII FINALE
ART. 82
Prezentul Tratat este supus ratificãrii şi va intra în vigoare la treizeci de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Varsovia.
ART. 83
Prezentul Tratat se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii lui în vigoare. El va fi considerat prelungit de fiecare data pentru o alta perioada de cinci ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu-l denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea acestui termen.
ART. 84
Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi pierd valabilitatea Convenţia între România şi Polonia relativã la asistenta reciprocã şi protecţia juridicã în materie civilã, semnatã la Bucureşti la 19 decembrie 1929 şi Convenţia între România şi Polonia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã la Bucureşti la 26 martie 1930.
Prezentul Tratat s-a întocmit la Bucureşti, la data de 25 ianuarie 1962, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Drept care plenipotenţiarii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Willie
30 Aprilie 2016
Yo, good loikon out! Gonna make it work now.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016