Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 288 din 11 mai 1973 pentru ratificarea Conventiei dintre Republica Socialista Romania si Republica Italiana privind asistenta judiciara in materie civila si penala
EXPUNERE DE MOTIVE La 11 noiembrie 1972 a fost semnatã la Bucureşti Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Italiana privind asistenta judiciarã în materie civilã şi penalã. Dezvoltarea continua a relaţiilor dintre cele doua state a fãcut necesarã reglementarea situaţiei juridice a cetãţenilor uneia dintre pãrţi, persoane fizice şi juridice, pe teritoriul celeilalte pãrţi, creîndu-se posibilitãţi sporite în direcţia promovãrii unor raporturi bilaterale în domeniile economic, comercial, cultural, tehnico-ştiinţific, turistic. Convenţia reglementeazã egalitatea de tratament juridic al cetãţenilor celor doua state, accesul liber nestînjenit la autoritãţile judiciare ale celeilalte tari, modul de acordare a asistenţei judiciare şi de realizare a legãturii dintre instituţiile competente ale celor doua tari, protecţia martorilor şi experţilor pe teritoriul celuilalt stat. În ce priveşte asistenta în materie civilã, sînt cuprinse prevederi referitoare la scutirea de cauţiune derivînd din calitatea de strãin, asistenta judiciarã gratuita, comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi arbitrale, precum şi a tranzacţiilor judiciare, scutirea şi reducerea de taxe. În materie penalã, convenţia reglementeazã extrãdarea şi condiţiile de efectuare a acesteia. Prin dispoziţiile pe care le conţine, convenţia stabileşte un cadru juridic adecvat pentru dezvoltarea pe mai departe a raporturilor romano-italiene pe multiple planuri, ţinînd seama şi de normele în aceasta materie înscrise în Convenţia de la Haga privind procedura civilã, din 1 martie 1954, la care ambele state sînt pãrţi. În scopul ratificãrii acestei convenţii a fost emis alãturatul decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Italiana privind asistenta judiciarã în materie civilã şi penalã, semnatã la Bucureşti la 11 noiembrie 1972.
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Republica Italiana privind asistenta judiciarã în materie civilã şi penalã
Republica Socialistã România şi Republica Italiana, dorind sa reglementeze asistenta judiciarã în materie civilã şi penalã, precum şi recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti, pe baza respectãrii principiilor suveranitãţii şi independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe George Macovescu, ministrul afacerilor externe; preşedintele Republicii Italiene, pe Giuseppe Medici, ministrul afacerilor externe, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I Dispoziţii generale ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de acelaşi tratament ca şi cetãţenii proprii în ceea ce priveşte protecţia juridicã a drepturilor lor personale şi patrimoniale. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit autoritãţilor judiciare, precum şi instituţiilor celeilalte pãrţi contractante, în competenta cãrora intra, potrivit legislaţiei sale, cauze civile sau penale, pot sa-şi susţinã drepturile şi interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. ART. 2 Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice care îşi au sediul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi care sînt înfiinţate în conformitate cu legile acesteia din urma. ART. 3 1. Cererile pentru acordarea asistenţei judiciare, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba partii solicitante şi vor fi însoţite de traduceri în limba partii solicitate. Cererile trebuie sa poarte ştampila oficialã. 2. Traducerea se certifica pentru conformitate de cãtre un traducãtor oficial, de autoritatea judiciarã de la care emana actul, de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al uneia dintre pãrţile contractante. ART. 4 1. Sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrãdare, toate comunicãrile între pãrţile contractante, prevãzute în prezenta convenţie, se vor efectua prin intermediul ministerelor de justiţie. 2. Totuşi, dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea pentru pãrţile contractante de a comunica între ele pe cale diplomaticã. ART. 5 Ministerele de justiţie ale pãrţilor contractante îşi vor comunica, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materie civilã şi penalã.
PARTEA a II-a Asistenta judiciarã în materie civilã
CAP. 1 "Cautio judicatum solvi" şi asistenta judiciarã gratuita
ART. 6 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante vor beneficia de scutire de "cautio judicatum solvi" şi asistenta judiciarã gratuita, în condiţiile prevãzute în Convenţia privind procedura civilã, încheiatã la Haga la 1 martie 1954, la care ambele state sînt pãrţi, chiar dacã nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre aceste state. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante vor beneficia în fata autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante şi de reducerile de taxe care se acorda în aceleaşi condiţii cetãţenilor acesteia în legatura cu situaţia lor materialã. 3. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante, cãrora li s-a acordat asistenta judiciarã gratuita sau reduceri de taxe, vor beneficia de aceste înlesniri şi în ceea ce priveşte comunicarea de acte şi executarea de comisii rogatorii, efectuate în aceeaşi cauza pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 2 Comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii
ART. 7 1. Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare şi comisiile rogatorii vor fi efectuate potrivit prevederilor Convenţiei de la Haga din 1 martie 1954, sub rezerva dispoziţiilor din prezentul capitol. 2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea pentru pãrţile contractante de a comunica direct propriilor cetãţeni, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte judiciare sau extrajudiciare, dacã aceştia accepta primirea. ART. 8 Cererea pentru comunicãri de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde: a) denumirea autoritãţii de la care emana actul; b) obiectul cererii; c) numele, prenumele şi calitatea pãrţilor, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; d) numele, prenumele şi adresa destinatarului actului ce urmeazã a fi comunicat, iar pentru comisiile rogatorii, obiectul acestora, numele, prenumele, domiciliul sau resedinta persoanelor care urmeazã sa fie audiate şi, eventual, întrebãrile care urmeazã sa fie puse acestor persoane. ART. 9 Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se comunice un act este indicatã incomplet sau inexact, partea solicitatã va dispune sa se facã cercetãrile necesare în scopul de a se stabili adresa exactã. ART. 10 Comunicarea actelor şi executarea comisiilor rogatorii vor putea fi refuzate pentru motivele prevãzute în articolele 4 şi 11 din Convenţia de la Haga din 1 martie 1954, precum şi în cazul în care sînt contrarii ordinii publice a partii contractante solicitate. ART. 11 Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între pãrţile contractante, cu excepţia acelora privind efectuarea expertizelor, ale cãror cuantum şi natura vor fi comunicate partii contractante solicitante. CAP. 3 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti în materie civilã
ART. 12 1. Hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în materie civilã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte pãrţi dacã întrunesc urmãtoarele condiţii: a) hotãrîrea a fost promulgatã de o autoritate judiciarã competenta, potrivit art. 13 din prezenta convenţie; b) pîrîtul a fost prezent la judecata sau regulat citat, potrivit legii statului pe teritoriul cãruia s-a pronunţat hotãrîrea; c) hotãrîrea a dobîndit putere de lucru judecat, potrivit legii partii contractate în care a fost pronunţatã; d) hotãrîrea sa nu conţinã nici o dispoziţie care sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii şi sa nu fie contrarã ordinii publice a statului în care se cere recunoaşterea; e) între aceleaşi pãrţi şi cu acelaşi obiect sa nu fi fost pronunţatã de cãtre autoritãţile judiciare ale partii contractante solicitate o hotãrîre definitiva; f) nici o autoritate judiciarã a statului solicitat sa nu fi fost investitã cu o acţiune, între aceleaşi pãrţi şi avînd acelaşi obiect, anterior introducerii acţiunii la autoritatea judiciarã care a pronunţat hotãrîrea a carei recunoaştere se cere. 2. Prin hotãrîri judecãtoreşti, în sensul prezentului capitol, se înţeleg, de asemenea, dispoziţiile referitoare la repararea pagubelor sau restituirea lucrurilor, cuprinse într-o hotãrîre penalã. ART. 13 Autoritatea judiciarã a statului în care s-a pronunţat hotãrîrea este consideratã competenta, în sensul articolului 12 litera a, dacã: a) la data introducerii acţiunii, pîrîtul avea domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestui stat; b) pîrîtul, avînd o întreprindere sau o sucursala cu caracter comercial sau industrial ori de alta natura, pe teritoriul acestui stat, a fost chemat în judecata pentru un litigiu în legatura cu activitatea întreprinderii sau sucursalei; e) prin acord expres sau tacit între reclamant şi pîrît, obligaţia contractualã care formeazã obiectul litigiului a fost sau urmeazã sa fie executatã pe teritoriul acestui stat. d) în materie de rãspundere extracontractualã, faptul din care deriva rãspunderea a avut loc pe teritoriul acestui stat; e) pîrîtul s-a supus expres competentei acestei autoritãţi judiciare, fie prin alegerea domiciliului, fie printr-un acord privind alegerea instanţei competente, cu condiţia ca aceasta alegere sa nu fie interzisã de legea partii contractante solicitate; f) pîrîtul s-a aparat cu privire la fondul litigiului, fãrã sa fi ridicat vreo excepţie cu privire la competenta; g) litigiul a avut ca obiect un drept real asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul partii contractante în care s-a pronunţat hotãrîrea; h) hotãrîrea priveşte starea sau capacitatea unei persoane care, la data introducerii acţiunii, avea cetãţenia partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrîrea a fost pronunţatã. ART. 14 Dispoziţiile articolului 12 litera e şi ale articolului 13 nu se aplica hotãrîrilor referitoare la litigiile pentru care convenţiile internaţionale la care cele doua pãrţi contractante sînt pãrţi recunosc competenta exclusiva a jurisdicţiei pãrţi contractante solicitate sau a unui stat terţ. ART. 15 Autoritãţile judiciare ale partii contractante solicitate, la examinarea împrejurãrilor pe care se întemeiazã competenta autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante, sînt ţinute de constatãrile de fapt cuprinse în hotãrîrea ce urmeazã a fi recunoscuta. ART. 16 1. Hotãrîrile autoritãţilor judiciare ale uneia dintre cele doua pãrţi contractante care sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte pãrţi, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sînt executorii pe teritoriul acestei din urma pãrţi, dacã sînt executorii în statul în care au fost pronunţate. 2. Procedura obţinerii exequaturului este reglementatã de legea statului în care se cere executarea. ART. 17 1. Cererea pentru valorificarea unei hotãrîri judecãtoreşti în celãlalt stat va fi însoţitã de: a) o copie a hotãrîrii certificatã pentru conformitate cu originalul; b) o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea are putere de lucru judecat, dacã aceasta nu este menţionatã în mod expres în hotãrîre; c) dacã hotãrîrea a fost data fãrã ca pîrîtul sa fi participat la proces, o copie certificatã pentru conformitate cu originalul a citaţiei sau un alt document din care sa rezulte ca pîrîtul a fost regulat citat. 2. Cînd se cere executarea unei hotãrîri, din copia certificatã a acesteia trebuie sa rezulte ca hotãrîrea a fost investitã cu formula executorie. 3. Documentele la care se referã prezentul articol vor fi însoţite de traduceri în limba partii solicitate, certificate potrivit prevederilor articolului 3 paragraful 2 din prezenta convenţie. 4. Documentele la care se referã prezentul articol nu au nevoie de legalizare. ART. 18 1. Tranzacţiile încheiate în fata autoritãţilor judiciare ale uneia dintre cele doua pãrţi contractante, competente în sensul prezentei convenţii, sînt recunoscute şi declarate executorii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, dacã tranzacţia este executorie în statul în care a fost încheiatã şi nu conţine prevederi contrare ordinii publice a partii contractante solicitate. 2. Cererea pentru valorificarea unei tranzacţii în celãlalt stat va fi însoţitã de o copie certificatã a tranzacţiei şi de o adeverinta a autoritãţii judiciare în fata cãreia tranzacţia a fost încheiatã, din care sa rezulte ca tranzacţia are valoare de titlu executor. Prevederile articolului 17 paragrafele 3 şi 4 sînt aplicabile. ART. 19 În ceea ce priveşte executarea hotãrîrilor referitoare la cheltuielile de judecata, se aplica prevederile articolelor 18 şi 19 din Convenţia de la Haga din 1 martie 1954. Dispoziţiile articolului 4 din prezenta convenţie sînt, de asemenea, aplicabile. ART. 20 Hotãrîrile arbitrale pronunţate pe teritoriul unei pãrţi contractante vor fi recunoscute şi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New York la 10 iunie 1958. ART. 21 1. Actele notariale care sînt executorii pe teritoriul partii contractante în care au fost încheiate sînt declarate executorii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante dupã procedura prevãzutã pentru hotãrîrile judecãtoreşti, în mãsura în care aceasta este aplicabilã şi dacã actul nu contravine ordinii publice a partii contractante solicitate. 2. Persoana care înţelege sa valorifice un act notarial pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante va prezenta o copie certificatã a actului, prevãzutã cu sigiliu, şi o adeverinta din care sa rezulte ca actul constituie titlu executor. Dispoziţiile articolului 17 paragrafele 3 şi 4 sînt aplicabile. ART. 22 Dispoziţiile prezentului capitol referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti, a tranzacţiilor judiciare, precum şi a actelor notariale, nu aduc atingere dispoziţiilor legale ale pãrţilor contractante privind transferul în strãinãtate de bunuri de interes artistic şi cultural. ART. 23 Prevederile prezentului capitol nu se aplica hotãrîrilor judecãtoreşti, tranzacţiilor şi actelor notariale în materie de faliment, concordat sau proceduri analoge, precum şi în materie de succesiuni. ART. 24 Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplica hotãrîrilor judecãtoreşti, tranzacţiilor şi actelor notariale pronunţate sau încheiate anterior intrãrii în vigoare a prezentei convenţii.
PARTEA a III-a Asistenta judiciarã în materie penalã
CAP. 1 Asistenta judiciarã
ART. 25 1. Comunicarea de acte şi comisiile rogatorii în materie penalã se efectueazã potrivit prevederilor articolelor 7, 8, 9 şi 11 din prezenta convenţie. 2. Cererea pentru comunicãri de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii trebuie sa conţinã, pe lîngã menţiunile prevãzute în articolul 8 al prezentei convenţii, şi descrierea faptei şi calificarea infracţiunii. ART. 26 Asistenta judiciarã în materie penalã nu va fi acordatã, dacã: a) procesul penal priveşte o infracţiune pentru care extrãdarea nu poate fi acordatã, potrivit prevederilor articolului 33 paragraful 1 litera d din prezenta convenţie; b) este îndeplinitã condiţia prevãzutã la articolul 33 paragraful 3; c) partea contractantã solicitatã considera ca acordarea asistenţei judiciare ar putea aduce atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. ART. 27 Asistenta judiciarã în materie penalã poate fi refuzatã dacã procesul penal priveşte o infracţiune pentru care extrãdarea nu poate fi acordatã, potrivit articolului 33 paragraful 1 literele a, b şi c din prezenta convenţie. ART. 23 În cazurile prevãzute de articolele 26 şi 27, partea contractantã solicitatã va comunica partii solicitante dispoziţiile din prezenta convenţie în temeiul cãrora asistenta judiciarã a fost refuzatã. ART. 29 Fiecare parte contractantã va comunica celeilalte pãrţi date privind hotãrîrile definitive pronunţate impotriva cetãţenilor acesteia din urma, transmiţînd, totodatã, amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 30 Pãrţile contractante îşi vor transmite, la cerere, în mod gratuit, extrase de cazier judiciar cu privire la persoanele impotriva cãrora s-a început un proces penal.
CAP. 2 Extrãdarea
ART. 31 1. Pãrţile contractante se angajeazã sa-şi extrãdeze reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevãzute în prezentul capitol, persoanele care se gãsesc pe teritoriul propriu şi impotriva cãrora s-a început un proces penal sau care urmeazã sa execute o pedeapsa. 2. Extrãdarea se admite numai dacã fapta pentru care s-a cerut extrãdarea este pedepsita de legile ambelor pãrţi contractante. 3. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai dacã, potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, fapta atrage o pedeapsa privativã de libertate al carei maximum este mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severã, iar cînd este cerutã în vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de 1 an sau mai severã. ART. 32 1. Pãrţile contractante nu vor acorda extrãdarea cetãţenilor proprii. Calitatea de cetãţean se apreciazã în momentul cererii de extrãdare. 2. Partea contractantã solicitatã va refuza extrãdarea apatrizilor care au domiciliul pe teritoriul acesteia, precum şi a persoanelor care au obţinut dreptul de azil. 3. Partea contractantã solicitatã se angajeazã ca, în mãsura în care are competenta de a judeca, sa urmãreascã persoanele prevãzute în paragrafele precedente care au comis pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fapte pedepsite de legile ambelor state, dacã partea contractantã solicitanta va transmite, pe cale diplomaticã, o cerere în acest scop la care se anexeazã dosarul, documentele, obiectele şi informaţiile aflate în posesia sa. Partea solicitanta va fi informatã despre urmarea ce s-a dat cererii. ART. 33 1. Extrãdarea nu va fi acordatã dacã infracţiunea pentru care este cerutã: a) a fost comisã pe teritoriul partii contractante solicitate; b) a fost comisã pe teritoriul unui stat terţ, iar legislaţia partii contractante solicitate nu permite exercitarea acţiunii penale pentru o astfel de infracţiune dacã este comisã în afarã teritoriului propriu sau nu admite extrãdarea pentru infracţiunea pentru care s-a cerut extrãdarea; c) este, potrivit legii uneia dintre pãrţile contractante, prescrisã sau amnistiatã ori exista o alta cauza care impiedica exercitarea acţiunii penale sau executarea pedepsei; d) este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la aceasta infracţiune. Aceeaşi regula se aplica dacã partea solicitatã are motive serioase sa considere ca cererea de extrãdare, motivatã pe o infracţiune de drept comun, a fost prezentatã cu scopul de a urmãri sau de a pedepsi o persoana pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau de opinii politice ori ca exista riscul ca situaţia acestei persoane sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre motivele sus-menţionate. 2. În aplicarea dispoziţiilor literei d a paragrafului precedent, dacã extrãdarea a fost cerutã pentru o infracţiune de captura ilicitã de aeronave, partea contractantã solicitatã va aprecia, avînd în vedere consecinţele faptei, dacã caracterul de infracţiune de drept comun nu trebuie considerat prevalent. Dacã extrãdarea va fi refuzatã, partea solicitatã trebuie sa exercite necondiţionat, acţiunea penalã impotriva autorului faptei. Autoritatea judiciarã va aplica prevederile legale în condiţiile prevãzute de legea sa proprie pentru o infracţiune grava. 3. Extrãdarea nu va fi, de asemenea, acordatã dacã fata de persoana a carei extrãdare se cere şi pentru aceeaşi infracţiune o autoritate judiciarã a partii solicitate a pronunţat o hotãrîre definitiva sau dacã a intervenit un act judiciar care pune capãt procesului penal ori este în curs un proces penal. ART. 34 1. Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplica în cazul infracţiunilor militare care nu constituie infracţiuni de drept comun, precum şi infracţiunilor prevãzute de legile fiscale, vamale, valutare sau cu privire la presa. 9. Totuşi, prevederile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa cada de acord asupra extrãdãrii şi pentru aceste infracţiuni, în fiecare caz în parte. ART. 35 Dacã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de legislaţia partii contractante solicitante, aceasta pedeapsa nu va fi aplicatã, iar în cazul în care a fost pronunţatã, nu va fi executatã. ART. 36 1. Extrãdarea poate fi amînatã dacã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere s-a început un proces penal ori are de executat o pedeapsa privativã de libertate pe teritoriul partii contractante solicitate, pentru o alta infracţiune decît aceea pentru care se cere extrãdarea. 2. În caz de amînare, extrãdarea se poate face numai dupã ce procesul penal a luat sfîrşit sau, cînd s-a pronunţat o hotãrîre de condamnare, numai dupã ce pedeapsa a fost executatã. 3. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea greutãţi pentru stabilirea faptelor, partea contractantã solicitatã poate admite extrãdarea temporarã sub condiţia expresã ca persoana a carei extrãdare se cere va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea. ART. 37 Persoana extrãdatã nu va putea fi urmãritã, judecata sau detinuta în vederea executãrii unei pedepse pentru o infracţiune comisã anterior predãrii şi diferita de aceea pentru care s-a cerut extrãdarea, în afarã de cazul cînd: a) statul care a predat-o consimte; în acest scop va trebui prezentatã o cerere, însoţitã de documentele prevãzute în articolul 39 şi de un proces-verbal încheiat de autoritatea judiciarã, conţinînd declaraţiile extrãdatului asupra extinderii extrãdãrii şi menţiunea cu privire la posibilitatea ce i s-a acordat de a inainta un memoriu în apãrarea sa autoritãţilor partii solicitate; b) deşi a avut posibilitatea, nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de o luna de la terminarea procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, pãrãsind acest teritoriu, a revenit ulterior. ART. 38 Cu excepţia cazului prevãzut la litera b a articolului precedent, consimţãmîntul partii solicitate va fi necesar pentru a permite partii solicitante sa extrãdeze cãtre un stat terţ persoana care i-a fost predatã. ART. 39 1. La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare sau, cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive. În cazul în care în mandatul de arestare nu se menţioneazã infracţiunea, locul şi timpul sãvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridicã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa certificatã; b) copia dispoziţiilor de lege aplicabile; c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa; c) orice date care ar putea fi utile la identificarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Partea contractantã solicitatã poate cere date suplimentare dacã menţiunile prevãzute la paragraful 1 sînt incomplete. Cealaltã parte contractantã trebuie sa dea curs acestei cereri în cel mult 45 de zile. Pentru motive excepţionale, pãrţile contractante pot prelungi acest termen cu 15 zile. Dacã partea contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare cerute, partea contractantã solicitatã poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate. ART. 40 Dupã primirea cererii de extrãdare, dacã sînt îndeplinite toate condiţiile de forma ale extrãdãrii, partea contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor cînd din actele anexate la cerere rezulta în mod neîndoios ca, potrivit prezentei convenţii, extrãdarea nu este admisibilã. ART. 41 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o cerere în acest sens de la partea contractantã solicitanta. În cerere se va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva pronunţatã impotriva acelei persoane, precizînd ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Cererea poate fi facuta prin posta, telegraf sau telex. 2. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului precedent va fi informatã neîntîrziat cealaltã parte contractantã. 3. Durata arestãrii provizorii dispusã în condiţiile paragrafului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivatã a partii contractante solicitante. ART. 42 1. Partea contractantã solicitatã va face cunoscut partii contractante solicitante hotãrîrea sa asupra cererii de extrãdare, menţionînd, în cazul refuzãrii acestei cereri, prevederile din convenţie în baza cãrora a fost luatã hotãrîrea. 2. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, partea contractantã solicitatã va comunica partii contractante solicitante locul şi data predãrii persoanei extrãdate. 3. Dacã reprezentantul partii contractante solicitante nu se prezintã la data şi locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrãdare a fost admisã şi nici nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata va fi pusã în libertate. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, extrãdarea poate fi refuzatã. 4. Amînarea prevãzutã în paragraful precedent nu poate depãşi 15 zile. ART. 43 Dacã extrãdarea este cerutã de mai multe state, fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru fapte diferite, partea solicitatã va hotãrî, ţinînd seama de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea infracţiunii, de locul în care a fost comisã, de cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare între statele solicitante şi de data acestor cereri. ART. 44 Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul partii contractante solicitate, ea va putea fi extrãdatã din nou. În acest caz, la cererea de extrãdare nu se mai anexeazã actele prevãzute la articolul 39. ART. 45 1. La cererea partii contractante solicitante, partea contractantã solicitatã va transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte cauze; b) obiectele care în mod cert provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia. Predarea şi primirea obiectelor se fac pe baza unui proces-verbal. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare partii contractante solicitate într-o cauza penalã, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi restituite. 3. Drepturile partii contractante solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi vor fi restituite partii contractante solicitate, cît mai curînd posibil. ART. 46 1. Fiecare parte contractantã autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte pãrţi contractante de cãtre un stat terţ. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de tranzit se adreseazã şi se rezolva dupã normele prevãzute pentru cererea de extrãdare. 3. Pãrţile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc, potrivit prezentei convenţii. ART. 47 1. Cheltuielile de extrãdare se suporta de partea contractantã pe teritoriul cãreia s-au fãcut. 2. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea contractantã solicitanta. ART. 48 1. Pãrţile contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. 2. Dacã fata de aceste persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite o copie a acesteia. ART. 49 În problemele privind extrãdarea, cele doua pãrţi contractante vor comunica între ele pe cale diplomaticã. ART. 50 Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere dispoziţiilor altor convenţii internaţionale care reglementeazã extrãdarea în materii speciale, la care ambele state contractante sînt pãrţi. ART. 51 Dispoziţiile prezentului capitol se aplica infracţiunilor comise ulterior intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. Totuşi, pãrţile contractante vor putea, potrivit legislaţiei proprii, sa acorde extrãdarea şi pentru infracţiuni comise anterior.
PARTEA a IV-a Protecţia martorilor şi experţilor ART. 52 Martorul sau expertul care, aflîndu-se pe teritoriul unei pãrţi contractante, s-a prezentat ca urmare a unei citaţii în fata unei autoritãţi judiciare a celeilalte pãrţi contractante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie urmãrit, arestat sau supus executãrii unei pedepse, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea care formeazã obiectul procesului în care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de plecarea de pe teritoriul partii solicitate. ART. 53 Martorul sau expertul pierde garanţia prevãzutã la articolul 52 dacã nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data cînd autoritatea judiciarã care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi din motive independente de vointa sa.
PARTEA a V-a Dispoziţii finale ART. 54 Eventualele divergenţe cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii se vor rezolva pe cale diplomaticã. ART. 55 La data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, Convenţia de extrãdare dintre România şi Italia, încheiatã la Bucureşti la 17 august 1880, va inceta sa mai fie în vigoare. ART. 56 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Roma, cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va rãmîne în vigoare pînã la expirarea termenului de 6 luni de la data cînd va fi denunţatã de una dintre cele doua pãrţi contractante. Drept pentru care plenipotenţiarii celor doua pãrţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Facuta la Bucureşti la 11 noiembrie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi italiana, ambele texte fãcînd deplina credinţa.
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
