Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECRET Nr. 26 din 3 februarie 1976 pentru ratificarea Conventiei dintre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si cistiguri in capital, semnata la Bucuresti la 18 septembrie 1975
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL NR. 13 din 12 februarie 1976
EXPUNERE DE MOTIVE
Dezvoltarea relaţiilor economice, culturale şi de cooperare industriala şi tehnico-ştiinţificã dintre Republica Socialistã România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a fãcut necesarã reglementarea juridicã a regimului fiscal al veniturilor rezidenţilor uneia dintre pãrţi realizate pe teritoriul celeilalte pãrţi. Ca urmare, la 18 septembrie 1975 a fost semnatã la Bucureşti Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi cistiguri în capital.
În convenţie sînt precizate impozitele din ambele tari care cad sub incidenta acesteia şi este reglementat modul cum vor acţiona, sub raport fiscal, statele contractante în legatura cu diferite bunuri şi venituri impozabile realizate din surse aflate pe teritoriul unui stat şi cuvenite beneficiarilor din celãlalt stat contractant, cum sînt: beneficiile întreprinderilor, dobinzile la creditele comerciale, comisioanele, dividendele, drepturile de licenta, veniturile realizate de liber profesionisti, veniturile din retribuţii, cele realizate de artiştii profesionisti şi de sportivi, de studenţi şi stagiari, de profesori şi cercetãtori, precum şi alte venituri.
Totodatã, în convenţie se prevede modul cum va acţiona fiecare stat contractant pentru înlãturarea dublei impuneri, pentru evitarea unei impozitãri care nu este conformã cu prevederile din convenţie sau pentru soluţionarea situaţiilor neprevãzute în convenţie.
Prin dispoziţiile pe care le conţine, convenţia stabileşte un cadru juridic fiscal adecvat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor economice, culturale şi de cooperare industriala şi tehnico-ştiinţificã dintre cele doua state.
Prin decretul alãturat al Consiliului de Stat se ratifica convenţia sus-menţionatã.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi cistiguri în capital, semnatã la Bucureşti la 18 septembrie 1975.
NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România
CONVENŢIE
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi cistiguri în capital
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi cistiguri în capital,
au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt:
a) în România:
(i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;
(ii) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romane şi a unor parteneri strãini;
(iii) impozitul pe veniturile obţinute din activitãţi agricole
(menţionate mai jos ca impozit roman);
b) în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe societãţi şi
(iii) impozitul asupra cistigurilor din capital
(menţionate mai jos ca impozit a Regatului Unit).
2. Prezenta convenţie se va aplica. de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor stabili pe lîngã cele existente sau în locul acestora într-un stat sau în celãlalt stat contractant, dupã data semnãrii prezentei convenţii.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România indica teritoriul Republicii Socialiste România, precum şi fundul marii şi subsolul ariilor submarine dincolo de marea teritorialã asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa proprie, în scopul explorãrii sau exploatãrii resurselor naturale ale unor astfel de arii;
b) termenul Regatul Unit indica Marea Britanie şi Irlanda de Nord, cuprinzînd orice arie în afarã marii teritoriale a Regatului Unit care, în conformitate cu dreptul internaţional, este sau poate fi indicatã în viitor potrivit legislaţiei Regatului Unit referitoare la platforma continentala, ca o arie înãuntrul cãreia pot fi exercitate drepturile Regatului Unit cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
c) termenul naţional indica:
(i) cu privire la Republica Socialistã România, orice persoana fizica, care are cetãţenia Republicii Socialiste România şi orice persoana juridicã sau alta entitate constituitã în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Socialistã România;
(ii) cu privire la Regatul Unit, orice persoana fizica, care are statutul naţional de cetãţean conform legislaţiei Regatului Unit, în virtutea legãturii sale cu Regatul Unit, şi orice persoana juridicã, asociaţie sau alta entitate, care îşi dobîndeşte statutul ca atare potrivit legislaţiei în vigoare în Regatul Unit;
d) termenul impozit înseamnã impozit al Regatului Unit sau impozit roman, dupã cum cere contextul;
e) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica Regatul Unit sau România, dupã cum cere contextul;
f) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
g) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã conform legislaţiei romane sau orice entitate care este consideratã ca persoana juridicã din punct de vedere fiscal;
h) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
i) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport cu o nava, aeronava sau cu un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cînd un astfel de transport este fãcut numai între doua locuri în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Regatului Unit, Commissioners of Inland Revenue sau reprezentantul lor autorizat.
2. Privitor la aplicarea prezentei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant privitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã, sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 şi 3 ale acestui articol, orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Expresiile rezident al Regatului Unit şi rezident al României vor fi interpretate în mod corespunzãtor.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci condiţia sa juridicã se va determina conform regulilor urmãtoare:
a) persoana este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta (home). Dacã dispune de o locuinta permanenta (home) în ambele state contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care persoana fizica are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta (home) în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant al cãrui cetãţean este;
d) dacã aceasta persoana este un cetãţean al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã ca rezidenţã a statului unde se gãseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put de petrol, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) o instalatie sau construcţie (structure) folositã pentru explorarea resurselor naturale;
h) un şantier de construcţie sau montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Expresia sediu permanent nu include:
a) folosirea unor instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii urmare unui contract de vînzare a produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unei instalaţii fixe de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse ori mãrfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unei instalaţii fixe de afaceri numai în scop de publicitate, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O întreprindere a unui stat contractant va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã desfãşoarã activitatea de a furniza în acel celãlalt stat contractant serviciile artiştilor şi sportivilor mentionati la art. 18.
5. O persoana activind în unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent cãruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 6 al prezentului articol - va fi consideratã ca "sediu permanent" în primul stat menţionat, dacã are împuternicirea pe care o exercita în mod obişnuit în acel stat de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta îşi desfãşoarã activitatea în acel celãlalt stat printr-un intermediar (broker), un comisionar general sau oricare alt reprezentant cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi desfãşoarã activitatea în acel celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient prin el însuşi pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv venituri din agricultura sau silvicultura, pot fi impuse în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. a) Termenul bunuri imobile va fi definit, sub rezerva prevederilor subparagrafului b) de mai jos, în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sînt situate;
b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, septelul de animale şi instalaţiile folosite în exploatãrile agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului privat cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea desfãşoarã activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în modul mai sus arãtat, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acelui sediu permanent.
9. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se vor atribui în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile întreprinderii, fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii cãtre diferitele ei pãrţi, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant de a determina beneficiile de impus printr-o atare repartizare, în mãsura în care este uzual; totuşi, metoda de repartizare adoptatã va trebui sa fie de asa natura încît rezultatul sa fie în concordanta cu principiile cuprinse în acest articol.
5. Nu se va atribui nici un beneficiu unui sediu permanent numai pentru simplul fapt ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În aplicarea prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent se vor determina an de an prin aceeaşi metoda, afarã de cazul cînd sînt motive suficiente şi temeinice de a se proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind venituri din cele care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
Beneficiile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla conducerea efectivã a întreprinderii.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, şi într-un caz şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci beneficiile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele obţinute de la o societate rezidenţã a României de cãtre o persoana rezidenţã a Regatului Unit pot fi impuse în Regatul Unit. Astfel de dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în România, dar cînd acestea aparţin unui beneficiar efectiv rezident al Regatului Unit, impozitul perceput nu va depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care controleazã direct sau indirect cel puţin 25 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societãţii plãtitoare de dividende;
b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
2. Dividendele obţinute de la o societate rezidenţã a Regatului Unit de cãtre un rezident al României pot fi impuse în România. Astfel de dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în Regatul Unit, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, dar cînd astfel de dividende aparţin unui beneficiar efectiv rezident al României impozitul astfel perceput nu va depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care controleazã direct sau indirect cel puţin 25 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societãţii plãtitoare de dividende;
b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
3. Cu toate acestea, atît timp cît o persoana fizica rezidenţã în Regatul Unit este indreptatita la un credit de impozit cu privire la dividendele plãtite de o societate rezidenţã în Regatul Unit, se vor aplica urmãtoarele prevederi ale acestui paragraf, în locul prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol:
a) (i) dividendele obţinute de cãtre un rezident al României de la o societate rezidenţã a Regatului Unit pot fi impuse în România;
(ii) cînd un rezident al României este îndreptãţit la un credit de impozit cu privire la un astfel de dividend conform subparagrafului b) al acestui paragraf, se poate, de asemenea, percepe impozit în Regatul Unit, calculat cu o cota care sa nu depãşeascã 15 la suta şi, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, asupra totalului sumei sau valorii acelui dividend şi al sumei acelui credit de impozit;
(iii) cu excepţia celor prevãzute în subparagraful a) (ii) al acestui paragraf, dividendele obţinute de la o societate care este rezidenţã a Regatului Unit şi care aparţin unui beneficiar efectiv rezident al României vor fi scutite de orice impozite care se percep asupra dividendelor în Regatul Unit.
b) Un rezident al României care primeşte dividende de la o societate rezidenţã a Regatului Unit, sub rezerva prevederilor subparagrafului c) al acestui paragraf şi cu condiţia ca el sa fie beneficiarul efectiv al dividendelor, va fi îndreptãţit la creditul de impozit în raport cu acestea, la care o persoana fizica rezidenţã în Regatul Unit ar fi fost indreptatita dacã ar fi primit acele dividende, şi la plata oricãrei depasiri de astfel de credit peste obligaţia sa fata de impozitul Regatului Unit.
c) Prevederile subparagrafului b) al acestui paragraf nu se vor aplica cînd beneficiarul efectiv al dividendelor este o societate care, fie singura, fie împreunã cu una sau mai multe societãţi asociate, controleazã direct sau indirect cel puţin 10 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societãţii plãtitoare de dividende. În vederea aplicãrii prevederilor acestui paragraf, doua societãţi vor fi considerate a fi asociate dacã una controleazã direct sau indirect mai mult de 50 la suta din acţiunile cu drept de vot în cealaltã societate sau o a treia societate controleazã mai mult de 50 la suta din puterea de vot în ambele societãţi.
4. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica venituri provenind din acţiuni sau alte pãrţi sociale prin care se participa la beneficii, care nu sînt creanţe, precum şi venituri din pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor şi cuprinde, de asemenea, orice alt venit (altul decît dobinzile a cãror impunere este limitatã de prevederile art. 11 al prezentei convenţii), care, în conformitate cu legislaţia statului contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare a dividendelor, este considerat ca dividend sau distribuire a societãţii.
5. Prevederile paragrafului 1 sau, dupã caz, ale paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica cînd rezidentul unuia dintre statele contractante are în celãlalt stat contractant un sediu permanent şi deţinerea acţiunilor pe baza cãrora se plãtesc dividendele este legatã în mod efectiv de activitatea exercitatã printr-un atare sediu permanent. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
6. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor beneficiare efectiv care nu sînt rezidente ale celuilalt stat sau sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite se compun, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant obţinute şi aparţinînd efectiv unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, atari dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, indiferent dacã sînt garantate ipotecar sau cu o clauza de participare la beneficii şi din alte titluri de creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin aceste dobinzi un sediu permanent de care este legatã creanta generatoare a dobinzilor. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, dacã debitorul, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care împrumutul generator de dobinzi a fost contractat şi care sediu permanent suporta sarcina acestor dobinzi, atunci dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, excede pe aceea asupra cãreia plãtitorul ar fi convenit cu beneficiarul efectiv în absenta unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui beneficiar efectiv, care este rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Contrar prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, în cazul redevenţelor primite drept compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii drepturilor de autor cu privire la opere literare, dramatice, muzicale, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filme de cinematograf şi filme sau benzi pentru emisiunile de radio sau televiziune), impozitul stabilit în statul din care provin astfel de redevenţe nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.
4. Termenul redevenţe, asa cum este folosit în prezentul articol, indica plãţile de orice natura primite drept compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile magnetice destinate emisiunilor de televiziune sau radio), a oricãrui brevet de invenţie, mãrci de fabrica, de comerţ, desen sau model, plan, a unei formule sau a unui procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii privind experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se vor aplica dispoziţiile art. 7.
6. Redevenţele se vor considera ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã obligaţia plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina plãţii acestora, atunci redevenţele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de avantajul, dreptul sau informaţiile pentru care se plãtesc, excede cuantumul asupra cãruia s-ar fi convenit de plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la acest ultim cuantum. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Comisioanele pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, cînd sînt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, impozitul stabilit nu va depãşi 12 1/2 la suta din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati fãcute oricãrei persoane pentru servicii prestate ca reprezentant, însã nu cuprinde plãţile pentru serviciile personale independente menţionate la art. 15 sau servicii personale dependente menţionate la art. 16.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se vor aplica dacã primitorul de comisioane, fiind un rezident al unuia dintre statele contractante, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care comisioanele sînt legate în mod efectiv. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele se vor considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este guvernul acelui stat sau o subdiviziune politica din acesta, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat contractant. Dacã, totuşi, persoana plãtitoare de comisioane, indiferent dacã este sau nu rezidenţã a unuia dintre statele contractante, are un sediu permanent în unul dintre statele contractante, în legatura cu care obligaţia de a plati comisioanele a fost contractatã şi plata acestora este suportatã de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din acel stat contractant.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existent între plãtitor şi primitor sau între ambii şi alte persoane, cuantumul comisioanelor plãtite, ţinînd seama de serviciile pentru care se plãtesc, depãşeşte cuantumul asupra cãruia ar fi cãzut de acord plãtitorul şi primitorul în lipsa unor atari relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai cuantumului din urma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Dacã un rezident al unuia dintre statele contractante care primeşte comision provenind din celãlalt stat contractant prefera, impozitul datorat în legatura cu acest comision pentru anul de impunere sau anul financiar în statul contractant din care provine comisionul va fi calculat ca şi cum ar avea un sediu permanent în acel stat contractant şi ca şi cum acel comision ar fi impozabil, în conformitate cu art. 7, ca beneficii atribuibile acelui sediu permanent.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate asemenea bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea unui atare sediu permanent (singur sau împreunã cu intreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe sînt impozabile în celãlalt stat.
3. Contrar prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, cistigurile din capital obţinute din înstrãinarea de vapoare, avioane, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile ţinînd de exploatarea unor atari vapoare, avioane, vehicule feroviare şi rutiere, se vor impune numai în statul contractant în care, în conformitate cu prevederile art. 8, sînt impozabile beneficiile din astfel de activitãţi.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este persoana care înstrãineazã.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacã rezidentul nu dispune în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale sau nu este prezent în acel celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care depãşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat. Dacã dispune de o astfel de baza sau este prezent pe o atare perioada sau perioade, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuţiile menţionatei baze fixe sau perioadei ori perioadelor menţionate anterior.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, astfel de remuneraţii pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant, asa cum sînt obţinute din acel stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile anterioare ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul de transport feroviar sau rutier în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
Tantiemele şi plãţile similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16 veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de cãtre sportivi din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. Cu toate acestea, veniturile obţinute din astfel de activitãţi vor fi scutite în acel stat dacã activitãţile sînt desfãşurate în cadrul unui acord cultural sau înţelegeri între statele contractante.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea desfasurata în trecut ca angajat şi orice rente plãtite unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Prin termenul renta se înţelege o suma prestabilita platibila în mod periodic, la scadente stabilite, pe timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament de a efectua plãţile în schimbul unei depline şi corespunzãtoare compensãri în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. Remuneraţiile sau pensiile plãtite din fonduri publice ale Regatului Unit sau Irlandei de Nord sau din fonduri ale oricãrei autoritãţi locale din Regatul Unit, oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate guvernului Regatului Unit sau Irlandei de Nord ori unei autoritãţi locale din Regatul Unit în exercitarea de funcţii cu caracter public, vor fi impozabile numai în Regatul Unit, afarã de cazul cînd persoana fizica este un cetãţean roman fãrã sa fie de asemenea şi cetãţean al Regatului Unit.
2. Remuneraţiile sau pensiile plãtite din fonduri publice ale României sau ale unei autoritãţi locale oricãrei persoane fizice cu privire la serviciile prestate acestui stat sau unei autoritãţi locale ale acestuia, pentru îndeplinirea de funcţii cu caracter public, vor fi impozabile numai în România, afarã de cazul cînd persoana fizica este cetãţean al Regatului Unit fãrã sa fie în acelaşi timp şi cetãţean roman.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
1. O persoana care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat anterior venirii în celãlalt stat contractant şi care este prezenta în mod temporar în acel celãlalt stat contractant numai în scopul:
a) studierii la universitate, liceu, şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt, sau
b) pregatiri ca ucenic în domeniul tehnic sau comercial, sau
c) obţinerii în acel celãlalt stat contractant a unei calificãri recunoscuta ca specializare profesionalã sau de învãţãmînt,
va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant asupra:
(i) remiterilor din strãinãtate pentru întreţinere, învãţãmînt sau instruire;
(ii) remuneraţiilor pentru servicii prestate în acel celãlalt stat contractant (altele decît cele efectuate persoanei sau societãţii la care este ucenic sau fata de care este obligat prin contract ori care îl pregãteşte sau îi preda cunoştinţele de specialitate) în vederea completãrii resurselor la dispoziţia sa în atari scopuri, fãrã sa depãşeascã însã 500 de lire sterline sau echivalentul lor în lei româneşti în timpul unui an de impunere (în plus peste orice alocaţii personale la care poate fi indreptatita ca persoana fizica rezidenţã în acel stat).
2. Beneficiile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol se extind numai pentru o perioada de timp care în mod rezonabil sau uzual este necesarã pentru asemenea scopuri, dar în orice caz nici o persoana fizica nu va beneficia de prevederile acelui paragraf pentru o perioada de mai mult de 5 ani.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica rezidenţã a unui stat contractant la data cînd vine în mod temporar în celãlalt stat contractant la invitaţia autoritãţilor oficiale ale celuilalt stat contractant sau a unei universitãţi sau alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta în acel celãlalt stat contractant în scopul principal de a preda sau de a întreprinde cercetãri ori în ambele scopuri, la o universitate sau o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta, va fi scutitã în acel celãlalt stat contractant de impozitul asupra veniturilor din servicii personale realizate din predare sau cercetare la o astfel de universitate sau instituţie de învãţãmînt pe o perioada care nu depãşeşte doi ani de la data sosirii sale în acel celãlalt stat contractant.
2. Prevederile acestui articol nu se vor aplica veniturilor din cercetãri dacã asemenea cercetãri nu sînt întreprinse în interes public ci sînt efectuate în principal pentru folosul privat al unei sau unor anumite persoane.
ART. 23
Venituri nemenţionate în mod expres
Veniturile unui rezident al unui stat contractant, indiferent unde s-ar realiza, care sînt din categorii sau surse ce nu sînt expres menţionate în articolele anterioare ale prezentei convenţii, se vor impune numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Impozitul roman plãtibil conform legislaţiei României şi prevederilor acestei convenţii, fie direct fie prin reţinere asupra beneficiilor, veniturilor sau cistigurilor impozabile din surse din România (excluzind, în cazul unui dividend, impozitul plãtibil cu privire la beneficiile din care este plãtit dividendul) se va acorda ca un credit fata de orice impozit al Regatului Unit, calculat prin referire la aceleaşi beneficii, venituri sau cistiguri impozabile privitor la care s-a calculat impozitul roman. Astfel de credit se va acorda în conformitate cu prevederile legislaţiei Regatului Unit existente cu privire la acordarea ca un credit fata de impozitul Regatului Unit a impozitului plãtibil într-un teritoriu din afarã Regatului Unit şi orice modificãri subsecvente ale acelor prevederi nu vor afecta totuşi principiul acesta.
2. Cînd un rezident al României obţine venit sau cistiguri din capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Regatul Unit, România va acorda ca o deducere din impozitul roman, pe venit sau cistiguri din capital, respectiv al acelei persoane, o suma egala cu impozitul plãtit în Regatul Unit asupra acelui venit sau cistiguri din capital, dupã caz. Cu toate acestea, asemenea deduceri nu vor depãşi acea parte a impozitului roman care este corespunzãtoare venitului sau cistigurilor din capital care pot fi impuse în Regatul Unit.
În vederea aplicãrii prezentului paragraf, beneficiile plãtite de întreprinderile de stat bugetului de stat vor fi considerate ca impozit roman.
3. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol beneficiile, veniturile şi cistigurile din capital aparţinînd unui rezident al unui stat contractant care pot fi impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu aceasta convenţie se vor considera ca provin din surse situate în acel celãlalt stat contractant.
4. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere dintr-un stat contractant este supusã impozitului în acel stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi din celãlalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi revenit acelei întreprinderi din celãlalt stat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi erau acelea care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente actionind independent suma inclusã în beneficiile ambelor întreprinderi va fi tratata în vederea aplicãrii prevederilor prezentului articol ca venit din surse din celãlalt stat al întreprinderii primului stat menţionat şi degrevarea se va acorda în mod corespunzãtor în conformitate cu prevederile paragrafului 1 sau paragrafului 2 al prezentului articol.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Cetãţenii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţiile conexe la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin favorabile decît impozitarea întreprinderilor acelui celãlalt stat care exercita aceeaşi activitate.
3. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este în totalitate sau în parte deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impunere sau obligaţie legalã de aceasta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţiunile conexe la care sînt sau pot fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acel prim stat.
4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu va fi interpretatã ca obligind pe oricare dintre statele contractante sa acorde persoanelor fizice nerezidente în acel stat oricare dintre înlesnirile personale, degrevarile sau reducerile prevãzute pentru impozite care sînt acordate persoanelor fizice rezidente.
5. În sensul acestui articol termenul impunere înseamnã impozite de orice fel şi denumire.
6. Impozitele pe venit, beneficii şi capital şi vãrsãmintele din beneficii la bugetul de stat care, în conformitate cu legislaţia României, sînt în sarcina unitãţilor socialiste, se vor aplica numai acestor unitãţi.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii impozitãrii care nu este conformã cu prezenta convenţie.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultind din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii în mãsura în care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie. Orice informaţii astfel schimbate vor fi tratate ca secret şi nu vor fi dezvãluite altor persoane decît persoanelor (inclusiv o instanta judecãtoreascã sau o unitate administrativã) însãrcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea ori rezolvarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind autoritãţilor competente ale oricãruia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative care sa deroge de la legislaţia proprie sau de la practica sa administrativã, a fiecãrui stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror dezvaluire ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale la care cele doua state contractante sînt pãrţi.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti cît mai curînd posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã expirarea a 30 de zile urmãtoare datei la care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare şi, în consecinta, va fi aplicabilã:
a) în România de la 1 aprilie 1976;
b) în Regatul Unit:
(i) cu privire la impozitul pe venit şi cu privire la cistigurile din capital aferente oricãrui an de impunere începînd la sau dupã 6 aprilie 1976; şi
(ii) cu privire la impozitul pe societãţi aferent oricãrui an financiar începînd la sau dupã 1 aprilie 1976;.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea de cãtre unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, dind în acest sens nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de terminarea oricãrui an calendaristic dupã anul 1980. În atare eventualitate convenţia îşi va inceta aplicarea:
a) în România, dupã 1 aprilie în anul urmãtor aceluia în care s-a dat nota;
b) în Regatul Unit:
(i) cu privire la impozitul pe venit şi impozitul pe cistigurile din capital, pentru fiecare an de impunere începînd la sau dupã 6 aprilie în anul calendaristic urmãtor aceluia în care s-a dat nota:
(ii) cu privire la impozitul pe societãţi, pentru fiecare an financiar începînd la sau dupã 1 aprilie în anul calendaristic urmãtor aceluia în care s-a dat nota.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar la Bucureşti la 18 septembrie 1975, în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Manea Manescu
Pentru guvernul
Regatului Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord,
Harold Wilson
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
