Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 24 din 14 ianuarie 1961 privind ratificarea tratatului dintre Republica Socialista Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia privind asistenta juridica
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Socialistã Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã, semnat la Belgrad la 18 octombrie 1960.
TRATAT între Republica Socialistã Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, în scopul reglementãrii asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã, ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze în mod liber instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 2 Prin termenul "organ" folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecãtoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal. ART. 3 Organele Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevãzute prin prezentul Tratat. ART. 4 În realizarea asistenţei juridice, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Pãrţilor Contractante comunica între ele în modul urmãtor: a) din partea romana, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmãririi penale prin Procuratura Generalã; b) din partea iugoslava, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia şi Hertegovina, Macedonia şi Muntenegru. ART. 5 1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 2. Partea Contractantã solicitatã redacteazã, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Romane şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sînt sau au fost în vigoare pe teritoriul Pãrţilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legatura cu unele probleme de drept.
PARTEA a II-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE
CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã
ART. 7 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi pãrţilor, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor. ART. 8 1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa conţinã denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacã este cunoscut), obiectul la care se referã cererea, numele şi prenumele pãrţilor, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacã este cazul. 2. Pe lîngã datele prevãzute la punctul 1, cererea trebuie sa conţinã şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurãrile de fapt asupra cãrora trebuie sa se facã proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care urmeazã sa fie puse persoanei audiate. 3. Cererea de inminare a actelor trebuie sa conţinã adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. ART. 9 1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevãzutã de legislaţia Partii Contractante solicitante. 2. Cererea şi actele care se trimit trebuie sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 10 1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potrivit normelor legale ale statului sau. 2. Dacã organul solicitat nu este competent sa acorde asistenta juridicã, el va transmite cererea organului competent. 3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrãrii cerute. 4. Dacã persoana menţionatã în cerere nu poate fi gasita la adresa indicatã, organul solicitat va lua mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 1. Organul solicitat inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau. 2. Dacã actul nu este redactat în limba Partii Contractante solicitate sau dacã nu este însoţit de o traducere certificatã în limba acesteia, organul solicitat va inmina destinatarului actele numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 3. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Partii Contractante solicitate şi va trebui sa cuprindã data inminarii actului şi semnatura destinatarului sau, dupã caz, modul şi data predãrii actului. ART. 12 În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicindu-i totodatã motivele care l-au împiedicat sa îndeplineascã cererea. ART. 13 Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzatã dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale. ART. 14 Pãrţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 15 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunica organului solicitant cuantumul cheltuielilor fãcute cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Dacã organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacã cheltuielile de expertiza trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionatã de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat.
CAP. 2 Scutirea de garanţie procesuala, de taxe şi cheltuieli de judecata
ART. 16 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instanta. 2. Prevederile punctului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 17 În cazul cînd legea unei Pãrţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenilor proprii. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã în fata instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la situaţia personalã şi materialã a persoanei care solicita scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceasta persoana domiciliazã sau îşi are resedinta. 2. Dacã aceasta persoana nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata de oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate verifica prin organul competent al celeilalte Pãrţi Contractant exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, sa ceara date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul oricãreia dintre Pãrţile Contractante, care îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi voieşte sa beneficieze de drepturile prevãzute la articolul 18 în fata unei instanţe judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, poate sa se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecãtoreşti competente de la domiciliul sau resedinta sa. În acest din urma caz, instanta va trimite cererea, însoţitã de anexe, instanţei judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, în modul prevãzut la articolul 4.
CAP. 3 Dispoziţii privind statutul personal.
Capacitatea persoanei ART. 21 1. Capacitatea de folosinta şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Pãrţi Contractante pe baza cãreia a fost înfiinţatã persoana juridicã. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile cerute pentru încheierea cãsãtoriei se determina, pentru fiecare persoana, de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Condiţiile pentru încheierea cãsãtoriei, prevãzute de legea unei Pãrţi Contractante şi a cãror nerespectare atrage nulitatea cãsãtoriei, se aplica şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în cazul cînd încheie cãsãtoria pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. 3. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se încheie cãsãtoria. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor ART. 23 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabileşte în conformitate cu legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Pãrţi Contractante a carei ultima cetãţenie comuna au avut-o sotii. 3. Dacã sotii nu au şi nici nu au avut cetãţenia comuna a uneia din Pãrţile Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt de competenta instanţelor judecãtoreşti ale acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãruia sotii îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanta Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 25 Divorţul, inexistenta şi nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru divorţ, pentru constatarea existenţei, inexistentei şi nulitãţii cãsãtoriei, precum şi pentru anularea cãsãtoriei, dacã amindoi sotii sînt cetãţeni ai unei Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele şi se aplica legea acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii la data introducerii acţiunii. Dacã la data introducerii acţiunii amindoi sotii au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalt, Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula cãsãtoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevãzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Pãrţi Contractante. 2. Dacã la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celorlalte Pãrţi Contractante, pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la punctul 1 este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi au resedinta ambii soţi; dacã unul din soţi domiciliazã sau are resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi are resedinta soţul pîrît. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevãzute, în acelaşi timp, de cãtre legile celor doua Pãrţi Contractante. Raporturile dintre pãrinţi şi copii ART. 26 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tãgãduirea paternitãţii ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementeazã potrivit legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sînt competente instanţele Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã pãrinţii şi copilul au domiciliul sau resedinta pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. Înfierea ART. 28 1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul cînd infiatul şi infietorul sînt cetãţenii aceleiaşi Pãrţi Contractante, se determina potrivit legii acestei Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar infiatul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevãzute în legile ambelor Pãrţi Contractante. ART. 29 1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevãzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt infietorul şi infiatul, iar în cazul prevãzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sînt competente organele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul şi infiatul sînt cetãţenii unei Pãrţi Contractante însã domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, pentru Încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Pãrţi Contractante. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prin prezentul tratat nu este prevãzut altfel, organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementeazã potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. 4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. 5. Hotãrîrile organelor de tutela şi curatela ale unei Pãrţi Contractante, care se referã la cetãţenii sãi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca şi hotãrîrile date de organele proprii. ART. 31 1. În cazul cînd este necesar sa se ia mãsuri pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent al acestei Pãrţi Contractante va informa de îndatã despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. În cazurile care nu comporta amînare, organul celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, mãsurile temporare neapãrat necesare, dar este obligat sa informeze de îndatã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana în interesul cãreia s-au luat mãsurile. Aceste mãsuri îşi pãstreazã valabilitatea atita timp cît organul competent al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana nu va fi luat hotãrîrea necesarã. Aceasta hotãrîre va fi comunicatã organului care a luat mãsurile temporare. ART. 32 1. Organul de tutela sau curatela al unei Pãrţi Contractante poate transmite organului celeilalte Pãrţi Contractante competenta privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane cãreia i s-a instituit tutela sau curatela dacã ea îşi are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante şi dacã organul solicitat este de acord cu aceasta transmitere. 2. Organul care a acceptat preluarea competentei prevãzute la punctul 1 exercita administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului sau. Acest organ nu este competent sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. ART. 33 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispãrute şi dovedirea morţii, denumite în textul urmãtor, declararea dispariţiei sau a morţii este de competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante al carei cetãţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii. 2. Instanţele judecãtoreşti ale unei Pãrţi Contractante pot sa declare disparitia sau moartea unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante în urmãtoarele cazuri: a) la cererea unei persoane care doreşte sa-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispãrutului situat pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã; b) la cererea soţului sotiei în legatura cu existenta cãsãtoriei, dacã în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. În cazurile prevãzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevãzute de legea Partii Contractantului carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul.
CAP. 4 Succesiuni
ART. 34 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 35 1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum şi consecinţele juridice ale viciilor de vointa se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii, sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia testamentul a fost întocmit sau revocat. ART. 36 1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel. 2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc bunurile imobile. ART. 37 În cazul cînd defunctul a fost cetãţeanul unei Pãrţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, succesorii care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Pãrţi Contractante sa efectueze procedura succesoralã cu privire la bunurile mobile care se gãsesc pe teritoriul sau. Despre aceasta cerere vor fi incunostintati succesorii şi legatarii. Dacã, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obţine, cererea va fi satisfacuta. ART. 38 Pentru a determina dacã un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla acest bun. ART. 39 1. În cazul cînd pe teritoriul unei Pãrţi Contractante moare un cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent va înştiinţa de îndatã oficiul diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacã exista. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul cînd este informat ca pe teritoriul statului sau se gãsesc bunuri ale unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat. 2. De asemenea, dacã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul deţine date cu privire la deces, le va comunica organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante, în vederea luãrii mãsurilor necesare pentru conservarea succesiunii. ART. 40 Dacã cetãţeanul unui Pãrţi Contractante moare în timpul unei cãlãtorii sau sederi temporare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fãrã vreo alta procedura. ART. 41 1. Organele fiecãrei Pãrţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd bunurile succesorale se gãsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, mãsurile prevãzute la punctul 1 pot fi luate numai dacã oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferã amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate sa participe la realizarea acestor mãsuri şi sa facã propuneri. 3. În celelalte cazuri, va fi informat fãrã intirziere oficiul diplomatie sau consular despre mãsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste mãsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fãrã ca prin aceasta sa se prejudicieze drepturile terţilor. ART. 42 1. În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Pãrţi Contractante vor trebui sa fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante dacã: a) sînt asigurate sau plãtite creanţele creditorilor fata de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat; b) toate impozitele şi taxele au fost plãtite; c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd exista vreo interdicţie pentru exportul acestora. 2. Sumele de bani fãcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmeazã sa fie predate succesorilor cu domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 43 1. La cererea creditorilor care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale mobile rãmase în urma decesului cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent poate retine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulãtoare din ele pînã se va hotãrî asupra pretenţiilor lor fata de succesiune. 2. Pentru depunerea cererilor prevãzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, sa-şi formuleze pretenţiile fata de succesiune şi la nevoie sa intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacã creditorii nu-şi formuleazã pretenţiile în acest termen sau dacã nu intenteaza acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea impiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile. ART. 44 1. Deschiderea testamentului este în cãderea organului competent al acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. 2. Dacã organul unei Pãrţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, copia certificatã a testamentului împreunã cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în acelaşi mod se va proceda şi în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Pãrţi Contractante. 3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate sa trimitã, la cerere, organului celeilalte Pãrţi Contractante şi originalul testamentului. ART. 45 1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi. ART. 46 Bunurile mobile succesorale vacante se predau Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinta bunurilor imobile succesorale vacante se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia sînt situate aceste bunuri.
CAP. 5 Actele
ART. 47 1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de cãtre un organ sau o persoana oficialã a unei Pãrţi Contractante, în limitele competentei lor vor fi prevãzute cu sigiliul oficial şi semnatura, pot fi folosite în fata organelor celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare sau legalizare. Aceasta prevedere se aplica şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente. 2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente. ART. 48 Acte publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unor Pãrţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante aceeaşi forta probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii. ART. 49 Fiecare Parte Contractantã va transmite, la cerere, pe cale diplomaticã, celeilalte Pãrţi Contractante certificate din registrele de stare civilã care se referã la cetãţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit.
CAP. 6 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti
ART. 50 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante: a) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale; b) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti în cauzele civile. 2. Sînt considerate hotãrîri judecãtoreşti în sensul punctului 1 şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei Pãrţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale. ART. 51 Hotãrîrile judecãtoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în urmãtoarele condiţii: a) dacã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, nu este exclusa competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea în cauza; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitiva şi executorie potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã; c) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judecãtoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrîrea; d) dacã persoana care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, i s-a inminat la timp, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea, cu excepţia cazului cînd citarea s-a fãcut prin afişare; e) dacã în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul carei-a urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. ART. 52 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. În acest ultim caz, cererea va fi transmisã instanţei celeilalte Pãrţi Contractante în modul prevãzut la articolul 4. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrîrii judecãtoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) adeverinta ca partea, care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, a fost citata la timp şi în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãruia a fost pronunţatã hotãrîrea; c) traducerea certificatã a actelor indicate la punctele a) şi b), în limba Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în aceasta limba. 3. Odatã cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 53 1. Instanţele Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executãrii şi la obiecţiile fãcute impotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute în articolul 51 şi, dacã aceste condiţii exista, va incuviinta executarea. ART. 54 1. Hotãrîrile judecãtoreşti definitive ale unei Pãrţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã nici o procedura de reexaminare. 2. Fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a supune hotãrîrile menţionate la punctul 1, reexaminarii prevãzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacã va considera ca o astfel de hotãrîre se referã la statutul personal al unui cetãţean al sau. ART. 55 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte pe teritoriul sau hotãrîrile judecãtoreşti privind statutul personal al cetãţenilor sãi, pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în articolul 51, literele a), b), d), e) şi dacã nu sînt în contrazicere cu normele legale în aceasta materie, aplicabile pe teritoriul sau. 2. Procedura pentru recunoaşterea acestor hotãrîri este aceea prevãzutã în articolele 52 şi 53. ART. 56 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, la cerere, aceasta hotãrîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Suma încasatã se va pune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 3. La cererile prevãzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrîre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. 4. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrilor prevãzute la punctele 1 şi 2 se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 57 Prevederile articolelor 50-56 se aplica numai hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 58 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Pãrţilor Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare.
PARTEA a III-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE
CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã
ART. 59 Asistenta juridicã în cauzele penale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi ascultarea invinuitilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, a perchezitiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale. ART. 60 Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza: a) dacã Partea Contractantã solicitatã consideratã ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale; b) dacã infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie infracţiune şi dupã legea Partii Contractante solicitate; c) dacã asistenta juridicã se referã la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69 literele a) şi b) din prezentul Tratat, extrãdarea nu are loc. ART. 61 Prevederile articolelor 8-12 se aplica în mod corespunzãtor şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale. ART. 62 1. Cînd este necesar ca organul unei Pãrţi Contractante sa asculte ca martor sau expert o persoana care domiciliazã sau îşi are resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia acesteia, în cererea de inminare a citaţiei trebuie sa se indice suma ce se va plati pentru acoperire a cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantã solicitanta va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli. Partea Contractantã solicitanta va suporta, de asemenea, plata despãgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de munca pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza facuta. 2. Dacã este neapãrat necesar ca o persoana ce se afla arestata pe teritoriul unei Pãrţi Contractante sa fie ascultata ca martor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, cererea pentru predarea temporarã a acesteia se face pe cale diplomaticã. Cererea se va satisface dacã persoana arestata este de acord, dacã la aceasta predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana sa fie menţinutã în stare de arest şi sa fie înapoiatã în cel mai scurt timp dupã audiere. Partea Contractantã solicitanta suporta cheltuielile fãcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane. 3. În condiţiile prevãzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se afla arestata într-un al treilea stat, pentru a fi audiatã ca martor de organul celeilalte Pãrţi Contractante. Cheltuielile fãcute cu tranzitul persoanei, se suporta de Partea Contractantã care a cerut tranzitarea. ART. 63 1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Pãrţi Contractante într-o cauza penalã sau civilã, se prezintã înaintea organului celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia lui, nu poate fi tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante, în termen de şapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoştinţeazã ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi Contractante din motive independente de vointa sa. 3. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la persoanele prevãzute în articolul 62 punctele 2 şi 3. ART. 64 1. Fiecare Parte Contractantã va trimite pe cale diplomaticã celeilalte Pãrţi Contractante, la începutul fiecãrui an, date din registrul de executãri penale cu privire la cetãţenii acesteia, condamnaţi prin hotãrîri rãmase definitive în cursul anului expirat. 2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotãrîrile definitive pronunţate ulterior, dacã prin acestea s-au adus schimbãri hotãrîrilor prevãzute la punctul 1. 3. Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, în unele cazuri, extrase din hotãrîrile prevãzute la punctele 1 şi 2. ART. 65 Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, date din fişele de antecedente penale care se referã la: a) cetãţenii Partii Contractante solicitante; b) la alte persoane dacã impotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Partii Contractante solicitante, iar aceste persoane se afla pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Partea Contractantã solicitatã poate sa refuze trimiterea unor asemenea date, dacã persoana asupra cãreia se cer aceste date este cetãţeanul sau. ART. 66 1. Pãrţile Contractante se obliga sa se informeze, pe cale diplomaticã, despre infracţiunile sãvîrşite pe teritoriul uneia dintre ele de cãtre cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care dupã sãvîrşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul tarii Contractante ai carei cetãţeni sînt. Împreunã cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea sãvîrşitã. 2. În cazul cînd infracţiunea sãvîrşitã este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisã extrãdarea, la cererea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a savirsit infracţiunea, cealaltã Parte Contractantã se obliga sa porneascã proces penal impotriva cetãţeanului sau, dacã pentru aceasta sînt îndeplinite condiţiile prevãzute de legea sa proprie. Partea Contractantã solicitatã va informa cealaltã Parte Contractantã dacã s-a pornit proces penal şi care este rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotãrîre judecãtoreascã se va trimite şi copie de pe hotãrîre. ART. 67 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantã solicitatã va comunica celeilalte Pãrţi Contractante cuantumul cheltuielilor fãcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacã Partea Contractantã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor.
CAP. 2 Dispoziţii privind extrãdarea şi tranzitul
ART. 68 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea în vederea urmãririi penale şi judecãrii se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, se poate da o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea. 3. În condiţiile prevãzute la punctul 2 se va admite extrãdarea unei persoane care este condamnata prin hotãrîre definitiva la o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsa mai grea. Dacã hotãrîrea definitiva este data în lipsa persoanei extrãdate, instanta Partii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecind persoana extrãdatã în prezenta. ART. 69 Extrãdarea nu are loc în cazul cînd: a) persoana a carei extrãdare se cere a savirsit o infracţiune de natura politica, o infracţiune pur militarã (care consta exclusiv în încãlcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presa; b) persoana a carei extrãdare se cere este, la data primirii cererii de extrãdare, cetãţean al Partii Contractante solicitate: c) infracţiunea este sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractant solicitate; d) potrivit legii Partii Contractante solicitate, acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea definitiva nu poate fi executatã din cauza implinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primitã cererea de extrãdare, sau pentru un alt temei legal; e) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacã pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate; f) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante, infracţiunea se urmãreşte numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate (acţiune privatã sau propunerea vatamatului). ART. 70 Pãrţile Contractante comunica între ele pe cale diplomaticã în toate problemele privind extrãdarea infractorilor. ART. 71 La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotãrîrii de condamnare cu menţiunea ca este definitiva. În aceste acte trebuie sa se expuna starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã. Dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica dupã posibilitate şi dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul legii penale în care se încadreazã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea, atît al Partii Contractante solicitante cît şi al statului pe teritoriul cãruia s-a savirsit infracţiunea; c) dovezi şi date despre cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identitãţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacã persoana cerutã nu este identificata pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în mãsura în care este posibil. ART. 72 1. Dacã din cerere şi actele anexate reiese ca sînt îndeplinite condiţiile pentru extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua toate mãsurile pentru gãsirea şi arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantã solicitanta, ca în termenul fixat, nu mai lung de doua luni, sa-i trimitã aceste date. La cererea Partii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi. 3. Dacã în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrãdare va inceta, iar persoana a carei extrãdare se cere, va fi pusã în libertate. Procedura va continua dacã ulterior se primesc datele cerute. ART. 73 1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Pãrţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã cealaltã Parte Contractantã cere aceasta prin posta sau telegraf cu menţiunea ca cererea pentru extrãdare va fi trimisa ulterior. În cererea de arestare trebuie sa se indice numãrul şi data mandatului de arestare sau a hotãrîrii definitive date impotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emana aceste acte. 2. O persoana poate fi arestata fãrã cererea prevãzutã la punctul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştinţatã neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. 4. Partea Contractantã solicitanta va fi încunoştinţatã despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevãzutã la punctul 1. ART. 74 Persoana arestata conform articolului 73 va fi eliberata dacã în termenul stabilit de organul competent al Partii Contractante solicitate, care nu poate depãşi o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primeşte cererea de extrãdare. La cererea celeilalte Pãrţi Contractante, acest termen poate fi prelungit. ART. 75 1. Dacã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere este în curs o acţiune penalã sau dacã a fost condamnata pentru o infracţiune, pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului, iar dacã este condamnata, pînã la executarea completa a pedepsei sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele aminarii extrãdãrii vor fi aduse la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrãdarea a fost amînatã este terminat printr-o hotãrîre de condamnare, cealaltã Parte Contractantã va fi informatã dacã extrãdarea se amina pentru executarea acestei hotãrîri. 2. Dacã amînarea extrãdãrii ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutãţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a carei extrãdare s-a cerut, poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 3. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã şi nu mai tirziu de trei luni din ziua predãrii. La cererea Partii Contractante cãreia persoana i-a fost predatã, acest termen se poate prelungi. ART. 76 În cazul cînd extrãdarea unei persoane este cerutã de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantã solicitatã va decide cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 77 1. Fãrã consimţãmîntul Partii Contractante solicitate persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii, dacã pentru aceasta nu a fost cerutã extrãdarea. Consimţãmîntul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrãdarea. 2. Consimţãmîntul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante cãreia îi este predatã, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, în termen de o luna de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executãrii ei ori dacã persoana se reintoarce de buna voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante cãreia i-a fost predatã, din motive independente de vointa sa. ART. 78 1. În cazul cînd extrãdarea este admisã, Partea Contractantã solicitatã va incunostinta cealaltã Parte Contractantã despre locul şi data predãrii persoanei extrãdate. Dacã Partea Contractantã a carei cerere este satisfacuta nu ia în primire persoana extrãdatã în termen de şapte zile de la data stabilitã pentru predare, ea poate fi pusã în libertate. 2. În cazul cînd extrãdarea nu are loc, Partea Contractantã solicitanta va fi informatã despre aceasta, indicindu-se totodatã dispoziţia corespunzãtoare din articolul 69. ART. 79 În cazul cînd persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute în articolul 71. ART. 80 Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre, se va transmite copie de pe hotãrîrea definitiva. ART. 81 1. Fiecare Parte Contractantã va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane care este extrãdatã celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înainteazã pe cale diplomaticã şi se rezolva în conformitate cu regulile dupã care se rezolva şi cererea de extrãdare. La cerere trebuie sa fie anexate dovezile şi datele prevãzute pentru cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanei dacã potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrãdarea. 4. Partea Contractantã solicitatã va stabili modul de tranzit pe teritoriul sau. ART. 82 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã la cerere: a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacã se iveşte un litigiu în privinta caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotãrãsc instanţele statului pe teritoriul cãruia se gãsesc aceste obiecte sau sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca proba în cauza penalã. 2. În cazul cînd s-a cerut extrãdarea, obiectele prevãzute la punctul 1 se vor trimite odatã cu predarea persoanei extrãdate, iar dacã aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile cînd extrãdarea infractorului nu poate sa aibã loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurãri. 3. Dacã obiectele sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului respectiv. 4. Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptãţiţi. Dacã nu se poate stabili persoana cãreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Partii Contractante solicitate. ART. 83 Cheltuielile fãcute cu extrãdarea se suporta de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia au fost fãcute. Cheltuielile fãcute cu tranzitul unei persoane se suporta de Partea Contractantã de la care provine cererea de tranzit,
PARTEA a IV-a DISPOZIŢII FINALE
ART. 84 Toate problemele litigioase în legatura cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomaticã. ART. 85 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti. ART. 86 1. Tratatul intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii sale în vigoare. 2. Dacã nici una din pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta, în scris, cu preaviz de un an. 3. Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta juridicã în materie penalã, încheiatã la Belgrad la 30 ianuarie 1933. ART. 87 Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi sirbo-croatã, ambele texte fiind autentice. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi aplicat sigiliile.
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
