Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 187 din 30 martie 1990 pentru acceptarea Conventiei privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la 16 noiembrie 1972
Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala decreteazã:
ARTICOL UNIC România accepta Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura la 16 noiembrie 1972.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NATIONALA ION ILIESCU
CONVENŢIE
privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural*)
*) Traducere Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, întrunitã la Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972, în cea de-a XVII-a sesiune, constatind ca patrimoniul cultural şi patrimoniul natural sînt din ce în ce mai amenintate de distrugere nu numai datoritã cauzelor obişnuite de degradare, dar şi prin evoluţia vieţii sociale şi economice care le agraveazã prin fenomene de alterare şi de distrugere şi mai grave, considerind ca degradarea sau disparitia unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefasta a patrimoniului tuturor popoarelor lumii, considerind ca ocrotirea acestui patrimoniu la scara nationala rãmîne adesea incompleta din cauza amplorii mijloacelor pe care le necesita şi a insuficienţei resurselor economice, ştiinţifice şi tehnice ale tarii pe teritoriul cãreia se gãseşte bunul de salvgardat, amintind ca actul constitutiv al organizaţiei prevede ca ea va sprijini menţinerea, progresul şi difuzarea cunoştinţelor, veghind asupra conservãrii şi protecţiei patrimoniului universal şi recomandind popoarelor interesate convenţii internaţionale în acest scop, considerind ca recomandãrile, rezoluţiile şi convenţiile internaţionale existente privitoare la bunurile culturale şi naturale demonstreaza importanta pe care o prezintã, pentru toate popoarele din lume, salvgardarea acestor bunuri unice şi de neinlocuit, indiferent de poporul cãruia ele aparţin, considerind ca unele bunuri din patrimoniul cultural prezintã o importanta exceptionala care necesita protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri, considerind ca, fata de amploarea şi gravitatea noilor pericole care le ameninta, întregii colectivitãţi internaţionale îi revine sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural şi natural de valoare universala exceptionala, prin acordarea unei asistente colective care fãrã a se substitui acţiunii statului interesat o va completa în mod eficace, considerind ca este indispensabil sa se adopte în acest scop noi prevederi sub forma de convenţii care sa stabileascã un sistem eficient de protejare colectivã a patrimoniului cultural şi natural de valoare universala exceptionala, organizat într-o forma permanenta şi dupã metode ştiinţifice şi moderne, dupã ce a hotãrît cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni a sa ca aceasta problema va forma obiectul unei convenţii internaţionale, adopta în aceasta a 16-a zi a lunii noiembrie 1972 prezenta convenţie.
I. Definiţii ale patrimoniului cultural şi natural ART. 1
În spiritul prezentei convenţii sînt considerate drept patrimoniu cultural: - monumentele: opere de arhitectura, de sculptura sau de pictura monumentala, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; - ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate, care, datoritã arhitecturii lor, a unitãţii şi a integrãrii lor în peisaj, au o valoare universala exceptionala din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; - siturile: lucrãri ale omului sau opere rezultate din acţiunile conjugate ale omului şi ale naturii, precum şi zonele incluzind terenurile arheologice care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic. ART. 2 În spiritul prezentei convenţii sînt considerate ca patrimoniu natural: - monumentele naturale constituite de formaţiuni fizice şi biologice sau de grupãri de asemenea formaţiuni care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere estetic sau ştiinţific; - formaţiunile geologice şi fiziografice şi zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale şi vegetale amenintate, care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere al ştiinţei sau conservãrii; - siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere ştiinţific, al conservãrii sau al frumusetii naturale. ART. 3 Fiecãrui stat care participa la prezenta convenţie îi revine datoria de a identifica şi a delimita diferitele bunuri situate pe teritoriul sau, la care se referã art. 1 şi 2 de mai sus. II. Protecţia nationala şi protecţia internationala a patrimoniului cultural şi natural ART. 4 Fiecare din statele pãrţi la prezenta convenţie recunoaşte ca, obligaţia de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi transmiterea cãtre generatiile viitoare a patrimoniului cultural şi natural la care se referã art. 1 şi 2 şi care este situat pe teritoriul sau, îi revine în primul rind. Se va strãdui sa acţioneze în acest scop atît prin propriul sau efort, în limita maxima a resurselor sale disponibile, cît şi, cînd este cazul, prin intermediul asistenţei şi cooperãrii internaţionale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar, artistic, ştiinţific şi tehnic. ART. 5 Pentru a asigura o ocrotire şi o conservare cît mai eficienta şi o valorificare cît mai intensa posibil a patrimoniului cultural şi natural situat pe teritoriul lor şi în condiţii specifice fiecãrei tari, statele pãrţi la prezenta convenţie se vor strãdui în mãsura posibilului: a) sa adopte o politica generalã prevazind atribuirea unei funcţii patrimoniului cultural şi natural în viata colectivã şi sa integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generalã; b) sa înfiinţeze pe teritoriul lor, în mãsura în care încã nu exista, unu sau mai multe servicii de ocrotire, de conservare şi de valorificare a patrimoniului cultural şi natural, prevãzute cu un personal corespunzãtor şi dispunind de mijloace care sa le permitã sa îndeplineascã sarcinile ce le revin; c) sa extindã studiile şi cercetãrile ştiinţifice şi tehnice şi sa perfecţioneze metodele de intervenţie care permit unui stat sa facã fata pericolelor care ameninta patrimoniul lui cultural sau natural; d) sa ia mãsurile juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare corespunzãtoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi introducerea în circuit public a acestui patrimoniu; şi e) sa înlesneascã crearea sau dezvoltarea de centre naţionale sau regionale de pregãtire în domeniul ocrotirii, conservãrii şi valorificãrii patrimoniului cultural şi natural şi sa incurajeze cercetarea ştiinţificã în acest domeniu. ART. 6 1. Respectînd pe deplin suveranitatea statelor pe teritoriul cãrora se afla patrimoniul cultural şi natural menţionat în art. 1 şi 2, fãrã a prejudicia drepturile reale, prevãzute de legislaţia nationala, asupra patrimoniului respectiv, statele pãrţi la prezenta convenţie recunosc ca el constituie un patrimoniu universal la ocrotirea cãruia intreaga comunitate internationala are datoria sa coopereze. 2. Statele pãrţi se angajeazã, în consecinta, şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sa-şi dea concursul la identificarea, ocrotirea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural menţionat în paragrafele 2 şi 4 ale art. 11, dacã statul pe teritoriul cãruia se afla cere acest concurs. 3. Fiecare din statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa nu ia în mod deliberat nici o mãsura susceptibilã sa dãuneze direct sau indirect patrimoniului cultural şi natural menţionat la art. 1 şi 2, care se afla pe teritoriul altor state pãrţi la aceasta convenţie. ART. 7 În spiritul prezentei convenţii, trebuie înţeles prin ocrotirea internationala a patrimoniului mondial, cultural şi natural stabilirea unui sistem de cooperare şi de asistenta internationala avînd drept obiectiv sa ajute statele pãrţi la convenţie în eforturile pe care le depun pentru a proteja şi identifica acest patrimoniu. III. Comitetul interguvernamental pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural ART. 8 1. Se înfiinţeazã pe lîngã Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura un comitet interguvernamental pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural de valoare universala exceptionala denumit "Comitetul patrimoniului mondial". El se compune din 15 state pãrţi la convenţie, alese de statele pãrţi la convenţie întrunite în adunare generalã în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Numãrul statelor membre ale comitetului va fi mãrit la 21 începînd de la sesiunea ordinarã a conferintei generale care va urma intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru un numãr de cel puţin 40 de state. 2. Alegerea membrilor comitetului trebuie sa asigure o reprezentare echitabila a diferitelor regiuni şi culturi din lume. 3. La şedinţele comitetului asista cu vot consultativ un reprezentant al Centrului internaţional de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), un reprezentant al Consiliului internaţional al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi un reprezentant al Uniunii internaţionale pentru conservarea naturii şi resurselor ei (UICN), la care pot fi adaugati, la cererea statelor pãrţi întrunite în adunare generalã în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, reprezentanţii altor organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale avînd obiective similare. ART. 9 1. Statele membre ale Comitetului patrimoniului mondial îşi exercita mandatul lor de la sfîrşitul sesiunii ordinare a conferintei generale în cursul cãreia au fost alese pînã la sfîrşitul celei de-a treia sesiuni ordinare urmãtoare. 2. Cu toate acestea, mandatul unei treimi din membrii desemnaţi cu ocazia primei alegeri va expira la sfîrşitul primei sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeazã celei în cursul cãreia au fost aleşi, iar mandatul unei a doua treimi a membrilor desemnaţi în acelaşi timp va expira la sfîrşitul celei de-a doua sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeazã celei în cursul cãreia ei au fost aleşi. Numele acestor membri vor fi trase la sorţi de cãtre preşedintele conferintei generale dupã prima alegere. 3. Statele membre ale comitetului aleg, pentru a le reprezenta, persoane calificate în domeniul patrimoniului cultural sau al patrimoniului natural. ART. 10 1. Comitetul patrimoniului mondial adopta un regulament interior al sau. 2. Comitetul poate în orice moment sa invite la şedinţele sale organisme publice sau particulare, ca şi persoane particulare, spre a le consulta asupra unor probleme speciale. 3. Comitetul poate sa creeze organele consultative pe care le considera necesare pentru executarea sarcinilor sale. ART. 11 Fiecare din statele pãrţi la prezenta convenţie va prezenta, în mãsura în care este posibil, Comitetului patrimoniului mondial un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural şi natural aflate pe teritoriul sau şi susceptibile de a fi înscrise pe lista prevãzutã la paragraful 2 al prezentului articol. Acest inventar, care nu este considerat ca exhaustiv, trebuie sa cuprindã o documentaţie asupra locului bunurilor respective şi asupra interesului pe care ele îl prezintã. 2. Pe baza inventarelor prezentate de cãtre state, conform paragrafului 1 de mai sus, comitetul stabileşte, tine la zi şi difuzeazã, sub numele de "lista a patrimoniului mondial", o lista a bunurilor patrimoniului cultural şi patrimoniului natural, asa cum sînt ele definite la art. 1 şi 2 ale prezentei convenţii, pe care el le considera ca avînd o valoare universala exceptionala pe baza criteriilor pe care le va stabili. O astfel de lista actualizatã trebuie difuzatã cel puţin la doi ani. 3. Înscrierea unui bun pe lista patrimoniului mondial nu poate sa se facã decît cu consimţãmîntul statului interesat. Înscrierea unui bun situat pe un teritoriu care face obiectul unor revendicari de suveranitate sau de jurisdicţie din partea mai multor state nu prejudeca cu nimic drepturile pãrţilor în litigiu. 4. Comitetul stabileşte, actualizeazã şi difuzeazã de fiecare data cînd împrejurãrile fac acest lucru necesar, sub numele de "lista a patrimoniului mondial în pericol", o lista de bunuri care figureazã pe lista patrimoniului mondial, pentru care s-a cerut asistenta în cadrul prezentei convenţii şi pentru salvgardarea cãrora sînt necesare lucrãri mari. Aceasta lista va cuprinde o estimare a costului lucrãrilor. Nu pot figura pe aceasta lista decît bunuri ale patrimoniului cultural şi natural care sînt amenintate de pericole grave şi precise ca: ameninţarea de dispariţie datoratã unei degradari avansate, proiectele de mari lucrãri publice sau private, o dezvoltare rapida urbana şi turistica, distrugeri cauzate de modificãri ale utilizãrii sau ale proprietãţii, transformãri profunde datorate unei cauze necunoscute, abandonari din diferite motive, conflicte armate începute sau amenintind sa izbucneasca, calamitati şi cataclisme, mari incendii, miscari seismice, alunecãri de teren, eruptii vulcanice, modificãri ale nivelului apelor, inundatii, curenţi violenti de maree. Comitetul poate, în orice moment, în caz de urgenta, sa procedeze la o noua înscriere pe lista patrimoniului mondial în pericol şi sa difuzeze imediat aceasta înscriere. 5. Comitetul defineste criteriile pe baza cãrora un bun al patrimoniului cultural şi natural poate sa fie înscris într-una sau în alta din listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol. 6. Înainte de a refuza o cerere de înscriere pe una din cele doua liste menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol, comitetul va consulta statul parte pe teritoriul cãruia se afla bunul din patrimoniul cultural sau natural de care este vorba. 7. Comitetul, cu acordul statelor interesate, coordoneazã şi încurajeazã studiile şi cercetãrile necesare la întocmirea listelor menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol. ART. 12 Faptul ca un bun din patrimoniul cultural şi natural nu a fost înscris pe una sau cealaltã din cele doua liste menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11 nu va insemna nicidecum ca el nu are o valoare universala exceptionala în alte scopuri decît cele care rezulta din înscrierea în aceste liste. ART. 13 1. Comitetul patrimoniului mondial primeşte şi studiazã cererile de asistenta internationala formulate de statele pãrţi la prezenta convenţie referitoare la bunurile din patrimoniul cultural şi natural aflate pe teritoriul lor, care figureazã sau sînt susceptibile de a figura pe listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11. Aceste cereri pot avea drept obiect ocrotirea, conservarea, valorificarea sau introducerea în circuit public a acestor bunuri. 2. Cererile de asistenta internationala, conform paragrafului 1 al prezentului articol, pot avea ca obiect şi identificarea bunurilor din patrimoniul cultural şi natural definit la art. 1 şi 2, cînd studii preliminare au permis sa se stabileascã faptul ca aceste cercetãri merita sa fie continuate. 3. Comitetul hotãrãşte ce urmare se va da acestor cereri, stabileşte, cînd este cazul, natura şi importanta ajutorului sau şi autorizeaza încheierea, în numele sau, a înţelegerilor necesare cu guvernul interesat. 4. Comitetul fixeazã o ordine a prioritatii interventiilor sale. El face aceasta ţinînd seama de importanta respectiva a bunurilor de salvgardat pentru patrimoniul mondial, cultural şi natural, de necesitate de a asigura asistenta internationala bunurilor celor mai reprezentative ale naturii sau ale geniului şi istoriei popoarelor lumii şi de urgenta lucrãrilor de întreprins, de importanta resurselor statelor pe teritoriul cãrora se gãsesc bunurile amenintate şi, în special, de mãsura în care ele ar putea asigura salvgardarea acestor bunuri prin mijloacele lor proprii. 5. Comitetul întocmeşte, tine la zi şi difuzeazã o lista a bunurilor pentru care s-a acordat o asistenta internationala. 6. Comitetul decide modul de utilizare a resurselor din fondul creat conform art. 15 al prezentei convenţii. El cauta mijloacele de sporire a resurselor şi ia toate mãsurile necesare în acest scop. 7. Comitetul coopereazã cu organizaţiile internaţionale şi naţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, avînd obiective similare celor din prezenta convenţie. Pentru aplicarea programelor sale şi pentru executarea proiectelor sale, comitetul poate sa facã apel la aceste organizaţii, în special la Centrul internaţional de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), la Consiliul internaţional al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi la Uniunea internationala pentru conservarea naturii şi resurselor ei (UICN), ca şi la alte organizaţii publice sau private şi la persoane particulare. 8. Hotãrîrile comitetului sînt luate cu o majoritate de doua treimi a membrilor prezenţi şi votanti. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor comitetului. ART. 14 1. Comitetul patrimoniului mondial este asistat de un secretariat numit de cãtre directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 2. Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, folosind cît mai larg posibil serviciile Centrului internaţional de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), ale Consiliului internaţional al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi ale Uniunii internaţionale pentru conservarea naturii şi resurselor sale (UICN), în specificul competentelor şi al posibilitãţilor lor, pregãteşte documentaţia comitetului, ordinea de zi a şedinţelor sale şi asigura executarea hotãrîrilor lui. IV. Fondul pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural ART. 15 1. Se creeazã un fond pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural şi natural de valoare universala exceptionala, denumit "Fondul patrimoniului mondial". 2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispoziţiilor regulamentului financiar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Resursele fondului sînt formate din: a) contribuţiile obligatorii şi contribuţiile voluntare ale statelor pãrţi la prezenta convenţie; b) vãrsãminte, donaţii sau legate, care vor putea fi fãcute de cãtre: i) alte state; ii) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, alte organizaţii din sistemul Naţiunilor Unite, în special Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi alte organizaţii interguvernamentale; iii) organisme publice sau private, sau persoane particulare; c) orice dobinzi produse de resursele fondului; d) produsul colectelor şi încasãrilor de la manifestãrile organizate în beneficiul fondului; şi e) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul pe care îl va elabora Comitetul patrimoniului mondial. 4. Contribuţiile aduse fondului şi celelalte forme de asistenta puse la dispoziţia comitetului nu pot fi folosite decît în scopurile stabilite de acesta. Comitetul poate sa accepte contribuţii care sa nu fie folosite decît pentru un anumit program sau pentru un proiect special, cu condiţia ca realizarea acestui program sau execuţia acestui proiect sa fi fost hotãrîte de cãtre comitet. Contribuţiile aduse fondului nu pot fi însoţite de nici o condiţie politica. ART. 16 1. Fãrã a renunţa la orice alta contribuţie voluntara complementara, statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa verse în mod regulat, la fiecare doi ani, în Fondul patrimoniului mondial, contribuţii al cãror cuantum, calculat dupã un procentaj uniform aplicabil la toate statele, va fi hotãrît de adunarea generalã a statelor pãrţi la convenţie, întrunite în cursul sesiunilor Conferintei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Pentru a fi luatã, aceasta hotãrîre a adunãrii generale necesita o majoritate a statelor pãrţi prezente şi votante, care nu au fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2 al prezentului articol. Contribuţia obligatorie a statelor pãrţi la convenţie nu va putea depãşi, în nici un caz, 1% din contribuţia lor la bugetul ordinar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 2. Totuşi, orice stat la care se referã art. 31 sau art. 32 al prezentei convenţii poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca nu se considera legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol. 3. Un stat parte la convenţie, care a fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2 al prezentului articol, poate oricind sa-şi retragã respectiva declaraţie, notificind aceasta directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Totuşi, retragerea declaraţiei nu va avea efect asupra contribuţiei obligatorii datorate de acest stat decît începînd de la data adunãrii generale urmãtoare a statelor pãrţi. 4. Pentru ca acest comitet sa fie în mãsura sa-şi prevadã operaţiunile sale într-un mod eficace, contribuţiile statelor pãrţi la prezenta convenţie, care au fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2 al prezentului articol, trebuie vãrsate în mod regulat, cel puţin la fiecare doi ani, şi nu vor trebui sa fie inferioare contribuţiilor pe care ar fi trebuit sa le depunã dacã ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol. 5. Orice stat parte la convenţie, care a intirziat cu plata contribuţiei sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs şi pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitetul patrimoniului mondial, aceasta prevedere neaplicindu-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat, care este deja membru al comitetului, va expira în momentul oricãrei alegeri prevãzute la art. 8 paragraful 1 al prezentei convenţii. ART. 17 Statele pãrţi la prezenta convenţie iau în considerare sau favorizeazã crearea de fundaţii sau de asociaţii naţionale publice şi private avînd ca scop de a incuraja liberalitãţi în favoarea protejãrii patrimoniului cultural şi natural definit la art. 1 şi 2 ale prezentei convenţii. ART. 18 Statele pãrţi la prezenta convenţie îşi vor da concursul la campaniile internaţionale de colecte care sînt organizate în beneficiul Fondului patrimoniului mondial cu sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Ele sprijinã colectele fãcute în acest scop de cãtre organismele menţionate la paragraful 3 al art. 15. V. Condiţii şi modalitãţi ale asistenţei internaţionale ART. 19 Orice stat parte la prezenta convenţie poate sa ceara o asistenta internationala în favoarea bunurilor din patrimoniul cultural sau natural de valoare universala exceptionala situate pe teritoriul sau. El trebuie sa alãture la cererea sa informaţiile şi documentele prevãzute la art. 21 de care dispune şi de care comitetul are nevoie pentru a lua hotãrîrea sa. ART. 20 Cu excepţia prevederilor paragrafului 2 al art. 13 ale alin. c) al art. 22 şi ale art. 23, asistenta internationala prevãzutã de prezenta convenţie nu poate fi acordatã decît bunurilor din patrimoniul cultural şi natural pe care Comitetul patrimoniului mondial a hotãrît sau hotãrãşte sa le înscrie pe una din listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11. ART. 21 1. Comitetul patrimoniului mondial stabileşte procedura examinãrii cererilor de asistenta internationala pe care este solicitat sa o acorde şi precizeazã în special elementele care trebuie sa fie cuprinse în cerere, care trebuie sa descrie operaţiunea ce este avutã în vedere, lucrãrile necesare, o estimare a costului lor, urgenta lor şi motivele pentru care resursele statului care solicita nu îi permit acestuia sa facã fata la totalul cheltuielilor. Cererile trebuie, de cîte ori este posibil, sa se bazeze pe avizul unor experţi. 2. Din cauza unor lucrãri care ar trebui întreprinse fãrã intirziere, cererile care se întemeiazã pe calamitati naturale sau catastrofe trebuie examinate de urgenta şi cu prioritate de cãtre comitet, care trebuie sa dispunã de un fond de rezerva destinat unor astfel de eventualitati. 3. Înainte de a lua o hotãrîre, comitetul efectueazã studiile şi consultatiile pe care le considera necesare. ART. 22 Asistenta acordatã de Comitetul patrimoniului mondial poate lua urmãtoarele forme: a) studii asupra problemelor artistice, ştiinţifice şi tehnice pe care le ridica protejarea, conservarea, punerea în valoare şi reanimarea patrimoniului cultural şi natural, asa cum este ele definit la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11 din prezenta convenţie; b) punerea la dispoziţie de experţi, tehnicieni şi mina de lucru calificatã pentru a asigura buna execuţie a unui proiect aprobat; c) formarea de specialişti de toate nivelurile în domeniul identificarii, ocrotirii, conservãrii, punerii în valoare şi reanimarii patrimoniului cultural şi natural; d) furnizarea de echipament pe care statul interesat nu îl poseda sau nu este în mãsura sa-l procure; e) împrumuturi cu dobinda mica, fãrã dobinda, sau care vor putea fi rambursate pe termen lung; f) acordarea, în cazuri excepţionale şi în mod special motivate, de subvenţii nerambursabile. ART. 23 Comitetul patrimoniului mondial poate, de asemenea, sa acorde o asistenta internationala unor centre naţionale sau regionale de formare a specialiştilor de toate nivelurile în domeniul identificarii, protejãrii, conservãrii, punerii în valoare şi reanimarii patrimoniului cultural şi natural. ART. 24 O asistenta internationala de mare importanta nu poate fi acordatã decît în urma unui studiu ştiinţific, economic şi tehnic detaliat. Acest studiu va trebui sa ia în considerare tehnicile cele mai avansate de ocrotire, de conservare, de punere în valoare şi de reanimare a patrimoniului cultural şi natural şi va trebui sa corespundã obiectivelor prezentei convenţii. Studiul va cauta, de asemenea, mijloacele de a folosi în mod raţional resursele disponibile în statul interesat. ART. 25 Finanţarea lucrãrilor necesare nu trebuie, în principiu, sa revinã decît în mod parţial comunitãţii internaţionale. Participarea statului care beneficiazã de asistenta internationala trebuie sa constituie o parte substantiala din resursele utilizate la fiecare program sau proiect, afarã de cazul în care resursele sale nu-i permit acest lucru. ART. 26 Comitetul patrimoniului mondial şi statul beneficiar stabilesc în acordul pe care îl încheie condiţiile în care va fi executat un program sau proiect pentru care s-a acordat o asistenta internationala în baza prevederilor prezentei convenţii. Statului care primeşte aceasta asistenta internationala îi revine datoria de a continua sa ocroteasca, sa conserve şi sa valorifice bunurile astfel salvgardate, conform condiţiilor stabilite în acord. VI. Programe educative ART. 27 1. Statele pãrţi la prezenta convenţie se straduiesc prin mijloace adecvate, mai ales prin programe de educare şi informare, sa întãreascã respectul şi atasamentul popoarelor lor fata de patrimoniul cultural şi natural definit la art. 1 şi 2 ale convenţiei. 2. Ei se angajeazã sa informeze pe scara larga publicul asupra pericolelor care ameninta acest patrimoniu şi asupra acţiunilor întreprinse prin aplicarea prezentei convenţii. ART. 28 Statele pãrţi la prezenta convenţie, care primesc o asistenta internationala în baza convenţiei, iau mãsurile necesare pentru a face cunoscutã importanta bunurilor care au fãcut obiectul acestei asistente şi rolul pe care aceasta din urma l-a avut. VII. Rapoarte ART. 29 1. Statele pãrţi la prezenta convenţie vor indica în rapoartele pe care le vor prezenta la Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, la termenele şi sub forma pe care aceasta le va stabili, prevederile legislative, reglementãrile şi alte mãsuri pe care le-au adoptat pentru aplicarea convenţiei, precum şi experienta pe care au obţinut-o în acest domeniu. 2. Aceste rapoarte vor fi aduse la cunostinta Comitetului patrimoniului mondial. 3. Comitetul va prezenta un raport asupra activitãţii sale la fiecare din sesiunile ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. VIII. Clauze finale ART. 30 Prezenta convenţie a fost redactatã în limbile engleza, arabã, spaniola, franceza şi rusa, cele cinci texte fiind în mod egal autentice. ART. 31 1. Prezenta convenţie va fi prezentatã spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, conform procedurilor lor constituţionale respective. 2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 32 1. Prezenta convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, invitat sa adere la ea de cãtre conferinţa generalã a organizaţiei. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de adeziune la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 33 Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã trei luni de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare sau aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele lor respective de ratificare, acceptare sau aderare la aceasta data sau la o data anterioarã. Ea va intra în vigoare pentru orice alt stat dupã trei luni de la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare. ART. 34 Prevederile care urmeazã se aplica statelor pãrţi la prezenta convenţie avînd un sistem constituţional federativ sau neunitar: a) în ceea ce priveşte prevederile acestei convenţii a cãror aplicare necesita o acţiune legislativã a puterii legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleaşi ca cele ale statelor pãrţi care nu sînt state federative; b) în ceea ce priveşte prevederile acestei convenţii a cãror aplicare necesita o acţiune legislativã a fiecãruia din statele, ţãrile, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, obligate sa ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul sau favorabil, respectivele prevederi la cunostinta autoritãţilor competente ale statelor, ţãrilor, provinciilor sau cantoanelor. ART. 35 1. Fiecare din statele pãrţi la prezenta convenţie poate denunta convenţia. 2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris depus la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Denunţarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. Ea nu va modifica cu nimic obligaţiile financiare asumate de statul care face denunţarea, pînã la data la care retragerea intra în vigoare. ART. 36 Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura va informa statele membre ale organizaţiei, statele nemembre menţionate la art. 32, ca şi Organizaţia Naţiunilor Unite, asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menţionate la art. 31 şi 32, ca şi asupra denunturilor prevãzute de art. 35. ART. 37 1. Prezenta convenţie va putea fi revizuitã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Revizuirea nu va putea obliga, totuşi, decît statele care vor deveni pãrţi la convenţia revizuitã. 2. În cazul în care conferinta generalã va adopta o noua convenţie prevazind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei convenţii şi afarã de cazul în care noua convenţie nu stabileşte altfel, prezenta convenţie va inceta sa fie deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, începînd de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii revizuite. ART. 38 Conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Întocmitã la Paris, în a douãzeci şi treia zi a lunii noiembrie 1972, în doua exemplare autentice, purtind semnatura preşedintelui conferintei generale, întrunitã în cea de-a saptesprezecea sesiune a sa, şi a directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, care vor fi depuse în arhiva Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, şi ale carei copii certificate pentru conformitate vor fi înaintate tuturor statelor menţionate la art. 31 şi 32, ca şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. Textul care precede este textul autentic al convenţiei adoptat de Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura la cea de-a 17-a sesiune, care s-a ţinut la Paris şi care a fost declarata închisã la 21 noiembrie 1972.
Drept pentru care şi-au pus semnãturile, în 23 noiembrie 1972.
Preşedintele conferintei generale,
Directorul general,
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
