Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECRET nr. 183 din 4 iulie 1988 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea si garantarea reciproca a investitiilor, semnat la Nouakchott la 14 martie 1988
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL NR. 38 DIN 6 iulie 1988
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
Se ratifica Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Nouakchott la 14 martie 1988.
ACORD
între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante,
în dorinta de a dezvolta relaţiile de cooperare economicã existente între cele doua state,
preocupate de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile care vor fi efectuate de cãtre investitori din Republica Socialistã România pe teritoriul Republicii Islamice Mauritania şi de cãtre investitori din Republica Islamica Mauritania pe teritoriul Republicii Socialiste România,
recunoscind ca promovarea şi garantarea investiţiilor, conform prezentului acord, stimuleaza initiativa în acest domeniu şi contribuie la creşterea prosperitatii ambelor state,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Promovarea şi garantarea investiţiilor
(1) Fiecare parte contractantã va promova pe teritoriul sau investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante.
(2) Investiţiile, admise conform prevederilor legale ale partii contractante pe teritoriul cãreia se efectueazã, se bucura de protecţia şi garanţiile prevãzute în prezentul acord.
ART. 2
Definiţii
În înţelesul acestui acord:
(1) Investiţie înseamnã aportul de orice natura la o întreprindere sau activitate economicã şi, în special, dar nu exclusiv:
a) acţiuni, pãrţi sau orice alte pãrţi de participare la societãţi constituite pe teritoriul unei pãrţi contractante;
b) beneficii reinvestite, drepturi de creanta sau alte drepturi referitoare la prestãri avînd o valoare financiarã;
c) bunuri mobile şi imobile, precum şi orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, cauţiuni şi orice alte drepturi analoage, astfel cum sînt definite în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia este situat bunul respectiv;
d) drepturi de proprietate industriala, procedee tehnice, know-how, mãrci, drepturi de autor şi orice alte drepturi incorporale asemãnãtoare;
e) concesiuni conferite prin lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile legate de prospectarea, extractia şi exploatarea de bogatii naturale, inclusiv în zonele maritime ţinînd de jurisdicţia uneia dintre pãrţile contractante.
(2) Prin beneficii se înţelege acele sume care revin dintr-o investiţie sub forma de dividende, cote de cistig şi alte venituri.
(3) Prin investitori se înţelege:
a) pentru Republica Socialistã România, unitãţi economice romane avînd personalitate juridicã şi care, potrivit legii romane, au atribuţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã cu strainatatea;
b) pentru Republica Islamica Mauritania, orice persoana fizica de naţionalitate mauritaniana şi orice persoana juridicã constituitã conform legislaţiei mauritaniene şi avîndu-şi sediul sau principal în Mauritania.
ART. 3
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate
(1) Fiecare parte contractantã va acorda, pe teritoriul sau, investiţiilor şi investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat investiţiilor şi investitorilor oricãrui stat terţ.
(2) Prevederile prezentului acord, referitoare la tratamentul naţiunii celei mai favorizate, nu se vor aplica pentru avantajele pe care oricare dintre pãrţile contractante le vor acorda investitorilor oricãrui stat terţ, în baza participãrii sale la o organizaţie internationala de cooperare regionala sau subregionala.
(3) Prevederile prezentului acord privind acordarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate nu vor fi interpretate astfel încît sa oblige una dintre pãrţile contractante sa acorde investitorilor celeilalte pãrţi contractante avantaje decurgind dintr-un acord sau aranjament internaţional referitor, în totalitate sau în principal, la impozitare sau din orice legislaţie interna referitoare, în totalitate sau în principal, la impozitare.
(4) Fiecare parte contractantã va respecta orice alta obligaţie pe care şi-a asumat-o referitor la investiţiile efectuate pe teritoriul sau de investitori ai celeilalte pãrţi contractante.
ART. 4
Exproprierea şi despãgubirea
(1) Investiţiile efectuate de investitori ai unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante nu vor putea fi expropriate sau supuse altor mãsuri avînd un efect similar, decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) mãsurile nu sînt discriminatorii;
b) mãsurile sînt adoptate în interesul public şi în conformitate cu legislaţia nationala;
c) este prevãzutã o procedura adecvatã pentru stabilirea sumei şi modului de plata a despãgubirii. Despãgubirea va trebui sa corespundã valorii investiţiei la data exproprierii, sa fie efectiv realizabila, liber transferabila şi vãrsatã fãrã intirziere.
La cererea partii interesate, cuantumul despãgubirii va putea fi revizuit de un tribunal sau alt organ competent din ţara în care a fost efectuatã investiţia.
(2) Dacã un diferend între un investitor şi partea contractantã pe teritoriul cãreia s-a realizat investiţia, cu privire la cuantumul despãgubirii, continua sa existe dupã hotãrîrea finala a tribunalului sau altui organ competent din ţara în care a fost efectuatã investiţia, oricare dintre aceştia este îndreptãţit sa supunã diferendul, în termen de 2 luni de la epuizarea cãilor interne de recurs sau de la expirarea termenului prevãzut la paragraful urmãtor, Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, pentru conciliere sau arbitraj, potrivit procedurii prevãzute în Convenţia deschisã pentru semnare la Washington la 18 martie 1965.
(3) Totuşi, condiţia referitoare la epuizarea cãilor interne de recurs prevãzute de legislaţia partii contractante pe teritoriul cãreia a fost realizatã investiţia nu va mai putea fi opusã de cãtre aceasta parte contractantã investitorului celeilalte pãrţi contractante dupã un termen de 6 luni de la data primului act de procedura contencioasã pentru reglementarea acestui diferend de cãtre tribunal.
(4) Investitorii unei pãrţi contractante, ale cãror investiţii au suferit pierderi pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat sau a unei stãri de urgenta nationala, vor primi de la aceasta din urma despãgubirea necesarã, care trebuie sa acopere pierderile suferite.
ART. 5
Repatrierea capitalului şi beneficiilor
(1) Fiecare parte contractantã garanteazã în legatura cu investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante transferul:
a) capitalului investit sau produsului lichidãrii ori al înstrãinãrii totale sau parţiale a investiţiei;
b) beneficiilor realizate şi al altor venituri curente provenind din investiţie;
c) vãrsãmintelor efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobinzilor cuvenite;
d) sumelor privind despãgubirile prevãzute la art. 4;
e) cistigurilor cetãţenilor care au permisiunea sa lucreze în cadrul unei investiţii realizate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
(2) Aceste transferuri vor fi efectuate în conformitate cu reglementãrile de schimb în vigoare în fiecare ţara.
(3) Fiecare parte contractantã va acorda, dupã îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin investitorilor, autorizaţiile necesare pentru a asigura fãrã intirziere executarea transferurilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol.
ART. 6
Subrogarea
Dacã una dintre pãrţile contractante, în virtutea unei, garanţii date pentru o investiţie realizatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, efectueazã plati propriilor sãi investitori, ea este subrogatã în drepturile, obligaţiile şi acţiunile numitilor investitori. Subrogarea în drepturile şi obligaţiile investitorului asigurat se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer menţionat la art. 4 şi 5 de mai sus. Partea contractantã plãtitoare nu va putea sa dobindeasca drepturi sau sa-şi asume obligaţii mai mari decît cele ale investitorului asigurat.
ART. 7
Transferurile de valuta
(1) Transferurile de valuta potrivit art. 4, 5 şi 6 vor fi efectuate fãrã intirziere, în valuta convertibilã în care a fost efectuatã investiţia sau în orice alta valuta liber convertibilã, dacã s-a convenit astfel, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
(2) Fãrã intirziere, în sensul paragrafului 1, sînt considerate transferurile care se efectueazã într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintatã autoritãţilor competente, în modul cuvenit, cererea împreunã cu documentele necesare şi nu trebuie sa depãşeascã, în nici un caz, o perioada de 2 luni.
ART. 8
Investiţii existente
Investiţiile pe care investitorii uneia dintre pãrţile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante înaintea intrãrii în vigoare a prezentului acord sînt, de asemenea, supuse dispoziţiilor prezentului acord. Totuşi, aceste dispoziţii nu se aplica retroactiv pentru activitãţile realizate anterior intrãrii în vigoare a prezentului acord.
ART. 9
Diferendele dintre pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante, referitoare la interpretarea şi aplicarea prezentului acord, se soluţioneazã, pe cît posibil, prin tratative între cele doua pãrţi. Dacã un astfel de diferend nu poate fi reglementat într-un termen de 6 luni de la începerea tratativelor, atunci, la cererea uneia dintre pãrţile contractante, diferendul va fi supus unui tribunal arbitral.
(2) Tribunalul arbitral se constituie astfel: fiecare parte contractantã desemneazã un arbitru; cei doi arbitri propun, de comun acord, celor doua pãrţi, un preşedinte care trebuie sa fie cetãţean al unui stat terţ, desemnat de cele doua pãrţi contractante. Arbitrii sînt numiţi într-un termen de 3 luni, iar preşedintele într-un termen de 5 luni, dupã ce una dintre pãrţile contractante a fãcut cunoscut celeilalte ca doreşte sa supunã diferendul unui tribunal arbitral. Dacã arbitrii nu sînt numiţi în termenul convenit, partea contractantã care nu şi-a numit arbitrul este de acord ca acesta sa fie numit de secretarul general al Naţiunilor Unite. Dacã cele doua pãrţi contractante nu pot sa se punã de acord asupra numirii preşedintelui, ele sînt, de asemenea, de acord ca acesta sa fie numit de secretarul general al Naţiunilor Unite.
(3) Tribunalul arbitral adopta hotãrîrile sale pe baza dispoziţiilor prezentului acord şi ale altor acorduri similare încheiate de pãrţile contractante precum şi dupã principiile şi normele generale ale dreptului internaţional. Tribunalul arbitral adopta hotãrîrile sale prin majoritate de voturi şi hotãrîrea sa este definitiva şi obligatorie. Numai cele doua pãrţi contractante pot supune acţiuni tribunalului arbitral şi participa la dezbateri.
(4) Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat şi acelea efectuate de cãtre reprezentanţii sãi la dezbaterile tribunalului. Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de pãrţile contractante.
(5) Tribunalul arbitral îşi stabileşte propria procedura.
ART. 10
Intrarea în vigoare, valabilitatea şi expirarea
(1) Prezentul acord va fi supus ratificãrii, conform procedurii constituţionale a fiecãrei tari, şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare.
(2) Acordul se încheie pentru o perioada de 10 ani şi se va reînnoi prin tacitã reconducţiune pe noi perioade de 10 ani, cu excepţia cazului denunţãrii în scris, de cãtre una dintre pãrţile contractante, cu un an înaintea expirãrii fiecãrei perioade de valabilitate.
(3) Pentru investiţiile efectuate pînã la data expirãrii valabilitãţii acordului, dispoziţiile acestuia din urma rãmîn aplicabile timp de 10 ani, începînd de la data expirãrii sale.
Semnat la 14 martie 1988 la Nouakchott, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi franceza, ambele texte fiind egal autentice.
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
