Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 109 din 24 aprilie 1959 privind ratificarea Tratatului dintre Republica Populara Romana si Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Sofia la 3 decembrie 1958.
TRATAT
între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, în dorinta de a întãri legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Rudolf Rosman, Adjunct al Ministrului Justiţiei; Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Mihailov, Ministrul Adjunct al Justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantã solicitanta efectueazã lucrãrile privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele şi adresa lor; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, dar numai în mãsura în care aplicarea acestora ar fi admisibilã în raport cu legislaţia statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 10 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea, sau de un traducãtor numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacã nu se poate stabili adresa, instituţia solicitatã va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta şi va aştepta rãspunsul. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor. În forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile car sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv şi pe acelea care au fost fãcute cu ocazia administrãrii probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, ele rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante se informeazã reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept.
PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE
CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Scutirea de garanţie procesuala Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale, inclusiv cele privind executarea. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familialã şi materialã necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, se va adresa la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata facuta în forma legalã se va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante.
Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante - raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea Partii Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi domiciliazã la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţean al uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi domiciliazã fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Raporturile juridice între pãrinţi şi copii În cauzele privind contestarea şi tãgãduirea, precum şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 26 Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor prevãzute în articolele 25 şi 26 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 25 şi 26. ART. 28 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii 1. Pentru declararea dispariţiei, morţii sau stabilirea datei morţii unei persoane, este competenta instituţia judiciarã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta sau decedata şi-a avut ultimul ei domiciliu. 2. Instituţia judiciarã a fiecãrei Pãrţi Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea ori stabilirea datei morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele condiţii: a) dacã declararea dispariţiei sau morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de o persoana care vrea sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului sau decedatului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul; b) dacã declararea dispariţiei sau a morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de soţ sau sotie care, la data introducerii cererii, domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul. 3. La examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei, a morţii, precum şi de stabilire a datei morţii, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela ART. 29 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 30 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 31 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 32 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmeazã a se înfia este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere se va lua, dupã caz, încuviinţarea acelei Pãrţi Contractante, pãrerea sau consimţãmîntul celui care urmeazã a se înfia, consimţãmîntul reprezentantului sau legal ori al autoritãţii tutelare sau al altor persoane sau instituţii, dacã acestea sînt cerute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun.
Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 33 1. Fiecare Parte Contractantã transmite, la cerere, celeilalte Pãrţi Contractante, prin organele centrale certificatele de stare civilã, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 2. Transmiterea altor acte privind drepturile şi interesele personale ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante se face la cerere, pe cale diplomaticã.
Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 34 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 35 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 36 Bunuri succesorale vacante Bunurile mobile succesorale vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile succesorale vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 37 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 38 Competenta în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzãtor şi litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea oricãrui succesor şi numai dacã toţi succesorii sînt de acord, competenta revine instituţiei acestei Pãrţi Contractante. ART. 39 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre actele sau dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 40 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, fãrã vreo alta procedura. ART. 41 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 42 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 38 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 43 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) instituţia competenta a încunoştinţat, dacã aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor.
Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala ART. 44 1. Hotãrîrile definitive de natura nepatrimoniala ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã cu putere de lucru judecat, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor patrimoniale ART. 45 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive de natura patrimonialã, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor. ART. 46 1. Încuviinţarea executãrii se face la cerere şi este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. ART. 47 1. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii; c) traducerea certificatã a cererii şi a actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de executare. ART. 48 1. Procedura încuviinţãrii executãrii şi executarea se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie executatã hotãrîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executãrii se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de cãtre instanta în circumscripţia cãreia se face executarea. ART. 49 Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 50 1. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. 2. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi hotãrîrilor şi tranzacţiilor pronunţate sau încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 51 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 19, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de liberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 52 alin. 2 şi art. 53 alin. 2. ART. 52 1. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 53 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea şi pune la dispoziţie suma încasatã, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 54 Predarea obiectelor Predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 55 Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea.
CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 56 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 57 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate. ART. 58 Obligaţia de a porni acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacã s-a dat o hotãrîre penalã se va anexa şi o copie dupã aceasta hotãrîre. ART. 59 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ei. ART. 60 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei - copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 61 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni; acest termen poate fi prelungit, dacã este necesar, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 62 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 63 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 64 Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 65 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 66 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 65 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 67 Cereri de extrãdare din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 68 Limitele acţiunii penale privind persoana extrãdatã 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei ori dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. în acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 69 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã, în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va fi pusã în libertate. ART. 70 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 60 şi 61. ART. 71 Informaţii cu privire la rezuLtatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite şi copia hotãrîrii. ART. 72 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 73 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele, prevãzute în articolul 59, ale acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 74 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 75 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial, date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 76 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante.
PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 77 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 78 Tratatul intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. ART. 79 Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi înceteazã valabilitatea: a) Convenţia judiciarã între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924; b) Convenţia de extrãdare între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924. Prezentul Tratat s-a întocmit, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Sofia în ziua de 3 decembrie 1958. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
