Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 1.176 din 28 decembrie 1968 pentru ratificarea Aranjamentului de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor, in forma revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Se ratifica Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor, în forma revizuitã la Stockholm la 14 iulie 1967. ART. 2 La depunerea instrumentului de ratificare de cãtre Republica Socialistã România a aranjamentului menţionat la articolul 1 se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut: "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii, la care se referã reglementarea din articolul 14 alineatul 7 din Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor, nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960 cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale".
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
ARANJAMENTUL de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891 revizuit la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, la Nisa la 15 iunie 1957 şi la Stockholm la 14 iulie 1967 ART. 1 1) Ţãrile cãrora li se aplica prezentul aranjament sunt constituite în uniune specialã pentru înregistrarea internationala a marcilor. 2) Cetãţenii fiecãrei tari contractante vor putea sa-şi asigure protecţia marcilor lor care se aplica produselor şi serviciilor şi care sunt înregistrate în ţara de origine, în toate celelalte tari pãrţi la prezentul aranjament, efectuand depozitul acestor mãrci la Biroul internaţional al proprietãţii intelectuale (denumit în cele ce urmeazã "biroul internaţional"), prevãzut de Convenţia care instituie Organizaţia Mondialã a Proprietãţii Intelectuale (denumita în cele ce urmeazã "organizaţia"), prin intermediul administraţiei tarii de origine respective. 3) Va fi consideratã ca ţara de origine, ţara uniunii speciale în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercialã realã şi serioasã; dacã el nu are o astfel de întreprindere într-o ţara a uniunii speciale, ţara uniunii speciale unde el îşi are domiciliul; dacã el nu are domiciliul în uniunea specialã, ţara cetateniei sale, dacã el este cetãţean al unei tari a uniunii speciale. ART. 2 Sunt asimilaţi cetãţenilor ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care nu au aderat la prezentul aranjament, care îndeplinesc, pe teritoriul uniunii speciale constituitã prin acest aranjament, condiţiile stabilite prin articolul 3 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale. ART. 3 1) Orice cerere de înregistrare internationala va trebui prezentatã pe formularul prescris de regulamentul de aplicare; administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figureazã în cerere corespund celor din registrul naţional şi va mentiona datele şi numerele de înregistrare ale depozitului şi înregistrãrii marcii în ţara de origine, precum şi data cererii de înregistrare internationala. 2) Depunatorul va trebui sa indice produsele sau serviciile pentru care este revendicata protecţia marcii, precum şi, dacã este posibil, clasa sau clasele corespunzãtoare, dupã sistemul de clasificare stabilit prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internationala a produselor şi serviciilor în scopul înregistrãrii marcilor. Dacã depunatorul nu da aceasta indicaţie, biroul internaţional va încadra produsele sau serviciile în clasele corespunzãtoare ale clasificarii menţionate. Încadrarea în clase indicatã de depunator va fi supusã controlului biroului internaţional, care îl va exercita în legatura cu administraţia nationala. În caz de dezacord între administraţia nationala şi biroul internaţional, avizul acestuia va fi hotarator. 3) Dacã depunatorul revendica culoarea cu titlu de element distinctiv al marcii sale, el va trebui: 1 - sa declare aceasta şi sa însoţeascã depozitul sau cu o menţiune care sa indice culoarea sau combinatia de culori revendicata; 2 - sa adauge la cererea sa un numãr de exemplare în culori ale marcii respective, care vor fi anexate la notificãrile fãcute de biroul internaţional. Numãrul acestor exemplare va fi fixat prin regulamentul de aplicare. 4) Biroul internaţional va inregistra imediat mãrcile depuse în conformtiate cu articolul 1. Înregistrarea va purta data cererii de înregistrare internationala depusa în ţara de origine, cu condiţia ca cererea sa fie primitã de biroul internaţional în termenul de 2 luni socotit de la aceasta data. Dacã cererea nu a fost primitã în acest termen, biroul internaţional o va înscrie la data la care a primit-o. Biroul internaţional va notifica fãrã întârziere aceasta înregistrare administraţiilor interesate. Mãrcile înregistrate vor fi publicate într-o publicaţie periodicã editata de biroul internaţional, pe baza indicaţiilor cuprinse în cererea de înregistrare. În ceea ce priveşte mãrcile care conţin un element figurativ sau o grafica specialã, regulamentul de aplicare va stabili dacã depunatorul este obligat sa prezinte un cliseu. 5) În vederea publicitãţii ce se va face în ţãrile contractante marcilor înregistrate, fiecare administraţie va primi de la biroul internaţional un numãr de exemplare gratuite şi un numãr de exemplare cu preţ redus ale publicatiei sus-menţionate, proporţional cu numãrul de unitãţi indicate la articolul 16.4 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, în condiţiile stabilite de regulamentul de aplicare. Aceasta publicitate va fi consideratã în toate ţãrile contractante ca deplin multumitoare şi nu se va putea pretinde de la depunator nici un fel de alta publicitate. ART. 3 BIS 1) Fiecare ţara contractantã poate, oricând, sa notifice în scris directorului general al organizaţiei (denumit în cele ce urmeazã "directorul general"), ca protecţia care rezulta din înregistrarea internationala nu se va extinde la acea ţara decât în cazul când titularul marcii o va cere în mod expres. 2) Aceasta notificare nu va produce efect decât dupã 6 luni de la data comunicãrii ei, de cãtre directorul general, celorlalte tari contractante. ART. 3 TER 1) Cererea de extindere a protecţiei care rezulta din înregistrarea internationala la o ţara care a fãcut uz de facultatea acordatã de articolul 3 bis, va trebui sa facã obiectul unei menţiuni speciale în cererea prevãzutã la articolul 3 alineatul 1. 2) Cererea de extindere teritorialã formulatã ulterior înregistrãrii internaţionale va trebui sa fie prezentatã, prin administraţia tarii de origine pe un formular prescris de regulamentul de aplicare. Ea va fi înregistratã imediat de biroul internaţional, care o va notifica fãrã nici o întârziere în administraţie sau administraţiilor interesate. Ea va fi publicatã în publicaţia periodicã editata de biroul internaţional. Aceasta extindere teritorialã va produce efecte cu începere de la data la care ea a fost înscrisã în registrul internaţional; valabilitatea ei va inceta odatã cu expirarea înregistrãrii internaţionale la care ea se referã. ART. 4 1) Cu începere de la înregistrarea astfel facuta la biroul internaţional în conformitate cu dispoziţiile articolelor 3 şi 3 ter, protecţia marcii în fiecare dintre ţãrile contractante interesate va fi aceeaşi ca în cazul când marca ar fi depusa direct în ţara respectiva. Încadrarea în clase a produselor sau serviciilor prevãzutã la articolul 3, nu leagã ţãrile contractante în ceea ce priveşte aprecierea sferei de protecţie a marcii. 2) Orice marca care a fãcut obiectul unei înregistrãri internaţionale va beneficia de dreptul de prioritate stabilit de articolul 4 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, fãrã a fi necesarã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la litera D a acestui articol. ART. 4 BIS 1) Atunci când o marca care a fost depusa într-una sau mai multe dintre ţãrile contractante a fost înregistratã ulterior de biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al succesorului sau în drepturi, înregistrarea internationala va fi consideratã ca substituitã înregistrãrilor naţionale anterioare fãrã a fi prejudiciate drepturile câştigate în baza acestora. 2) La cererea celor interesaţi administraţia nationala trebuie sa ia nota de înregistrarea internationala în registrele sale. ART. 5 1) În ţãrile în care legislaţia le da acest drept, administraţiile cãrora le va fi notificatã de cãtre biroul internaţional înregistrarea unei mãrci, sau cererea de extindere a protecţiei în conformitate cu articolul 3 ter, vor avea facultatea sa declare ca pe teritoriul lor nu se poate acorda protecţia acestei mãrci. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât în condiţiile care ar fi aplicate, în virtutea Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, unei mãrci depuse pentru înregistrare nationala. Totuşi, protecţia nu va putea fi refuzatã, nici chiar parţial, pentru singurul motiv ca legislaţia nationala nu îngãduie înregistrarea decât într-un numãr limitat de clase, sau pentru un numãr limitat de produse sau de servicii. 2) Administraţiile care vor dori sa exercite aceasta facultate vor trebui sa notifice biroului internaţional refuzul or, indicând toate motivele, în termenul prevãzut de legislaţia lor nationala şi, cel mai târziu, înainte de expirarea unui an socotit de la data înregistrãrii internaţionale a marcii sau a cererii de extindere a protecţiei formulate în conformitate cu articolul 3 ter. 3) Biroul internaţional va transmite fãrã întârziere administraţiei tarii de origine şi titularului marcii sau mandatarului lui, dacã acesta a fost indicat biroului de cãtre administraţia respectiva, unul din exemplarele declaraţiei de refuz astfel notificatã. Cel interesat va avea aceleaşi cai de recurs ca şi când marca ar fi fost depusa de el direct în ţara în care protecţia este refuzatã. 4) Motivele de refuz al marcii vor trebui sa fie comunicate de biroul internaţional celor interesaţi la cererea lor. 5) Administraţiile care, în termenul sus-indicat de maximum un an, nu vor fi comunicat biroului internaţional nici o hotãrâre de refuz provizoriu sau definitiv cu privire la înregistrarea unei mãrci sau la o cerere de extindere a protecţiei, vor pierde, în ceea ce priveşte marca în cauza, beneficiul facultãţii prevãzute în alineatul 1 al prezentului articol. 6) Invalidarea unei mãrci internaţionale nu va putea fi pronunţatã de autoritãţile competente fãrã a se fi dat posibilitatea titularului marcii sa-şi valorifice drepturile în timp util. Invalidarea va fi notificatã biroului internaţional. ART. 5 BIS Piesele justificative privind legitimitatea folosirii unor anumite elemente în compunerea marcii cum sunt steme, blazoane, portrete, distincţii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane altele decât cel al depunatorului, sau alte inscripţii asemãnãtoare care ar putea fi reclamate de administraţiile ţãrilor contractante, vor fi scutite de orice legalizare precum şi de orice forma de certificare alta decât aceea a administraţiei tarii de origine. ART. 5 TER 1) Biroul internaţional va elibera oricãrei persoane care o va cere, în schimbul unei taxe stabilite prin regulamentul de aplicare, o copie a mentiunilor înscrise în registru cu privire la o anumitã marca. 2) Biroul internaţional va putea, de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, sa preia efectuarea de cercetãri de anterioritate pe baza marcilor internaţionale. 3) Extrasele din registrul internaţional cerute pentru a fi produse într-una dintre ţãrile contractante vor fi scutite de orice legalizare. ART. 6 1) Înregistrarea unei mãrci la biroul internaţional se fae pentru o perioada de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire în condiţiile stabilite la articolul 7. 2) La expirara unui termen de 5 ani de la data înregistrãrii internaţionale, aceasta devine independenta de marca nationala înregistratã în prealabil în ţara de origine, sub rezerva dispoziţiilor care urmeazã. 3) Protecţia rezultând din înregistrarea internationala, care a fãcut sau nu obiectul unei transmiteri, nu va mai putea fi invocatã în total sau în parte atunci când, înãuntrul celor 5 ani de la data înregistrãrii internaţionale, marca nationala înregistratã în prealabil în ţara de origine în conformitate cu articolul 1 nu va mai beneficia în total sau în parte de protecţia legalã în aceasta ţara. Aceasta se va intimpla şi atunci când aceasta protecţie legalã va fi încetat ulterior ca urmare a unei acţiuni introduse înainte de expirarea termenului de 5 ani. 4) În caz de radiere voita sau din oficiu, administraţia tarii de origine va cere radierea marcii la biroul internaţional, care va proceda la efectuarea acestei operaţii. În caz de acţiune judiciarã, administraţia sus-menţionatã va comunica biroului internaţional, din oficiu sau la cererea solicitantului, copia de pe actul de introducere a acţiunii judiciare sau de pe oricare alt document care justifica introducerea acţiunii, precum şi de pe hotãrârea rãmasã definitiva; biroul va face menţiune despre aceasta în registrul internaţional. ART. 7 1) Înregistrarea va putea fi mereu reînnoitã pentru o perioada de 20 ani, socotitã de la expirarea perioadei precedente, prin simpla depunere a taxei de înregistrare de baza şi, dacã este cazul, a taxelor de înregistrare suplimentare şi a complementelor de taxa de înregistrare prevãzute de articolul 8 alineatul 2. 2) Reînnoirea nu va putea aduce nici o modificare înregistrãrii precedente în ultima sa forma. 3) Prima reinnoire efectuatã în conformitate cu dispoziţiile Actului de la Nisa din 15 iunie 1957 sau ale prezentului act va trebui sa conţinã indicaţia claselor clasificarii internaţionale la care se referã înregistrarea. 4) Cu 6 luni înainte de expirarea termenului de protecţie, biroul internaţional va reaminti titularului marcii şi mandatarului lui, printr-un aviz oficios, data exactã a acestei expirari. 5) În schimbul depunerii unei suprataxe stabilite prin regulamentul de aplicare, se va acorda un termen de graţie de 6 luni pentru reînnoirea înregistrãrii internaţionale. ART. 8 1) Administraţia tarii de origine va avea facultatea sa stabileascã dupã dorinta sa şi sa perceapã în avantajul sau o taxa nationala, pe care ea o va pretinde de la titularul marcii a carei înregistrare internationala sau reinnoire este cerutã. 2) Înregistrarea unei mãrci la biroul internaţional va fi supusã achitãrii prealabile a unei taxe de inegistrare internationala, care va cuprinde: a) o taxa de înregistrare de baza; b) o taxa de înregistrare suplimentarã pentru orice clasa a clasificarii internaţionale în plus de a treia, în care vor fi încadrate produsele şi serviciile la care se aplica marca; c) un complement de taxa de înregistrare pentru orice cerere de extindere a protecţiei în confomitate cu articolul 3 ter. 3) Totuşi, taxa de înregistrare suplimentarã specificatã la alineatul 2 litera b va putea fi achitatã într-un termen care va fi stabilit de regulamentul de aplicare, dacã numãrul claselor de produse sau de servicii a fost fixat sau contestat de biroul internaţional, şi aceasta fãrã a se aduce vreun prejudiciu datei de înregistrare. Dacã, la expirarea termenului menţionat, taxa de înregistrare suplimentarã nu a fost achitatã, sau dacã lista produselor sau serviciilor nu a fost redusã de depunator în mãsura necesarã, cererea de înregistrare internationala va fi consideratã abandonatã. 4) Totalul anual al diferitelor încasãri realizate de înregistrarea internationala, cu excepţia celor prevãzute la literele b şi c ale alineatului 2, va fi repartizat în pãrţi egale între ţãrile pãrţi la prezentul act prin grija biroului internaţional, dupã ce vor fi scãzute cheltuielile şi obligaţiile financiare cerute de aplicarea actului respectiv. Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului act, o ţara nu l-a ratificat încã sau nu a aderat încã la el, ea va avea dreptul, pana la data la care va produce efect ratificarea sau aderarea sa, la o parte din excedentul de încasãri calculat în baza actului anterior care i se aplica. 5) Sumele care provin din taxele de înregistrare suplimentare menţionate la alineatul 2 litera b vor fi repartizate la expirarea fiecãrui an între ţãrile pãrţi la prezentul act sau la Actul de la Nisa din 15 iunie 1957, proporţional cu numãrul marcilor pentru care a fost cerutã protecţia în fiecare dintre aceste tari în cursul anului expirat, acest numãr fiind afectat, în ceea ce priveşte ţãrile cu examinarea prealabilã, de un coeficient care va fi stabilit prin regulamentul de aplicare. Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului act, o ţara nu l-a ratificat încã sau nu a aderat încã la el, ea va avea dreptul, pînã la data la care va produce efect ratificarea sau aderarea sa, la o parte din sumele calculate în baza Actului de la Nisa. 6) Sumele care provin din complementele de taxe de înregistrare menţionate la alineatul 2 litera c vor fi repartizate dupã regulile de la alineatul 5 între ţãrile care au fãcut uz de facultatea prevãzutã la articolul 3 bis. Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului act, o ţara nu l-a ratificat încã sau nu a aderat încã la el, ea va avea dreptul pînã la data la care va produce efect ratificarea sau aderarea sa, la o parte din sumele calculate în baza Actului de la Nisa. ART. 8 BIS Titularul înregistrãrii internaţionale poate, oricând, sa renunţe la protecţie în una sau în mai multe dintre ţãrile contractante, printr-o declaraţie remisã administraţiei tarii sale, pentru a fi comunicatã biroului internaţional, care o va notifica ţãrilor la care se referã aceasta renunţare. Aceasta declaraţie nu este supusã nici unei taxe. ART. 9 1) Administraţia tarii titularului va notifica de asemenea biroului internaţional anularile, radierile, renunţãrile, transmiterile şi alte schimbãri aduse înscrierii marcii în registrul naţional, dacã aceste schimbãri modifica şi înregistrarea internationala. 2) Biroul va înscrie aceste schimbãri în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţãrilor contractante şi le va publica în publicaţia sa. 3) Se va proceda la fel în cazul când titularul înregistrãrii internaţionale va cere sa fie redusã lista produselor sau serviciilor la care se aplica înregistrarea. 4) Aceste operaţii pot fi supuse unei taxe, care va fi fixatã prin regulamentul de aplicare. 5) Adaugara anterioarã pe lista a unui nou produs sau serviciu nu poate fi obţinutã decât printr-un nou depozit efectuat în conformitate cu dispoziţiile articolului 3. 6) Substituirea unui produs sau serviciu altuia este asimilatã adaugarii. ART. 9 BIS 1) Atunci când o marca înscrisã în registrul internaţional va fi transmisã unei persoane stabilite într-o ţara contractantã alta decât ţara titularului înregistrãrii internaţionale, transmiterea va fi notificatã biroului internaţional de administraţia tarii cedentului. Biroul internaţional va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte administraţii şi o va publica în publicaţia sa. Dacã transmiterea a fost efectuatã înainte de expirarea termenului de 5 ani socotit de la data înregistrãrii internaţionale, biroul internaţional va cere consimţãmântul administraţiei tarii noului titular şi va publica, dacã este posibil, data şi numãrul de înregistrare a marcii în ţara noului titular. 2) În nici un caz nu va fi înregistratã transmiterea unei mãrci înscrise în registrul internaţional atunci când transmiterea este facuta unei persoane care nu are dreptul sa depunã o marca internationala. 3) Atunci când o transmitere nu a putut fi înscrisã în registrul internaţional, fie ca urmare a refuzului tarii noului titular de a-şi da consimţãmîntul, fie pentru ca a fost facuta în favoarea unei persoane care nu are dreptul sa ceara o înregistrare internationala, administraţia tarii fostului titular va avea dreptul sa ceara biroului internaţional sa radieze marca din registrul lui. ART. 9 TER 1) Dacã cesiunea unei mãrci internaţionale pentru numai o parte din produsele sau serviciile înregistrate este notificatã biroului internaţional, acesta o va înscrie în registrul sau. Fiecare dintre ţãrile contractante va avea facultatea sa nu admitã validitatea acestei cesiuni, dacã produsele sau serviciile cuprinse în partea astfel cedata sunt similare cu cele pentru care marca rãmâne înregistratã în favoarea cedentului. 2) Biroul internaţional va înscrie, de asemenea, o cesiune a marcii internaţionale pentru numai una sau unele dintre ţãrile contractante. 3) Dacã, în cazurile precedente, intervine o schimbare a tarii titularului, administraţia de care aparţine noul titular va trebui, dacã marca internationala a fost transmisã înainte de expirarea termenului de 5 ani socotit de la data înregistrãrii, sa dea consimţãmântul cerut de dispoziţiile articolului 9 bis. 4) Dispoziţiile alineatelor precedente nu sunt aplicabile decît sub rezerva aplicãrii articolului 6 quarter al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale. ART. 9 QUARTER 1) Dacã mai multe tari ale uniunii speciale convin sa realizeze unificarea legilor lor naţionale în materie de mãrci, ele vor putea sa notifice directorului general: a) ca o administraţie comuna se va substitui administraţiei naţionale a fiecãreia dintre ele, şi b) ca ansamblul teritoriilor ţãrilor respective va trebui sa fie considerat ca o singura ţara, pentru aplicarea totalitãţii sau unei pãrţi a dispoziţiilor care preceda prezentul articol. 2) Aceasta notificare nu va produce efect decât dupã 6 luni de la data la care ea va fi comunicatã de directorul general celorlalte tari contractante. ART. 10 1) a) Uniunea specialã are o adunare constituitã din ţãrile care au ratificat prezentul act sau care au aderat la el. b) Guvernul fiecãrei tari este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi. c) Cheltuielile fiecãrei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat-o, cu excepţia cheltuielilor de deplasare şi a indemnizaţiilor de întreţinere socotite pentru un delegat de fiecare ţara membra, care sunt în sarcina uniunii speciale. 2) a) Adunarea: i) se ocupa de toate problemele care se referã la menţinerea şi la dezvoltarea uniunii speciale şi la aplicarea prezentului aranjament; ii) da directive biroului internaţional cu privirre la pregãtirea conferinţelor de revizuire, acordand cuvenitã consideraţie observaţiilor ţãrilor uniunii speciale care nu au ratificat prezentul act sau care nu au aderat la el; iii) modifica regulamentul de aplicare şi stabileşte cuantumul taxelor de înregistrare menţionate la articolul 8.2 şi a celorlalte taxe privind înregistrarea internationala; iv) examineazã şi aproba rapoartele directorului general care se referã la uniunea specialã şi da acestuia toate directivele utile în problemele care sunt de competenta uniunii speciale; v) stabileşte programul bugetului trienal al uniunii speciale şi aproba bilanţul ei; vi) adopta regulamentul financiar al uniunii speciale; vii) creeazã comitetele de experţi şi grupurile de lucru pe care ea le considera utile pentru realizarea obiectivelor uniunii speciale; viii) hotãrãşte care sunt ţãrile nemembre ale uniunii speciale şi care sunt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale care pot fi admise la întrunirile sale în calitate de observatori; ix) adopta modificãrile articolelor 10 pana la 13; x) întreprinde orice alta acţiune potrivita pentru realizarea obiectivelor uniunii speciale; xi) îndeplineşte orice alte sarcini pe care le implica prezentul aranjament. b) Asupra problemelor care intereseazã de asemenea şi alte uniuni administrate de organizaţie, adunarea statueazã având cunostinta de avizul comitetului de coordonare al organizaţiei. 3) a) Fiecare ţara membra a adunãrii dispune de un vot. b) Jumãtate din ţãrile membre ale adunãrii constituie cvorumul. c) Cu toate dispoziţiile subalineatului b, dacã, în timpul unei sesiuni, numãrul ţãrilor reprezentate este mai mic de jumãtate, dar este egal sau mai mare de o treime din numãrul ţãrilor membre ale adunãrii, aceasta poate sa ia hotãrâri; totuşi, hotãrârile adunãrii, cu excepţia celor care se referã la procedura sa, nu devin executorii decît atunci când sunt îndeplinite condiţiile care urmeazã. Biroul internaţional comunica aceste hotãrâri ţãrilor membre ale adunãrii care nu au fost reprezentate, invitandu-le ca, în termen de 3 luni de la data comunicãrii, ele sa exprime în scris votul sau abţinerea lor. Dacã, la expirarea acestui termen, numãrul de tari care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea este cel puţin egal cu numãrul de tari care a lipsit pentru a se atinge cvorumul în timpul sesiunii, hotãrârile respective devin executorii, cu condiţia ca, totodatã, sa fie întrunitã majoritatea necesarã. d) Sub rezerva dispoziţiilor articolului 13.2 hotãrârile adunãrii se iau cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate. e) Abţinerea nu este consideratã ca vot. f) Un delegat nu poate sa reprezinte decât o singura ţara şi nu poate sa voteze decât în numele acesteia. g) Ţãrile uniunii speciale care nu sunt membre ale adunãrii sunt admise la întrunirile ei în calitate de observatori. 4) a) Adunarea se întruneşte o data la fiecare 3 ani în sesiune ordinarã în baza convocãrii directorului general şi, în afarã unor cazuri excepţionale, în cursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc cu adunarea generalã a organizaţiei. b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinarã în baza convocãrii fãcute de directorul general, la cererea unui sfert din ţãrile membre ale adunãrii. c) Ordinea de zi a fiecãrei sesiuni este pregatita de directorul general. 5) Adunarea adopta regulamentul sau interior. ART. 11 1) a) Sarcinile referitoare la înregistrarea internationala, precum şi celelalte sarcini administrative care revin uniunii speciale, sunt asigurate de biroul internaţional. b) Biroul internaţional pregãteşte în special întrunirile şi asigura secretariatul adunãrii şi al comitetelor de experţi şi grupuri de lucru pe care aceasta poate sa le creeze. c) Directorul general este cel mai înalt funcţionar al uniunii speciale, pe care o reprezintã. 2) Directorul general şi oricare dintre membrii personalului desemnat de el participa, fãrã drept de vot, la toate întrunirile adunãrii şi ale oricãrui comitet de experţi sau grup de lucru pe care aceasta poate sa le creeze. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe. 3) a) Biroul internaţional pregãteşte, în baza directivelor adunãrii, conferinţe de revizuire a dispoziţiilor aranjamentului, altele decât cele prevãzute de articolele 10 pînã la 13. b) Biroul internaţional poate sa consulte organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pentru pregãtirea conferinţelor de revizuire. c) Directorul general şi persoanele desemnate de el participa la discuţii în aceste conferinţe, fãrã drept de vot. 4) Biroul internaţional executa orice alte sarcini care îi sunt atribuite. ART. 12 1) a) Uniunea specialã are un buget. b) Bugetul uniunii speciale cuprinde încasãrile şi cheltuielile proprii ale uniunii speciale, contribuţia acesteia la bugetul cheltuielilor comune ale uniunior, precum şi, dacã este cazul, suma pusã la dispoziţia bugetului conferintei organizaţiei. c) Sunt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor, cheltuielile care nu sunt atribuite exclusiv uniunii speciale, ci de asemenea unei alte sau unor alte uniuni administrate de organizaţie. Partea uniunii speciale la aceste cheltuieli comune este proporţionalã cu interesul pe care îl prezintã pentru ea aceste cheltuieli. 2) Bugetul uniunii speciale este stabilit ţinând seama de cerinţele de coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de organizaţie. 3) Mijloacele de finanţare a bugetului uniunii speciale sunt urmãtoarele: i) taxele de înregistrare şi alte taxe privind înregistrarea internationala, precum şi taxele şi alte sume datorate pentru serviciile pe care le presteazã biroul internaţional în numele uniunii speciale; ii) produsul vânzãrii publicaţiilor biroului internaţional care se referã la uniunea specialã şi drepturile aferente acestor publicaţii; iii) donaţiile, legatele şi subvenţiile; iv) chiriile, dobânzile şi alte diverse venituri. 4) a) Cuantumul taxelor de înregistrare menţionate la articolul 8.2 şi al celorlalte taxe privind înregistrarea internationala este fixat de adunare, în baza propunerii directorului general. b) Acest cuantum este fixat în asa fel încât încasãrile uniunii speciale care provin din taxele de înregistrare, altele decât taxele suplimentare şi complementele de taxe menţionate la articolul 8.2 b) şi c), din taxe şi celelalte surse de venituri, sa asigure cel puţin acoperirea cheltuielilor biroului internaţional care privesc uniunea specialã. c) În cazul când bugetul nu este adoptat înainte de începerea unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent va fi reluat, în condiţiile stabilite de regulamentul financiar. 5) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului 4 a), cuantumul taxelor şi al sumelor datorate pentru celelalte servicii prestate de biroul internaţional în numele uniunii speciale este fixat de directorul general, care raporteazã despre aceasta în fata adunãrii. 6) a) Uniunea specialã are un fond de rulment constituit din remiterea unica a unei sume de cãtre fiecare ţara a uniunii speciale. Dacã fondul devine insuficient, adunarea hotãrãşte majorarea lui. b) Valoarea remiterii iniţiale a fiecãrei tari pentru constituirea fondului menţionat sau a participãrii ei la majorarea acestuia este proporţionalã cu contribuţia tarii respective, în calitatea ei de membra a Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, la bugetul acestei uniuni pentru anul în cursul cãruia este constituit fondul sau este hotãrâtã majorarea. c) Proporţia şi condiţiile de remitere sunt hotãrâte de adunare, în baza propunerii directorului general şi cu avizul comitetului de coordonare al organizaţiei. d) Atât timp cît adunarea îngãduie ca fondul de rezerva al uniunii speciale sa fie folosit ca fond de rulment, adunarea poate sa suspende aplicarea dispoziţiilor subalineatelor a), b) şi c). 7) a) Acordul cu privire la sediu, încheiat cu ţara pe al carei teritoriu se afla sediul organizaţiei, prevede ca, dacã fondul de rulment este insuficient, aceasta ţara acorda avansuri. Cuantumul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sunt acordate formeazã obiectul, în fiecare caz în parte, al unor acorduri separate între ţara respectiva şi organizaţie. b) Ţara prevãzutã la subalineatul a) şi organizaţia au dreptul, fiecare, sa denunţe printr-o notificare facuta în scris înţelegerea cu privire la acordarea de avansuri. Denunţarea produce efect la 3 ani dupã expirarea anului în cursul cãruia a fost facuta notificarea. 8) Verificarea gestiunii este asigurata, în condiţiile stabilite de regulamentul financiar, de una sau mai multe tari ale uniunii speciale, sau de controlori din afarã care sunt, cu consimţãmântul lor, desemnaţi de adunare. ART. 13 1) Propuneri de modificare a articolelor 10, 11 şi 12 şi a prezentului articol vor putea fi prezentate de orice ţara membra a adunãrii sau de directorul general. Aceste propuneri sunt comunicate de directorul general ţãrilor membre ale adunãrii cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examenului adunãrii. 2) Orice modificare a articolelor prevãzute la alineatul 1 este adoptatã de adunare. Adoptarea se face cu trei patrimi din voturile exprimate; totuşi, orice modificare a articolului 10 şi a prezentului alineat este adoptatã cu patru cincimi din voturile exprimate. 3) Orice modificare a articolelor prevãzute la alineatul 1 intra în vigoare la o luna dupã primirea de cãtre directorul general, din partea a trei pãtrimi din ţãrile care erau membre ale adunãrii în momentul când a fost adoptatã modificarea, a notificãrilor scrise de acceptare, efectuatã în conformitate cu normele constituţionale ale ţãrilor respective. Orice modificare a acestor articole acceptatã în acest fel leagã toate ţãrile care sunt membre ale adunãrii în momentul când modificarea intra în vigoare, sau care vor deveni membre ale ei la o data ulterioara. ART. 14 1) Fiecare ţara a uniunii speciale care a semnat prezentul act poate sa-l ratifice şi, dacã nu l-a semnat, poate sa adere la el. 2) a) Orice ţara din afarã uniunii speciale, parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, poate sa adere la prezentul act şi sa devinã, prin aceasta, membra a uniunii speciale. b) De îndatã ce biroul internaţional este informat ca o astfel de ţara a aderat la prezentul act, el adreseazã administraţiei acetei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivã cu privire la mãrcile care beneficiazã, în acel moment, de protecţia internationala. c) Aceasta notificare asigura prin ea însãşi, acestor mãrci, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii respective şi face sa curgã termenul de un an în cursul cãruia administraţia interesatã poate sa facã declaraţia prevãzutã la articolul 5. d) Totuşi, o astfel de ţara poate sa declare, atunci când ea adera la acest act, ca, cu excepţia marcilor internaţionale care au fãcut în prealabil în aceasta ţara obiectul unei înregistrãri naţionale identice încã în vigoare, şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui act este limitatã la mãrcile care sunt înregistrate începînd din ziua când aderarea devine efectivã. e) Aceasta declaraţie scuteşte biroul internaţional de obligaţia de a face notificarea colectivã sus-indicatã. El se limiteazã sa notifice mãrcile pentru care îi vor parveni, în termenul de un an de la aderarea noii tari, cererile de a beneficia de excepţia prevãzutã la subalineatul d), cu precizãrile necesare. f) Biroul internaţional nu face notificarea colectivã acestor tari care, atunci când adera la prezentul act, declara ca înţeleg sa facã uz de facultatea prevãzutã la articolul 3 bis. În afarã de aceasta, ţãrile respective pot sa declare, concomitent, ca aplicarea acestui act este limitatã la mãrcile care sunt înregistrate din ziua când aderarea lor devine efectivã; totuşi, aceasta limitare nu atinge mãrcile internaţionale care au fãcut în prealabil, într-o astfel de ţara, obiectul unei înregistrãri naţionale identice şi care vor putea sta la baza unor cereri de extindere a protecţiei formulate şi notificate în conformitate cu articolele 3 ter şi 8.2 c). g) Înregistrãrile de mãrci care au fãcut obiectul vreuneia dintre notificãrile prevãzute la acest alineat sunt considerate ca substituite înregistrãrilor efectuate direct în noua ţara contractantã înainte de data efectivã a aderãrii ei. 3) Instrumentele de ratificare şi de aderare se depun directorului general. 4.a) Fata de primele cinci tari care au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare, prezentul act intra în vigoare la 3 luni dupã depunerea celui de-al cincilea din aceste instrumente. b) Fata de orice alta ţara, prezentul act intra în vigoare la 3 luni dupã data la care ratificarea sau aderarea ei a fost notificatã de directorul general, în afarã cazului cînd în instrumentul de ratificare sau de aderare s-ar fi indicat o data posterioarã. În acest ultim caz, prezentul act intra în vigoare fata de aceasta ţara la data astfel indicatã. 5) Ratificarea sau aderarea atrage de plin drept acceptarea tuturor clauzelor şi asigurarea tuturor avantajelor stipulate în prezentul act. 6) Dupã intrarea în vigoare a prezentului act, o ţara nu va putea sa adere la Actul de la Nisa din 15 iunie 1957 decât dacã ratifica totodatã prezentul act sau dacã adera la el. Aderarea la acte anterioare Actului de la Nisa nu este admisã nici chiar odatã cu ratificarea prezentului act sau cu aderarea la el. 7) Dispoziţiile articolului 24 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale se aplica prezentului aranjament. ART. 15 1) Prezentul aranjament rãmâne în vigoare fãrã limita de durata. 2) Orice ţara poate sa denunţe prezentul act printr-o notificare adresatã directorului general. Aceasta denunţare atrage şi denunţarea tuturor actelor anterioare şi ea nu-şi produce efectul decât fata de ţara care a fãcut-o, aranjamentul rãmânând în vigoare şi executoriu fata de celelalte tari ale uniunii speciale. 3) Denunţarea produce efect la un an dupã ziua în care directorul general a primit notificarea. 4) Facultatea de denunţare prevãzutã de prezentul articol nu poate fi exercitatã de o ţara înainte de expirarea unui termen de 5 ani de la data la care ea a devenit membra a uniunii speciale. 5) Mãrcile internaţionale înregistrate înainte de data la care denunţarea devine efectivã, şi care nu au fost refuzate în termenul de un an prevãzut la articolul 5, beneficiazã în continuare, pe toatã durata protecţiei internaţionale, de protecţia pe care ele ar avea-o dacã ar fi fost depuse direct în aceasta ţara. ART. 16 1.a) Prezentul act înlocuieşte, în relaţiile dintre ţãrile uniunii speciale în al cãror nume el a fost ratificat, sau care au aderat la el, începând din ziua în care el intra în vigoare fata de ele, Aranjamentul de la Madrid din 1891, în formele sale anterioare prezentului act. b) Totuşi, fiecare ţara a uniunii speciale care a ratificat prezentul act sau care a aderat la el rãmâne legatã în relaţiile ei cu ţãrile care nu au ratificat prezentul act sau care nu au aderat la el, de textele anterioare pe care ea nu le-a denunţat înainte de aceasta în virtutea articolului 12.4 al Actului de la Nisa din 15 iunie 1957. 2) Ţãrile din afarã uniunii speciale, care devin pãrţi la prezentul act, îl aplica înregistrãrilor internaţionale efectuate la biroul internaţional prin intermediul administraţiei naţionale a oricãrei tari a uniunii speciale care nu este parte la prezentul act, numai dacã aceste înregistrãri internaţionale satisfac condiţiile care sunt prescrise de prezentul act pentru aceste tari. În ceea ce priveşte înregistrãrile internaţionale efectuate la biroul internaţional prin intermediul administraţiilor naţionale ale ţãrilor din afarã uniunii speciale care devin pãrţi la prezentul act, aceste tari admit ca ţara sus-menţionatã sa le pretindã ca înregistrãrile sa îndeplineascã condiţiile prescrise de cel mai recent act la care ea este parte. ART. 17 1.a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în limba franceza şi este depus pe lângã guvernul Suediei. b) Dupã consultarea guvernelor interesate, directorul general va întocmi textele oficiale în alte limbi pe care adunarea va putea sa le indice. 2) Prezentul act rãmâne deschis semnaturilor, la Stockholm, pînã la 13 ianuarie 1968. 3) Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului act, certificate pentru conformitate de guvernul Suediei, guvernelor tuturor ţãrilor uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricãrei alte tari. 4) Directorul general înregistreazã prezentul act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 5) Directorul general notifica guvernelor tuturor ţãrilor uniunii speciale semnãturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare şi a declaraţiilor incluse în aceste instrumente, intrarea în vigoare a tuturor dispoziţiilor prezentului act, notificãrile de denunţare şi notificãrile fãcute în aplicarea articolelor 3 bis, 9 quarter, 13, 14.7 şi 15.2. ART. 18 1) Pãrţile la intrarea în funcţie a primului director general, menţiunile din prezentul act cu privire la biroul internaţional al organizaţiei sau la directorul general sunt considerate ca se referã la Biroul Uniunii instituit prin Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, respectiv la directorul sau. 2) Ţãrile uniunii speciale care nu au ratificat prezentul act sau care nu au aderat la el pot sa exercite, timp de 5 ani dupã intrarea în vigoare a convenţiei care instituie organizaţia, dacã vor dori, drepturile prevãzute de articolele 10 pana la 13 ale prezentului act, ca şi când ele ar fi legate de aceste articole. Orice ţara care va dori sa exercite aceste drepturi va depune în acest scop directorului general o notificare facuta în scris, care produce efect la data primirii ei. Ţãrile care vor proceda astfel vor fi considerate ca membre ale adunãrii pana la expirarea perioadei respective. Drept care subscrişii, având cuvenitã împuternicire în acest scop, au semnat prezentul act. Fãcut la Stockholm la 14 iulie 1967.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
