Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. XXXVI din 7 mai 2007  privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. XXXVI din 7 mai 2007 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 23 octombrie 2007
Dosar nr. 4/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, cu modificãrile ulterioare, în raport cu prevederile <>art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, cu modificãrile ulterioare, <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi ale <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, în materia sporului pentru vechime în muncã în cazul judecãtorilor, procurorilor şi celorlalţi magistraţi, precum şi al persoanelor care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 90 de judecãtori din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat, cerând sã se constate cã, în raport cu completarea adusã <>art. 33 din Legea nr. 50/1996 prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , precum şi faţã de precizãrile aduse apoi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca şi personalul asimilat magistraţilor nu mai beneficiazã de sporul pentru vechime în muncã, singura formã de salarizare a acestora constând în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, stabilitã pe funcţii determinate de nivelul instanţelor şi parchetelor, precum şi de adaosul specific vechimii în magistraturã.
Referindu-se la situaţia persoanelor care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi, reprezentanta procurorului general a învederat cã aceastã categorie profesionalã nu a mai fost îndreptãţitã sã beneficieze de sporul corespunzãtor vechimii în muncã în urma abrogãrii, prin <>art. 29 din Legea nr. 154/1998 , a dispoziţiilor <>art. 52 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de vechime pentru o atare categorie. A mai precizat cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 , orice sporuri prevãzute în <>Legea nr. 50/1995 au devenit inaplicabile funcţiilor de specialitate specifice Curţii de Conturi.

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în aplicarea dispoziţiilor <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , în raport cu prevederile <>art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 şi ale <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 , în legãturã cu admisibilitatea cererilor având ca obiect acordarea sporului pentru vechime în muncã judecãtorilor, procurorilor, celorlalţi magistraţi, precum şi persoanelor care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României.
Astfel, unele instanţe au respins asemenea cereri, formulate de judecãtori, procurori şi ceilalţi magistraţi, privind acordarea sporului pentru vechime în muncã, motivând cã prin alin. (3) al <>art. 33 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , s-a stabilit cã prevederile alin. (1) şi (2) ale acelui articol "nu sunt aplicabile magistraţilor", pentru aceştia instituindu-se, prin reglementãrile cuprinse în acea ordonanţã, un alt sistem de salarizare, constând în indemnizaţia de încadrare lunarã stabilitã pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor, precum şi în vechimea în magistraturã.
Cu o motivare asemãnãtoare au fost respinse şi cererile având ca obiect acordarea sporului pentru vechime în muncã formulate de persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi, motivându-se cã, în urma abrogãrii dispoziţiilor <>art. 52 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de vechime în muncã, pentru aceastã categorie profesionalã, prin <>art. 29 din Legea nr. 154/1998 , a fost înlãturat temeiul juridic ce justifica sã i se mai acorde acel spor. S-a subliniat, tot în acest sens, cã dispoziţiile <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 impun sã se considere cã orice sporuri prevãzute în <>Legea nr. 50/1996 au devenit inaplicabile în cazul funcţiilor de specialitate specifice Curţii de Conturi.
Alte instanţe, dimpotrivã, au admis cererile formulate de judecãtori, procurori şi ceilalţi magistraţi şi au dispus sã le fie achitate sumele corespunzãtoare sporului pentru vechime în muncã, motivând cã, în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 , nu existã nicio prevedere de abrogare expresã a art. 31 din aceastã lege (devenit art. 33 dupã republicare), precum şi cã o atare abrogare nu s-a dispus nici prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, astfel cã toţi magistraţii au beneficiat, în continuare, de includerea în indemnizaţia lor lunarã a sporului procentual corespunzãtor vechimii în muncã.
S-a relevat cã stabilirea indemnizaţiei lunare, ca unicã formã de remunerare, nu poate înlãtura beneficiul decurgând din sporul pentru vechimea în muncã atât timp cât aceastã valoare procentualã se impune sã se regãseascã, în raport cu reglementãrile legale, în indemnizaţiile cuvenite categoriei profesionale a magistraţilor.
S-a mai învederat cã, faţã de dispoziţiile de ansamblu ale <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, ordonanţa Guvernului, ca reglementare legalã ordinarã, nu poate contraveni dispoziţiilor dintr-un act normativ de nivel superior (legea) încât, în condiţiile lipsei unei prevederi exprese de abrogare a dreptului la sporul pentru vechime în muncã, într-un act normativ de acelaşi nivel, magistraţii sunt îndreptãţiţi sã-l primeascã în continuare.
S-a subliniat, în argumentarea acestui din urmã punct de vedere, cã suprimarea unui drept salarial recunoscut constant, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din organele autoritãţii judecãtoreşti, precum şi cu celelalte categorii profesionale din sistemul bugetar, ar constitui un tratament discriminatoriu pentru magistraţi, de naturã a contraveni prevederilor art. 16 din Constituţia României, republicatã, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, precum şi dispoziţiilor privind interzicerea discriminãrii cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale.
Corelativ, invocându-se argumente deduse din identitate de raţiune, au fost admise şi acţiunile formulate de persoane care au îndeplinit funcţii de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în materia ce face obiectul recursului în interesul legii.
În adevãr, prin <>art. 12 alin. 1 din Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecãtoreşti, republicatã, s-a prevãzut cã "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiazã de un spor de vechime în muncã de pânã la 15%, calculat la salariul de bazã, corespunzãtor timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferenţiat în raport cu tranşele de vechime.
În urma modificãrii ce i s-a adus prin <>Legea nr. 55/1993 , textului de lege menţionat i s-a dat urmãtorul conţinut: "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiazã, la funcţia de bazã, de un spor de vechime în muncã de pânã la 25%, calculat la salariul de bazã, corespunzãtor timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferenţiat, de asemenea, de tranşe de vechime.
<>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti a abrogat <>Legea nr. 52/1991 , precum şi orice alte dispoziţii contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecãtoreşti, instituind prin art. 31 (devenit art. 33 dupã republicare) reglementarea potrivit cãreia "pentru vechimea în muncã, personalul beneficiazã de un spor de vechime de pânã la 25%, calculat la salariul de bazã brut corespunzãtor timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferenţiat tot pe tranşe de vechime în muncã.
Este adevãrat cã, ulterior, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, a fost introdus, la art. 33 din aceastã lege, un nou alineat, devenit alin. (3), cu urmãtorul conţinut: "Prevederile alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile magistraţilor."
În raport cu aceastã din urmã modificare, precum şi cu explicaţia ce s-a dat conţinutului expresiei de "indemnizaţie de încadrare lunarã" în art. 2 din aceeaşi ordonanţã, s-a considerat de unele instanţe cã prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistraţi, în conţinutul cãruia au fost incluse indemnizaţia de încadrare lunarã stabilitã pe funcţii, potrivit nivelului instanţelor şi parchetelor, precum şi vechimea în magistraturã, fãrã a se mai menţiona şi criteriul vechimii în muncã, s-ar fi înlãturat aceastã ultimã componentã din salarizarea magistraţilor.
În sprijinul acestui punct de vedere, s-a subliniat cã ordonanţa menţionatã a fost adoptatã în temeiul art. 108 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicatã, precum şi al <>art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, iar Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001 , respingând excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , a reţinut cã "principiul egalitãţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Tot în sprijinul acestui punct de vedere, întemeiat pe dispoziţiile privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, au mai fost invocate reglementãrile adoptate succesiv, în materia salarizãrii magistraţilor şi a stabilirii vechimii acestora, în cadrul ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului nr. 177/2002 şi nr. 27/2006. De asemenea, fãcându-se referire la dispoziţiile <>Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, la cele ale <>Legii nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi, ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi precum şi la dispoziţiile <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, s-a apreciat cã magistraţilor, precum şi persoanelor care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi nu li se mai cuvin sporuri pentru vechime în muncã din momentul modificãrilor şi completãrilor aduse <>art. 33 din Legea nr. 50/1996 prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 .
Or, toate aceste dispoziţii, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit cãruia, pentru categoriile profesionale menţionate, nu ar mai fi existat temei legal sã li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncã, dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 , sunt lipsite de justificare atât timp cât dreptul respectiv, nefiind înlãturat printro dispoziţie expresã, a continuat sã existe.
În acest sens, este de observat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 nu conţine nicio dispoziţie de abrogare a <>art. 31 (devenit 33 dupã republicare) din Legea nr. 50/1996 , pe care a modificat-o şi completat-o.
De asemenea, nici <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , privind salarizarea, nu conţine vreo menţiune expresã de abrogare a prevederilor <>art. 33 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti de a beneficia de un spor de vechime în muncã.
Stabilirea indemnizaţiei lunare, ca unicã formã de remunerare, nu poate înlãtura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncã, din moment ce valoarea procentualã la care se referã nu a fost înlãturatã printr-o dispoziţie expresã a legii, adoptatã în forma impusã prin normele de tehnicã legislativã instituite prin <>Legea nr. 24/2000 .
Acest drept salarial, de naturã personalã, este generat de activitatea desfãşuratã în muncã, indiferent de funcţia ocupatã, cu condiţia sã fie acordat printr-o dispoziţie legalã, iar beneficiarul sã îndeplineascã cerinţele prevãzute în acea dispoziţie.
Or, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , sporul de vechime în muncã nu a mai fost prevãzut pentru magistraţi, fãrã sã se abroge însã art. 31 (devenit <>art. 33) din Legea nr. 50/1996 , care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilã cu raporturile de muncã ale acestei categorii profesionale, deoarece au devenit incidente dispoziţiile art. 16 alin. (3) şi ale art. 295 din Codul muncii.
Mai este de observat cã dispoziţia din <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , prin care nu a mai fost prevãzut sporul de vechime în muncã pentru magistraţi, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanţã câtã vreme dispoziţia de la art. 31 (devenit <>art. 33) din Legea nr. 50/1996 nu poate fi consideratã abrogatã expres şi nici implicit prin art. 1 sau art. 9 alin. ultim, din acea ordonanţã, pentru cã nu constituie o prevedere contrarã, ci una complementarã.
Aşa fiind, în raport şi cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Codul muncii anterior, ce erau aplicabile cu titlu de drept comun şi raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncã, activitatea prestatã de magistraţi le conferea vechime în muncã pentru care trebuiau sã beneficieze de sporurile cuvenite ca orice alţi salariaţi.
Ca urmare, interpretarea sistematicã a <>art. 31 (33) din Legea nr. 50/1996 , dupã ieşirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziţii legale, impune menţinerea aplicabilitãţii prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncã şi pentru magistraţi, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
A considera cã puteau beneficia de dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariaţii din categoria personalului auxiliar, iar nu şi magistraţii, ar însemna sã se încalce principiul egalitãţii în drepturi, ceea ce ar face incidente dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
De aceea, ar fi de neconceput ca magistraţii sã nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncã atât timp cât personalului auxiliar din unitãţile unde el îşi desfãşoarã activitatea i s-a menţinut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariaţi au vocaţie la un asemenea spor.
Pentru identitate de raţiune, aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României.
În aceastã privinţã mai trebuie avut în vedere cã dispoziţiile <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 sunt aplicabile numai pentru acele drepturi salariale având legãturã cu funcţia de controlor financiar, iar nu pentru drepturile salariale de naturã personalã, pe care nu le pot afecta.
Aşadar, dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi îşi produc efectele în continuare, chiar şi ulterior apariţiei <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 , astfel cã aceastã categorie de personal şi-a menţinut vocaţia de a beneficia de sporul pentru vechimea în muncã.
Aplicabilitatea în continuare a dispoziţiilor care au reglementat, pentru magistraţi, dreptul la componenta salarialã constând în sporul de vechime în muncã mai este impusã de modificãrile şi completãrile aduse <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 prin <>Legea nr. 45/2007 , care a reinstituit la art. 4^1, introdus în ordonanţã, dreptul la sporul de vechime în muncã pentru judecãtori, procurori, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, ceea ce demonstreazã cã legiuitorul a considerat cã şi pentru categoria profesionalã a magistraţilor un asemenea drept trebuie sã aibã caracter permanent.

În consecinţã, pentru înlãturarea oricãrui tratament discriminatoriu, care ar contraveni atât principiului egalitãţii în drepturi, instituit prin art. 16 din Constituţia României, republicatã, cât şi dispoziţiilor privind interzicerea discriminãrii cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã dispoziţiile <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , în raport cu prevederile <>art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 şi <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 , se interpreteazã în sensul cã judecãtorii, procurorii şi ceilalţi magistraţi au beneficiat, pânã la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 45/2007 , de sporul de vechime în muncã, în cuantumul prevãzut de lege, iar persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României au avut, de asemenea, în mod corespunzãtor, acest drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , în raport cu prevederile <>art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 şi <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 160/2000 se interpreteazã, în sensul cã:
Judecãtorii, procurorii şi ceilalţi magistraţi, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României beneficiau şi de sporul pentru vechime în muncã, în cuantumul prevãzut de lege.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, azi, 7 mai 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei

------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice