Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la posibilitatea legala de a fi supuse caii de atac a recursului incheierile instantelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 368 din 30 mai 2007
Dosar nr. 41/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la posibilitatea legalã de a fi supuse cãii de atac a recursului încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 102 judecãtori din totalul de 118 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate sunt supuse controlului judiciar pe calea resursului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea cãii de atac a recursului, exercitatã împotriva încheierilor prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de recurs.
Astfel, unele instanţe au considerat cã recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibil atunci când excepţia de neconstituţionalitate este ridicatã în faza procesualã a recursului.
În sprijinul acestei opinii s-a susţinut cã, în materie civilã, dispoziţiile art. 255 alin. 2 din Codul de procedurã civilã exclud caracterul autonom al încheierii prin care instanţa de recurs respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cã şi o asemenea încheiere este supusã regimului general reglementat în cuprinsul acestui cod.
Ca urmare, s-a apreciat cã şi într-un atare caz este aplicabilã regula generalã instituitã prin art. 299 alin. 1 teza a II-a, cu referire la art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia încheierile premergãtoare pot fi atacate numai odatã cu fondul, excepţia de la aceastã regulã privind numai încheierile prin care se suspendã cursul judecãţii, prevedere care, însã, fiind de strictã interpretare, nu s-ar aplica decât într-o asemenea situaţie.
Corelativ, în materie penalã s-a învederat cã, din moment ce prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã se prevede cã "încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau decizia recuratã, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs", iar în primul alineat al aceluiaşi articol nu sunt menţionate şi încheierile între hotãrârile supuse recursului, se impune ca şi încheierea instanţei de recurs, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, sã nu fie susceptibilã de a mai fi atacatã cu recurs, tot aşa cum, în raport cu dispoziţiile art. 417 din Codul de procedurã penalã, cu referire la reglementãrile date în cuprinsul cap. III din titlul II al aceluiaşi cod, deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei alte cãi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, în aceastã opinie s-a considerat cã principiul unicitãţii cãii de atac, specific sistemului român de jurisdicţie, în care dreptul la calea de atac se stinge prin exercitare, exclude posibilitatea legalã a declarãrii mai multor recursuri împotriva hotãrârilor pronunţate în acelaşi stadiu procesual.
Ca atare, potrivit opiniei menţionate, încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusã regulii generale privind cãile de atac, în condiţiile stabilite, dupã caz, de legea procesualã civilã sau de cea procesualã penalã, astfel cã prevederea expresã de la <>art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãreia o asemenea încheiere poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, nu vizeazã instituirea unei excepţii de la dispoziţiile art. 299 din Codul de procedurã civilã şi, respectiv, de la cele ale art. 385^1 din Codul de procedurã penalã, ci doar eliminã posibilitatea atacãrii încheierii şi cu apel.
Potrivit acestui punct de vedere, deci, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, ar putea fi atacatã cu recurs exclusiv în cazul când încheierea este pronunţatã în cursul judecãrii în fond a cauzei sau în calea de atac a apelului.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã sunt supuse recursului şi încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor prin care sunt formulate excepţii de neconstituţionalitate.
În argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, relevându-se cã prin prevederea cã încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale "poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã" a fost determinatã nu numai instanţa cãreia îi revine competenţa de a soluţiona recursul, ci şi susceptibilitatea oricãrei asemenea încheieri de a fi supusã unei atari cãi de atac.
S-a apreciat cã, din moment ce prin <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este reglementatã examinarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiilor "privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", înseamnã cã invocarea unor atari excepţii poate avea loc în orice etapã a procesului.
Ca urmare, s-a considerat cã limitarea exercitãrii cãii de atac a recursului numai la situaţiile când încheierile de respingere privesc cereri de sesizare a Curţii Constituţionale formulate în primã instanţã sau în apel ar contraveni voinţei legiuitorului, care a atribuit caracter de ordine publicã examinãrii de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa oricãrei instanţe judecãtoreşti sau de arbitraj comercial.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Astfel, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, «Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale». Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile".
Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa cãreia a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţã specialã, limitatã la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, respectiv dacã legea sau ordonanţa a cãrei neconstituţionalitate se cere a fi constatatã este în vigoare, dacã aceasta are legãturã cu soluţionarea cauzei şi dacã nu s-a constatat anterior neconstituţionalitatea sa.
Dispoziţiile legale menţionate au caracter special şi derogã în mod evident de la regulile generale instituite de Codul de procedurã civilã şi de Codul de procedurã penalã cu privire la competenţa materialã de soluţionare a recursului.
Astfel, este de reţinut cã, pe de o parte, nu fac nicio distincţie în raport de faza procesualã în care se aflã litigiul sau de natura acestuia, iar pe de altã parte precizeazã cã este competentã sã soluţioneze recursul instanţa imediat superioarã, precizare care nu ar fi fost necesarã dacã legiuitorul ar fi avut în vedere dispoziţiile de procedurã cu caracter general.
Atât timp cât, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, o excepţie de neconstituţionalitate poate fi ridicatã inclusiv în faza recursului, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, se impune a se considera cã încheierile pronunţate în aceastã fazã procesualã, conform alin. (6) al aceluiaşi articol, pot fi atacate cu recurs la instanţa imediat superioarã, indiferent dacã aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competenţã în soluţionarea fondului litigiului.
În cadrul procedurii reglementate de <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţã specialã, limitatã exclusiv la examinarea legalitãţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
În condiţiile în care, în raport de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României şi de cele ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, o persoanã nu poate sesiza direct Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate, ci doar prin intermediul instanţei în faţa cãreia a fost ridicatã, este evident cã raţiunea prevederilor art. 29 alin. (6), referitoare la recurs, a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, indiferent de faza procesualã în care au fost pronunţate, ca o garanţie în plus a liberului acces la justiţie.
Evident, în raport de reglementãrile legale specifice organizãrii judiciare existente, nu pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de ultima instanţã în ierarhia instanţelor, cum ar fi, în materie penalã, Completul de 9 judecãtori al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în celelalte materii, secţiile acestei instanţe.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã şi la art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã încheierile instanţelor de recurs prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea de excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse controlului judiciar pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, stabilesc:
Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse cãii de atac a recursului.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, azi, 11 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
