Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. XXXII din 16 aprilie 2007  pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la termenul in care poate fi contestata la instanta de contencios administrativ hotararea Comisiei pentru aplicarea   Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificata si completata prin   Legea nr. 189/2000     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. XXXII din 16 aprilie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la termenul in care poate fi contestata la instanta de contencios administrativ hotararea Comisiei pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 189/2000

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 14 noiembrie 2007
Dosar nr. 2/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la termenul în care poate fi contestatã la instanţa de contencios administrativ hotãrârea Comisiei pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 189/2000 .
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a stabili cã împotriva hotãrârii Comisiei pentru aplicarea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 189/2000 , poate fi formulatã contestaţie în termenul de 30 de zile prevãzut în cuprinsul reglementãrii speciale date prin acest act normativ, iar nu în termenul de 6 luni specific dreptului comun în materia contenciosului administrativ, prevãzut în <>Legea nr. 554/2004 .

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , instanţele judecãtoreşti nu au punct de vedere unitar referitor la termenul în care poate fi formulatã contestaţie la instanţa de contencios administrativ împotriva hotãrârii Comisiei instituite pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã hotãrârea Comisiei pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , poate fi contestatã de persoanele interesate la instanţa de contencios administrativ, în termen de 6 luni de la comunicare, potrivit dispoziţiilor <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 , iar nu în termenul de 30 de zile reglementat de dispoziţiile art. 7 alin. 4 teza I din acest act normativ.
În motivarea acestui punct de vedere, au fost invocate dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 554/2004 , potrivit cãrora "ori de câte ori într-o lege specialã anterioarã prezentei legi se face trimitere la <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de contencios administrativ, trimiterea se va socoti fãcutã la dispoziţiile corespunzãtoare din prezenta lege".
Relevându-se cã, în raport cu o atare reglementare, ori de câte ori o lege specialã face trimitere la Legea contenciosului administrativ, sunt aplicabile dispoziţiile acelei legi, s-a subliniat cã termenul de contestare a hotãrârii emise de comisia menţionatã nu poate fi decât acela de 6 luni, prevãzut în <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 .
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã termenul în care poate fi formulatã contestaţie împotriva hotãrârii comisiei prevãzute la <>art. 7 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , modificatã şi completatã, este de 30 de zile, potrivit dispoziţiei alin. 4 al aceluiaşi act normativ.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, s-a reglementat la <>art. 7 alin. 1, introdus prin Legea nr. 189/2000 şi modificat prin <>Legea nr. 323/2004 , cã pentru stabilirea situaţiilor din care decurg drepturile la care se referã ordonanţa, se înfiinţeazã, în cadrul fiecãrei case judeţene de pensii sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti, o comisie care, în luarea hotãrârilor referitoare la drepturile prevãzute de lege, solicitã avizul organizaţiilor minoritãţilor naţionale legal constituite.
Pe de altã parte, tot în cadrul articolului menţionat, s-a prevãzut la teza I din alin. 4, modificat prin articolul unic pct. 2^2 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 242/2000 , introdus prin <>Legea de aprobare nr. 367/2001 , cã "împotriva hotãrârii persoana interesatã poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicãrii hotãrârii, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ".
La momentul acelei modificãri legislative, durata de 30 de zile a termenului, prevãzutã în dispoziţiile acestei legi speciale, era identicã celei prevãzute în <>art. 5 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 , cu caracter general în materia contenciosului administrativ.
La data de 6 ianuarie 2005 a intrat în vigoare noua lege-cadru în materia contenciosului administrativ, <>Legea nr. 554/2004 , stabilindu-se în cuprinsul acesteia, la art. 11 alin. 1, cã, în raport cu anumite momente reglementate restrictiv, "cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni" de la acel moment, iar la alin. 2, cã "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
Este adevãrat cã prin <>art. 31 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 , conţinând dispoziţii de abrogare expresã a <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , se fac şi precizãri referitoare la abrogarea oricãror alte dispoziţii contrare.
Dar, este de observat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este un act normativ cu caracter de lege specialã, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin <>Legea nr. 554/2004 .
Aşa fiind, dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în <>Legea nr. 554/2004 , sunt aplicabile în domeniul la care se referã <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 189/2000 , numai în mãsura în care prevede aspecte nereglementate de aceastã lege specialã.
Altfel ar însemna sã fie încãlcat principiul potrivit cãruia legile speciale, cuprinzând norme derogatorii de la dreptul comun, aplicabile numai într-o anumitã materie pe care o reglementeazã, sunt de strictã interpretare.
De aceea, câtã vreme conflictul de legi determinat de coexistenţa normei generale şi a celei speciale se soluţioneazã întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant, este evident cã, în cazul concomitenţei de reglementãri în <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi în <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , introdus prin <>Legea nr. 189/2000 , nu poate fi gãsitã o altã cale de interpretare raţionalã a legii decât în sensul aplicãrii acestor din urmã dispoziţii, al cãror caracter special în raport cu cele ale <>Legii nr. 554/2004 este vãdit.
Ca urmare, nici nu se poate considera cã dispoziţiile <>art. 31 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 , referitoare la abrogarea dispoziţiilor contrare acestei legi, ar opera şi abrogarea implicitã a prevederilor <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , introdus prin <>Legea nr. 189/2000 şi modificat prin articolul unic pct. 2^2 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 242/2000 , introdus prin <>Legea de aprobare nr. 367/2001 , întrucât norma specialã anterioarã nu poate fi modificatã sau abrogatã decât în mod expres de o normã generalã ulterioarã.
De altfel, este de reţinut cã prin <>art. 65 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, s-a instituit regula cu caracter imperativ cã "evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale cãror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generalã a materiei, decât dacã acest lucru este exprimat expres", ceea ce nu s-a întâmplat în legãturã cu textul de lege în discuţie.
Nici dispoziţia explicitã de la <>art. 31 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 , de abrogare expresã a <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , nu poate influenţa modul de interpretare a reglementãrii cuprinse în <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , chiar dacã ea conţine sublinierea cã termenul de 30 de zile în care se poate face contestaţie se socoteşte "de la data comunicãrii hotãrârii, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ", deoarece trimiterea la aceastã lege-cadru vizeazã doar competenţa instanţei de contencios administrativ şi procedura în faţa acelei instanţe.
Norma specialã de la <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , introdusã prin <>Legea nr. 189/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu poate fi consideratã abrogatã implicit, deoarece prin aceasta s-ar obstacula realizarea scopului legislativ urmãrit de legiuitor, la instituirea ei, de a supune hotãrârile comisiilor constituite, în temeiul alin. 1 din acelaşi articol, controlului judiciar al instanţei de contencios administrativ într-un termen cât mai rezonabil cu putinţã.

În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã hotãrârea Comisiei pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , aprobatã prin <>Legea nr. 189/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, poate fi contestatã la instanţa de contencios administrativ competentã, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 7 alin. 4 teza I din aceastã ordonanţã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , stabilesc:
Hotãrârea Comisiei pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , poate fi contestatã la instanţa de contencios administrativ competentã, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform textului de lege mai sus menţionat.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 16 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016