Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXXI din 16 aprilie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la incadrarea juridica a faptei de patrundere, in orice mod, intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia ori intr-o curte sau intr-un loc imprejmuit ce tine de domiciliul persoanei, urmata de savarsirea unei talharii
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 14 noiembrie 2007
Dosar nr. 56/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la încadrarea juridicã a faptei de pãtrundere, în orice mod, într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia ori într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã, în raport cu prevederile art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal, infracţiunea de violare de domiciliu se regãseşte ca element circumstanţial de agravare în conţinutul infracţiunii de tâlhãrie comisã într-o locuinţã sau în dependinţe ale acesteia, care este o infracţiune complexã. Relevând totodatã cã atât curtea, cât şi locul împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei nu intrã în sfera noţiunilor de locuinţã sau dependinţã la care se referã agravanta reglementatã în cuprinsul art. 211 alin. 21 lit. c) din Codul penal, a cerut sã se decidã cã, în cazul pãtrunderii fãrã drept în una din acestea, se sãvârşeşte infracţiunea de violare de domiciliu, care nu mai poate fi absorbitã în conţinutul infracţiunii de tâlhãrie, astfel cã, în ipoteza comiterii acestor douã activitãţi distincte de cãtre aceeaşi persoanã, trebuie sã se reţinã ambele infracţiuni în concurs real.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
I. În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridicã a faptei de pãtrundere, în orice mod, într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã infracţiunea de violare de domiciliu, constând în pãtrunderea fãrã drept într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, este absorbitã în infracţiunea de tâlhãrie, prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, sãvârşitã cu acelaşi prilej.
S-a motivat cã într-un atare caz existã o infracţiune unicã de tâlhãrie, complexã, întrucât infracţiunea de violare de domiciliu, sãvârşitã sub forma pãtrunderii fãrã drept într-o locuinţã sau în dependinţe ale acesteia, este reglementatã şi ca circumstanţã de agravare a infracţiunii de tâlhãrie, în cuprinsul prevederilor art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã fapta de pãtrundere, în orice mod, într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, urmatã de sãvârşirea în acel loc a unei tâlhãrii, constituie atât infracţiunea de violare de domiciliu, prevãzutã în art. 192 din Codul penal, cât şi infracţiunea de tâlhãrie, prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, aflate în concurs real.
S-a considerat cã sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) din Codul penal, referitoare la concursul real de infracţiuni, ori de câte ori tâlhãria este sãvârşitã într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, în urma comiterii infracţiunii de violare de domiciliu prin pãtrunderea fãrã drept în unul din acele locuri, deoarece atât activitãţile desfãşurate, cât şi rezoluţiile infracţionale sunt distincte şi vizeazã dispoziţii de încadrare diferite.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În cuprinsul art. 211 din Codul penal este incriminatã la alin. 1, tâlhãria sãvârşitã în forma sa tipicã, precizându-se cã aceasta constã fie în "furtul sãvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţãri ori prin punerea victimei în stare de inconştienţã sau neputinţã de a se apãra", fie în "furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fãptuitorul sã-şi asigure scãparea".
Aceastã infracţiune, al cãrei caracter complex reiese din reglementarea menţionatã, poate fi sãvârşitã şi în modalitãţile agravate prevãzute la alin. 2, 2^1 şi 3 din acelaşi articol.
Una dintre modalitãţile agravate este şi aceea a sãvârşirii infracţiunii de tâlhãrie în condiţiile arãtate la art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, adicã "într-o locuinţã sau în dependinţe ale acesteia".
În absenţa unei distincţii legale referitoare la modul în care autorul tâlhãriei a ajuns într-o locuinţã sau dependinţã a acesteia, de unde îşi însuşeşte bunul prin exercitare de violenţe sau ameninţãri, trebuie admis cã aceastã agravantã se realizeazã atât în cazul în care autorul tâlhãriei accede în mod legal în locuinţa sau dependinţa respectivã, cât şi atunci când ajunge în acel loc prin pãtrundere fãrã drept, în condiţiile reglementate prin art. 192 din Codul penal, privind infracţiunea de violare de domiciliu.
Aşadar, în ipoteza în care autorul tâlhãriei se aflã în locuinţa sau dependinţa din care îşi însuşeşte bunul, prin exercitare de violenţe sau ameninţãri, fãrã sã fi încãlcat în prealabil prevederile art. 192 din Codul penal, referitoare la sãvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, fapta sa nu va constitui decât infracţiunea unicã de tâlhãrie, în formã calificatã, prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 din Codul penal.
Dacã însã infracţiunea de tâlhãrie comisã în circumstanţele prevãzute în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal este precedatã de infracţiunea de violare de domiciliu, sãvârşitã de autor pentru a ajunge în locuinţa sau dependinţa de unde ulterior îşi însuşeşte un bun prin exercitare de violenţe sa în alte modalitãţi specifice comiterii unei tâlhãrii, atunci aceste douã fapte consecutive, de încãlcare a unor dispoziţii diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
În acest sens, este de observat cã prin textul de lege arãtat, în cuprinsul cãruia este reglementat concursul real de infracţiuni, se prevede cã existã concurs de infracţiuni "când douã sau mai multe infracţiuni au fost sãvârşite de aceeaşi persoanã, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna dintre ele, [...] chiar dacã una dintre infracţiuni a fost comisã pentru sãvârşirea sau ascunderea alte infracţiuni".
Ca atare, este evident cã fapta de pãtrundere fãrã drept, în orice mod, într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii, constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu, prevãzutã de art. 192 din Codul penal, şi infracţiunea de tâlhãrie, prevãzutã de art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal.
II. Tot în aceastã materie s-a mai constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar nici în legãturã cu încadrarea juridicã a faptei de pãtrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã pãtrunderea, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii, constituie o infracţiune complexã unicã, de tâlhãrie în formã calificatã, prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, argumentând cã într-un asemenea caz actele de executare specifice infracţiunilor de violare de domiciliu şi de tâlhãrie se bazeazã pe aceeaşi rezoluţie infracţionalã, iar aceastã unitate de rezoluţie caracterizeazã existenţa infracţiunii complexe de tâlhãrie.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã pãtrunderea, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii, constituie un concurs real de infracţiuni între infracţiunea de violare de domiciliu, prevãzutã în art. 192 din Codul penal, şi infracţiunea de tâlhãrie, prevãzutã de art. 211 din Codul penal, fiindu-le incidente dispoziţiile referitoare la circumstanţa agravantã prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, motivându-se cã locul împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, respectiv curtea, nu face parte din locuinţa sau dependinţele ei în sensul acestui text de lege.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, potrivit art. 192 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de violare de domiciliu constã în "pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinţã, încãpere, dependinţã sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia".
Or, în cadrul circumstanţei agravante prevãzute la art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal nu se regãseşte şi locul împrejmuit, la care se face referire în art. 192 alin. 1 din Codul penal, sau curtea, astfel cã, în acest caz, infracţiunea de violare de domiciliu nu poate fi concurentã cu infracţiunea de tâlhãrie în formã agravatã, prevãzutã în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal, ci numai cu oricare altã formã de infracţiune de tâlhãrie, prevãzutã în art. 211 din Codul penal.
Aşa fiind, fapta de pãtrundere fãrã drept, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul unei persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii, constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu, prevãzutã în art. 192 din Codul penal, dupã caz, cu o infracţiune de tâlhãrie, prevãzutã în art. 211 din Codul penal, cu excepţia celei incriminate în cadrul circumstanţei agravante prevãzute în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a se decide în sensul celor arãtate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
1. Fapta de pãtrundere, în orice mod, într-o locuinţã sau dependinţe ale acesteia, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevãzutã de art. 192 din Codul penal şi infracţiunea de tâlhãrie prevãzutã de art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal.
2. Fapta de pãtrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmatã de sãvârşirea unei tâlhãrii constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevãzutã de art. 192 din Codul penal şi infracţiunea de tâlhãrie prevãzutã de art. 211 din Codul penal, cu excepţia circumstanţei incriminate în art. 211 alin. 2^1 lit. c) din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
