Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXVIII din 18 septembrie 2006 privind recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la intelesul notiunii "pedeapsa prevazuta de lege", in acceptiunea prevederilor art. 160^h alin. 1 din Codul de procedura penala, in cazul arestarii preventive a minorului intre 14 si 16 ani
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 20 martie 2007
Dosar nr. 16/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la înţelesul noţiunii "pedeapsã prevãzutã de lege", în accepţiunea prevederilor art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în cazul arestãrii preventive a minorului între 14 şi 16 ani.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 112 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili cã, prin pedeapsa prevãzutã de lege în cazul arestãrii minorului între 14 şi 16 ani, conform art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se înţelege pedeapsa prevãzutã de textul de lege care incrimineazã fapta de care este învinuit, iar nu cea redusã în temeiul art. 109 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar referitor la înţelesul noţiunii de pedeapsã prevãzutã de lege în cazul arestãrii preventive a minorului între 14 şi 16 ani, conform art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, în cazul inculpaţilor minori, prin "pedeapsã prevãzutã de lege" se înţelege pedeapsa rezultatã din aplicarea dispoziţiilor de reducere la jumãtate a limitelor prevãzute pentru infracţiunea sãvârşitã, conform art. 109 alin. 1 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, au decis cã, într-un asemenea caz, prin pedeapsã prevãzutã de lege se înţelege numai pedeapsa menţionatã în textul de lege care incrimineazã fapta, iar nu cea aplicabilã minorului potrivit art. 109 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Este adevãrat cã prin art. 109 alin. 1 din Codul penal se prevede cã pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, limitele acestor pedepse reducându-se la jumãtate, fãrã însã ca minimul pedepsei sã poatã depãşi 5 ani.
Prin alin. 2 al aceluiaşi articol se mai prevede cã, atunci când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã, minorului i se aplicã închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pe de altã parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, arestarea preventivã a minorului între 14 şi 16 ani poate fi dispusã numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Rezultã deci cã în cuprinsul textelor de lege menţionate este datã aceeaşi accepţiune înţelesului expresiei "pedeapsa prevãzutã de lege", dar, în raport cu specificul instituţiilor la care se referã, prin art. 109 din Codul penal este reglementat modul de aplicare a pedepsei în cazul minorului, iar prin art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt stabilite condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusã mãsura arestãrii preventive faţã de minorul între 14 şi 16 ani.
În aceastã privinţã, este de observat cã prin art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã se precizeazã cã "minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţã sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altã mãsurã preventivã nu este suficientã".
Or, prin art. 109 din Codul penal, reglementându-se pedepsele pentru minori, nu este prevãzutã posibilitatea de a se aplica minorului pedeapsa detenţiunii pe viaţã la care se face referire în cuprinsul art. 160^h alin. 1 din Codul penal, ci se menţioneazã doar cã, atunci "când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã, se aplicã minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani".
Ca urmare, se impune sã se constate cã au procedat corect numai instanţele care au considerat cã atât prin art. 109 din Codul penal, cât şi prin art. 160^h din Codul de procedurã penalã se are în vedere pedeapsa prevãzutã în textul de lege ce incrimineazã fapta, astfel cã este exclus ca al doilea text de lege sã se refere la limitele de pedeapsã determinate conform art. 109 alin. 1 din Codul penal, cât timp, ca efect al aplicãrii prevederilor acestui din urmã articol, nici nu ar fi posibil sã fie stabilitã minorului pedeapsa detenţiunii pe viaţã la care se referã art. 160 h alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Aşa fiind, dacã s-ar considera cã prin expresia "pedeapsã prevãzutã de lege", în accepţiunea art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, s-ar înţelege pedeapsa ce se poate stabili minorului în raport cu criteriile înscrise în art. 109 alin. 1 şi 2 din Codul penal, ar însemna ca aplicarea dispoziţiilor referitoare la luarea mãsurii arestãrii preventive faţã de minorul între 14 şi 16 ani sã fie restrânsã în mod artificial.
De altfel, în art. 141^1 din Codul penal, introdus prin <>art. I pct. 50 din Legea nr. 278/2006 , se precizeazã cã prin "pedeapsã prevãzutã de lege" se înţelegea pedeapsa prevãzutã de textul de lege care incrimineazã fapta sãvârşitã în forma consumatã, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în accepţiunea reglementãrii date în art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin "pedeapsã prevãzutã de lege" în cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani se înţelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta sãvârşitã în forme consumate, fãrã luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei la care se referã art. 109 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea prevederilor art. 160^h alin. 1 din Codul de procedurã penalã, stabilesc:
În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani, prin pedeapsã prevãzutã de lege în accepţiunea reglementãrii din articolul menţionat se înţelege pedeapsa prevãzutã în textul care incrimineazã fapta sãvârşitã în forme consumate, fãrã luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevãzutã de dispoziţiile art. 109 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
