Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXVIII (28) din 16 aprilie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la admisibilitatea caii de atac a recursului declarat impotriva hotararii instantei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 570 din 29 iulie 2008
Dosar nr. 53/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea cãii de atac a recursului declarat împotriva hotãrârii instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în vederea refacerii actului de sesizare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se decide cã hotãrârea de desesizare, pronunţatã în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, prin care instanţa dispune restituirea dosarului organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, nu este supusã cãii de atac a recursului şi nici celei a apelului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la problema admisibilitãţii cãii de atac a recursului declarat împotriva hotãrârii instanţei de fond de restituire a dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în vederea refacerii actului de sesizare.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã legea nu prevede calea de atac a recursului şi nicio altã cale de atac împotriva hotãrârii prin care instanţa de fond dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în vederea refacerii actului de sesizare.
S-a motivat cã acest punct de vedere se impune, deoarece, între hotãrârile susceptibile sã fie atacate cu recurs potrivit art. 385^1 din Codul de procedurã penalã, nu sunt menţionate şi cele prin care, constatându-se cã sesizarea nu este fãcutã potrivit legii, se dispune restituirea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare, iar prin alte dispoziţii ale legii, cum este art. 300 din Codul de procedurã penalã, nu s-a reglementat o atare cale de atac, aşa cum s-a prevãzut, prin art. 332 din acelaşi cod, posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii prin care se dispune restituirea cauzei în vederea refacerii urmãririi penale.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au considerat legal sesizate cu recursul declarat împotriva hotãrârii de restituire a cauzei la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, ca urmare a constatãrii neregularitãţii actului de sesizare a instanţei.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu art. 300 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, instanţa este datoare sã verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare, prevãzându-se, în cuprinsul alin. 2 al aceluiaşi articol, cã, "în cazul când se constatã cã sesizarea nu este fãcutã potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia".
Este adevãrat cã, în concordanţã cu principiul instituit prin art. 129 din Constituţie, potrivit cãruia "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", prin <>art. 17 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, s-a prevãzut cã "hotãrârile judecãtoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în cãile de atac prevãzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale".
Tot astfel, trebuie subliniat cã în cuprinsul art. 385^1 din Codul de procedurã penalã, în care sunt enumerate hotãrârile supuse recursului, nu se prevede, prin nicio dispoziţie, cã ar face parte dintre acestea şi hotãrârea instanţei de fond prin care se dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din acelaşi cod, pentru refacerea actului de sesizare.
Dar, este de observat cã în însuşi conţinutul art. 332 din Codul de procedurã penalã, invocat în sprijinul punctului de vedere contrar, este prevãzutã explicit calea de atac a recursului împotriva hotãrârii de desesizare.
Astfel, în cuprinsul primelor douã alineate ale art. 332 din Codul de procedurã penalã sunt reglementate cazurile de restituire pentru refacerea urmãririi penale, precizându-se de fiecare datã cã instanţa se desesizeazã şi restituie cauza procurorului.
Aceastã reglementare, specificã pentru cazurile de nerespectare a prevederilor legale referitoare la efectuarea unor acte de urmãrire penalã esenţiale, care impune refacerea lor, nu poate fi decât corelativã celei de la art. 300 din Codul de procedurã penalã referitoare la verificarea sesizãrii instanţei.
Într-adevãr, deşi în art. 300 din Codul de procedurã penalã nu se regãsesc dispoziţii asemãnãtoare celor pe care le conţine art. 332 din acelaşi cod, potrivit cãrora instanţa se "desesizeazã", iar hotãrârea de desesizare poate fi atacatã cu recurs, se constatã cã, totuşi, din moment ce în alin. 2 al art. 300 se prevede cã, în cazul când neregularitatea sesizãrii nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen, "dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia", o asemenea exprimare conţine tot ideea de desesizare, redatã în alte cuvinte, care reclamã acelaşi tratament ca şi în cazurile la care se referã art. 332.
Aşa fiind, ca urmare a sensului vãdit de "desesizare" pe care îl are soluţia de restituire a dosarului, în vederea refacerii actului de sesizare, reglementatã de art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, se impune, ca şi în cazurile de desesizare la care se referã alin. 1 şi 2 ale art. 332 din acelaşi cod sã fie aplicabile dispoziţiile alin. 4 ale acestui din urmã articol, potrivit cãrora "împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã". Din interpretarea sistematicã a ansamblului reglementãrilor cuprinse în art. 300 şi 332 din Codul de procedurã penalã rezultã cã interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresã a dreptului la recurs (potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã) trebuie sã îşi gãseascã o protecţie similarã şi în situaţia reglementatã de art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
De altfel, în raport cu identitatea de efecte ale sentinţelor prin care se dispune restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmãririi penale, în întregul ei sau a unor acte din cadrul acesteia, hotãrârile ce se pronunţã în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au caracter de desesizare, ca şi cele la care se referã art. 332 alin. 1 şi 2 din acelaşi cod.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã hotãrârea instanţei de fond prin care se dispune restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în vederea refacerii actului de sesizare, este supusã cãii de atac a recursului, în termen de 3 zile, potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã hotãrârea instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, este supusã cãii ordinare de atac a recursului într-un termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsã, potrivit art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
