Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XXVI din 16 aprilie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect infractiunile prevazute in art. 331-352 din Codul penal sau alte infractiuni in legatura cu indatoririle de serviciu, savarsite de personalul militar al fostei Directii Generale a Penitenciarelor inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 14 noiembrie 2007
Dosar nr. 51/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect infracţiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal sau alte infracţiuni în legãturã cu îndatoririle de serviciu, sãvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã se decidã în sensul cã, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal şi alte infracţiuni ce au legãturã cu îndatoririle de serviciu, sãvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 , competenţa de a le soluţiona revine instanţelor militare în mãsura în care se aflã în curs de judecatã la aceste instanţe.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect infracţiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal sau alte infracţiuni având legãturã cu îndatoririle de serviciu, sãvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 .
Astfel, unele instanţe au decis cã în asemenea cauze sunt competente sã judece instanţele civile, considerând cã, odatã cu intrarea în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 , s-a produs demilitarizarea personalului din sistemul fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor, angajaţii din cadrul acesteia dobândind statutul de funcţionari publici.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, faţã de dispoziţiile art. 40 din Codul de procedurã penalã şi de cele ale <>art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a altor legi speciale, competenţa de a judeca astfel de cauze revine instanţelor militare în mãsura în care se aflã pe rolul acestora.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin <>Legea nr. 293/2004 toţi militarii din sistemul penitenciarelor au fost transformaţi în funcţionari publici civili cu statut special.
În acest sens, prin art. 2 alin. (2) din legea menţionatã s-a prevãzut cã "Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor se constituie prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Justiţiei", iar la art. 3 alin. (1) s-a precizat cã "personalul din sistemul administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncã".
Ca urmare a transformãrii tuturor militarilor din sistemul fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor în funcţionari publici, prin <>art. 72 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 293/2004 s-a prevãzut cã "gradele militare ale militarilor din penitenciare vor fi echivalate cu gradele profesionale", iar "cadrele militare preluate prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi unitãţilor din subordinea acesteia se trec în rezervã, în condiţiile <>Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se numesc funcţionari publici în sistemul administraţiei penitenciarelor".
Este adevãrat cã statutul de funcţionari publici atribuit la data constituirii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor militarilor care au fãcut parte din Direcţia Generalã a Penitenciarelor determinã pierderea de cãtre aceştia a calitãţii ce atrãgea competenţa instanţelor militare în cazul sãvârşirii de infracţiuni.
Dar într-o astfel de situaţie instanţa competentã sã judece pe militarii care şi-au pierdut aceastã calitate nu poate fi stabilitã decât în raport cu modul cum este reglementatã aplicarea în timp a legii procesuale penale în materia competenţei dupã calitatea persoanei.
Este de observat cã, în aceastã privinţã, competenţa ratione personae este determinatã de calitatea avutã de autor în momentul sãvârşirii infracţiunii, în raport cu condiţiile reglementate în cuprinsul art. 40 din Codul de procedurã penalã.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "când competenţa instanţei este determinatã de calitatea inculpatului, instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: <<a) fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului>>, ori <<b) s-a dat o hotãrâre în primã instanţã>>".
Reiese deci cã, în materia competenţei dupã calitatea persoanei, normele ce o reglementeazã derogã de la principiul imediatei aplicãri a legii procesuale penale, instanţa competentã sã judece, ratione personae, fiind determinatã în raport cu legea în vigoare la data sãvârşirii faptei, iar nu în conformitate cu prevederile legii în vigoare în momentul sesizãrii.
Se impune a se considera incidente prevederile <>art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi pentru cã Legea nr. 293/2004 nu conţine nicio dispoziţie cu caracter tranzitoriu care sã modifice regulile instituite prin norma procesualã penalã enunţatã.
Pe de altã parte, trebuie avut în vedere cã în situaţii similare, determinate de adoptarea <>Legii nr. 281/2003 prin care au fost reglementate şi anumite schimbãri de competenţã, s-a prevãzut la art. IX alin. 4 cã toate "cauzele aflate în curs de judecatã la instanţele militare, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, date în competenţa instanţelor civile, vor continua sã fie judecate de instanţele militare, potrivit legii anterioare".
Aşa fiind, se impune sã se constate cã, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni având legãturã cu îndatoririle de serviciu, sãvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 , competenţa de a judeca revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedurã penalã şi <>art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 , în mãsura în care acele cauze au fost înregistrate pe rolul instanţelor militare înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate şi, respectiv, al instanţelor civile dacã procesele au fost înregistrate pe rolul instanţelor militare ulterior.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul arãtat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevãzute de art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni sãvârşite în legãturã cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 293/2004 :
a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecãrii lor revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedurã penalã şi <>art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 ;
b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrãrii în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecãrii lor revine instanţei civile.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
