Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. XXIX din 9 octombrie 2006  privind data de la care se socoteste termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atat de la dezbateri, cat si de la pronuntare, in situatia cand aparatorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele doua momente procesuale.    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. XXIX din 9 octombrie 2006 privind data de la care se socoteste termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atat de la dezbateri, cat si de la pronuntare, in situatia cand aparatorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele doua momente procesuale.

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 30 octombrie 2007

Dosar nr. 18/2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la data de la care se socoteşte termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, în situaţia când apãrãtorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele douã momente procesuale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 85 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã data de la care se socoteşte termenul de declarare a apelului, pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, dar a fost reprezentat de apãrãtor, curge de la pronunţare, conform art. 363 alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în legãturã cu stabilirea datei de la care curge termenul de apel pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, în condiţiile în care apãrãtorul acestuia a fost prezent la cel puţin unul dintre cele douã momente procesuale.
Astfel, unele instanţe au considerat cã termenul de apel curge de la pronunţare pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, dacã apãrãtorul sãu a fost prezent la unul dintre cele douã momente procesuale.
S-a motivat cã aceastã interpretare se impune deoarece prin art. 174 din Codul de procedurã penalã se prevede cã în cursul judecãţii învinuitul şi, respectiv, inculpatul, precum şi celelalte pãrţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor când prezenţa celor dintâi este obligatorie, conform legii.
Or, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, în cazul în care inculpatul lipseşte, iar prezenţa lui în instanţã nu este obligatorie, apãrãtorul sãu îl înlocuieşte prin reprezentare, fiind obligat sã presteze tot ceea ce este necesar pentru apãrarea intereselor acestuia.
Alte instanţe, dimpotrivã, au hotãrât cã termenul de apel curge pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacã apãrãtorul sãu a fost prezent, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotãrârii.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 174 alin. 1 din Codul de procedurã penalã "În cursul judecãţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte pãrţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie".
Rezultã, deci, cã prin aceastã dispoziţie a legii a fost reglementatã posibilitatea apãrãtorului de reprezentare a învinuitului sau inculpatului.
Ca urmare, în raport cu specificul unei atari posibilitãţi, apãrãtorul prezent este abilitat sã exercite, în numele inculpatului, drepturile şi obligaţiile sale procesuale, în temeiul unui contract, încheiat în formã scrisã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã.
O atare posibilitate, de reprezentare a învinuitului sau inculpatului, limitatã la cazurile în care prezenţa învinuitului sau inculpatului nu este obligatorie, nu justificã însã lipsirea de efect a dispoziţiilor procedurale ce asigurã realizarea dreptului acestora la exercitarea cãilor legale de atac.
În acest sens, este de observat cã prin art. 360 din Codul de procedurã penalã sunt prevãzute cazurile în care se comunicã dispozitivul hotãrârii sau hotãrârea în întregul ei.
Astfel, potrivit alin. 1 al acestui articol, "Copii de pe dispozitivul hotãrârii se comunicã pãrţilor care au lipsit atât la judecatã, cât şi la pronunţare".
În raport cu aceastã dispoziţie a legii, beneficiazã de obligativitatea comunicãrii dispozitivului hotãrârii doar partea care întruneşte cumulativ ambele condiţii, adicã sã fi lipsit atât de la judecatã, cât şi de la pronunţare.
Totodatã, trebuie avut în vedere cã prin alin. 2 al art. 360 din Codul de procedurã penalã se prevede cã inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre celelalte situaţii prevãzute în art. 171 alin. 2 din acelaşi cod, care a lipsit de la pronunţarea hotãrârii, i se comunicã o copie a dispozitivului, urmând ca, în conformitate cu alin. 3, sã i se comunice, dupã redactarea hotãrârii, copii de pe aceasta.
Raţiunea îndeplinirii acestei proceduri, de comunicare a hotãrârii, este aceea de a se asigura pãrţilor care au lipsit atât de la judecatã, cât şi de la pronunţare, precum şi inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre celelalte situaţii prevãzute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care a lipsit de la pronunţarea hotãrârii, posibilitatea sã ia cunoştinţã în mod direct de soluţia adoptatã de instanţã, pentru a-şi putea exercita dreptul de a folosi împotriva acesteia calea de atac prevãzutã de lege.
Realizarea unui atare imperativ esenţial, menit sã garanteze fiecãrei persoane atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la un recurs efectiv, în sensul reglementãrilor date acestor drepturi în cuprinsul art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la care România a devenit parte, nu poate fi asiguratã fãrã instituirea de obligaţii procedurale stricte, care sã dea posibilitatea tuturor pãrţilor din proces sã ia cunoştinţã, în mod neîndoielnic, de hotãrârea judecãtoreascã ce le vizeazã nemijlocit.
Or, dacã pentru celelalte pãrţi din proces este asiguratã posibilitatea de a lua cunoştinţã de conţinutul hotãrârii care le priveşte chiar şi atunci când nu s-au prezentat personal la proces, ci prin reprezentant, în cazul inculpatului care a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare, nu se poate considera cã o astfel de posibilitate este îndeajuns asiguratã nici chiar atunci când a fost reprezentat de un apãrãtor.
În aceastã privinţã, este de observat cã în cazul în care reprezentarea inculpatului este admisã, potrivit art. 174 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, modificat prin art. I pct. 114 din Legea nr. 281/2003, nu se poate considera cã prezenţa reprezentantului sãu la prima instanţã sau la aceea de apel ar echivala cu însãşi prezenţa lui în instanţa respectivã.
A considera altfel ar însemna a înlocui un atribut acordat de titularul dreptului, prin contractul de reprezentare încheiat, chiar dacã un asemenea atribut constã în împuternicirea de a exercita o cale de atac, în numele sãu, cu însuşi dreptul de a hotãrî sã exercite sau sã nu exercite acea cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil, afectând dreptul constituţional la apãrare.
De aceea, soluţia ce se impune este aceea cã împuternicirea acordatã reprezentantului, prin contractul încheiat, de a exercita toate drepturile prevãzute de lege, în numele inculpatului, inclusiv pe acela de a exercita o cale de atac împotriva hotãrârii pronunţate, nu poate acoperi lipsa comunicãrii hotãrârii, în conformitate cu prevederile art. 360 din Codul de procedurã penalã, şi drepturile derivate din aceastã comunicare.
Atât interpretarea literalã, cât şi cea raţionalã a dispoziţiilor art. 360 şi 363 din Codul de procedurã penalã, referitoare la comunicarea hotãrârii şi la termenul de declarare a apelului, impun sã se considere cã voinţa legiuitorului este aceea de a se comunica tuturor inculpaţilor care au lipsit atât de la judecatã, cât şi de la pronunţare, copii de pe dispozitivul hotãrârii, deoarece în cuprinsul acelor dispoziţii nu se face nicio distincţie în raport cu posibilitatea de realizare a prezenţei inculpatului la judecatã în altã modalitate decât personal.
De aceea, reprezentarea inculpatului în faţa instanţei, în cazurile permise de lege, realizabilã în condiţiile prevãzute prin <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi reglementarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 255/2004 , nu poate justifica înlãturarea obligativitãţii comunicãrii unui act procedural esenţial, cum este o hotãrâre judecãtoreascã susceptibilã de a fi supusã unei cãi de atac, pentru cã s-ar obstrucţiona însãşi exercitarea acestui drept, ceea ce ar încãlca dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul oricãrei persoane la un recurs efectiv.
Aşa fiind, se impune sã se considere cã termenul de declarare a apelului şi a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacã a fost reprezentat de apãrãtor, curge de la data comunicãrii hotãrârii.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã termenul de declarare a apelului şi a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacã a fost asistat de apãrãtor, curge de la data când i s-a comunicat hotãrârea.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã termenul de declarare a apelului şi recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacã a fost reprezentat de apãrãtor, curge de la comunicare.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 9 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016