Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XVIII din 12 iunie 2006 privind aplicarea dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finala din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 4 ianuarie 2007
Dosar nr. 6/2006
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legãturã cu problema dacã sunt supuse recursului, cu privire la mãsurile preventive, deciziile instanţei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 84 de judecãtori din totalul de 113 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la mãsurile preventive, în condiţiile prevãzute de art. 141 raportat la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã, instanţele judecãtoreşti nu au punct de vedere unitar în problema dacã sunt supuse recursului, cu privire la mãsurile preventive, deciziile pronunţate în apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.
Astfel, unele instanţe, invocând prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora nu sunt supuse recursului deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronunţat în sensul cã aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la mãsurile preventive, cu motivarea cã atribuţia examinãrii lor ar reveni numai instanţei învestite cu rejudecarea cauzei.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã, deşi hotãrârea pronunţatã în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate fi atacatã cu recurs potrivit prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã, dispoziţia dintr-o astfel de hotãrâre referitoare la mãsurile preventive este supusã totuşi recursului în conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În raport cu prevederile art. 23 din Constituţia României şi cu cele ale art. 136 din Codul de procedurã penalã, mãsurile preventive au caracter de excepţie, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispoziţii speciale, cuprinse în titlul IV al Pãrţii generale din Codul de procedurã penalã. Aceste dispoziţii derogã de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luãrii, înlocuirii sau revocãrii ori a încetãrii mãsurilor preventive, indiferent dacã obiectul judecãţii se referã în exclusivitate la ele sau doar incidental.
De aceea, în aceastã materie sunt incidente dispoziţiile art. 141 şi ale art. 160^b alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã, potrivit cãreia nu pot fi atacate cu recurs deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Sub acest aspect, este de observat cã dispoziţia cu caracter general prevãzutã la art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã rezolvã doar problema principalã, ce se referã la efectele soluţiei prin care instanţa de apel dispune rejudecarea cauzei, iar nu şi chestiunile conexe, cum ar fi cele privind mãsurile preventive.
Este adevãrat cã, în lipsa unei alte reglementãri, soluţia pentru chestiunea conexã, privind mãsurile preventive, ar fi aceea impusã de reglementarea de ansamblu datã prin art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã.
Dar, în condiţiile în care regimul mãsurilor preventive a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu caracter special, cuprinse în titlul IV al Pãrţii generale din Codul de procedurã penalã, între care şi cele ale art. 141 şi art. 160^b alin. 4 din acelaşi cod, se impune concluzia cã normele cu caracter general cuprinse în art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã sunt aplicabile numai în mãsura în care nu sunt în contradicţie cu aceste norme speciale.
Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, încetarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constatã încetarea de drept a arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
În acelaşi sens, prin art. 160^b alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care se referã la verificãrile ce trebuie fãcute în cursul judecãţii cu privire la starea de arest a inculpatului, se prevede cã încheierea pronunţatã în exercitarea acestei atribuţii, prin care se revocã ori este menţinutã arestarea preventivã, în cursul judecãrii cauzei în fond şi în apel, poate fi atacatã cu recurs.
Ca urmare, atunci când hotãrârea pronunţatã în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, priveşte şi o dispoziţie referitoare la mãsuri preventive, aceastã dispoziţie este supusã recursului potrivit prevederilor art. 141 din Codul de procedurã penalã.
Aşa fiind, se impune concluzia cã decizia pronunţatã în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusã recursului numai cu privire la mãsurile preventive la care se referã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la mãsurile preventive, în condiţiile art. 141 raportat la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) teza finalã din Codul de procedurã penalã, stabilesc:
Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la mãsurile preventive, în condiţiile art. 141 din Codul de procedurã penalã raportat la art. 160^b alin. 4 din acelaşi cod.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 12 iunie 2006.
VICEPREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
