Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XVII din 19 martie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii cu privire la admisibilitatea caii extraordinare de atac a revizuirii impotriva hotararilor judecatoresti definitive, pronuntate in temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) si b) din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 17 iulie 2008
Dosar nr. 35/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea cãii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotãrârilor judecãtoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 91 de judecãtori din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã cererile de revizuire îndreptate împotriva hotãrârilor judecãtoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, sunt inadmisibile.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu admisibilitatea cãii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotãrârilor judecãtoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, instanţele nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe au considerat cã în astfel de cazuri cererile de revizuire sunt admisibile, pronunţându-se, atunci când nu sunt întemeiate, în sensul respingerii acestora ca nefondate.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã asemenea cereri de revizuire nu sunt admisibile, deoarece revizuirea este o cale de atac extraordinarã ce priveşte exclusiv hotãrârile prevãzute în art. 393 din Codul de procedurã penalã, care conţin o rezolvare a fondului procesului şi se referã la cazurile arãtate limitativ în art. 394 din Codul de procedurã penalã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penalã, cât şi cu privire la latura civilã".
În art. 394 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei cãi de atac, prevãzându-se cã "revizuirea poate fi cerutã când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a sãvârşit infracţiunea de mãrturie mincinoasã în cauza a cãrei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotãrârii a cãrei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecatã, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penalã a comis o infracţiune în legãturã cu cauza a cãrei revizuire se cere;
e) când douã sau mai multe hotãrâri judecãtoreşti definitive nu se pot concilia".
Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizãrile fãcute în alin. 2-4 ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. 1 din Codul de procedurã penalã constituie motive de revizuire, rezultã cã sunt supuse revizuirii numai hotãrârile judecãtoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adicã acele hotãrâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat cã prin art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã se limiteazã invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când "pe baza faptelor sau împrejurãrilor noi se poate dovedi netemeinicia hotãrârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, fãcându-se referire la urmãtoarele douã cazuri, se prevede cã acestea "constituie motive de revizuire, dacã au dus la darea unei hotãrâri nelegale sau netemeinice".
În fine, pentru cazul "când douã sau mai multe hotãrâri judecãtoreşti definitive nu se pot concilia", s-a prevãzut, în art. 394 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, cã "toate hotãrârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
Din aceste reglementãri de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie sã le îndeplineascã pentru a constitui motive de revizuire a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive rezultã, deci, cã hotãrârile judecãtoreşti prin care nu se rezolvã fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã de cãtre judecãtorul care examineazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu se poate considera cã într-o astfel de etapã procesualã s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implicã stabilirea existenţei faptei şi a vinovãţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 din Codul de procedurã penalã, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altã parte, cât timp prin lege nu este reglementatã posibilitatea extinderii exercitãrii cãii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, o atare cale de atac nu este admisibilã, întrucât în situaţia contrarã s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit cãruia "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile [_] pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã este inadmisibilã cererea de revizuire a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, pronunţatã în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã cererea de revizuire îndreptatã împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, este inadmisibilã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 19 martie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
