Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XVI din 19 martie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii cu privire la raportul dintre infractiunile de proxenetism prevazuta in art. 329 din Codul penal si de trafic de persoane prevazuta in art. 12 din Legea nr. 678/2001 , respectiv, daca sunt in concurs real sau ideal
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 17 iulie 2008
Dosar nr. 32/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la raportul dintre infracţiunile de proxenetism prevãzutã în art. 329 din Codul penal şi de trafic de persoane prevãzutã în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , respectiv, dacã sunt în concurs real sau ideal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 90 de judecãtori din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, sub aspectul încadrãrii juridice a faptelor de proxenetism şi trafic de persoane, prevãzute în art. 329 din Codul penal şi, respectiv, în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , criteriul de diferenţiere îl constituie existenţa sau absenţa elementului de viciere a poziţiei subiective a persoanei care se prostitueazã. A susţinut cã, în raport cu acest criteriu, atunci când existã elementul de denaturare a factorului subiectiv, încadrarea juridicã a faptei este în infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , iar, în absenţa acestui factor, fapta trebuie încadratã în infracţiunea de proxenetism prevãzutã de art. 329 alin. 1 sau 2 din Codul penal, cu excepţia situaţiei în care se face referire la teza ultimã a acestui alineat.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar privind diferenţierea dintre infracţiunea de proxenetism prevãzutã în art. 329 din Codul penal şi aceea de trafic de persoane prevãzutã în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , sub aspectul încadrãrii juridice a faptelor.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã aceste douã infracţiuni trebuie reţinute în concurs real sau ideal atunci când, prin activitãţile pregãtitoare practicãrii prostituţiei, cum sunt recrutarea, transportul, transferul, îndemnul sau înlesnirea, autorii acestora urmãresc sã tragã anumite foloase, considerându-se cã obţinerea de foloase ar excede conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, regãsindu-se numai în conţinutul specific al infracţiunii de proxenetism.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã într-un asemenea caz diferenţierea dintre cele douã infracţiuni o constituie existenţa sau inexistenţa elementului de viciere a poziţiei subiective a persoanei care se prostitueazã.
S-a argumentat în acest sens cã proxenetismul reprezintã o activitate infracţionalã neagresivã, neimplicând vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activitãţile ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertãţii de voinţã şi conştiinţã a subiectului pasiv.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 329 din Codul penal, infracţiunea de proxenetism constã în "îndemnul ori înlesnirea practicãrii prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostituţiei de cãtre o persoanã".
Prin alin. 2 al aceluiaşi text de lege este prevãzutã forma agravantã a acestei infracţiuni, care constã în "recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop", precum şi în "constrângerea la prostituţie".
În raport cu aceastã din urmã reglementare este de reţinut cã elementul material al formei agravate a infracţiunii de proxenetism se poate realiza atât prin sãvârşirea unei acţiuni de recrutare de persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, cât şi prin constrângerea la prostituţie.
Pe de altã parte, în conformitate cu <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane".
În aceastã privinţã este semnificativ cã în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege se explicã, între altele, cã "prin exploatarea unei persoane se înţelege" şi "obligarea la practicarea prostituţiei".
De aceea, în raport cu conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, infracţiunea de trafic de persoane, incriminatã în <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 , se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum şi prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate sã facã obiectul exploatãrii, prin exploatare înţelegându-se şi "obligarea la practicarea prostituţiei".
Or, cât timp pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevãzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal, precum şi a formei ei calificate, reglementatã în cadrul alin. 2 al aceluiaşi articol, cu excepţia modalitãţii constând în "constrângerea la prostituţie", nu este necesarã exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cãrei autoritate asupra sa a fost cumpãratã, se impune sã se considere cã tocmai aceste trãsãturi specifice constituie criteriul de diferenţiere între infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatãrii prin obligare la practicarea prostituţiei, prevãzutã în art. 12 alin. (1), cu referire la <>art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 , unde prezenţa unor astfel de elemente este necesarã, şi infracţiunea de proxenetism, prevãzutã în art. 329 din Codul penal, a cãrei existenţã este condiţionatã numai în modalitatea particularã de vicierea poziţiei subiective a victimei de sãvârşire prin "constrângere la prostituţie".
Aşa fiind, dacã în cazul proxenetismului constrângerea este prevãzutã numai ca modalitate particularã, agravatã, de sãvârşire alternativã a infracţiunii, într-un asemenea caz recrutarea şi traficul de persoane nefiind fãcute în scopul obligãrii la practicarea prostituţiei, care este prestatã de bunãvoie de cãtre persoana vizatã, în toate ipotezele de sãvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni.
Ca urmare, atât timp cât nu se evidenţiazã existenţa constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitãţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi, respectiv, <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 , recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravatã a infracţiunii de proxenetism prevãzute în art. 329 alin. 2 din Codul penal, dupã cum şi modalitatea expres prevãzutã în acest alineat, de sãvârşire a acestei infracţiuni prin "constrângerea la prostituţie" trebuie supusã aceluiaşi tratament de încadrare juridicã.
Dimpotrivã, orice modalitate de trafic de persoane la care se referã art. 12 şi, respectiv, <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 , în mãsura în care este realizatã prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referã aceste texte de lege, independent dacã este comisã în scopul obligãrii la practicarea prostituţiei ori în alte scopuri, trebuie încadratã în infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã, dupã caz, în unul dintre cele douã texte de lege menţionate.
Aşadar, criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã în art. 12 şi, respectiv, în <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi aceea de proxenetism prevãzutã în art. 329 din Codul penal constã în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, adicã în valoarea socialã diferitã protejatã de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor douã legi. În acest sens, în timp ce valoarea socialã apãratã prin textele art. 12 şi, respectiv, <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voinţã şi acţiune proprii fiecãrei persoane, valoarea socialã proteguitã prin reglementarea infracţiunii de proxenetism în art. 329 din Codul penal rezidã tocmai în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socialã şi de asigurare licitã a mijloacelor de existenţã.
Acest criteriu de distincţie, în absenţa constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracţiunea de proxenetism prevãzutã în art. 329 alin. 1 din Codul penal, iar a faptei de a recruta o persoanã pentru prostituţie ori de a trafica persoane în acest scop în infracţiunea de proxenetism prevãzutã la alin. 2 tezele I şi II din acelaşi articol.
Evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevãzutã în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, în art. 13 din aceeaşi lege dacã victimele sunt minori, în mãsura în care asemenea fapte sunt sãvârşite cu vinovãţie sub forma intenţiei.
Acelaşi criteriu de distincţie între cele douã infracţiuni, în cazul când o persoanã îndeamnã o altã persoanã ori îi înlesneşte sã practice de bunãvoie prostituţia sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acţioneazã asupra aceleiaşi persoane prin una dintre modalitãţile specificate în cuprinsul <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , impune sã se reţinã atât sãvârşirea infracţiunii de proxenetism prevãzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal sau în art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, dupã caz, cât şi a infracţiunii de trafic de persoane, prevãzutã în <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , în concurs real.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide interpretarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal, precum şi ale <>art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în sensul celor arãtate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal şi ale <>art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:
1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã de art. 12 şi, respectiv, <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevãzutã de art. 329 alin. 1 din Codul penal este datã de obiectul juridic generic diferit al celor douã incriminãri, respectiv de valoarea socialã diferitã, protejatã de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor douã legi: în cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apãrarea dreptului la libertatea de voinţã şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevãzute de art. 329 din Codul penal, apãrarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socialã şi de asigurare licitã a mijloacelor de existenţã.
2. Drept urmare, în cazul în care o persoanã, fãrã a întrebuinţa constrângeri, îndeamnã sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicãrii prostituţiei de cãtre persoane majore, sãvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevãzutã de art. 329 alin. 1 din Codul penal.
3. În cazul în care o persoanã, fãrã a întrebuinţa constrângerea, recruteazã persoane majore pentru prostituţie ori traficheazã persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevãzutã de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal.
4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţã, rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevãzutã de <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 .
5. În cazul în care o persoanã acţioneazã asupra altei persoane prin modalitãţile arãtate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trãgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicãrii de bunãvoie a prostituţiei, iar ulterior acţioneazã asupra aceleiaşi persoane şi prin modalitãţile arãtate în conţinutul textului <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , se va reţine sãvârşirea atât a infracţiunii prevãzute de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, dupã caz, cât şi a infracţiunii prevãzute de <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 , în concurs real.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 19 martie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
