Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. XV din 5 februarie 2007  examinarea recursului in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca judecatoria este competenta sa judece in prima instanta contestatia formulata impotriva executarii silite propriu-zise sau care vizeaza lamurirea intelesului, intinderii ori aplicarii titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, iar calea de atac impotriva hotararii pronuntate in cazul unei astfel de contestatii este recursul, care se judeca la sectia civila a tribunalului    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. XV din 5 februarie 2007 examinarea recursului in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca judecatoria este competenta sa judece in prima instanta contestatia formulata impotriva executarii silite propriu-zise sau care vizeaza lamurirea intelesului, intinderii ori aplicarii titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, iar calea de atac impotriva hotararii pronuntate in cazul unei astfel de contestatii este recursul, care se judeca la sectia civila a tribunalului

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 12 noiembrie 2007

Dosar nr. 46/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitor la stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la executare, în primã instanţã şi în cãile de atac, având ca obiect hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în litigii comerciale, precum şi în alte titluri de naturã comercialã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã se decidã în sensul cã judecãtoria este competentã sã judece în primã instanţã contestaţia formulatã împotriva executãrii silite propriu-zise sau care vizeazã lãmurirea înţelesului, întinderii ori aplicãrii titlului executoriu ce nu emanã de la un organ de jurisdicţie, iar calea de atac împotriva hotãrârii pronunţate în cazul unei astfel de contestaţii este recursul, care se judecã la secţia civilã a tribunalului.
Referindu-se, totodatã, la contestaţia privind lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu ce constã într-o hotãrâre judecãtoreascã în materie comercialã sau în alt titlu comercial, emis de un organ jurisdicţional, a susţinut cã soluţionarea acestei contestaţii este de competenţa instanţei comerciale sau a organului jurisdicţional care a pronunţat hotãrârea ce se executã, calea de atac fiind, în cazul când obiectul litigiului nu depãşeşte un miliard de lei inclusiv, recursul care se judecã de tribunalul comercial sau de secţia comercialã a tribunalului, iar dacã obiectul litigiului este mai mare de un miliard de lei, apelul ce se judecã de secţia comercialã a curţii de apel şi, respectiv, recursul de competenţa secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din Codul de procedurã civilã, referitoare la contestaţia la executare, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, adoptând soluţii diferite cu privire la competenţa de soluţionare a acestei cãi de atac atunci când ea este îndreptatã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în litigii comerciale sau a altor titluri executorii în materie comercialã.
Astfel, unele instanţe, considerând executarea silitã ca fiind cea de a doua fazã a procesului, au apreciat cã, din moment ce raportul juridic dedus judecãţii are caracter comercial, iar nu civil, executarea silitã va avea aceeaşi naturã comercialã.
S-a relevat, în acest sens, cã atât timp cât în cadrul executãrii silite se urmãreşte realizarea efectivã a dreptului pretins, se impune ca toate cererile din aceastã fazã sã fie judecate tot de instanţa comercialã, ca şi în etapa anterioarã, a judecãţii în primã instanţã şi în cãi de atac.
S-a motivat cã, chiar dacã s-ar accepta cã în cazul contestaţiei la executare ar fi de soluţionat numai chestiuni procedurale, instanţa civilã nu ar putea fi consideratã abilitatã sã le soluţioneze, fãcându-se abstracţie de natura conflictului ivit în raporturile dintre pãrţi, astfel cã se impune ca natura creanţei ce face obiectul executãrii silite sã determine instanţa, respectiv secţia specializatã competentã, sã judece şi într-o asemenea cale de atac.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã în cazul în care contestaţia vizeazã executarea propriu-zisã sau este îndreptatã împotriva unui titlu executoriu ce nu provine de la un organ de jurisdicţie, o atare contestaţie trebuie soluţionatã de instanţa de executare, aşa cum se prevede în art. 400 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, instanţa de executare fiind, în conformitate cu art. 373 alin. 2 din acelaşi cod, "judecãtoria în circumscripţia cãreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Ca urmare, aceleaşi instanţe s-au pronunţat în sensul cã şi în ceea ce priveşte calea de atac împotriva soluţiilor pronunţate, în astfel de contestaţii la executare, sunt aplicabile aceleaşi norme procedurale, instanţa de control judiciar urmând a fi determinatã tot potrivit normelor dreptului comun, fãrã a avea relevanţã, în aceastã privinţã, natura titlului executoriu.
Tot în opinia acestor instanţe contestaţia la executare întemeiatã pe dispoziţiile art. 400 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, vizând lãmurirea înţelesului întinderii sau aplicãrii titlului executoriu, nu ar putea fi introdusã decât la instanţa care a pronunţat hotãrârea ce se executã, iar hotãrârea prin care se soluţioneazã contestaţia sã fie supusã aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea ce se executã.
Examinându-se punctele de vedere menţionate, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, se constatã urmãtoarele:
În art. 399 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, republicat, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Legea nr. 459/2006 , se prevede cã "împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi şi vãtãmaţi prin executare", iar "dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã înceapã executarea silitã ori sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege".
1. Potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, contestaţia se introduce la instanţa de executare şi, deşi nu se aratã în mod expres, rezultã cã acest prim alineat are în vedere contestaţia la executare propriu-zisã, din moment ce în alin. 2 se prevede care este instanţa competentã sã soluţioneze contestaţia la titlu.
Din coroborarea art. 400 alin. 1 cu art. 373 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã instanţa de executare este judecãtoria în raza cãreia se face executarea, dacã legea nu prevede altfel, rezultã cã, în ceea ce priveşte competenţa soluţionãrii contestaţiei la executare propriu-zisã, aceasta aparţine întotdeauna judecãtoriei, indiferent cã este vorba despre un titlu executoriu în materie comercialã sau în materie civilã.
2. Referitor la competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu art. 400 alin. 2 distinge douã situaţii.
2.1. Atunci când se cere lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu constând într-o hotãrâre judecãtoreascã, instanţa competentã sã se pronunţe este cea care a pronunţat hotãrârea care se executã.
Aşadar, dacã titlul îl reprezintã o hotãrâre judecãtoreascã în materie comercialã, contestaţia se va îndrepta la acea instanţã care a pronunţat, în respectiva materie, hotãrârea susceptibilã de executare silitã şi care poate fi, dupã caz, judecãtoria, tribunalul, curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, când titlul emanã de la un alt organ cu activitate jurisdicţionalã, acela va fi sesizat cu contestaţia la titlu, indiferent de natura litigiului.
2.2. Atunci când se cere lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu care nu emanã de la un organ cu activitate jurisdicţionalã, art. 400 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedurã civilã face trimitere la instanţa de executare.
Cum aceastã instanţã este întotdeauna judecãtoria, conform art. 373 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, rezultã cã aceasta este competentã sã judece în primã instanţã contestaţia la titlu când titlul nu emanã de la un organ de jurisdicţie, inclusiv în materie comercialã.
3. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a tuturor acestor contestaţii în cãile de atac, aceasta se determinã dupã regulile general aplicabile cuprinse în art. 2 pct. 2 şi 3, art. 3 pct. 2 şi 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.
De fapt, cu privire la instanţa competentã sã soluţioneze cãile de atac în contestaţiile la executare nu existã practicã neunitarã, divergenţele de opinie apãrând în ceea ce priveşte secţia din cadrul instanţei de control judiciar la care trebuie sã se înregistreze asemenea pricini.
Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare şi aplicare diferitã a legii, deoarece, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile celorlalte instanţe - acolo unde existã secţii specializate - nu au o competenţã proprie prevãzutã în texte de lege, susceptibile de interpretãri diferite.
Astfel, competenţa de soluţionare a cãii de atac se verificã în raport cu nivelul instanţei, împãrţirea pe secţii fiind o chestiune de organizare judecãtoreascã.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializãrii, este firesc ca, atunci când contestaţia la executare propriu-zisã sau contestaţia la titlu vizeazã un titlu emis în materie comercialã, acestea sã se îndrepte la secţia comercialã - dacã aceasta existã - a instanţei competente.
Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotãrâri, conform cãruia, atunci când este vorba despre o contestaţie la executare propriu-zisã, natura litigiului rãmâne fãrã relevanţã.
Aceasta cu atât mai mult cu cât existã posibilitatea ca, într-o atare contestaţie, sã se invoce şi apãrãri de fond, a cãror naturã comercialã sã fie indiscutabilã.

În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã judecãtoriei îi revine competenţa de soluţionare în primã instanţã a contestaţiei formulate împotriva executãrii silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizeazã lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu ce nu emanã de la un organ de jurisdicţie, iar competenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicãrii titlului executoriu constând într-o hotãrâre judecãtoreascã comercialã sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicţional revine, dupã caz, instanţei comerciale sau organului jurisdicţional care a pronunţat hotãrârea ce se executã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabilesc:
1. Competenţa de soluţionare în primã instanţã a contestaţiei formulate împotriva executãrii silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizeazã lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu ce nu emanã de la un organ de jurisdicţie revine judecãtoriei.
2. Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicãrii titlului executoriu, ce reprezintã o hotãrâre judecãtoreascã comercialã sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicţional, revine, dupã caz, instanţei comerciale sau organului jurisdicţional care a pronunţat hotãrârea ce se executã.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 februarie 2007.

PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016