Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. XV din 22 mai 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
Dosar nr. 4/2006 Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, sub aspectul compatibilitãţii judecãtorului de a mai participa, în continuare, la soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare dupã desfiinţarea, prin încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, ca urmare a aprecierii cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 73 de judecãtori din totalul de 105 judecãtori în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã şi, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare devine incompatibil sã soluţioneze, în continuare, fondul acesteia.
SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele: În aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, cu privire la problema dacã mai este compatibil sã judece fondul cauzei judecãtorul care, prin încheiere, a admis plângerea şi, considerând cã probele existente la dosar sunt suficiente, a reţinut cauza spre judecare. Astfel, unele instanţe au considerat cã judecãtorul care, în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, a desfiinţat, prin încheiere, rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã şi, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, a reţinut cauza spre judecare nu devine incompatibil sã soluţioneze şi fondul acesteia. Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, într-un asemenea caz, judecãtorul devine incompatibil sã participe, în continuare, la judecarea cauzei, deoarece admiterea plângerii echivaleazã cu exprimarea pãrerii cu privire la soluţia ce ar putea fi datã cu ocazia soluţionãrii fondului, ceea ce echivaleazã cu lipsa sa de imparţialitate. Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii, însã, suplimentar argumentelor avute în vedere de ele, soluţia se impune şi pentru alte considerente decât cele invocate în hotãrârile pronunţate. Potrivit art. 278 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, orice persoanã care se considerã vãtãmatã în interesele sale legitime prin rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau prin ordonanţa ori rezoluţia de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale se poate adresa cu plângere procurorului ierarhic superior celui care a dispus una dintre aceste soluţii. În aplicarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie şi al necesitãţii controlului judecãtoresc asupra soluţiilor de neurmãrire adoptate de procuror, <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, introdus prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , a consacrat dreptul persoanei nemulţumite de soluţia procurorului ierarhic superior de respingere a plângerii, formulatã în temeiul art. 278 din acelaşi cod, de a se adresa cu plângere instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã. În reglementarea procedurii de soluţionare a unei asemenea plângeri, în art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã s-a prevãzut cã "instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate". În legãturã cu soluţiile ce se pot pronunţa în cadrul acestei proceduri, prin art. 278^1 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod s-a prevãzut cã instanţa "admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare [...]". Din economia textului de lege sus-menţionat rezultã, aşadar, cã, admiţând accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de neurmãrire penalã şi controlul judecãtoresc asupra acestor soluţii date de procuror, legiuitorul a decis ca, atunci când, pe baza reevaluãrii materialului probator, instanţa constatã cã probele erau suficiente pentru trimitere în judecatã şi cã deci procurorul în mod greşit nu şi-a exercitat atribuţiile specifice de punere în mişcare a acţiunii penale şi de sesizare a instanţei, sã transfere judecãtorului aceste funcţii procesuale specifice urmãririi penale. Aşadar, în asemenea cazuri, prin conţinutul lor, dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã opereazã şi o modificare asupra exercitãrii funcţiilor procesuale de urmãrire penalã şi de judecatã, deoarece încheierea de reţinere a cauzei spre judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, devine astfel actul de sesizare al instanţei şi de punere în mişcare a acţiunii penale. Or, faţã de acest caracter inedit al încheierii prevãzut de textul de lege menţionat, prin pronunţarea acesteia, judecãtorul preia în mod vãdit activitatea specificã exercitãrii funcţiilor de urmãrire penalã, devenind astfel incompatibil sã judece, în continuare, aceeaşi cauzã. Într-adevãr, preluând aceste funcţii procesuale specifice urmãririi penale şi exercitându-le prin admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã şi prin reţinerea cauzei spre judecare, participarea acestui judecãtor, în continuare, la judecarea aceleiaşi cauze încalcã principiul separãrii funcţiilor de urmãrire de cele de judecatã şi contravine totodatã principiului dreptului oricãrei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la care România este parte. Pe de altã parte, este de observat cã, în asemenea situaţii, acest judecãtor se pronunţã, indirect, asupra soluţiei ce trebuie adoptatã în acea cauzã, ceea ce creeazã pentru el şi un alt motiv de incompatibilitate, prevãzut în art. 47 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Faţã de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sã soluţioneze fondul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, stabilesc: judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sã soluţioneze fondul acesteia. Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 mai 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat asistent, Victoria Maftei __________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
