Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. XV din 21 noiembrie 2005 privind aplicarea dispozitiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art. 184 din Codul de procedura civila - Dosar nr. 14/2005
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 8 februarie 2006
Sub preşedinţia doamnei Lidia Bãrbulescu, vice-preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituitã în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la organul judiciar competent sã dispunã desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat în cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, printr-o soluţie de netrimitere în judecatã adoptatã de procuror.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecãtori din totalul de 110 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã în cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, printr-o soluţie de netrimitere în judecatã adoptatã de procuror, acesta poate promova în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedurã penalã, s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la organul judiciar competent sã dispunã desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat în cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, printr-o soluţie de netrimitere în judecatã adoptatã de procuror.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, în aceste cazuri, organul judiciar competent sã dispunã desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat este procurorul care a adoptat soluţia de netrimitere în judecatã, alte instanţe s-au pronunţat în sensul cã instanţa penalã are competenţa de a desfiinţa înscrisurile falsificate, iar alte instanţe, dimpotrivã, în sensul cã instanţa civilã are competenţa de a desfiinţa asemenea înscrisuri.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Art. 14 din Codul de procedurã penalã, referitor la obiectul şi exercitarea acţiunii civile în procesul penal, prevede la alin. 3 lit. a) cã repararea pagubei se face potrivit legii civile în naturã, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totalã ori parţialã a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare.
În cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, prin încetarea urmãririi penale sau scoaterea de sub urmãrire penalã, în temeiul art. 245 alin. 1 lit. b) şi c) şi al art. 249 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, prin ordonanţa de încetare a urmãririi penale sau prin cea de scoatere de sub urmãrire penalã procurorul dispune asupra restituirii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal nu sunt supuse confiscãrii speciale şi asupra restabilirii situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii. Din prevederile acestor texte de lege, precum şi din prevederile art. 169 şi 170 din Codul de procedurã penalã rezultã cã procurorul are competenţa de a dispune cu privire la repararea pagubei în naturã numai prin restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii.
Prin urmare, ori de câte ori repararea pagubei în naturã nu se face prin restituirea lucrurilor sau restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii, ci prin desfiinţarea totalã ori parţialã a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare, competenţa de a dispune repararea pagubei în naturã aparţine instanţei de judecatã.
Instanţa penalã are competenţa de a dispune cu privire la repararea pagubei în naturã, inclusiv prin desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, dacã acţiunea civilã este alãturatã acţiunii penale în cadrul procesului penal, fie prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã potrivit art. 14 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, fie prin exercitarea din oficiu a acţiunii civile în cazurile prevãzute în art. 17 alin. 1 din acelaşi cod, iar instanţa penalã este sesizatã atât cu soluţionarea acţiunii penale, cât şi cu soluţionarea acţiunii civile, rezolvarea acţiunii civile de cãtre instanţa penalã fiind strâns legatã de rezolvarea acţiunii penale, aşa cum rezultã şi din prevederile art. 346 din Codul de procedurã penalã.
Pentru cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, instanţa penalã nefiind deci sesizatã cu soluţionarea acţiunii penale, nici o formã de procedurã penalã nu prevede competenţa acestei instanţe de a se pronunţa cu privire la acţiunea civilã şi de a dispune repararea pagubei în naturã prin desfiinţarea totalã ori parţialã a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare.
Ca atare, în lipsa unei norme de procedurã care sã prevadã competenţa instanţei penale de a soluţiona acţiunea civilã în cauzele în care procurorul a adoptat o soluţie de netrimitere în judecatã şi în raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora când nu este caz de judecatã penalã sau dacã acţiunea publicã s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilã, prin orice mijloace de dovadã, competenţa de a dispune desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, în cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, aparţine instanţei civile.
În ceea ce priveşte dreptul la acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, exercitatã în faţa instanţei civile, întrucât art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede cã Ministerul Public poate porni acţiunea civilã ori de câte ori este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevãzute de lege, iar normele de procedurã sunt de strictã interpretare, procurorul are calitatea procesualã activã numai în limitele stabilite prin acest text de lege. Prin urmare, procurorul poate exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat numai în cazurile prevãzute în art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
În celelalte cazuri, având în vedere principiul disponibilitãţii, ca principiu general al desfãşurãrii procesului civil, acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat aparţine pãrţilor.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziilor menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedurã penalã şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedurã civilã, stabilesc:
1. În cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, printr-o soluţie de netrimitere în judecatã, adoptatã de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevãzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
2. În celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine pãrţilor.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 21 noiembrie 2005.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Magistrat-asistent şef,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
