Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. XII din 21 noiembrie 2005 privind aplicarea dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 si ale art. 141 din Codul de procedura penala - Dosar nr. 12/2005
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 8 februarie 2006
Sub preşedinţia doamnei Lidia Bãrbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituitã în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la cãile de atac împotriva încheierilor pronunţate în cursul urmãririi penale, în primã instanţã şi în apel, referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestãrii preventive.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecãtori din totalul de 110 judecãtori aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã încheierea prin care se dispune, în cursul urmãririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive, precum şi încheierea datã, în cursul judecãţii în primã instanţã şi în apel, prin care se respinge cererea privind revocarea, înlocuirea sau încetarea arestãrii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de procedurã penalã, s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la posibilitatea atacãrii, separat, cu recurs a încheierii pronunţate în cursul urmãririi penale, precum şi în cursul judecãţii în primã instanţã şi în apel, prin care a fost respinsã cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã aceastã încheiere poate fi atacatã separat cu recurs, în temeiul art. 140^3 alin. 1 şi al art. 141 din Codul de procedurã penalã.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã o atare încheiere nu poate fi atacatã, separat, cu recurs, întrucât art. 140^3 alin. 1 şi art. 141 din Codul de procedurã penalã nu prevãd o cale de atac separatã împotriva încheierii pronunţate în cursul urmãririi penale, în primã instanţã sau în apel, prin care a fost respinsã cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestãrii preventive.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, încheierea prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive, încheierea prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive şi încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivã pot fi atacate cu recurs de cãtre învinuit sau inculpat şi de procuror la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Din prevederile acestui text de lege rezultã cã încheierea prin care nu se dispune revocarea, înlocuirea sau încetarea arestãrii preventive, ci se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a acestei mãsuri preventive, nu poate fi atacatã cu recurs în condiţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţã în cursul judecãţii privind mãsurile preventive, art. 141 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prevede cã încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constatã încetarea de drept a arestãrii preventive, poate fi atacatã separat cu recurs de procuror sau de inculpat. Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separatã şi împotriva încheierii date în primã instanţã sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei mãsuri preventive, inclusiv a arestãrii preventive, şi, ca atare, aceastã încheiere nu poate fi atacatã separat cu recurs, în condiţiile art. 141 din Codul de procedurã penalã.
În raport cu prevederile art. 140^3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de procedurã penalã, a recunoaşte calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunţate în cursul urmãririi penale, în primã instanţã sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestãrii preventive, înseamnã a recunoaşte o cale de atac neprevãzutã de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege, iar împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. În acelaşi timp s-ar încãlca art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în temeiul cãruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau decizia recuratã.
Raţiunile pentru care în art. 140^3 alin. 1 şi art. 141 din Codul de procedurã penalã nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul urmãririi penale sau în cursul judecãţii în primã instanţã ori în apel, a fost respinsã cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive constau, pe de o parte, în faptul cã o nouã cerere de revocare, înlocuire ori încetare a arestãrii preventive, pentru motive noi, poate fi formulatã oricând în cursul urmãririi penale sau al judecãţii.
Pe de altã parte, prin dispoziţiile art. 146 alin. 12, art. 149^1 alin. 13, art. 159 alin. 8, art. 160^a alin. 2 şi art. 160^b din Codul de procedurã penalã, se asigurã atât controlul judiciar imediat, realizat de cãtre o instanţã ierarhic superioarã, asupra legalitãţii şi temeiniciei arestãrii preventive în cursul urmãririi penale şi al judecãţii, cât şi verificarea periodicã a legalitãţii şi temeiniciei acestei mãsuri preventive în cursul judecãţii.
Totodatã, lipsa posibilitãţii de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunţatã în cursul urmãririi penale sau în cursul judecãţii în primã instanţã şi în apel, prin care a fost respinsã cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "orice persoanã lipsitã de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul sã introducã un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta sã statueze într-un termen scurt asupra legalitãţii deţinerii sale şi sã dispunã eliberarea sa dacã deţinerea este ilegalã". Aşa cum rezultã din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Convenţie nu garanteazã dreptul la o cale de atac împotriva hotãrârilor privitoare la arestarea preventivã, ci garanteazã un grad de jurisdicţie, reprezentat de o instanţã independentã, pentru luarea, prelungirea sau menţinerea arestãrii preventive.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se stabili cã încheierea prin care se dispune, în cursul urmãririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive, precum şi încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de procedurã penalã, stabilesc:
1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmãririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive nu poate fi atacatã, separat, cu recurs.
2. Încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestãrii preventive nu poate fi atacatã, separat, cu recurs.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 21 noiembrie 2005.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Magistrat-asistent şef,
Victoria Maftei
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
