Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XI din 5 februarie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 , republicata, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renuntat la mostenire
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 29/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 13 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunţat la moştenire.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã, în accepţiunea prevederilor <>Legii nr. 18/1991 de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, beneficiazã numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevãzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în aplicarea <>art. 13 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, referitor la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunţat la moştenire.
Astfel, unele instanţe au considerat cã prin <>Legea nr. 18/1991 legiuitorul a creat instituţia repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, având în vedere raţiunea cã, de regulã, atitudinea moştenitorilor faţã de succesiune a fost condiţionatã şi uneori determinatã de ceea ce a constituit atunci activul succesoral.
S-a apreciat cã la data dezbaterii succesiunii dupã autorul lor terenurile în litigiu erau scoase din circuitul civil, cauza renunţãrii şi neexprimãrii opţiunii succesorale fiind tocmai lipsa de interes pentru masa succesoralã, în care nu erau incluse terenurile, şi imposibilitatea deţinerii în proprietate a mai multor imobile-case.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã opţiunea succesoralã a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, în sensul cã fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului cã nimeni nu poate fi moştenitor fãrã voia lui, conform art. 686 din Codul civil.
În motivarea punctului de vedere menţionat s-a arãtat cã eredele renunţãtor nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunţã, conform art. 696 din Codul civil, devine persoanã strãinã de moştenirea fostului proprietar.
S-a mai relevat cã renunţarea priveşte atât bunurile existente în succesiune la data decesului autorului, cât şi bunurile care eventual ar intra în succesiunea respectivã, situaţia fiind asemãnãtoare cu a succesibilului care renunţã la moştenire, crezând cã este insolvabilã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor, "Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotãrârii judecãtoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultã acceptarea moştenirii", iar "moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceastã calitate, întrucât terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor".
În acelaşi timp, dispoziţia imperativã de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit cãreia, în cazul terenurilor ce nu s-au gãsit în circuitul civil, moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, ei fiind consideraţi cã au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmatã de nicio altã prevedere legalã, impune concluzia cã toţi succesibilii autorului îndreptãţit ce solicitã reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
În aceastã privinţã este de observat cã pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu au acceptat-o, în termenul şi condiţiile prevãzute de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 din Codul civil.
De altfel, prin dispoziţiile <>art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede cã repunerea în termen vizeazã numai "moştenitorii", deci persoane care au "calitatea de moştenitor".
Or, potrivit dispoziţiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunţã la succesiune este considerat cã nu a avut niciodatã aceastã calitate, titlul de moştenitor fiind desfiinţat cu efect retroactiv, moştenitorul fiind considerat ca o persoanã strãinã de moştenire.
De aceea, cel care renunţã la succesiune nu intrã în categoria persoanelor care sunt moştenitori, el neputând dovedi aceastã calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condiţiile art. 700 din Codul civil şi care este doar prezumat de lege ca renunţãtor, ci, dimpotrivã, se dovedeşte cu certitudine (declaraţie notarialã) cã nu este moştenitor, dat fiind faptul cã a renunţat expres la succesiune.
Prin efectul renunţãrii, moştenitorul este socotit cã nu a fost niciodatã moştenitor, iar vocaţia sa succesoralã este retroactiv desfiinţatã.
Regula indivizibilitãţii patrimoniului succesoral conferã acelaşi caracter indivizibil şi opţiunii succesorale care nu poate fi condiţionatã de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunţarea vizeazã atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivã.
Ca urmare, în raport de data reglementãrii, se impune a se stabili cã beneficiazã de dreptul de moştenire a proprietãţii, în temeiul <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moştenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevãzut de lege, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în aplicarea dispoziţiilor legale la care s-a fãcut referire, beneficiazã de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevãzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, stabilesc:
Beneficiazã de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevãzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 februarie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
