Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XI din 24 octombrie 2005 privind aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 , aprobata prin Legea nr. 356/2002 , cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil - Dosar nr. 8/2005
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 9 februarie 2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1, 2 şi ale <>art. 3 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 356/2002 , referitoare la clauza penalã prin care se instituie obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã de pãrţi sau pe lângã dobânda legalã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 74 de judecãtori din totalul de 111 judecãtori în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Florenţa Baltã.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se decide cã prevederea într-un contract de credit a clauzei penale prin care se instituie obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, contravine dispoziţiilor legii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii de faţã, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 1, 2 şi ale <>art. 3 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 356/2002 , referitoare la clauza penalã prin care se instituie obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, instanţele judecãtoreşti s-au pronunţat în mod diferit.
Astfel, unele instanţe au considerat cã obligaţia împrumutatului de a restitui la scadenţã suma împrumutatã, sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã stabilitã sau dobânda legalã, corespunde prevederilor legale.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat cã, din moment ce este stipulatã în contract, clauza penalã produce consecinţe juridice în temeiul art. 969 din Codul civil, potrivit cãruia convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante. S-a mai învederat cã aceastã clauzã nu poate fi consideratã nelegalã sau imoralã cât timp, prin prevederea ei în contract, se urmãreşte sancţionarea debitorului în cazul neîndeplinirii obligaţiei privind respectarea termenului de rambursare a ratelor creditului.
Ca urmare, aceste instanţe, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 6 şi ale <>art. 10 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 356/2002 , s-au pronunţat în sensul obligãrii debitorului la restituirea sumei datorate, a dobânzii convenite sau a dobânzii legale, precum şi a penalitãţilor de întârziere.
Alte instanţe au obligat debitorul la restituirea sumei împrumutate şi la plata dobânzii convenite sau a celei legale, precum şi a penalitãţilor de întârziere, dispunând totodatã reactualizarea acestor sume în raport cu rata inflaţiei.
În motivarea acestui punct de vedere s-a arãtat cã obligaţiile asumate prin contractul de împrumut cu privire la plata ratelor datorate, a dobânzilor şi a penalitãţilor de întârziere au deplinã valabilitate deoarece, fiind convenite legal între pãrţi, au putere de lege între acestea conform art. 969 alin. 1 din Codul civil.
În fine, alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã este nulã clauza penalã prin care sunt prevãzute penalitãţi de întârziere, în afara dobânzii contractuale sau a celei legale, apreciind cã o asemenea clauzã este prohibitã de lege. Ca urmare, prin hotãrârile pronunţate de aceste instanţe debitorul a fost obligat sã plãteascã doar sumele nerestituite creditorului, precum şi dobânzile curente restante.
În justificarea acestui punct de vedere s-a motivat cã, în raport cu prevederile <>Legii nr. 313/1879 , care nu a fost abrogatã şi nici nu a cãzut în desuetudine, clauza penalã în contractele de împrumut este interzisã. S-a mai relevat cã, atât timp cât dispoziţiile legale care nu permit prevederea clauzei penale în contractele de împrumut sunt de ordine publicã, potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispoziţii prin convenţii.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, potrivit <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii bãneşti, astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 356/2002 , "pãrţile sunt libere sã stabileascã, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii bãneşti".
Prin art. 2 din aceeaşi ordonanţã se prevede cã, "în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtãtoare de dobânzi fãrã sã se arate rata dobânzii, se va plãti dobânda legalã", iar în art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobânzii legale în materie comercialã.
Pe de altã parte, în conformitate cu art. 5 alin. 1 din ordonanţa menţionatã, "în raporturile civile dobânda nu poate depãşi dobânda legalã cu mai mult de 50% pe an".
În acelaşi sens, în reglementarea datã prin art. 1089 alin. 2 din Codul civil, "clauza prin care, de mai înainte şi în momentul promovãrii unei convenţii alta decât o convenţie comercialã, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an sau pentru mai puţin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulã".
Tot astfel, prin <>Legea nr. 313 din 20 februarie 1879 , ale cãrei dispoziţii sunt în vigoare şi constituţionale, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 524 din 2 decembrie 1997 , s-a prevãzut la art. 1 cã este anulatã clauza penalã din contractele de împrumut sau prestaţiuni în naturã, precum şi cã "Judecãtorul, în caz de împrumut va putea condamna numai la plata dobânzii prevãzutã în art. 1589 din Codul civil, sau în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
Or, potrivit art. 1589 alin. 1 din Codul civil, "se defige o dobândã de cinci la sutã pe an pentru afacerile civile şi de şase la sutã pe an pentru cele comerciale, în toate cazurile unde nu s-a hotãrât de pãrţi cuantumul ei".
Ca urmare, prevederile <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 356/2002 , potrivit cãrora "pãrţile sunt libere sã stabileascã, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii bãneşti", nu îngãduie decât practicarea de dobânzi limitate în raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, la posibilitatea de a depãşi dobânda legalã cu cel mult 50% pe an.
Rezultã deci cã nu existã temei legal care sã permitã stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al cãror cuantum nu poate depãşi dobânda legalã decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancţiuni constând în penalitãţi de întârziere.
Aşa fiind, clauza penalã prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, având o cauzã nelicitã, în raport cu dispoziţiile art. 5 şi ale art. 968 din Codul civil, contravine prevederilor legii.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul cã orice clauzã penalã prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, contravine prevederilor legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale <>art. 3 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 356/2002 , cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil, stabilesc:
Clauza penalã prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, contravine prevederilor legii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Rãileanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
