Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XI din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, in cazul cererii de investire cu formula executorie a ordonantei de admitere a somatiei de plata
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 28 iulie 2006
Dosar nr. 2/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi ale <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, în cazul cererii de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere a somaţiei de platã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 80 de judecãtori din totalul de 106 judecãtori aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã nu este admisibilã cererea de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de platã dacã aceasta nu a fost comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi ale <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 în legãturã cu soluţionarea cererii de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de platã.
Astfel, unele instanţe au admis cererea de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de platã, în condiţiile în care comunicarea acesteia s-a fãcut potrivit prevederilor art. 86-100 din Codul de procedurã civilã, chiar dacã nu s-au respectat dispoziţiile <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 .
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat cã prin dispoziţiile art. 6 alin. (4) din ordonanţa menţionatã se derogã în mod nejustificat de la regula privind comunicarea actelor de procedurã instituitã prin art. 86 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. S-a mai învederat cã prin aceastã derogare se împiedicã realizarea celeritãţii impuse de procedura privind somaţia de platã, deoarece comunicarea ordonanţei de admitere a cererii creditorului privind somaţia de platã se poate realiza mult mai repede şi în aceleaşi condiţii atunci când confirmarea primirii se obţine prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin alte mijloace care asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii lui.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã, pentru a fi admisibilã cererea de învestire cu formulã executorie a ordonanţei pronunţate de instanţã, trebuie fãcutã dovada comunicãrii acesteia prin scrisoare recomandatã, cu confirmare de primire, astfel cum se prevede la <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 .
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Pentru faza judecãţii (cognitio), prin <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 se prevede cã "procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii".
Potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţã a Guvernului, dacã nu a intervenit închiderea dosarului, "judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor", iar în cazul în care "constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, ... emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre creditor, precum şi termenul de platã".
Tot în art. 6 din aceastã ordonanţã a Guvernului se mai prevede, la alin. (4), cã "ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi, de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire".
Din aceastã ultimã dispoziţie cu caracter imperativ rezultã cã instituirea unei atare prevederi speciale de comunicare este determinatã de urgenţa pe care o reclamã soluţionarea unor astfel de cauze, precum şi de necesitatea evitãrii comunicãrii unor acte de asemenea importanţã prin afişare, în condiţiile prevãzute în art. 92 şi 92^1 din Codul de procedurã civilã.
De altfel, este de observat cã ordonanţa de admitere a cererii de somaţie de platã este o hotãrâre cu caracter provizoriu, a cãrei definitivare depinde de exercitarea de cãtre debitor a cererii de anulare şi, respectiv, de modul de soluţionare a acesteia.
Constituind mijlocul prin care debitorul poate contesta ordonanţa privind somaţia de platã, cererea în anulare este o cale de atac specialã şi unicã, rezervatã numai debitorului pârât, prin care se solicitã doar anularea ordonanţei. Instanţa învestitã cu soluţionarea cererii în anulare poate anula ordonanţa sau o poate confirma. Hotãrârea prin care este respinsã cererea în anulare este irevocabilã potrivit <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , astfel cum a fost introdus prin <>Legea de aprobare nr. 195/2004 .
Într-o a doua fazã (executio), la cererea creditorului, ordonanţa împotriva cãreia nu s-a formulat cerere în anulare sau hotãrârea de respingere a cererii în anulare, rãmasã irevocabilã, va fi învestitã cu formulã executorie şi, astfel învestitã, ea constituie titlu executoriu conform <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 . Rezultã cã învestirea cu formulã executorie a ordonanţei, pentru ca aceasta sã fie pusã în execuţie silitã, reprezintã o condiţie prealabilã şi imperativã a executãrii silite, aşa încât neîndeplinirea ei atrage nulitatea urmãririi.
Cât priveşte procedura învestirii ordonanţei cu formulã executorie sunt incidente dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi ale art. 376 din Codul de procedurã civilã, în raport cu care admiterea cererii de învestire este condiţionatã de caracterul definitiv al ordonanţei sau de caracterul irevocabil al hotãrârii de respingere a cererii în anulare. Ca urmare, este necesar ca instanţa de judecatã, în exercitarea rolului activ, sã verifice în ce mãsurã s-au respectat dispoziţiile art. 9 alin. (2) cu referire la <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , atât cu privire la comunicarea ordonanţei, cât şi cu privire la modalitatea în care aceasta a rãmas irevocabilã.
În aceastã privinţã se impune sã se aibã în vedere cã nerespectarea prevederilor <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 ar atrage, pe de o parte, încãlcarea principiului disponibilitãţii şi lipsirea debitorului de posibilitatea de a se apãra, iar pe de altã parte, ar crea posibilitatea invocãrii nulitãţii relative a actului, în cadrul unei contestaţii la executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile legale la care s-a fãcut referire, se impune sã se reţinã cã ordonanţa ce conţine somaţia de platã nu este susceptibilã de a fi învestitã cu formulã executorie decât dacã a fost comunicatã pãrţilor prin scrisoare recomandatã, cu confirmare de primire, potrivit prevederilor <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 .
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecãtoreascã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã nu este admisibilã cererea de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de platã, dacã aceasta nu a fost comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , stabileşte:
Cererea de învestire cu formulã executorie a ordonanţei de admitere, în tot sau în parte, a somaţiei de platã nu este admisibilã dacã aceasta nu a fost comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţa publicã, astãzi, 20 martie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
