Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. X din 24 octombrie 2005 privind aplicarea dispozitiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul penal - Dosar nr. 10/2005
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 9 februarie 2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intrã sub incidenţa graţierii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 74 de judecãtori din totalul de 111 judecãtori în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã, în cazul intervenirii graţierii pentru unele dintre infracţiunile aflate în concurs, dispoziţiile referitoare la contopire se aplicã numai cu privire la pedepsele executabile, iar graţierea individualã vizeazã pedeapsa rezultantã aplicatã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii de faţã, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, cu referire la art. 120 din acelaşi cod, instanţele judecãtoreşti s-au pronunţat în mod diferit cu privire la modalitatea în care trebuie efectuatã contopirea pedepselor în caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intrã sub incidenţa graţierii.
Astfel, unele instanţe, în caz de concurs de infracţiuni, pentru care au stabilit numai pedepse cu închisoarea, le-au contopit în conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în sensul cã au aplicat pedeapsa cea mai grea, dupã care, considerând cã pedeapsa rezultantã reflectã întregul ansamblu infracţional, au constatat graţierea acesteia.
Alte instanţe, dimpotrivã, dupã stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune aflatã în concurs, au procedat la contopirea acestora şi au dispus sã fie executatã pedeapsa cea mai grea, cu adãugarea unui eventual spor, dispunând apoi descontopirea pedepsei rezultante astfel calculate în pedepsele componente, precum constatarea graţierii celor pentru care a intervenit aceastã mãsurã de clemenţã.
În fine, alte instanţe, stabilind pedepse distincte pentru toate infracţiunile aflate în concurs, au constatat graţierea fiecãrei pedepse cãreia îi era aplicabilã aceastã mãsurã de clemenţã, iar în final au contopit numai pedepsele executabile, care nu au fãcut obiectul graţierii sau au fost graţiate parţial.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Într-adevãr, prin art. 120 alin. 1 din Codul penal se prevede cã "graţierea are ca efect înlãturarea, în totul sau în parte, a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoarã", iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, "graţierea are efecte şi asupra pedepselor a cãror executare este suspendatã condiţionat", în care caz "partea din termenul de încercare care reprezintã durata pedepsei pronunţate de instanţã se reduce în mod corespunzãtor", iar "dacã suspendarea condiţionatã este revocatã sau anulatã, se executã numai partea de pedeapsã rãmasã negraţiatã".
În dezvoltarea dispoziţiilor din Codul penal menţionate, prin <>art. 1 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordãrii graţierii, s-a subliniat cã "graţierea este mãsura de clemenţã ce constã în înlãturarea, în total sau în parte, a executãrii pedepsei aplicate de instanţã ori în comutarea acesteia în una mai uşoarã".
Prin aceeaşi lege s-a prevãzut, la art. 2, cã "graţierea poate fi acordatã individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, sau colectiv, de cãtre Parlament, prin lege organicã, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie".
Fiind o cauzã de înlãturare a convenţiilor condamnãrii, graţierea are ca obiect, de regulã, pedeapsa principalã, indiferent de modalitatea de executare.
În cazul pluralitãţii de infracţiuni sub forma concursului, la care se stabilesc pedepse pentru fiecare infracţiune în parte, fiind aplicatã în final o singurã pedeapsã, rezultantã, pentru toate infracţiunile concurente, graţierea colectivã îşi produce efectele potrivit regulilor instituite prin <>art. 14 din Legea nr. 546/2002 .
Astfel, în <>art. 14 din Legea nr. 546/2002 se prevede la alin. (1) cã "în situaţia pluralitãţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni şi nu pedeapsa rezultantã", pentru ca în alin. (2) sã se precizeze cã "în cazurile prevãzute la alin. 1, dacã pentru unele dintre aceste pedepse este incidentã graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacã a rãmas o singurã pedeapsã din pedeapsa rezultantã, care nu este graţiatã, va fi înlãturat şi sporul eventual aplicat".
Prevãzând, în <>art. 13 alin. (1) din aceeaşi Lege nr. 546/2002 , cã "graţierea colectivã poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţã pentru fapte sãvârşite anterior datei prevãzute în legea de graţiere", legiuitorul a admis implicit posibilitatea ca actul de graţiere colectivã sã intervinã şi înainte de pronunţarea condamnãrii, pentru fapte sãvârşite anterior. În aceastã privinţã, prin alin. (2) al art. 13 din aceeaşi lege s-a subliniat cã "atunci când legea intrã în vigoare înaintea rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la data rãmânerii definitive a hotãrârii".
De aceea, în situaţia în care graţierea intervine înainte de soluţionarea definitivã a cauzei, operaţiunea de contopire nu poate avea loc decât dupã constatarea graţierii, totalã sau, dupã caz, parţialã, a fiecãreia dintre pedepsele stabilite, pentru infracţiunile aflate în concurs, care sunt vizate prin actul de clemenţã.
Ca urmare, rezultã cã nu pot face obiectul contopirii, conform prevederilor art. 34 din Codul penal, decât pedepsele executabile, pentru care nu a intervenit graţierea sau care au fost graţiate parţial.
Aşadar, în cazul intervenirii graţierii totale sau parţiale a unora dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs, operaţiunea de contopire, neputând privi decât pedepsele executabile, nu va putea fi efectuatã decât în situaţia în care au rãmas de executat cel puţin douã pedepse privind infracţiuni concurente.
În ceea ce priveşte graţierea individualã, care, potrivit <>art. 3 din Legea nr. 546/2002 , "se acordã la cerere sau din oficiu, numai dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare", este de observat cã, în raport cu natura pe care o are, efectele sale nu pot viza, în cazul concursului de infracţiuni, decât pedeapsa rezultantã.
O atare soluţie se impune deoarece graţierea individualã, care se acordã numai dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, în urma unor atente verificãri, are ca temei considerente referitoare la persoana condamnatului, iar nu criterii de ordin obiectiv, privind natura faptelor penale vizate prin actul de clemenţã sau îndeplinirea de cãtre unele categorii restrânse de persoane a anumitor criterii selective (tineri, bãtrâni, femei cu copii minori etc.).
Pe de altã parte, din moment ce graţierea individualã priveşte pedeapsa rezultantã în ansamblu, efectele sale se limiteazã la pedepsele componente ale pedepsei rezultante, în aceastã din urmã pedeapsã neputând fi absorbite, prin contopire, eventuale pedepse stabilite, prin hotãrâri ulterioare, pentru alte infracţiuni concurente.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în caz de concurs de infracţiuni, dacã pentru unele infracţiuni s-au stabilit pedepse ce intrã sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplicã numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au fãcut obiectul graţierii sau au fost graţiate doar parţial, precum şi cã graţierea individualã vizeazã numai pedeapsa rezultantã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul penal, stabilesc:
1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intrã sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplicã numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au fãcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial.
2. Graţierea individualã, în cazul concursului de infracţiuni, vizeazã numai pedeapsa rezultantã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Rãileanu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
