Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. VIII din 5 februarie 2007  privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infractiuni care au produs consecinte deosebit de grave.    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. VIII din 5 februarie 2007 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infractiuni care au produs consecinte deosebit de grave.

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 30 octombrie 2007

Dosar nr. 33/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave, în ipoteza intervenirii unei legi prin care este majorat cuantumul pagubei materiale ce atribuie infracţiunii caracter deosebit de grav consecinţelor unei infracţiuni.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã instanţele sesizate cu contestaţii la executare în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimã, cu referire la art. 458 din Codul de procedurã penalã, au obligaţia sã examineze fondul cauzei, iar în ipoteza îndeplinirii cerinţelor art. 14 şi 15 din Codul penal, sã dispunã reducerea corespunzãtoare a pedepselor definitiv aplicate.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave, în ipoteza intervenirii unei legi care majoreazã cuantumul pagubei materiale necesare în accepţiunea înţelesului expresiei "consecinţe deosebit de grave", instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe au considerat cã modificarea normelor de incriminare care se referã la agravanta constând în "consecinţe deosebit de grave" prin mãrirea cuantumului valoric al pagubei materiale care determinã reţinerea acestui caracter agravant ar imprima normelor respective trãsãturi mai favorabile.
Ca urmare, acele instanţe s-au pronunţat în sensul admiterii contestaţiilor la executare cu motivarea cã, în asemenea condiţii, sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în cazul contestaţiei la executare prin care se invocã modificarea înţelesului de "consecinţe deosebit de grave", în accepţiunea art. 146 din Codul penal, nu pot determina schimbarea încadrãrii juridice datã faptei prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, nefiind îndeplinite condiţiile la care se referã art. 14 şi 15 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, prin art. 15 alin. 1 din Codul penal este reglementatã situaţia "când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare şi pânã la executarea completã a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsã mai uşoarã, iar sancţiunea aplicatã este mai micã decât maximul special prevãzut de legea nouã".
Corelativ, prin art. 458 din Codul de procedurã penalã se prevede cã, în cazul când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsã mai uşoarã decât cea care se executã, urmeazã ca instanţa sã ia mãsuri de ducere la îndeplinire a dispoziţiilor art. 15 din Codul penal.
În legãturã cu aceste reglementãri, este de observat cã, prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedurã penalã, a fost redefinit înţelesul dat expresiei "consecinţe deosebit de grave" prin art. 146 din Codul penal, considerându-se cã prin aceasta "se înţelege o pagubã materialã mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal, ori altei persoane juridice sau fizice".
În urma modificãrilor şi completãrilor aduse ordonanţei menţionate prin <>Legea nr. 456/2001 , plafonul valoric prevãzut în art. 146 din Codul penal a fost majorat la 2 miliarde lei, iar potrivit ultimului conţinut dat acestui text de lege, de <>art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 , "prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice".
Or, în raport cu aceste reglementãri succesive date înţelesului expresiei "consecinţe deosebit de grave", prin modificãrile aduse de actele normative menţionate în art. 146 din Codul penal nu se poate considera cã vreunul din acele acte normative ar conţine dispoziţii care sã prevadã, în accepţiunea art. 458 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, o pedeapsã mai uşoarã decât cea aplicatã sub imperiul legii anterioare, ci se limiteazã la definirea înţelesului expresiei "consecinţe deosebit de grave" la care se referã art. 146 din Codul penal.
Aşa fiind, concluzia ce se impune este aceea cã prin modificãrile aduse succesiv art. 146 din Codul penal s-a urmãrit de cãtre legiuitor doar adaptarea la fluctuaţia cursului monedei în circulaţie a cuantumului valoric ce imprimã, în momentele adoptãrii actelor normative la care s-a fãcut referire, caracter "deosebit de grav" consecinţelor aduse prin anumite infracţiuni, ceea ce, evident, nu echivaleazã cu intervenirea unei legi noi, mai favorabile, sub aspectul pedepsei prevãzute de lege, pentru a face aplicabile dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul penal.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã instanţa învestitã cu cererea de contestaţie la executare, întemeiatã pe modificarea înţelesului expresiei "consecinţe deosebit de grave" explicatã în art. 146 din Codul penal, nu poate determina schimbarea încadrãrii juridice datã faptei prin hotãrârea anterioarã definitivã şi reducerea pedepsei aplicate în cauzã, o atare modificare de lege nefiind identicã cu intervenirea unei legi ce prevede o pedeapsã mai uşoarã, singura care ar justifica incidenţa dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Codul penal şi, respectiv, ale art. 458 şi 461 alin. 1 lit. d) teza penultimã din Codul de procedurã penalã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
Instanţa, învestitã, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimã din Codul de procedurã penalã, în cadrul contestaţiei la executare în care se invocã modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", potrivit art. 146 din Codul penal, nu poate schimba încadrarea juridicã datã faptei prin hotãrârea judecãtoreascã rãmasã definitivã şi, apoi, reduce pedeapsa aplicatã în cauzã, întrucât modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prevãzutã de textul sus-menţionat, nu este identicã cu cerinţa de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsã mai uşoarã, la care se referã textele art. 14 şi 15 din Codul penal, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 458 şi, respectiv, art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimã din Codul de procedurã penalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 februarie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016