Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. VIII din 24 octombrie 2005 privind aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 , astfel cum a fost modificata si completata prin art. IV din Legea nr. 281/2003 - Dosar nr. 6/2005
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 9 februarie 2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de sesizare a instanţei de judecatã în cazul infracţiunilor la care se referã art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare penalã ale poliţiei judiciare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 74 de judecãtori din totalul de 111 judecãtori în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se decide cã, în cazul infracţiunilor la care se referã art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, sãvârşite de poliţiştii având calitatea de organe de cercetare penalã ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilã se adreseazã procurorului, iar acesta, dupã efectuarea urmãririi penale, poate sesiza instanţa competentã prin rechizitoriu.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii de faţã, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>art. IV din Legea nr. 281/2003 , instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit.
Astfel, unele instanţe au considerat cã dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 360/2002 , potrivit cãreia poliţiştii nu mai au calitatea de militari, plângerea prealabilã privind sãvârşirea vreuneia dintre infracţiunile la care se referã art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã de cãtre un poliţist, chiar dacã acesta este organ de cercetare penalã al poliţiei judiciare, se adreseazã instanţei de judecatã competente sã soluţioneze cauza.
S-a motivat cã aceastã interpretare se impune deoarece poliţistul, nemaiavând calitatea de militar, în raport cu care plângerea prealabilã îndreptatã contra sa trebuia sã fie adresatã totdeauna organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, conform art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, nu mai existã temei pentru a fi exceptat de la dispoziţiile cu caracter general aplicabile în materie.
S-a mai relevat în aceastã privinţã cã, din moment ce legea specialã nu conţine dispoziţii derogatorii, referitoare la poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare penalã, de la reglementarea cuprinsã în art. 279 din Codul de procedurã penalã, prin care sunt precizate organele cãrora li se adreseazã plângerea, nu poate fi creat pentru aceştia, sub aspectul competenţei de soluţionare a plângerii îndreptate împotriva lor, un tratament juridic diferit de cel aplicabil celorlalte categorii de poliţişti.
Alte instanţe, dimpotrivã, au hotãrât cã, în cazul poliţistului care are calitatea de organ de cercetare penalã al poliţiei judiciare, plângerea prealabilã trebuie adresatã procurorului chiar şi în cazul infracţiunilor la care se referã prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, considerând cã, în raport cu dispoziţiile <>art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>art. IV din Legea nr. 281/2003 , urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de procuror în cazul oricãrei infracţiuni sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã astfel de plângere".
În legãturã cu aceastã categorie de fapte penale, prin art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã este instituitã regula cu caracter general potrivit cãreia, în cazul infracţiunilor prevãzute de Codul penal în art. 180, art. 184 alin. 1, art. 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, plângerea prealabilã se adreseazã instanţei de judecatã dacã fãptuitorul este cunoscut.
Dar, prin dispoziţiile înscrise la lit. c) a aceluiaşi alineat 2 al articolului menţionat, este reglementatã excepţia de la aceastã regulã, prevãzându-se cã "plângerea prealabilã se adreseazã... organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, când plângerea prealabilã este îndreptatã contra unui judecãtor, procuror, notar public, militar, judecãtor şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeanã, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arãtate în art. 29 pct. 1".
În legãturã cu ultima prevedere a dispoziţiei menţionate, potrivit cãreia plângerea prealabilã se adreseazã organului competent sã efectueze urmãrirea penalã şi atunci când o atare plângere vizeazã persoanele arãtate în art. 29 pct. 1 din Codul de procedurã penalã, este de observat cã, între acele persoane sunt cuprinse şi cele implicate în alte cauze, date prin lege în aceeaşi competenţã, conform lit. g) din cadrul acestui punct.
Rezultã deci cã legiuitorul, prin dispoziţia de principiu cuprinsã în art. 279 alin. 2 lit. c), cu referire la art. 29 pct. 1 din Codul de procedurã penalã, a exceptat şi cauzele menţionate la lit. g) din cadrul acestui punct de la regula potrivit cãreia plângerea prealabilã se adreseazã instanţei de judecatã pentru sãvârşirea infracţiunilor menţionate la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelaşi cod.
Din aceastã dispoziţie de exceptare de la reglementarea cu caracter general arãtatã rezultã cã, prin legi cu caracter special, se poate stabili ca şi pentru alte categorii de persoane, nemenţionate la art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, sã nu fie aplicabile prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din acelaşi cod.
Or, în acest cadru, prin <>art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Legea nr. 281/2003 , s-a prevãzut cã "urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare".
Faţã de aceastã dispoziţie cu caracter imperativ, nelimitatã la anumite categorii de infracţiuni, se impune sã se considere cã şi în cazul când poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare sãvârşesc infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, trebuie efectuatã urmãrirea penalã în mod obligatoriu de procuror, chiar dacã pentru acele infracţiuni plângerea prealabilã se adreseazã instanţei de judecatã conform art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se stabili cã, în cazul infracţiunilor la care se referã art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare penalã ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilã se adreseazã procurorului, iar acesta, dupã efectuarea urmãririi penale, poate sesiza instanţa competentã prin rechizitoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 27 din Legea nr. 218/2002 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>art. IV din Legea nr. 281/2003 , stabilesc:
În cazul infracţiunilor prevãzute de art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, sãvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penalã ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilã se adreseazã procurorului, iar acesta, dupã efectuarea urmãririi penale, poate sesiza instanţa competentã prin rechizitoriu.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţa publicã, astãzi, 24 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Rãileanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
