Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. V din 15 ianuarie 2007  cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 21 alin. (4) lit. f) si ale   art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale   art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991 , republicata    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. V din 15 ianuarie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 21 alin. (4) lit. f) si ale art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991 , republicata

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 30 octombrie 2007

Dosar nr. 21/2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 , republicatã şi ale <>art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind aprobarea Codului fiscal, referitor la posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adãugatã şi a diminuãrii bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative cuprind menţiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realitãţii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 117 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã taxa pe valoarea adãugatã nu poate fi dedusã şi nici nu poate diminua baza impozabilã la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative cuprind menţiuni incomplete sau care nu corespund realitãţii.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. f) şi ale <>art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale <>art. 6 alin. (2) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, oricâtã diligenţã ar manifesta, reclamanţii, beneficiari ai bunurilor sau serviciilor livrate ori prestate, nu au posibilitate legalã sã verifice dacã societãţile comerciale care le-au prezentat documentele justificative au obţinut formularele tipizate pe cãi legale sau dacã sunt corecte numerele de înregistrare la oficiul registrului comerţului indicate de furnizori sau prestatori şi nici sã verifice dacã documentele pe care le-au primit de la aceştia au toate rubricile completate în mod corespunzãtor.
În motivarea acestui punct de vedere s-a apreciat cã operatorii economici beneficiari de bunuri şi servicii nu pot fi fãcuţi rãspunzãtori pentru o faptã culpabilã sãvârşitã de altã persoanã juridicã pentru cã s-ar încãlca principiul bunei credinţe în relaţiile comerciale. S-a relevat cã, în astfel de situaţii, eroarea în care se aflã operatorii economici beneficiari are un caracter obiectiv, neputând fi imputatã lor neobservarea formei facturilor sau a altor documente emise de furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii şi nici situaţia juridicã a acestora din momentul întocmirii documentelor justificative.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã este interzisã emiterea şi utilizarea unor facturi care nu îndeplinesc cerinţele unor documente justificative, în acepţiunea prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 82/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 831/1997, considerând cã nu se poate deduce taxa pe valoarea adãugatã şi nici nu se poate diminua baza impozabilã la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative nu conţin toate informaţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuãrii operaţiunii pentru care se solicitã deducerea TVA.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intratã în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, se prevede cã "Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţã între veniturile realizate din orice sursã şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugã cheltuielile nedeductibile", precum şi cã "La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare".
În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004 , fãcându-se referire la dispoziţiile art. 19 din cod se precizeazã cã "Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementãrilor contabile date în baza <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugã cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".
În raport cu aceste reglementãri legale, profitul impozabil constã, deci, în diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursã şi suma cheltuielilor deductibile.
Or, în accepţiunea prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, "sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
În aceastã privinţã, însã, este de observat cã prin art. 21 alin. (4) lit. f) din codul fiscal se subliniazã cã "nu sunt deductibile", între altele, "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document justificativ, potrivit legii, prin care sã se facã dovada efectuãrii operaţiunii sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor".
Tot astfel, reglementându-se regimul deducerilor în cuprinsul art. 145 din Codul fiscal, la alin. (8) din acest articol se prevede cã exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã este condiţionatã de justificarea dreptului respectiv, în funcţie de felul operaţiunii, cu unul dintre documentele specificate, diferenţiat, la lit. a) şi b) din acel alineat.
De asemenea, prin <>art. 6 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, se prevede, la alin. (1), cã "Orice operaţiune economico-financiarã efectuatã se consemneazã în momentul efectuãrii ei într-un document care stã la baza înregistrãrilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar la alin. (2) cã "Documentele justificative care stau la baza înregistrãrilor în contabilitate angajeazã rãspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, dupã caz".
În acelaşi spirit, prin <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, în vigoare de la 1 iunie 2002, s-a precizat cã "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice suma taxei", menţionându-se în continuarea aceluiaşi alineat, prin reglementãrile de la lit. a)-e), documentele necesare pentru fiecare caz de deducere prezentat.
Mai mult, în cuprinsul art. 29 din aceeaşi lege s-au instituit obligaţii pentru "persoanele impozabile care realizeazã operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite de drept de deducere", specificându-se, la lit. a) şi b) de la punctul B, modul cum ele trebuie sã consemneze "livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate şi sã completeze în mod obligatoriu" anumite date, precum şi cã "persoanele plãtitoare de taxã pe valoarea adãugatã sunt obligate sã solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi sã verifice întocmirea corectã a acestora", cu sancţiunea pierderii "dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente", dacã nu au fost respectate cerinţele de înregistrare în contabilitate "în cazul cumpãrãrilor cu o valoare a taxei pe valoarea adãugatã mai mare de 50 milioane lei inclusiv".
Ca urmare, potrivit acestor reglementãri lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adãugatã nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuatã baza impozabilã la stabilirea impozitului pe profit dacã documentele justificative nu conţin sau nu furnizeazã toate informaţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuãrii operaţiunii pentru care se solicitã deducerea taxei pe valoarea adãugatã.
O atare concluzie este impusã şi de prevederile art. 89 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã, republicat, potrivit cãrora "Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel", acest termen de prescripţie începând, potrivit alin. (2), "sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a nãscut creanţa fiscalã potrivit art. 23, dacã legea nu dispune altfel".
Din moment ce, potrivit acestor dispoziţii, organele fiscale pot efectua controale pe o perioadã de 5 ani anteriori, adicã şi pentru raporturi juridice de drept fiscale nãscute înainte de intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2004, a Codului fiscal, este evident cã stabilirea diferenţelor de impozit sau a altor obligaţii fiscale datorate de operatorii economici trebuie efectuatã în baza reglementãrilor existente în momentul naşterii raportului juridic de drept fiscal, chiar dacã acţiunea de control se desfãşoarã în perioada în care sunt în vigoare dispoziţiile Codului fiscal.
Sub acest aspect este de observat cã dispoziţiile Codului fiscal, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, pot opera numai pentru viitor, toate actele supuse controlului ce se efectueazã de cãtre organele fiscale, în vederea examinãrii legalitãţii deducerilor de taxã pe valoarea adãugatã neputând fi astfel analizate, în conformitate cu principiul tempus regit actum, decât potrivit normelor legale aplicabile în momentul naşterii fiecãrui raport juridic.
Or, în toate actele normative, anterioare sau ulterioare adoptãrii Codului fiscal, în cazurile de efectuare de operaţiuni de deducere a TVA este prevãzutã obligativitatea prezentãrii de documente justificative întocmite "legal" sau "conform legii", fãrã a se determina, însã, tipul de document necesar.
Dacã prevederile <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 şi cele ale regulamentului de aplicare a acesteia nu conţineau criterii de stabilire a menţiunilor sau informaţiilor ce trebuie sã le conţinã documentele justificative, iar prin <>Legea nr. 345/2002 , aplicabilã în perioada 1 iunie 2002-31 decembrie 2003, s-a înscris pentru prima datã obligativitatea prezentãrii de documente justificative, cu specificarea menţiunilor sau informaţiilor pe care sã le cuprindã, prin <>Legea nr. 571/2003 s-au reglementat, cu caracter unitar, atât obligativitatea prezentãrii documentelor justificative, cât şi menţiunile sau informaţiile care sã rezulte din acestea.
În acest sens, prin art. 145 din codul fiscal s-a prevãzut, la alin. (8), cã "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în funcţie de felul operaţiunii", precizându-se în cadrul reglementãrilor date, la lit. a) şi b), documentele ce trebuie prezentate pentru dovedirea fiecãrei situaţii specifice.
Aşa fiind, în aplicarea corectã a dispoziţiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) şi în <>art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi în <>art. 6 alin. (2) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, se impune sã se considere cã taxa pe valoarea adãugatã nu poate fi dedusã şi nici nu se poate diminua baza impozabilã la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizeazã toate informaţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuãrii operaţiunii pentru care se solicitã deducerea acestei taxe.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili, în aplicarea dispoziţiilor legale la care s-a fãcut referire, cã taxa pe valoarea adãugatã nu poate fi dedusã şi nici nu se poate diminua baza impozabilã la calcularea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizeazã toate informaţiile prevãzute în dispoziţiile legale în vigoare la data efectuãrii operaţiunii pentru care se solicitã deducerea TVA.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. f) şi ale <>art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale <>art. 6 alin. (2) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, stabilesc:
Taxa pe valoarea adãugatã nu poate fi dedusã şi nici nu se poate diminua baza impozabilã la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizeazã toate informaţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuãrii operaţiunii pentru care se solicitã deducerea TVA.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 15 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice