Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXXV (85) din 10 decembrie 2007 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la competenta materiala de solutionare a actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente si Plati din cadrul Bancii Nationale a Romaniei
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 685 din 7 octombrie 2008
Dosar nr. 53/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la competenţa materialã de soluţionare a acţiunilor formulate împotriva înscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente şi Plãţi din cadrul Bãncii Naţionale a României.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 86 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii, în sensul cã acţiunile formulate împotriva înscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente şi Plãţi din cadrul Bãncii Naţionale a României sunt de competenţa tribunalului, ca instanţã de drept comun în materie comercialã, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învedereazã cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la competenţa materialã de soluţionare a acţiunilor formulate împotriva înscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente şi Plãţi din cadrul Bãncii Naţionale a României.
S-a relevat cã unele instanţe au considerat cã, din moment ce dispoziţiile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 11/1993 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 83/1994 , care a modificat prevederile <>Legii nr. 58/1934 şi ale <>Legii nr. 59/1934 , stabilesc competenţa de soluţionare a acţiunilor privind cecul, cambia şi biletul la ordin în favoarea judecãtoriei, tot judecãtoriei trebuie sã îi revinã şi competenţa de soluţionare şi acţiunile formulate împotriva înscrierii incidentului bancar.
S-a motivat cã aceste instrumente de platã au valoare de titluri executorii, astfel cã tot ceea ce are legãturã cu oprirea folosirii lor, inclusiv verificarea respectãrii de cãtre utilizatori a obligaţiilor de executare a unor asemenea instrumente, revine judecãtoriei, ca instanţã de executare.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã astfel de acţiuni au un caracter comercial, neevaluabil în bani, încât competenţa de soluţionare a lor în primã instanţã revine tribunalului în baza art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã.
În motivarea acestui din urmã punct de vedere s-a subliniat cã asemenea acţiuni sunt distincte, întemeiate pe dispoziţiile <>Regulamentului nr. 1/2001 emis de Banca Naţionalã a României, fãrã sã le fie aplicabile prevederile speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec, astfel încât nici competenţa de soluţionare nu poate fi stabilitã în raport cu acele norme.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, procesele şi cererile în materie comercialã al cãror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în aceastã materie al cãror obiect este neevaluabil în bani sunt de competenţa tribunalului, în primã instanţã.
Pe de altã parte, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţionalã a României a Centralei Incidentelor de Plãţi, aceastã autoritate este un centru de intermediere care gestioneazã informaţia specificã incidentelor de plãţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din acelaşi regulament, incidentul de platã reprezintã "neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementeazã, a cãror neîndeplinire este adusã la cunoştinţã CIP de cãtre persoanele declarante, pentru apãrarea interesului public;".
Este adevãrat cã acest act normativ, deşi reglementeazã înfiinţarea şi funcţionarea Centralei Incidentelor de Plãţi (CIP), nu stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunilor în legãturã cu incidentele de platã.
În lipsa unei atare reglementãri, într-o asemenea situaţie, instanţa competentã sã soluţioneze aceste acţiuni nu poate fi decât instanţa comercialã de drept comun, respectiv tribunalul, având în vedere natura juridicã a activitãţii desfãşurate de Centrala Incidentelor de Plãţi.
Astfel, Centrala Incidentelor de Plãţi este organizatã şi funcţioneazã la nivelul Bãncii Naţionale a României, iar operaţiunile desfãşurate de aceasta sunt de naturã bancarã.
Or, în acest sens, prin art. 3 pct. 11 din Codul comercial sunt considerate fapte de comerţ şi operaţiunile de bancã şi schimb, fãrã sã fie definit însã în ce constã operaţiunea fundamentalã de bancã pentru a fi consideratã o faptã de comerţ obiectivã.
Faţã de aceastã situaţie, caracterizarea ei se poate realiza prin raportare la reglementarea activitãţii bancare, denumitã şi de comerţ de bancã, astfel cum este reglementatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 .
În acest sens, prin art. 285 din ordonanţa menţionatã se prevede cã "bãncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universalã, care pot desfãşura oricare dintre activitãţile prevãzute în secţiunea 1.2 a cap. II din titlul I, partea I", iar în conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. r) din acelaşi act normativ, "instituţiile de credit pot desfãşura, în limita autorizaţiei acordate [...] r) orice alte activitãţi sau servicii, în mãsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementeazã respectivele activitãţi, dacã este cazul".
Este semnificativ cã în alin. (3) al aceluiaşi articol se precizeazã cã "dispoziţiile alin. (1) se interpreteazã şi se aplicã astfel încât activitãţile enumerate la alin. (1) sã acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activitãţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activitãţi".
Ca urmare, chiar dacã prin Codul comercial nu sunt definite operaţiunile de bancã şi schimb, cât timp aceste operaţiuni sunt suficient stabilite şi delimitate de alte activitãţi în cadrul secţiunii 1.2 a <>cap. II din titlul I partea I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , se impune sã se constate cã actele de gestionare a informaţiei specifice incidentelor de plãţi constituie operaţiuni bancare accesorii, efectuate de Banca Naţionalã a României prin Centrala Incidentelor de Plãţi, având astfel vãditã naturã comercialã.
De altfel, prin art. 56 din Codul comercial se prevede cã "dacã un act este comercial numai pentru una din pãrţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ce priveşte acest act, legii comerciale", aşa cã şi în situaţia când printre utilizatorii informaţiilor gestionate de Centrala Incidentelor de Plãţi se aflã şi persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de comerciant este aplicabilã tot legea comercialã pentru cã întregul raport juridic are un asemenea caracter.
Aşadar, câtã vreme pentru una dintre pãrţi, respectiv Banca Naţionalã a României, prin Centrala Incidentelor de Plãţi, actul este comercial, întregul raport juridic ce se referã la actul respectiv trebuie sã fie supus legii comerciale.
Caracterul special al normelor de drept comercial faţã de cele ale Codului civil, subliniat prin art. 1 din Codul comercial, determinã deci aplicarea reglementãrilor din acest cod oricãror acte care privesc raporturi juridice în care una dintre pãrţi are calitatea de comerciant, chiar dacã o atare calitate lipseşte celorlalte pãrţi, astfel cã litigiile ivite în legãturã cu astfel de raporturi revin în competenţa de judecatã a tribunalului, ca primã instanţã de drept comun, în materie comercialã, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã.
De aceea, prevederile din <>Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, precum şi din <>Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, prin care se stabileşte cã judecãtoria este instanţa competentã sã soluţioneze cererile având ca obiect învestirea cu formulã executorie a cambiei, a biletului la ordin, a cecului sau a opoziţiei la executarea acestor titluri, nu sunt aplicabile în cazul acţiunilor formulate împotriva înscrierii incidentelor de plãţi, deoarece dispoziţiile cu caracter normativ ale celor douã legi, fiind cu caracter special, restrâns numai la domeniile pe care le reglementeazã, derogatorii de la normele generale, nu pot fi decât de strictã interpretare şi nesusceptibile de a fi luate în considerare prin analogie.
Aşa fiind, cum operaţiunile efectuate de Banca Naţionalã a României prin Centrala Incidentelor de Plãţi sunt fapte de comerţ obiective, iar litigiile ce se nasc din aceste raporturi juridice de naturã comercialã nepatrimoniale, soluţionarea lor nu poate reveni decât tribunalului, ca primã instanţã de drept comun în materie comercialã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã acţiunile în anularea incidentelor de plãţi înscrise în Fişierul naţional de incidente de plãţi sunt de competenţa tribunalului, ca primã instanţã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, raportat la art. 3 pct. 11 din Codul comercial, stabilesc:
Acţiunile în anularea incidentelor de plãţi înscrise în Fişierul naţional de incidente de plãţi sunt de competenţa tribunalului, ca primã instanţã.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
