Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXXIV (84) din 10 decembrie 2007 privind examinarea recusului in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 907 si 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedura civila, referitor la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale debitorului in cauzele comerciale
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 14 octombrie 2008
Dosar nr. 52/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedurã civilã, referitor la instituirea sechestrului asigurãtor asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, în sensul cã sechestrul asigurãtor în materie comercialã este aplicabil atât asupra bunurilor mobile, cât şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.
SECŢIILE UNITE ,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învedereazã cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de procedurã civilã, referitor la instituirea sechestrului asigurãtor asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale.
Astfel, unele instanţe de judecatã au considerat cã sechestrul asigurãtor în materie comercialã nu se poate dispune decât asupra averii mobile a debitorului, potrivit dispoziţiilor art. 907 din Codul comercial.
În motivarea acestui punct de vedere s-a arãtat cã prevederile Codului comercial au un caracter derogatoriu de la normele stabilite în Codul de procedurã civilã, astfel încât în materie comercialã sechestrul asigurator este reglementat doar de dispoziţiile art. 591-594 din Codul de procedurã civilã.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã sechestrul asigurãtor poate fi instituit şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, fiind aplicabile în aceastã privinţã dispoziţiile art. 907 din Codul comercial, raportate la art. 591 din Codul de procedurã civilã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, potrivit art. 907 alin. 1 din Codul comercial, "Partea interesatã în o cauzã comercialã va putea deodatã cu intentarea acţiunii sã cearã a se pune sechestru asigurãtor asupra averii mobile a debitorului sãu conform art. 614 şi urmãtoarele din procedura civilã dupã deosebirile mai jos enunţate", prevãzându-se prin alineatul urmãtor cã "va putea de asemenea sã urmãreascã şi sã popreascã pentru sumele cuprinse în titlul sãu sumele sau efectele datorate debitorului sãu de cãtre un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã".
Pe de altã parte, potrivit dispoziţiilor art. 908 alin. 1 din Codul comercial, "Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afarã de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtãtor, protestat de neplatã".
În continuare, prin alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede cã "Judecãtoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fãrã prealabila chemare a pãrţilor", iar în alin. 3 se precizeazã cã "Sechestrul asigurãtor nu poate fi ridicat decât dacã debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru".
Aşadar, aceste reglementãri au un caracter special, specific raporturilor juridice de drept comercial, cu privire la obligativitatea cauţiunii la momentul formulãrii cererii de sechestru sau poprire asigurãtorie, precum şi în legãturã cu ridicarea sechestrului asigurãtor.
Or, în ceea ce priveşte celelalte aspecte referitoare la instituirea sechestrului asigurãtor în materia litigiilor comerciale partea interesatã nu poate fi scutitã de respectarea dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la aceastã mãsurã asigurãtorie, dispoziţii la care face trimitere norma de reglementare cuprinsã în art. 907 din Codul comercial.
Trebuie observat însã cã prevederile art. 614 şi urmãtoarele din vechiul Cod de procedurã civilã, la care se face trimitere prin art. 907 alin. 1 din Codul comercial, se regãsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare.
Or, potrivit reglementãrii din art. 60 raportat la <>art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã care trebuie sã ţinã seama de situaţia juridicã a normei de trimitere.
Sub acest aspect, dispoziţiile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedurã civilã: "Creditorul care nu are titlul executoriu, dar a cãrui creanţã este constatatã prin act scris şi este exigibilã, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune".
Aceastã prevedere impune astfel sã se considere implicit modificat şi cuprinsul art. 907 alin. 1 din Codul comercial, care se referã doar la sechestrul asigurãtor asupra "averii mobile" a debitorului, în condiţiile în care, potrivit legislaţiei actuale sechestrul asigurãtor poate fi dispus atât asupra bunurilor mobile cât şi a celor imobile.
O atare interpretare este impusã şi de particularitatea raportului juridic de drept comercial, care se caracterizeazã prin celeritate, astfel încât încheierea de modificare sau de stingere a acestuia sã se facã cu maximã operativitate şi în condiţii de bunã-credinţã, pentru cã raţiunea finalã a unui asemenea raport juridic este îndeplinirea lui întocmai.
Ca urmare, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzãtoare a obligaţiilor comerciale ce revin pãrţilor din convenţiile încheiate, datoritã culpei debitorului sau altor cauze, trebuie sã se dea posibilitatea creditorului sã acceadã la garanţii de naturã a-i asigura atât executarea integralã a obligaţiilor asumate de debitor, cât şi protecţia sa eficientã împotriva riscurilor ce ar putea împiedica îndestularea sa.
Soluţionarea corespunzãtoare a acestei situaţii de maximã importanţã pentru garantarea eficienţei relaţiilor comerciale impune examinarea evoluţiei reglementãrilor legislative existente în materie.
În aceastã privinţã, Codul comercial, promulgat în anul 1887, a preluat soluţia existentã atunci şi în Codul de procedurã civilã, în care era prevãzutã, la art. 614 şi urmãtoarele, posibilitatea instituirii sechestrului asigurãtor numai asupra bunurilor mobile ale debitorului.
Abia prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 s-a reglementat, în cadrul noului conţinut ce s-a dat art. 591 din Codul de procedurã civilã, posibilitatea instituirii sechestrului asigurãtor şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, prevãzându-se în alin. 1 al acestui articol: "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cãrui creanţã este constatatã prin act scris şi este exigibilã, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune", putând "fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de cãtre instanţã".
Or, în raport cu aceastã reglementare, art. 907 alin. 1 din Codul comercial, prin care era limitatã posibilitatea de a se cere punerea sechestrului asigurãtor numai asupra averii mobile a debitorului, ca şi în conţinutul anterior al art. 591 din Codul de procedurã civilã, nu poate fi considerat cã nu a fost modificat implicit, pentru ca dispoziţiile anterioare identice ale celor douã articole sã aibã dispoziţii corespunzãtoare.
O astfel de interpretare se impune întrucât nu se poate presupune cã legiuitorul ar fi urmãrit sã rãmânã mai puţin exigent faţã de debitorul dintr-o relaţie comercialã decât faţã de cel dintr-un raport contractual de drept comun.
Aplicabilitatea şi în materie comercialã a reglementãrii novatoare din art. 591 alin. 1 al Codului de procedurã civilã este impusã şi de dispoziţiile art. 721 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora dispoziţiile acestui cod "alcãtuiesc procedura de drept comun în materie civilã şi comercialã".
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpreteazã prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedurã civilã, în sensul cã în materie comercialã sechestrul asigurãtor se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpreteazã prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedurã civilã, în sensul cã:
În materie comercialã, sechestrul asigurãtor se poate înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
