Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 494 fraza I din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 21 noiembrie 2008
Dosar nr. 57/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 494 fraza I din Codul de procedurã penalã, referitoare la instanţa competentã sã se pronunţe asupra reabilitãrii judecãtoreşti în situaţia în care, prin schimbarea normelor legale de competenţã, instanţa care a judecat cauza în primã instanţã nu mai are aceastã competenţã în momentul introducerii cererii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã, în ipoteza modificãrii normelor privind competenţa materialã, soluţionarea cererii de reabilitare revine instanţei care, potrivit legii în vigoare la data introducerii acesteia, este competentã sã judece fondul cauzei.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la instanţa competentã sã soluţioneze cererea de reabilitare judecãtoreascã în situaţia în care, prin schimbarea normelor legale de competenţã, instanţei care a judecat cauza în primã instanţã nu îi mai revine aceastã competenţã în momentul introducerii cererii.
Astfel, unele instanţe au decis cã instanţa competentã sã soluţioneze cererea de reabilitare este aceea care a judecat în primã instanţã cauza în care s-a pronunţat condamnarea, chiar dacã la momentul introducerii cererii, prin schimbarea normelor legale, competenţa revine altei instanţe.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în caz de modificare a competenţei materiale, cererea de reabilitare se soluţioneazã de instanţa competentã sã judece fapta în primã instanţã la data introducerii cererii.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, potrivit art. 494 din Codul de procedurã penalã, instanţa competentã sã se pronunţe asupra reabilitãrii judecãtoreşti este fie judecãtoria sau tribunalul care a judecat în primã instanţã cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzãtoare, în a cãrei razã teritorialã domiciliazã condamnatul.
Este de observat în aceastã privinţã cã o cerere de reabilitare judecãtoreascã este subsecventã condamnãrii, aşa încât determinarea competenţei trebuie sã urmeze regimul judecãţii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioarã, cum este în cazul reabilitãrii.
Reiese deci cã într-o asemenea situaţie ne aflãm în faţa a douã cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronunţat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la rãspundere penalã a autorului, în vreme ce, în a doua cauzã, activitatea jurisdicţionalã de soluţionare a cererii de reabilitare rezolvã un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal.
Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicţionalã este integratã într-o fazã specificã procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situeazã în afara acestuia, dupã executarea hotãrârii.
De altfel, însuşi titlul VI al pãrţii speciale a Codului de procedurã penalã, care reglementeazã instituţia reabilitãrii, este particularizat prin denumirea "Proceduri speciale".
Ca urmare, faţã de acest caracter autonom al reabilitãrii, se impune sã fie incidentã regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedurã penalã.
Aşa fiind, instanţa corespunzãtoare celei care a judecat în primã instanţã nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicitã reabilitarea, este competentã sã judece în primã instanţã infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul arãtat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 494 teza I din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã:
În caz de modificare a normelor de competenţã, cererea de reabilitare va fi soluţionatã de instanţa competentã sã judece cauza în primã instanţã, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
