Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007 pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala in cazul respingerii plangerii formulate in conditiile art. 278^1 din acelasi cod
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 21 noiembrie 2008
Dosar nr. 56/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 278^1 din acelaşi cod împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã, în cazul respingerii plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, formulatã de persoana vãtãmatã sau de persoana ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, aceastã persoanã va fi obligatã la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192 alin. 2 din acelaşi cod.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este relevat caracterul neunitar al practicii judiciare cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 278^1 din acelaşi cod împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare trebuie sã rãmânã în sarcina statului.
Au fost şi instanţe care, prin hotãrârile pe care le-au dat, nu s-au pronunţat şi asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 343 alin. 3 şi art. 349 din Codul de procedurã penalã.
În fine, cele mai multe instanţe s-au pronunţat în sensul cã, în astfel de situaţii, cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de persoana cãreia i s-a respins plângerea.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, prin art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã s-a reglementat cã "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere [...] la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã".
Pe de altã parte, în art. 343 alin. 3 din Codul de procedurã penalã este instituitã obligaţia completului sã delibereze şi asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 349 din Codul de procedurã penalã, "instanţa se pronunţã prin hotãrâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevãzute în art. 189-193".
În aceastã privinţã este de observat cã obligaţia de platã a cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusã faţã de subiecţii de drept procesual penal numai în raport cu soluţiile pronunţate, potrivit distincţiilor fãcute în art. 191 şi 192 din Codul de procedurã penalã, fãrã sã se menţioneze prin vreo dispoziţie cã în caz de respingere a cererilor fãcute de astfel de subiecţi cheltuielile ar rãmâne în sarcina statului.
Mai mult, în cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã se precizeazã cã "în cazul declarãrii apelului ori recursului sau al introducerii oricãrei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de cãtre persoana cãreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea".
Or, în accepţiunea textului de lege menţionat, prin "cerere" se poate înţelege şi o plângere formulatã în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Ca urmare, în cazul respingerii unei astfel de plângeri, întemeiatã pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, persoana care a formulat-o nu poate fi exoneratã de obligaţia de a plãti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligaţie ce este impusã de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale.
Într-o asemenea situaţie culpa procesualã a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacã aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe.
Evident, atunci când plângerea a fost întemeiatã, iar instanţa a admis-o prin sentinţã şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia din rechizitoriu atacatã şi a trimis cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, cheltuielile judiciare trebuie sã rãmânã în sarcina statului.
Tot astfel, în situaţia la care se referã art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, finalizatã într-o încheiere de admitere, cu desfiinţarea rezoluţiei sau a ordonanţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare, trebuie stabilite diferenţiat în funcţie de soluţia de fond pronunţatã, respectiv de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, conform dispoziţiilor art. 191-192 alin. 1 pct. 1 şi 2 din acelaşi cod.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de cãtre persoana cãreia i s-a respins plângerea, potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã:
În cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ori a dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de cãtre persoana cãreia i s-a respins plângerea.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
