Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXXI (81) din 10 decembrie 2007 pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la stabilirea pedepsei ce se executa in cazul infractiunii de evadare, conform art. 269 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 780 din 21 noiembrie 2008
Dosar nr. 54/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la stabilirea pedepsei ce se executã în cazul infracţiunii de evadare, conform art. 269 alin. 3 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând sã fie admis în sensul de a se stabili cã prin pedeapsa ce se executã în cazul infracţiunii de evadare se înţelege pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea de evadare adãugatã la restul din pedeapsa în curs de executare în momentul evadãrii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se relevã cã practica judiciarã nu este unitarã cu privire la înţelesul sintagmei "pedeapsã ce se executã" în cazul infracţiunii de evadare, conform dispoziţiilor art. 269 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, în cazul infracţiunii de evadare, pedeapsa ce se executã se determinã prin cumulul aritmetic al pedepsei aplicate pentru infracţiunea de evadare cu cuantumul întregii pedepse în a cãrei executare se afla inculpatul.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã pedeapsa ce se executã în cazul infracţiunii de evadare se stabileşte prin adãugarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de evadare la restul rãmas de executat din pedeapsa în curs de executare în care se afla inculpatul în momentul evadãrii.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, prin art. 269 alin. 3 din Codul penal se prevede cã "pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea de evadare se adaugã la pedeapsa ce se executã, fãrã a depãşi maximul general al închisorii".
În raport cu aceastã reglementare este evident cã pedeapsa aplicabilã pentru infracţiunea de evadare trebuie stabilitã de instanţã în cadrul individualizãrii judiciare, în raport cu criteriile generale prevãzute în art. 72 din Codul penal.
Sãvârşirea unei infracţiuni de evadare în starea legalã de deţinere dã naştere unei recidive postcondamnatorii, dar reglementarea prevãzutã la art. 269 alin. 3 din Codul penal, referitoare la pedeapsa aplicabilã într-un asemenea caz, constituie o derogare de la dispoziţiile art. 39 alin. 1 din acelaşi cod, privind contopirea pedepsei stabilite pentru infracţiunea sãvârşitã ulterior cu pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea anterioarã.
Derogarea constã în cumulul aritmetic impus de legiuitor prin textul art. 269 alin. 3 din Codul penal dintre pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea de evadare şi pedeapsa ce se executã.
Desigur cã pentru o corectã şi uniformã aplicare a textului sus-menţionat, în operaţiunea de stabilire a pedepsei esenţial este sã fie clarificatã şi înţeleasã sintagma "pedeapsã ce se executã".
Analiza raţionalã a textului în raport cu principiile care guverneazã materia dreptului penal impune concluzia certã cã sintagma "pedeapsã ce se executã" nu poate desemna decât acea parte din pedeapsã care, în momentul evadãrii, a rãmas de executat, şi nicidecum întreaga pedeapsã în a cãrei executare se aflã condamnatul.
A accepta o interpretare contrarã, în sensul cã textul se referã la întreaga pedeapsã în a cãrei executare se aflã condamnatul, înseamnã a admite ca persoana condamnatã sã execute din nou, pentru aceeaşi faptã, o parte a unei pedepse deja executate.
Or, o asemenea soluţie este inadmisibilã, pentru cã ar încãlca principiul non bis in idem.
Aşa fiind, la determinarea concretã a pedepsei ce se executã trebuie sã fie avutã în vedere sancţiunea totalã aplicatã definitiv pentru infracţiunea în a cãrei executare se afla condamnatul numai atunci când evadarea a intervenit chiar în ziua încarcerãrii, iar în restul situaţiilor, întotdeauna, restul rãmas de executat din aceastã pedeapsã, în momentul evadãrii, dacã fapta a fost sãvârşitã în cursul executãrii primei pedepse.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã sintagma "pedeapsã ce se executã", conţinutã în dispoziţiile art. 269 alin. 3 din Codul penal, se interpreteazã în sensul cã se referã la pedeapsa rãmasã de executat din pedeapsa în a cãrei executare se afla condamnatul la momentul evadãrii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sintagma "pedeapsa ce se executã", conţinutã în dispoziţiile art. 269 alin. 3 din Codul penal, se interpreteazã în sensul cã se referã la pedeapsa rãmasã de executat din pedeapsa în a cãrei executare se afla condamnatul la momentul evadãrii.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
