Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXX(80) din 5 noiembrie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, coroborate cu prevederile art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 553 din 22 iulie 2008
Dosar nr. 51/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, coroborate cu prevederile <>art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, modificatã şi completatã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 75 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
A. Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia se apreciazã cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , coroborate cu prevederile <>art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, modificatã şi completatã, pronunţându-se diferit asupra urmãtoarelor chestiuni de drept:
I. Necesitatea menţionãrii în cuprinsul încheierii judecãtorului delegat la oficiul registrului comerţului a dispoziţiei de transmitere universalã a patrimoniului societãţii cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, cãtre asociatul unic, în cazul dizolvãrii de drept a acestei societãţi, prin efectul dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , ca sancţiune pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscalã cu noul certificat de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, în temeiul prevãzut de art. 26 din acest act normativ.
II. Dacã recursul declarat de creditorul bugetar împotriva încheierii pronunţate de judecãtorul delegat la oficiul registrului comerţului, prin care s-a constatat dizolvarea de drept a unor societãţi comerciale, în condiţiile <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , urmeazã a fi respins ca lipsit de interes sau ca nefondat.
B. Din examinarea susţinerilor formulate în sprijinul cererii de lãmurire a chestiunilor de drept enunţate, în raport cu soluţiile pronunţate de instanţe, se constatã urmãtoarele:
Cu privire la necesitatea menţionãrii în cuprinsul încheierii judecãtorului delegat la oficiul registrului comerţului a dispoziţiei de transmitere universalã a patrimoniului societãţii cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, cãtre asociatul unic, în cazul dizolvãrii de drept a acestei societãţi, prin efectul dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 .
Sub acest aspect, prin recursul în interesul legii se învedereazã cã unele instanţe au considerat cã dispoziţiile <>art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt incidente cu privire la societãţile comerciale cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, dizolvate de drept în temeiul <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , şi cã încheierea pronunţatã în acest caz trebuie sã cuprindã menţiunea transmiterii universale a patrimoniului societãţii cãtre asociatul unic.
Tot în aceastã materie s-a relevat cã alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã dispoziţiile <>art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt incidente numai în cazul dizolvãrii voluntare a societãţilor cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, iar nu şi în cazul dizolvãrii de drept care opereazã ca sancţiune, în condiţiile prevãzute de <>art. 30 din Legea nr. 359/2004 .
În legãturã cu aceste chestiuni, în privinţa cãrora s-a considerat cã instanţele au dat o interpretare diferitã dispoziţiilor legale aplicabile, se constatã urmãtoarele:
Prin <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 , reglementându-se modul în care se desfãşoarã procedura lichidãrii, pentru persoanele juridice în privinţa cãrora s-a constatat dizolvarea de drept, în condiţiile art. 30 din aceiaşi lege, s-a precizat cã "persoana juridicã intrã în lichidare potrivit prevederilor <>Legii nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
Pe de altã parte, este de observat cã <>art. 236 din Legea nr. 31/1990 , republicatã, a fost abrogat prin <>art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006 .
Or, în urma abrogãrii acestui text de lege, principiile generale care reglementeazã procedura lichidãrii societãţilor comerciale sunt aplicabile şi societãţilor cu rãspundere limitatã, cu asociat unic.
Sub acest aspect trebuie sã se aibã în vedere cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, "dizolvarea societãţii are ca efect deschiderea procedurii lichidãrii".
Totodatã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 259 din Legea nr. 31/1990 , republicatã, "creditorii societãţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen, pânã la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societãţii, şi numai dupã aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social".
Reiese deci cã şi societãţile comerciale cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, dizolvate de drept în baza <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , intrã în lichidare potrivit <>art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin care se prevede cã "dizolvarea societãţii are ca efect deschiderea procedurii lichidãrii".
În acest sens, prin alin. (2) al aceluiaşi articol, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 156 din Legea nr. 441/2006 , se mai prevede cã "din momentul dizolvãrii, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni", subliniindu-se cã, "în caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar rãspunzãtori pentru acţiunile întreprinse".
Tot astfel, în cadrul reglementãrii situaţiei societãţilor comerciale dizolvate de drept, ca sancţiune pentru nepreschimbarea, în termenul legal, a certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscalã cu noul certificat de înregistrare, prin <>art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 359/2004 s-a prevãzut cã "în termen de 6 luni de la data pronunţãrii încheierii de dizolvare, [....] sau, dupã caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrãrii în registrul comerţului a lichidatorului", iar "dacã nu existã reprezentant legal ori acesta nu procedeazã la numirea lichidatorului în termenul prevãzut la alin. (3), la cererea oricãrei persoane interesate, formulatã în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevãzut la alin. (1), judecãtorul delegat numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în insolvenţã....".
Este semnificativ în aceastã privinţã cã, potrivit <>art. 259 din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "creditorii societãţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen, pânã la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societãţii, şi numai dupã aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social".
Aşadar, ca urmare a abrogãrii <>art. 236 din Legea nr. 31/1990 , prin <>art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006 , societãţile comerciale cu rãspundere limitatã, cu asociat unic, dizolvate de drept potrivit <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , sunt supuse procedurii de lichidare în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 31/1990 , cu numirea unui lichidator, creditorii acelor societãţi putându-se îndrepta, pentru recuperarea creanţelor, împotriva lichidatorilor şi, doar în subsidiar, împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea aporturilor la capitalul social.
Prin urmare, dacã anterior abrogãrii <>art. 236 din Legea nr. 31/1990 , prin <>art. I pct. 158 din Legea nr. 441/2006 , se puteau ivi situaţii susceptibile a determina pronunţarea de soluţii diferite în aplicarea dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , în prezent, datoritã incidenţei reglementãrii cu caracter general şi în aceastã materie, o asemenea eventualitate a devenit lipsitã de suport juridic.
În acelaşi timp, în ceea ce priveşte temeiul respingerii recursului declarat împotriva încheierii pronunţate de judecãtorul delegat la oficiul registrul comerţului, prin care se constatã dizolvarea de drept a unor societãţi comerciale, în condiţiile aplicãrii dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 , se constatã cã doar în activitatea de judecatã a Curţii de Apel Alba Iulia, care a formulat sesizarea în cadrul recursului în interesul legii, s-au pronunţat soluţii de respingere a cãii de atac a recursului ca lipsit de interes, toate celelalte instanţe, evidenţiate în situaţiile întocmite cu ocazia verificãrilor efectuate, respingând ca nefondate astfel de recursuri.
Aşa fiind, nu se poate considera cã în aceastã privinţã ar exista practicã judiciarã neunitarã, care sã impunã adoptarea unei soluţii în interesul legii, în sensul prevederilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, dupã cum nici în legãturã cu momentul şi modalitatea în care creditorii bugetari depun înscrisuri doveditoare ale creanţelor, în sprijinul cãii de atac a recursului pe care o exercitã, nu apare necesarã o rezolvare de principiu, cu valabilitate generalã, cât timp astfel de situaţii constituie doar circumstanţe de fapt diferite.
În consecinţã, reieşind cã în chestiunile de drept ce fac obiectul sesizãrii de faţã nu s-au ivit puncte de vedere diferite, cu caracter actual, în practica de judecatã a instanţelor judecãtoreşti, urmeazã a se dispune respingerea recursului în interesul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Resping recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, coroborate cu prevederile <>art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
