Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXV (75) din 5 noiembrie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii privind compunerea termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate minorului
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 545 din 18 iulie 2008
Dosar nr. 46/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la compunerea termenului de încercare al suspendãrii sub supraveghere a executãrii pedepsei aplicate minorului, conform dispoziţiilor art. 110 sau ale art. 86^2 din Codul penal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 75 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã în cazul suspendãrii executãrii pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control, aplicatã minorului, termenul de încercare se va stabili în conformitate cu dispoziţiile art. 110 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar referitor la stabilirea termenului de încercare al suspendãrii sub supraveghere sau sub control a executãrii pedepselor aplicate minorilor, în legãturã cu problema dacã în aceste cazuri sunt aplicabile dispoziţiile art. 110 din Codul penal sau ale art. 86^2 din acelaşi cod.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã minorilor cãrora li s-au stabilit pedepse cu suspendarea executãrii acestora sub supraveghere le sunt aplicabile dispoziţiile art. 86^2 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, au decis cã în cazul aplicãrii faţã de infractorii minori a unor pedepse cu suspendarea executãrii sub supraveghere sau sub control, termenul de încercare trebuie stabilit în condiţiile prevãzute în art. 110 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Regimul sancţionator penal al minorilor, bazându-se pe un tratament adecvat dezvoltãrii lor fizice şi psihice, caracterizat de atenuarea rãspunderii penale, include în mod firesc, în cadrul operaţiunii de individualizare judiciarã a pedepselor, unele modalitãţi neprivative de libertate care, asociate cu mãsurile specifice de control şi supraveghere, pot contribui în mare mãsurã la reeducarea acestora, evitându-se mediul penitenciar.
Ca urmare, pentru infractorii minori sunt aplicabile dispoziţii ce derogã de la dreptul comun, între acestea fiind şi aceea care, în cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei ori al suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, se referã la durata termenului de încercare, ale cãrui componente au o întindere mai redusã decât aceea prevãzutã în reglementarea generalã, pentru majori.
În acest sens este de reţinut cã, potrivit art. 110 din Codul penal, "în caz de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugã un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţã", iar "dacã pedeapsa aplicatã este amenda, termenul de încercare este de 6 luni".
Este adevãrat cã prin art. 110^1 din Codul penal, reglementându-se suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevãzut un alt termen de încercare în cazul minorilor faţã de care se ia o atare mãsurã, aşa cum s-a instituit în reglementarea generalã, aplicabilã majorilor, prin art. 86^2 din acelaşi cod.
Or, aceastã lipsã de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinitã prin preluarea termenului din reglementarea generalã, pe care o conţine art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, cât timp ea nu rãspunde cerinţei de diferenţiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.
Sub acest aspect nu se poate ignora cã întregul sistem sancţionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele şi mãsurile pe care le adoptã, urmãreşte sã asigure în primul rând reeducarea şi reîncadrarea lor în societate.
De aceea, din moment ce, potrivit art. 110^1 alin. 1 din Codul penal, supravegherea minorului de cãtre o persoanã sau instituţie, dintre cele la care se referã art. 103 din acelaşi cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligaţii este susceptibilã a fi aplicatã pe durata termenului de încercare la care se referã art. 110 din Codul penal, este evident cã şi modul de calcul al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în raport cu dispoziţiile generale referitoare la suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
De altfel, este de observat cã în legãturã cu aplicarea corespunzãtoare a altor dispoziţii, pe care le conţine art. 110^1 din Codul penal, privind suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri şi la dispoziţiile art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, ceea ce înseamnã cã legiuitorul nu a considerat cã reglementãrile date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile şi în cazul minorilor.
Aşa fiind, se impune sã se constate cã durata termenului de încercare, în cazul minorului faţã de care se dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinatã decât în conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal, iar nu potrivit reglementãrii cu aplicare generalã prevãzute la art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depãşeşte în mod vãdit intervalul de timp necesar reeducãrii unui minor în privinţa cãruia s-a apreciat cã i se poate asigura reeducarea şi în condiţiile unei astfel de mãsuri.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpreteazã în sensul cã, în cazul suspendãrii executãrii pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, iar nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpreteazã în sensul cã în cazul suspendãrii executãrii pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
