Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXXIX (79) din 5 noiembrie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 570 din 29 iulie 2008
Dosar nr. 50/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, referitor la posibilitatea valorificãrii, pe calea executãrii silite, a imobilelor dobândite în temeiul prevederilor acestui articol.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 75 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 , imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol nu pot fi valorificate pe calea executãrii silite.
SECŢIILE UNITE,
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, referitor la posibilitatea valorificãrii pe cale silitã a imobilelor dobândite în temeiul prevederilor acestui articol, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, adoptând soluţii diferite cu privire la înstrãinarea acestora în cazul procedurii executãrii silite.
Astfel, unele instanţe au considerat cã interdicţia instrãinãrii prevãzutã în <>art. 9 ultimul alineat din Legea nr. 112/1995 se extinde şi asupra vânzãrii pe calea executãrii silite.
S-a relevat în acest sens cã instituirea interdicţiei s-a fãcut în considerarea bunului (intuitu rei), ceea ce ar include şi cazul vânzãrii lui în cadrul procedurii executãrii silite.
S-a motivat cã imobilul este inalienabil temporar, astfel cã asupra lui nu se pot realiza acte de dispoziţie şi nici chiar acte de executare silitã, subliniindu-se cã ultimul gen de acte ar reprezenta o modalitate indirectã de eludare a dispoziţiilor legale care scot temporar din circuitul civil aceastã categorie de bunuri.
S-a mai argumentat cã legiuitorul foloseşte termenul generic de "înstrãinare", ceea ce înseamnã cã intenţia sa a fost aceea de a exclude orice formã de transfer al dreptului de proprietate, atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit, neexistând nicio deosebire între înstrãinarea voluntarã a imobilului dobândit în baza <>Legii nr. 112/1995 , pânã la împlinirea termenului de 10 ani, şi înstrãinarea în cadrul executãrii silite, care nu implicã manifestarea de voinţã a debitorului.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã dispoziţiile art. 9 ultimul alineat din lege prevãd o indisponibilizare temporarã a imobilelor cumpãrate în baza acestui act normativ, fãrã sã le declare neurmãribile, astfel cã acestea pot fi valorificate pe calea executãrii silite.
S-a mai susţinut cã noţiunea de "înstrãinare", prevãzutã în <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 , presupune o manifestare de voinţã în acest sens, respectiv intenţia de a înstrãina, concretizatã în cadrul unui act juridic voluntar translativ de proprietate, cum sunt contractele de vânzare-cumpãrare, de donaţie, de schimb etc.
Examinându-se punctele de vedere menţionate în raport cu dispoziţiile legale aplicabile se constatã urmãtoarele:
Potrivit <>art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , "chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în naturã foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14, pentru cumpãrarea acestor apartamente cu plata integralã sau în rate a preţului".
În alin. 8 al aceluiaşi articol se mai prevede cã "apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrãinate 10 ani de la data cumpãrãrii".
Aşadar, nerespectarea acestei ultime dispoziţii legale imperative este sancţionatã de lege cu nulitatea absolutã a actului de înstrãinare, nulitate ce poate fi invocatã în orice stare a procesului de orice parte interesatã şi chiar din oficiu.
Sub acest aspect trebuie observat cã, instituind o atare interdicţie, legiuitorul face referire la "înstrãinare" în sensul de act juridic voluntar, prin care se transferã dreptul de proprietate asupra imobilului (vânzare-cumpãrare, donaţie, schimb etc.).
Or, în înţelesul noţiunii de "înstrãinare" nu poate fi cuprinsã şi executarea silitã, care presupune un transfer forţat al dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului urmãrit cãtre terţe persoane, în scopul obţinerii sumelor de bani necesare îndestulãrii creditorului urmãritor.
În aceastã privinţã trebuie avut în vedere cã în materia executãrii silite este aplicabil principiul instituit în art. 1718 din Codul civil, în conformitate cu care debitorul este ţinut sã rãspundã pentru obligaţiile sale cu toate bunurile mobile şi imobile, evident cu excepţiile prevãzute de lege.
Or, aceastã interdicţie de înstrãinare nu echivaleazã cu scoaterea din circuitul civil a acestor imobile, ci se referã exclusiv la actele de dispoziţie voluntarã ale creditorului, nefiind vizatã persoana debitorului care s-ar vedea eliberat astfel de plata unei creanţe cu o valoare substanţialã.
Ca atare, apartamentele dobândite de chiriaşi în condiţiile prevãzute în <>art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , inalienabile timp de 10 ani de la data cumpãrãrii, chiar dacã nu pot fi înstrãinate prin acte de voinţã ale beneficiarilor acestei dispoziţii, sunt supuse totuşi regimului executãrii silite, a cãrei naturã juridicã diferã de aceea a oricãrui contract de înstrãinare încheiat cu consimţãmântul celui care a devenit proprietar al bunului.
Dacã, în accepţiunea elementului consimţãmânt, esenţial în orice act de înstrãinare încheiat de proprietarul bunului, se înţelege libera exprimare a voinţei acestuia justificatã de o cauzã concretizatã în voinţa de a achiziţiona un obiect ce poate constitui echivalentul cel puţin la fel de avantajos pentru el ca şi bunul pe care îl cedeazã, este evident cã în cazul executãrii silite bunul nu mai iese din patrimoniul sãu cu liberul lui consimţãmânt integru.
De aceea, ori de câte ori se dispune între vii cu privire la dreptul de proprietate asupra unui imobil din categoria celor la care se referã <>art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , ne aflãm neîndoielnic într-un caz de înstrãinare pentru care existã restricţie timp de 10 ani de la data cumpãrãrii.
Dar, în raport cu finalitatea legii, care urmãreşte sã restricţioneze între vii eventualele tendinţe speculative cu asemenea imobile achiziţionate în condiţii speciale, de regulã avantajoase pentru dobânditori, în cazul transmiterii dreptului de proprietate moştenitorilor, ca urmare a decesului, sau în cadrul procedurii publice a executãrii silite, desfãşuratã în favoarea creditorului care nu a fost îndestulat în termenii contractului, nu se mai poate pretinde cã asemenea modalitãţi de dobândire a imobilului ar mai putea fi expuse aceluiaşi interes speculativ.
Acest punct de vedere a fost însuşit de altfel de autorii <>Legii nr. 10/2001 , în care s-a nuanţat o astfel de restricţie, prevãzându-se, la art. 43 alin. 1, cã "chiriaşii cãrora, în temeiul prevederilor <>art. 9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995 , li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul sã le înstrãineze sub orice formã înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpãrãrii numai persoanei îndreptãţite, fost proprietar al acelei locuinţe".
Rezultã deci cã, în raport cu natura ei juridicã, restricţia înstrãinãrii imobilului reglementatã în alin. 8 al <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu poate împiedica şi desfãşurarea procedurii executãrii silite asupra aceluiaşi imobil.
Aşadar, intervenţia procedurii asigurate de executorul judecãtoresc în transferul dreptului de proprietate, care înlãturã orice presupunere cã chiriaşul dobânditor al imobilului ar putea determina înstrãinarea imobilului cumpãrat în scopuri speculative, scoate un asemenea caz din câmpul de acţiune al restricţiei menţionate.
Ca urmare, chiar dacã vânzarea la licitaţie publicã în cadrul urmãririi silite asupra bunurilor imobile, reglementatã în art. 488-571 din Codul de procedurã civilã, este susceptibilã de a fi privitã ca o modalitate de realizare a unei convenţii de vindere-cumpãrare în sensul prevederilor art. 1294 şi 1388-1390 din Codul civil, totuşi modalitatea total diferitã de dobândire a dreptului de proprietate pe calea acesteia impune exceptarea ei din formele de înstrãinare la care se referã <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 .
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã dispoziţiile <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, se interpreteazã în sensul cã imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui obiect al executãrii silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, se interpreteazã în sensul cã imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui obiect al executãrii silite.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 5 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
