Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
Dosar nr. 33/2007 Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în cauzele care au ca obiect plângerile formulate în condiţiile art. 278^1 din acelaşi cod. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 86 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Niţu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în cauzele care au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, asistenţa juridicã pentru petenţi şi intimaţi nu este obligatorie.
SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele: În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278^1 din acelaşi cod, s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar. Astfel, unele instanţe au considerat cã asistenţa juridicã este obligatorie dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea ce a fãcut obiectul soluţiei de netrimitere în judecatã este de 5 ani închisoare sau mai mare. În sprijinul acestei opinii s-a relevat cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã penalã, care instituie obligativitatea asistenţei juridice în cursul judecãţii, nu condiţioneazã aceastã obligaţie de o anume calitate a pãrţilor din proces, cum ar fi aceea de învinuit sau inculpat. Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã nu este obligatorie asigurarea asistenţei juridice pentru petenţi sau intimaţi în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, apreciind cã obligativitatea acesteia este consacratã numai pentru cursul judecãţii, iar nu şi la soluţionarea unei atare plângeri, când rezoluţia sau ordonanţa atacatã trebuie verificatã doar pe baza lucrãrilor din dosarul cauzei. Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii. Prin art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se prevede cã "în cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare", subliniindu-se în acest sens, prin alin. 4 al aceluiaşi articol, cã în situaţia în care învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apãrãtor, instanţa de judecatã are obligaţia sã ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu. Pe de altã parte, este de observat cã prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã se prevede cã actele procurorului de netrimitere în judecatã, care pot forma obiectul plângerilor formulate de persoana vãtãmatã sau orice alte persoane ale cãror interese au fost vãtãmate, sunt: rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau de clasare, ordonanţa de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecatã cuprinsã în rechizitoriu. Dar în aceastã privinţã trebuie avut în vedere cã plângerea formulatã în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este un drept procesual al pãrţii de sesizare a instanţei numai pentru realizarea controlului judecãtoresc asupra soluţiilor de neurmãrire sau de netrimitere în judecatã date de cãtre procuror, fãrã sã constituie însãşi sesizarea instanţei cu judecarea propriu-zisã a acelei cauze penale în primã instanţã. De altfel, Curtea Constituţionalã, prin deciziile nr. 165/2006 şi 654/2006, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, a statuat cã judecarea plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã are o naturã juridicã deosebitã, care nu vizeazã soluţionarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie doar un mijloc procedural prin care se realizeazã examinarea actelor procurorului atacate sub aspectul legalitãţii. Or, atât timp cât o atare plângere nu atrage judecata propriuzisã a cauzei, nu se poate considera cã ar fi îndeplinitã condiţia prevãzutã în art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care impune obligativitatea asigurãrii asistenţei juridice. Sub acest aspect trebuie reţinut cã, în raport cu dispoziţiile art. 171 din Codul de procedurã penalã, asistenţa juridicã este obligatorie numai în cazul în care persoana vizatã are calitatea de învinuit ori inculpat. Cum în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã intimaţii nu au în faţa instanţei o atare calitate, deoarece prin ordonanţa sau prin rezoluţia procurorului s-a dat o soluţie de scoatere de sub urmãrire penalã, de încetare a acesteia ori de neîncepere a urmãririi penale, se impune sã se constate cã, în cauzele având ca obiect asemenea plângeri, nu este obligatorie asistenţa juridicã pentru petenţi sau intimaţi.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã asistenţa juridicã nu este obligatorie în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã: Asistenţa juridicã nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 15 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
